Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 107/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.107/
Ședința publică de la 16 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA,împotriva sentinței penale nr.90 din data de 22.02.2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-, privind pe inculpatul, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.174 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul inculpat, care a lipsit, avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.2471/2008, emisă de Baroul
Se constată lipsa intimatelor părți vătămate și.
Procedura este nelegal îndeplinită cu intimatul inculpat, prin restituirea citației cu mențiunea "destinatar mutat".
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită a se verifica dacă procedura de citare este legal îndeplinită cu intimatul inculpat, întrucât citația de la domiciliu a fost restituită cu mențiunea că inculpatul nu mai locuiește la adresa indicată. Solicită repetarea procedurii de citare cu inculpatul și totodată relații de la Serviciul de Evidență Informatizată a Persoanei pentru a comunica eventual, noua adresă a acestuia.
Dacă se va trece peste această cerere, solicită amânarea cauzei pentru reaudierea celor două părți vătămate și și a martorilor din lucrări, R și, față de împrejurarea că inculpatul a fost achitat, de asemenea, poziția acestuia de a nu se prezenta în fața instanței de judecată.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat, arată că nu consideră ca fiind necesară reaudierea părților vătămate și a martorilor, întrucât instanța de fond a analizat întreg materialul probator. Lasă la aprecierea instanței.
Curtea, deliberând, respinge cererile de amânare a cauzei și de probatorii, motivat de faptul că, nu se mai impune reaudierea părților vătămate și a martorilor din lucrări, întrucât aceștia au fost audiați amănunțit la instanța de fond, urmând a fi avute în vedere declarațiile acestora la soluționarea apelului, nu există elemente care s-ar impune a fi reclarificate printr-un supliment de declarație.
Cu privire la cererea de amânare a cauzei în vederea emiterii unei adrese către Serviciul Public Comunitar de Evidență Informatizată a Persoanei, se respinge și această cerere, întrucât așa cum rezultă din dovezile depuse la dosar de organele de Poliție, intimatul inculpat a părăsit fostul domiciliu conjugal, ca urmare a despărțirii de soția sa și totodată, nu există indicii că ar avea un alt domiciliu oficial declarat.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.375-376 Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.377 Cod procedură penală.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, solicită admiterea apelului. Învederează instanței că din probele administrate în cauză rezultă că între inculpat, victimă și cele două părți vătămate și, a avut loc la data de 17 septembrie 2007, un incident determinat de consumul de alcool. Inculpatul, deși era singur a acționat asupra victimei și a celor două părți vătămate, aplicându-le acestora lovituri cu un briceag în diferite zone ale corpului. Cele două părți vătămate au suferit leziuni ce au necesitat 11-12 zile, iar 12-13 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul s-a apărat în mod constant susținând că, a fost nevoie să acționeze de această manieră întrucât cele două părți vătămate și victima l-au făcut să reacționeze. Acțiunea inculpatului a fost văzută nemijlocit de martorii pe care au solicitat anterior să fie audiați, respectiv R, și. Din declarațiile acestora, rezultând în ce condiții inculpatul a reacționat violent și a aplicat loviturile.
Din actele dosarului, rezultă că și inculpatul a avut de suferit, a prezentat leziuni ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, dar această împrejurare nu poate conduce la concluzia că a acționat în legitimă apărare, neputându-se face dovada că a acționat ca urmare a unei reacții violente venite din partea părților vătămate și a victimei, pentru a se putea constata incidența art.44 alin.1 Cod penal. Dacă se vor avea în vedere declarațiile celor două părți vătămate din care rezultă în ce condiții inculpatul le-a aplicat lovituri fiecăreia dintre ele și ale martorilor, solicită a se constata vinovăția inculpatului și atragerea răspunderii penale a acestuia, pentru care, solicită condamnarea pentru cele infracțiuni pentru care a fost dedus judecății la o pedeapsă privativă de libertate, într-un cuantum care să răspundă atât gradului de pericol social al activității sale desfășurate cât și a persoanei inculpatului.
Având cuvântul, avocat pentru intimatul inculpat, solicită respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA și menținerea sentinței de fond, ca temeinică și legală, întrucât a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză.
