Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 110/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Ședința publică de la 14 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurel Dublea
JUDECĂTOR 2: Mihaela Chirilă
Grefier - -
DECIZIA PENALĂ Nr. 110
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat deinculpatulși de cătrepartea civilaîmpotriva sentinței penale nr.327 din data de 29.05.2008, pronunțata de Tribunalul Iași, in dosarul penal nr-, având ca obiect infracțiunea de "tentativa de omor",
La apelul nominal făcut in ședința publica, se prezintă av. pentru inculpatul apelant și partea civila apelanta asistat de av., apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinita.
S-a făcut referatul cauzei de câtre grefierul de ședința, după care;
Av. arată că partea civilă renunță la proba cu martori solicitată la termenul anterior.
Av. solicită pentru inculpat proba cu doi martori, unul pentru sitiația de fapt, respectiv pentru a dovedi că partea vătămată a avut conflicte și cu alte persoane din sat și că vechiul proprietar a vândut terenul inculpatului pentru că era provocat de partea vătămată și un martor în circumstanțiere, pentru a contura profilul moral al inculpatului.
Instanța pune în discuția contradictorie a părților cererea de probe formulată de inculpatul, prin apărător.
Reprezentantul Ministerului Public se opune la proba cu martor în circumstanțiere, dar este de acord cu audierea martorului pentru situația de fapt.
Av. se opune la probele solicitate de inculpat, având în vedere că situația pe care dorește să o dovedească nu are legătură cu prezenta cauză și că inculpatul și-a administrat probe în apărare la instanța de fond.
Instanța respinge proba cu martori solicitată de inculpatul, prin apărător, având în vedere teza probatorie, respectiv dovedirea stării conflictuale dintre partea vătămată și alte persoane, care nu au legătură cu prezenta cauză și constatând că la instanța de fond inculpatul a solicitat și au fost administrate probe în apărare.
Interpelate fiind părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. solicită admiterea apelului declarat de partea civilă, care vizează atât latura civilă cât și cea penală. În latură penală, apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică, față de persistența infracțională a acestuia, care a urmărit partea vătămată, aceasta a sărit peste gard, dar a fost ajunsă din urmă și lovită cu cuțitul. Inculpatul a abandonat partea civilă, nu s-a interesat de starea acesteia, ba mai mult a mers la spital unde a provocat scandal. Probele administrate arată că partea vătămată nu a provocat în nici un fel pe inculpat. Pedeapsa aplicată, de patru ani închisoare, nu este în limitele legale prevăzute de Codul penal. Inculpatul a avut o atitudine procesuală incorectă, nu s-a prezentat niciodată în fața instanței de fond. Pentru aceste motive solicită majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului.
În latură civilă solicită majorarea cuantumului daunelor mortale, având în vedere suferința provocată de acțiunea inculpatului, faptul că partea vătămată stat mult timp internată în spital fiind privată de starea normală de libertate. De asemenea solicită majorarea cuantumului despăgubirilor civile, care deși au fost dovedite cu martorii audiați în cauză, nu au fost admise în totalitate.
Av., solicită respingerea apelului declarat de partea civilă și admiterea apelului declarat de inculpat, în sensul reducerii cuantumului pedepsei aplicate, urmând a se reține că fapta s-a produs sub imperiul provocării. Astfel, partea vătămată a venit la locul faptei împreună cu tatăl său, care era înarmat cu o furcă, pentru a-l amenința pe inculpat să întrerupă lucrul la gardul pe care acesta îl construia. Inculpatul a plecat la postul de poliție, dar acolo nu era nimeni, a mers în continuare la casa primarului, unde soția acestuia i-a spus să -și continue. La întoarcere a fost din nou amenințat de partea vătămată și tatăl acesteia. Inculpatul a mers la domiciliu de unde a luat un cuțit pentru a se apăra. Solicită aplicarea disp. art. 73 lit. b Cod penal, fapta fiind comisă sub stăpânirea unei puternice tulburări, provocată de partea vătămată. S-a reținut că fapta prezintă un pericol social deosebit deoarece a fost comisă în loc public, respectiv pe drumul sătesc, pe o, dar legiuitorul a avut în vedere alte aspecte când a enumerat și acest element circumstanțial alături de altele de o mare gravitate și anume a avut în vedere locurile în care au acces mai multe persoane, respectiv străzi, piețe. Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale și că scopul pedepsei poate fi atins chiar dacă pedeapsa nu va fi executată în regim de detenție. Inculpatul nu s-a prezentat în fața instanței pentru că a plecat la muncă în Italia, deoarece nu avea bani, dar a fost prezent la organele de cercetare unde și-a recunoscut fapta.
