Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 11/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.11/
Ședința publică din data de 12 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentin Iancu
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
Pe rol, judecarea apelului penal declarat de
-PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, împotriva sentinței penale nr.143 din data de 18 iulie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA în dosarul penal cu nr.unic - (nr.vechi 4753/2006), privind pe inculpatul - trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 174 Cod penal.
În conformitate cu disp.art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare, se constată lipsa:
- intimatului inculpat și a apărătorului din oficiu - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.1237/2007 emisă de Baroul de Avocați C;
- intimatelor părți vătămate, Spitalul Județean T și Spitalul Clinic de Urgență
Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.
Curtea, față de lipsa apărătorului din oficiu al intimatului inculpat, avocat, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare, se constată lipsa:
- intimatului inculpat pentru care răspunde apărător din oficiu - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.1237/2007 emisă de Baroul de Avocați C;
- intimatelor părți vătămate, Spitalul Județean T și Spitalul Clinic de Urgență
În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite condițiile prevăzute de disp.art.367-374 Cod procedură penală și acordă cuvântul pentru dezbateri în ordinea prevăzută de disp.art.377 Cod procedură penală.
Procurorul, având cuvântul, precizează că s-a declarat apel împotriva soluției instanței de fond, privind pe inculpatul trimis în judecată pentru infracțiunea de tentativă de omor, reținându-se în sarcina acestuia că după ce a pătruns în curtea părții vătămate, pe motiv că acesta i-ar fi sustras lațurile din pădure, i-a aplicat mai multe lovituri cu intensitate mare, în regiunea capului și corpului cu un de lemn, abandonând-o în stare de inconștiență.
Arată că, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Precizează că motivul de apel îl constituie greșita schimbare a încadrării juridice, instanța de fond menționând și motivând că nu a fost pusă în primejdie viața victimei și cu toate acestea, partea vătămată a rămas cu o infirmitate permanentă, cu pierderea vederii ochiului stâng, prezentând sechele care nu mai pot recupera funcția vizuală, iar inculpatul prezintă o întârziere mentală cu deviere de comportament și că nu ar fi acționat cu intenție.
Ori, în ce privește tentativa la infracțiunea de omor așa cum se precizează și în alte spețe - Decizia 329/1995 a Curții Supreme de Justiție, precizează clar că există tentativă la omor chiar dacă leziunile suferite nu au pus în primejdie viața persoanei vătămate, atâta vreme cât în raport de leziunea anatomică în care au fost aplicate lovituri - zona capului, obiectul folosit, intensitatea loviturii, se apreciază că inculpatul a prevăzut că în urma acțiunii sale, victima ar putea să moară.
În speță, inculpatul chiar a crezut că partea vătămată a decedat, așa cum a și declarat că "am lovit-o până ce aceasta nu mai, am lăsat-o în stare de inconștiență, am plecat, l-am lăsat", fără a-i acorda nici un fel prim ajutor, a plecat acasă, a aruncat ul gândindu-se că acesta a decedat, a plecat la postul de poliție pentru a anunța ceea ce s-a întâmplat.
Astfel, precizează că în speța enunțată, respectiv decizia 329/1995, este ca "o mănușă" pentru fapta de tentativă la omor, având în vedere și raportul de expertiză medico-legală, care este existent în cauză.
Având în vedere toate aceste date, consideră că poziția psihică a inculpatului a fost apreciată în mod greșit de instanța de fond, doar prin prisma faptului că viața lui, nu a fost pusă în primejdie și că acesta are un discernământ ușor diminuat.
În opinia sa, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima, vinovăția sa fiind stabilită în raport de împrejurările concrete în care a acționat și îndeosebi cu instrumentul folosit.
Curtea, întreabă pe procuror dacă era posibil ca inculpatul, cu acest instrument -, să suprime viața victimei, în raport de zona în care a lovit.
Procurorul,având din nou cuvântul, precizează că este vorba de raportul de expertiză medico-legală în care se spune clar "plăgi multiple ale scalpului, contuzii, fracturi craniene" și lovituri asupra membrelor superioare pentru că a încercat să se apere și a lovit și aici, cu consecința pierderii vederii ochiului stâng, aspect definitiv și sachelar, fără posibilitatea de recuperare a funcției vizuale, necesitând 50-55 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații.
Consideră că dacă această faptă care este reținută în sarcina inculpatului, de tentativă la omor, nepunându-i viața în pericol părții vătămate, în situația în care inculpatul l-a bătut până în momentul în care l-a văzut că nu mai mișcă, lăsându-l în stare de inconștiență fără a-i acorda primul ajutor, duce clar la propoziția lui subiectivă că nu a încercat sub nicio formă să-l ajute, ca să nu poată să ducă la deces, ci a aflat tocmai a doua zi că a fost dus la spitalul T pentru a-i fi acordate îngrijiri medicale.