Învederează instanței că, din actele dosarului rezultă faptul că inculpatul a fost agresat de cele două părți vătămate și de victimă. Din raportul de expertiză medico-legală reiese că inculpatul a necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale, iar părțile vătămate au dat declarații subiective care nu se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
În concluzie, apreciază că sentința instanței de fond, este temeinică și legală și solicită respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, ca nefondat.
- CURTEA -
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.90 din data de 22 februarie 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, TRIBUNALUL CONSTANȚA, a hotărât:
În baza art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.e Cod procedură penală cu aplicarea art.44 alin.1,2 și 3 Cod penal, achită inculpatul:
- fiul lui și, născut la 28.10.1950 în, comuna, județul C, domiciliat în C, B-dul -.- nr.81, -.A, etaj 10.44, județul C, - - pentru comiterea infracțiunilor:
- de omor calificat prevăzută de art.174 - 175 lit.i Cod penal;
- de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal;
- de lovire sau alte violențe prevăzută de art.180 alin.2 Cod penal.
În baza art.350 alin.2 Cod procedură penală,
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.77 din 08.09.2007 emis de TRIBUNALUL CONSTANȚA, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Măsura se comunică de îndată administrației locului de deținere.
Executorie sub aspectul măsurii preventive.
Ia act că părțile vătămate și au renunțat la pretențiile civile formulate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală,
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art.189 Cod procedură penală,
100 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul C în favoarea avocat ().
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
În seara de 07 septembrie 2007, în jurul orelor 2100, inculpatul, de profesie bucătar, s-a deplasat la barul aparținând. La prima masă situată la intrarea în bar stătea martorul R, căruia inculpatul i-a cerut permisiunea să stea la aceeași masă. După ce a primit acordul acestuia, inculpatul s-a așezat la masă și a comandat vodcă. Față în față, la o altă masă, se aflau numiții, și.
și se aflau sub influența băuturilor alcoolice, astfel cum rezultă din declarația martorilor R, și din Raportului de constatare medico legală nr.563/2 din 01.10.2007 al C potrivit căruia în sângele numitului s-a decelat o alcoolemie de 2,50 gr.%0 alcool, iar în urină o alcoolurie de 2,60 gr.%0.
Numitul a declanșat o discuție contradictorie cu inculpatul și, deși inculpatul a avut o atitudine politicoasă și nonconflictuală ( a se vedea declarațiile inculpatului, martorului R și ), s-a ridicat, s-a îndreptat spre inculpat și l-a prins pe acesta de geacă, cerându-i să iasă afară (aspect confirmat de inculpat, martorul R și ), moment în care a intervenit barmanul și i-a cerut lui să îl lase în pe inculpat.
Inculpatul s-a ridicat de la masă și a părăsit barul.
, și l-au urmat în exteriorul barului (situație ce rezultă din declarațiile inculpatului și martorilor R, ). Când l-au ajuns din urmă pe inculpat, i-a aplicat lui o lovitură în ceafă, producând căderea la sol a acestuia și în timp ce se afla căzut i s-au aplicat mai multe lovituri de către cei trei, fără a se putea stabili contribuția fiecăruia la producerea agresiunii.
Este fără nici un dubiu că inculpatul a fost agresat de grupul celor trei, aspect ce rezultă din coroborarea declarațiilor inculpatului cu concluziile Raportul de constatare medico-legală nr.562/LR din 10.09.2007 (care menționează că leziunile traumatice ale inculpatului s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur și pot data din 07.09.2007, necesitând 3-4 zile de îngrijiri medicale), cu fotografiile judiciare efectuate inculpatului la 08.09.2007 și care dovedesc existența unor multiple leziuni pe fața, corpul, mâinile și picioarele acestuia - filele 80 - 83 dosar, precum și cu depoziția martorului R care a arătat că la momentul sosirii inculpatului în bar, acesta nu avea nici o urmă de lovituri pe față și nici pe mâini.
Inculpatul, văzând că este atacat de trei persoane mai tinere, a reușit să se ridice, a scos briceagul pe care îl purta asupra sa, în buzunarul pantalonului, a lovit la întâmplare, producând o plagă la abdomen lui ( potrivit Raportului de constatare medico-legală nr.560/LR din 10.09.2007 al Cop lagă înjunghiată superficială în regiunea abdominală inferioară ce a necesitat 11-12 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare) și o plagă la mâna dreaptă lui ( potrivit Raportului de constatare medico-legală nr.561/LR din 10.09.2007 al Cop lagă înjunghiată pe fața posterioară a cotului drept ce a necesitat 12-13 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare), apoi s-a îndepărtat.
După ce au fost răniți, și s-au întors spre bar, iar a intrat în bar pentru a se spăla.
Deși inculpatul a dorit să se îndepărteze de locul incidentului, a fost urmărit de către, care s-a repezit cu o mână ridicată și cu pumnul strâns asupra inculpatului (conform declarației martorului - fila 28 dosar fond), cu intenția de a-i aplica o lovitură, moment în care inculpatul s-a apărat cu briceagul, aplicându-i victimei 2 lovituri, producându-i plăgi tăiate înțepate penetrante toracice cu interesare pulmonară dreapta și cardiacă. După acest episod, inculpatul a fugit, retrăgându-se în locuința sa unde a fost depistat de organele de poliție. În urma acestor lovituri de briceag, a decedat.
Potrivit Raportului de constatare medico legală nr.563/2 din 01.10.2007 al C:
- moartea numitului a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute prin hemotorax stg. hemoperitoneu dr. hemopericard, urmări ale unor plăgi tăiate-înțepate penetrante toracice cu interesare pulmonară dr. și cardiacă.
- între leziunile toracice și mecanismul de producere a morții există legătură directă imediată de cauzalitate;
- leziunile traumatice toracice s-au putut produce cu puțin timp anterior decesului prin lovire cu corp tăietor-înțepător cu o singură muchie tăioasă și vârf ascuțit cu lățime max. de cca 2 cm posibil descrescătoare spre vârful ascuțit, lungime minimă de cca 10 cm.
- În sângele aparținând grupului sanguin A s-a decelat o alcoolemie de 2,50 gr.%0 alcool, iar în urină o alcoolurie de 2,60 gr.%0.
Inculpatul a avut o atitudine constantă pe tot parcursul procesului penal, învederând în permanență modul desfășurării evenimentelor din seara de 07.09.2007 și susținând că acțiunea sa a îmbrăcat forma unei apărări împotriva atacului nejustificat la părților vătămate și al victimei. neconcordanțe strecurate se pot datora tulburării și emoțiilor la care a fost supus prin atacul celor trei, în această stare neputând percepe cu acuratețe întreaga desfășurare a incidentului.
Totodată se remarcă împrejurarea că declarațiile martorilor R, și se coroborează cu depozițiile constante ale inculpatului.
De reținut este faptul că martorii R, și îl mai văzuseră pe inculpat cu o zi înainte de producerea evenimentelor, necunoscându-l anterior, spre deosebire de victimă și părțile vătămate care erau clienți obișnuiți ai barului de mult timp, cunoscuți de martori, astfel încât nu s-ar putea afirma că aceștia au dat declarații părtinitoare, în favoarea inculpatului, pe care nu îl cunoscuseră anterior, fiind evident că au declarat în concordanță cu cele petrecute în realitate.
La polul opus se situează declarațiile părților vătămate care sunt subiective și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză în ceea ce privește anumite elemente, fiind evidentă încercarea acestora de a ascunde propria contribuție la declanșarea întregului incident și de a-l învinovăți pe inculpat de urmările produse, motiv pentru care acestea trebuie privite cu mari rezerve.
Astfel:
Atât, cât și au afirmat că incidentul s-a declanșat de la o discuție ce s-a desfășurat între și o persoană "", despre care părțile vătămate susțin că se afla în bar la momentul incidentului. Ori, atât inculpatul, cât și martorii și R nu au făcut nici o referire la prezența unei alte persoane în bar în momentul conflictului, deși au perceput direct evenimentele.