Apreciază că pentru cele precizate, inculpatul trebuie să răspundă penal pentru infracțiunea de tentativă de omor și nu pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă, întrucât a lovit victima în mod repetat.
Învederează în acest sens și altă practică judiciară în materie și anume decizia 3037/1998 a Curții Supreme de Justiție, decizii ale Curții de APEL CONSTANȚA, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Față de aceste considerente, solicită în temeiul disp.art.379 pct.2 lit."a" Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și să se pronunțe o nouă hotărâre prin schimbarea încadrării juridice așa cum a fost trimis în judecată inculpatul pentru infracțiunea de tentativă la omor și să fie condamnat pentru această faptă.
Avocat, apărător din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției instanței de fond ca fiind legală și temeinică, apreciind că aceasta în mod corect a dat eficiență disp.art.334 Cod procedură penală și a schimbat infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea de vătămare corporală gravă.
Din circumstanțele reținute în cauză reiese cu certitudine că, obiectul folosit pentru lovirea părții vătămate, cu un, nu este să pună în pericol viața părții vătămate, așa încât loviturile repetate au dus la consecința infracțiunii prevăzute de disp.art.182 Cod penal, neputând fi menținută infracțiunea de tentativă la omor.
În ceea ce privește latura subiectivă a infracțiunii, solicită a se avea în vedere că inculpatul nu a acționat cu intenția de a ucide victima, atât locul în care a aplicat loviturile, intensitatea acestora și obiectul cu care le-a aplicat.
Consideră că trebuie avută în vedere și atitudinea subiectivă pe care inculpatul a avut-o ulterior comiterii infracțiunii.
Instanța ia cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că TRIBUNALUL TULCEA, prin sentința penală nr.14318.07.2007, în baza art.182 al.2 Cod penal, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 11.11.1979 în localitatea M, județul T, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă.
În baza art. 86/5 în referire la art. 85 Cod penal.
A anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 203 din 14 noiembrie 2006 Tribunalului Tulcea, care a modificat sentința penală nr. 1224 din 29 august 2006 Judecătoriei Tulcea.
În baza art. 33 lit. a raportat la art. 34 lit. b Cod penal.
A contopit pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin decizia penală nr. 203 din 14 noiembrie 2006 Tribunalului Tulcea, în cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 71 cod penal, a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzută de art. 64 lit."a și b" Cod penal.
În baza art. 113 Cod penal.
S-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical, urmând să fie obligat să se prezinte în mod regulat la tratament de specialitate, sub supravegherea medicului psihiatru la termenele stabilite de acesta din urmă, cu evitarea consumului de alcool.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
A admis acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Județean T și Spitalul Clinic de Urgență
În baza art. 14 cod procedură penală și art. 998 și următoarele Cod civil.
A obligat inculpatul la plata sumei de 2.288 lei către Spitalul Clinic Județean de Urgență C și la plata sumei de 725, 28 lei către Spitalul Județean de Urgență T, reprezentând c/val, cheltuielilor de spitalizare efectuate cu partea vătămată.
În baza art. 191 Cod procedură penală,
A obligat inculpatul la plata sumei de 750 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorilor din oficiu în sumă de câte 100 lei s-a decontat din fondul către T pentru avocat (faza de urmărire penală) și avocat (faza de judecată).
Pentru a pronunța această hotărâre, TRIBUNALUL TULCEAa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.288/P/2006, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEAa trimis în judecată inculpatul, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art.20 raportat la art.174 Cod penal.
La situația de fapt, s-a reținut prin actul de sesizare că inculpatul în seara zilei de 02.04.2006, inculpatul s-a deplasat la locuința părții vătămate și în urma unor discuții aprinse i-a aplicat părții vătămate mai multe lovituri cu un băț, în special în zona capului, după care a plecat, autodenunțându-se la postul de poliție.
TRIBUNALUL TULCEA, analizând materialul probator administrat în faza de urmărire penală și în timpul cercetării judecătorești, a reținut aceeași situație de fapt.
Cu privire la încadrarea juridică a faptei instanța de fond a stabilit următoarele:
Partea vătămată, conform raportului medico-legal nr.430/27.06.2006 întocmit de Serviciul Medico-legal T, a suferit leziuni traumatice craniu-cerebrale și fracturi ale ambelor brațe care s-au produs prin lovire cu corp dur și de corp dur, și au necesitat pentru vindecare 50-55 zile îngrijiri medicale, viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol. Examenul medico-legal și cel oftalmologic au pus în evidență leziuni care au dus la pierderea vederii ochiului stâng definitiv.