Mai mult, partea vătămată, fiind întrebat cu ocazia audierii sale în instanță, despre identitatea numitului "", a afirmat că știe exact unde stă acesta, însă nu știe exact cum îl cheamă, și că va întreprinde demersuri pentru a putea indica instanței toate datele acestuia. Cu toate acestea, nu numai că nu a făcut demersuri pentru a comunica instanței datele numitului "", dar nici nu s-a mai prezentat la termenele următoare pentru a învedera vreo împrejurare care l-a pus în imposibilitate de a furniza astfel de informații.
la urmărire penală, a descris o anumită desfășurare a evenimentelor, susținând că a ieșit după inculpat, că în timp ce se afla în tocul ușii barului a fost lovit cu un cuțit și că a intrat imediat în bar, trecând sub tăcere faptul că inculpatul ar fi fost supus vreunei agresiuni. În aceeași declarație - fila 45 dosar - arată că " nu am observat ce s-a întâmplat" cu și cu.
În contradicție cu susținerile de mai sus, învederează că - fila 51 dosar - "bărbatul în negru (inculpatul - ns.) a ieșit afară, numitul C-tin urmându- Eu am ieșit după acesta, iar apoi a ieșit și. Acesta din urmă îl împingea pe bărbatul în negru înspre piața." În continuare, descrie cum inculpatul a băgat mâna dreaptă în buzunarul de la pantaloni, s-a auzit un zgomot de metal și inculpatul l-a lovit la pe. În această situație, este evident că ar fi observat direct că și ieșiseră imediat din bar, declarația sa fiind dată în sensul de a acoperi contribuția grupului său la producerea evenimentelor.
Partea vătămată, la urmărire penală - fila 50 - susține că inculpatul l-a împins pe și el a intervenit pentru a-i despărți, aspect pe care nu l-a arătat și infirmat de martora care a arătat că " s-a ridicat și a vrut să meargă la masă la inculpat. Întrucât cei trei aveau un ton de ceartă, am intervenit pentru a-l lăsa în pe inculpat" - fila 27 dosar fond.
Și martorul R indică împrejurarea că s-a ridicat de la masă, a venit la inculpat, l-a luat de gulerul de la geacă și i-a cerut să iasă afară din bar.
O altă contradicție vizibilă apare în declarația lui dată în fața instanței de judecată - fila 18 dosar fond - în sensul că "am observat că inculpatul a ieșit și a ieșit și. După un interval de timp, văzând că nu se întoarce în bar, am ieșit afară și l-am văzut pe acesta aplecat și ținându-se cu mâinile de ".
a arătat că i-a aplicat inculpatului o lovitură cu piciorul în ceafă, însă pretinde că această lovitură a fost aplicată după ce inculpatul îl înjunghiase, în contradicție cu depoziția inculpatului, constantă pe tot parcursul procesului penal, care a afirmat că a fost lovit la ceafă, doborât la sol și lovit în continuare cu picioarele, acesta fiind momentul în care a scos briceagul și a aplicat primele lovituri.
Art.75 Cod procedură penală stabilește că declarațiile părților vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Depozițiile lui nu sunt în măsură a satisface exigențele acestui text de lege întrucât sunt pline de contradicții și nu reprezintă o poziție unitară:
- la urmărire penală susține că: inculpatul l-a împins în bar pe și el a intervenit pentru a-i despărți, la fond arată că i-a cerut inculpatului să plece, în contradicție cu martora care a arătat că ea a intervenit pentru a-l lăsa în pe inculpat;
- la urmărire penală, susține că: a ieșit din bar, fiind urmat de care îl împingea pe inculpat; la fond susține că: a ieșit din bar ulterior momentului în care inculpatul îl înjunghiase la mână;
- la urmărire penală, susține că: a perceput direct momentul când inculpatul a scos cuțitul și la înjunghiat pe; la fond susține că: în momentul în care a ieșit din bar, era deja înjunghiat;
- la urmărire penală, susține că: i-a văzut pe inculpat și pe cum se împingeau reciproc, precum și faptul că atunci când a ieșit din bar era întins pe jos, lângă trotuar; la fond susține că: a observat cum l-a ajuns pe inculpat, au stat de vorbă sau au avut un conflict, apoi l-a văzut pe reîntorcându-se împleticit, cu mâna la piept și sângerând.