Și inculpatul a fost supus unei examinări medicale și din concluziile expertizei medico-legale psihiatrice rezultă că la data comiterii faptei, inculpatul prezenta întârziere mentală cu tulburări severe de comportament, iar discernământul era ușor diminuat.
Raportat la starea psihică a inculpatului în ziua săvârșirii faptei, tribunalul a apreciat că, acesta nu a acționat cu intenția de a ucide partea vătămată, existând un dubiu puternic că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și că a urmărit producerea decesului părții vătămate sau eventual a acceptat posibilitatea producerii lui. S-a mai avut în vedere și rezoluția infracțională care în puterea de percepție a inculpatului a fost aceea de a aplica o corecție părții vătămate și nicidecum de aoo morî.
Coroborând aspectele mai sus relatate cu cât faptul că, viața victimei nu a fost pusă în primejdie, că partea vătămată a suferit o infirmitate permanentă, prin pierderea vederii ochiului stâng, tribunalul a stabilit că fapta inculpatului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 al.2 Cod penal.
S-a făcut aplicarea art.334 Cod procedură penală.
Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute de art.72 Cod penal cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, instanța a aplicat inculpatului, o pedeapsă de 3 ani închisoare.
S-a mai constatat că, fapta pentru care a fost cercetat inculpatul în prezenta cauză, este concurentă cu cea comisă, la data de 29.08.2005, tentativă la infracțiunea de viol prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.197 al.1 Cod penal. Pentru aceasta din urmă fapta inculpatului a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării, prin decizia penală nr.203/21 noiembrie 2006 a Tribunalului Tulcea.
S-a făcut aplicarea art.864, art.33 lit."a" - 34 lit."b" Cod penal și s-a dispus, ca în final inculpatul să execute în regim de detenție o pedeapsă de 4 ani închisoare. S-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art.64 lit."a și b" Cod penal.
S-a aplicat inculpatului și măsura de siguranță prevăzută de art.113 Cod penal, în sensul obligării la tratament medical, deoarece inculpatul datorită bolii, în cazul posibilei intoxicări cu alcool, prezintă pericol pentru societate.
În soluționarea acțiunii civile, s-a luat act că partea vătămată nu a formulat pretenții civile și a fost obligat inculpatul să achite celor două unități spitalicești, contravaloarea cheltuielilor efectuate cu spitalizarea părții vătămate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL TULCEA, criticile vizând numai încadrarea juridică a faptei.
În esență, se susține că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor, având în vedere intenția inculpatului, de a ucide partea vătămată, aspect ce rezultă din chiar declarațiile inculpatului.
Se solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul să fie condamnat pentru infracțiunea de tentativă de omor.
Verificând hotărârea apelată, actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel și din oficiu, curtea constată că apelul este nefondat.
Curtea constată că tribunalul a stabilit o situație de fapt pe deplin dovedită cu probele dosarului.
împrejurărilor în care a avut loc agresiunea și rezultatul acesteia, starea psihică a inculpatului, confirmă opinia instanței de fond că inculpatul nu a urmărit și nici nu a acceptat producerea unui asemenea rezultat, care ar fi depășit intenția de a aplica o corecție victimei.
Și comportamentul inculpatului după comiterea faptei, s-a prezentat la organul de poliție, speriat și s-a autodenunțat, confirmă faptul că inculpatul nu a urmărit și nici nu a realizat care va fi rezultatul faptei sale. Inculpatul voia să-și recupereze lațurile și la nivelul lui de instruire și gândire - "discernământ diminuat", era un lucru foarte important.
Este real că, la stabilirea intenției de a ucide se are în vedere obiectul folosit și zonele corpului lovite, dar nu se poate ignora starea psihică a inculpatului în momentul comiterii faptei.
Discernământul diminuat al inculpatului, este de natură a conduce la concluzia că acesta nu a urmărit să ucidă victima.
În considerarea celor mai sus prezentate, curtea constată că, TRIBUNALUL TULCEAa dat o corectă încadrare faptelor inculpatului, a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate și întemeiat a dispus și internarea inculpatului.
Și acțiunea civilă a fost corect soluționată.
În considerarea celor mai sus prezentate, curtea constată că hotărârea apelată este temeinică și legală și în consecință urmează să respingă apelul parchetului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 punct 1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat apelul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL TULCEA, împotriva sentinței penale nr.143 din data de 18 iulie 2007, pronunțată de TRIBUNALUL TULCEA în dosarul penal cu nr.unic - (nr.vechi 4753/2006), privind pe inculpatul-domiciliat în comuna, sat, județul
Onorariu avocat oficiu în sumă de 100 lei, se va deconta din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului
Cu apel în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Jud.fond
Red.dec.Jud.
Tehnored.Gref.-/2 ex.
Data: 26.02.2008
Președinte:Valentin IancuJudecători:Valentin Iancu, Lucia Dragomir