Nu se pot explica nici afirmațiile părților vătămate potrivit cărora nu s-au exercitat violențe asupra inculpatului cu excepția loviturii aplicate de cu piciorul, în raport de: declarația martorului R care a arătat că la momentul inițial al sosirii inculpatului în bar, acesta nu avea nici o urmă de lovituri pe față și nici pe mâini - declarație fond, de susținerile inculpatului care în mod constant a susținut că a fost doborât la sol și supus unor violențe de către părțile vătămate și victimă, de Raportul de constatare medico-legală nr.562/LR din 10.09.2007 care menționează că leziunile traumatice ale inculpatului s-au putut produce prin lovire cu și de corp dur și pot data din 07.09.2007, necesitând 3-4 zile de îngrijiri medicale, precum și de fotografiile judiciare efectuate inculpatului la 08.09.2007 și care dovedesc existența unor multiple leziuni pe fața, corpul, mâinile și picioarele acestuia - filele 80 - 83 dosar Mai mult, inculpatul a fost depistat de lucrătorii de poliție la locuința sa chiar în seara incidentului, la orele 22,30 - conform procesului verbal de la fila 26 dosar -, deci la cel mult o oră de la consumarea faptelor și, fără exercitarea de violențe asupra sa, imobilizat, încătușat și condus la sediul poliției, apoi reținut la 08.09.2007, aspecte din care rezultă că producerea leziunilor asupra inculpatului a avut loc în timpul altercației cu părțile vătămate și victima.
În termen legal, împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Apelul declarat de procuror este motivat în scris, criticându-se hotărârea apelată pentru nelegalitate, în sensul greșitei analize a probelor, efectuată de prima instanță, ce a condus în aprecierea apelantului, la greșita reținere a dispozițiilor art.44 alin.2 alin.3 Cod procedură penală și pe cale de consecință la nelegale achitare a inculpatului G privind săvârșirea infracțiunii de omor calificat, asupra victimei decedată și a două infracțiuni de lovire și alte violențe, prevăzută de art.180 alin.2 Cod procedură penală, asupra părților vătămate și.
Verificând hotărârea apelată, potrivit art.371 Cod procedură penală, Curtea apreciază recursul ca fiind nefondat.
Criticile formulate de apelant sunt neîntemeiate.
Astfel, apelantul învederează instanței de apel că în mod greșit prima instanță acordat valență superioară probelor administrate în faza cercetării judecătorești, invocând dispozițiile art.63 alin.2 Cod procedură penală.
Instanța de apel, răspunzând criticii formulate, consideră că, întemeindu-și hotărârea pe probele administrate în faza de cercetare judecătorească, după ce a reținut punctual și distinct, toate elementele de fapt ce rezultau din probatoriu, prima instanță nu a încălcat dispozițiile art.63 alin.2 Cod procedură penală, întrucât nu a înlăturat "de plano" toate probele strânse și administrate pe timpul cercetării judecătorești, ci a procedat la o analiză coroborată a acestora, conjugată cu probatoriul administrat nemijlocit de instanță, reținând sau înlăturând fapte probatorii distincte, în funcție de rezultatul raționamentelor logico juridice folosite cu ocazia analizei probelor.
A considera contrar, ar conduce la atribuirea caracterului de probe imuabile celor strânse pe timpul urmăririi penale, împiedicând înlăturarea punctuală a acestora de către instanță, ceea ce ar conduce într-adevăr la o încălcare a dispozițiilor art.63 alin.2 Cod procedură penală.
Nu lipsit de relevanță este faptul că, pe de o parte, scopul principal al strângerii și administrării de probe pe timpul urmăririi penale este acela al identificării autorului și al justificării sesizării instanței, în vederea tragerii la răspundere penală, iar condițiile de administrare a probelor pe timpul urmăririi penale diferă față de condițiile corespunzătoare cercetării judecătorești, când publicitatea, oralitatea și contradictorialitatea sunt principii ce asigură exercitarea optimă a drepturilor fundamentale ale părților și scopului procesului penal.
În consecință, Curtea, asupra faptelor probatorii reținute de prima instanță și a criticilor formulate de apelant asupra acestora, apreciază ca fiind verosimilă versiunea factuală reținută de instanța de fond, bazată pe o analiză temeinică și rațională a probelor.
Elementul esențial ce rezultă din probatoriul administrat și care nu a fost contestat, este acela că, la scurt timp după incident, pe corpul și fața inculpatului s-au constatat multiple leziuni menționate în raportul de constatare medico-legală nr.562/LR din 10.09.2007 al
și poziționarea leziunilor confirmă versiunea oferită de inculpat, vizând existența unei agresiuni fizice față de acesta, în premomentul reacției violente a inculpatului, constând în folosirea unui instrument tăietor înțepător, constând într-un briceag aparținând inculpatului.
acestui instrument vulnerant așa cum apar în imaginile reținute prin fotografiile judiciare, conduc mai curând la concluzia că acest obiect era deținut de inculpat în scopul declarat, acela de a-l folosi ca instrument tăietor al alimentelor (accesoriu cu scop practic licit), fără a exista un element esențial care să conducă la concluzia deținerii în scopul folosirii ca armă albă.
În plus, așa cum rezultă din planșa foto, poziția victimei pe trotuarul opus ușii de acces în bar, la o distanță de circa 20 metri, coroborat cu faptul părăsirii barului întâi de către inculpat și cu elementul de disproporție numerică dintre inculpat și grupul compus din victimă și celelalte două părți vătămate, conduce la reținerea ca reală a versiunii de fapt oferită de inculpat și înlăturarea ca nesinceră a versiunilor oferite de părțile vătămate, în sensul că inculpatul a fost urmărit de grupul mai sus enumerat și lovit repetat de aceștia.
Nu are relevanță concretă dacă inculpatul a căzut sau nu la pământ, câtă vreme acțiunea agresivă de lovire a sa întrunea condițiile premisă ale legitimei apărări, respectiv existența unui atac direct, imediat și injust, îndreptat asupra sa, care punea în pericol grav persoana sa, potrivit art.44 alin.2 Cod procedură penală.
Modul alert de desfășurare a incidentului, disproporția evidentă dintre părțile implicate, caracterul multiplu al loviturilor primite puteau constitui, așa cum a reținut prima instanță, o cauză de temere și tulburare a inculpatului, care să-l fi determinat, cu intenție spontană, să încerce înlăturarea atacului îndreptat asupra sa, prin folosirea obiectului vulnerant deținut în alte scopuri decât folosirea ca armă de apărare.
Este cert că rezultatul produs apare ca disproporționat față de leziunile prezentate de inculpat, însă depășirea limitelor unei apărări proporționale se datorează elementului psihic al temerii că lovirea inculpatului va continua și va putea produce chiar leziuni mai grave, starea de tulburare fiind evidentă și necontestată.
În condițiile de timp în care a avut loc incidentul, noaptea, într-un loc cu iluminat public redus, într-o zonă a localității având referințe negative, în raport de dinamica accelerată a acțiunilor, de evidenta tulburare și temere preexistentă ripostei, nu se poate susține că acțiunile inculpatului au fost conștientizate de acesta sub aspectul disproporționalității, fiind mai realist să se considere că inculpatul a folosit briceagul la întâmplare, în principal în scop descurajator, fără a viza o zonă corporală anume.
Toate aceste elemente specifice conferă caracter neîntemeiat criticilor formulate de apelant și converg spre aprecierea hotărârii apelate ca fiind legale și temeinice.
Pentru cele ce preced, Curtea va respinge ca nefundat apelul declarat de procuror, cu aplicarea corespunzătoare dispozițiilor art.189 și art.192 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 alin.1 lit."b" Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, apelul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA,împotriva sentinței penale nr.90 din data de 22.02.2008, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr-.
În temeiul art.189 Cod procedură penală;
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului cuvenit din oficiu - avocat în sumă de 200 lei.
Cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs, în 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2008.
Președinte, Judecător,
--- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond:
Red.dec.jud.: -/11.11.2008
Tehnored.gref./2 ex./13.11.2008
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Adriana Ispas