Av. solicită respingerea apelului declarat de inculpat, apreciind că plecarea în Italia nu justifică în nici un fel lipsa inculpatului la instanța de fond. Nu există probe din care să rezulte starea de provocare și acest aspect nici nu a fost invocat la instanța de fond.. Este adevărat că tatăl părții vătămate a venit cu o furcă în mână, dar după ce inculpatul îi lăsase fiul într de sânge.
Reprezentantul Ministerului Public arată că părțile sunt rude și vecini iar conflictul a pornit de la un gard despărțitor. Ambele părți au depus acte medicale și au fost audiați martori pentru a lămuri situația de fapt. Încadrarea juridică dată faptei este corectă, pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată și despăgubirile civile acordate sunt în limita probelor administrate, motiv pentru care solicită respingerea ambelor apeluri ca nefondate și menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică.
Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.
Ulterior dezbaterilor:
INSTANTA DE JUDECATA
Asupra apelurilor penale de față.
Tribunalul Iași prin sentința penală nr. 327/29.05.2008 a hotărât condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. "a,b" Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. "i" Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. "a", 76 lit. "b" Cod penal.
S-au aplicat inculpatului prevederile art. 71 Cod penal și 64 lit. "a,b" Cod penal.
S-a confiscat de la inculpat un cuțit - corpul delict folosit la săvârșirea infracțiunii.
Inculpatul a fost obligat să achite părții civile 2000 lei daune materiale și 4000 lei daune morale și părții civile Spitalul de Pneumoftiziologie I cheltuieli de spitalizare. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 14.03.2005, în jurul orelor 11șș partea vătămată (în vârstă de 36 de ani) și tatăl său, (în vârstă de 78 de ani), l-a observat din locuința lor, situată la circa 300 mai la vale, pe inculpat lucrând la demontarea gardului de lemn care despărțea terenul lor agricol de proprietatea acestuia.
Inculpatul înlocuia gardul de lemn vechi cu un gard din plasă de sârmă, intrând cu șpalierii de beton cu 2 în terenul proprietate a părții vătămate.
și au venit pe terenul lor, în dreptul gardului de lemn care le despărțea proprietățile și i-au cerut inculpatului să nu mai continue înlocuirea gardului, deoarece haturile au fost delimitate în 1993 și nu mai există nici un act care să schimbe acea delimitare.
După o scurtă ceartă, inculpatul a plecat să anunțe primarul comunei, sau organele de poliție, însă nu a găsit pe nimeni.
În timp ce era plecat, la locuința lui a venit martorul, care fusese chemat de dimineață de către inculpat pentru a-l ajuta la mutarea gardului și a găsit în curtea locuinței inculpatului pe socrul acestuia, partea vătămată și tatăl său aflându-se în continuare pe terenul lor, după gardul de lemn despărțitor.
. unde este, aceștia i-au răspuns că a plecat la Primărie pentru a stabili cum este hatul între cele două proprietăți.
Inculpatul a venit imediat, din deal, și fiind în drum, i-a spus lui să plece acasă că nu are cu el, apoi a scos un cuțit cu mânerul din lemn și lungimea lamei de 11,5 cm pe care îl avea asupra lui și i-a zis lui: "vino încoace, că te tai!".
a sărit gardul grădinii proprii spre drum, oprindu-se la circa 10 de inculpat, dar văzând că acesta are cuțitul în mână, a sărit înapoi, a luat un par din grădina sa și s-a întors în drum, cei doi mergând unul spre altul.
Inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul, pe care a încercat să o pareze cu mâna dreaptă, fiind tăiat la degetul mic, apoi a încercat să-l lovească el cu piciorul drept pe inculpat, dar a fost înțepat cu cuțitul în coapsa dreaptă, după care s-a întors cu spatele, încercând să fugă la vale, dar a fost ajuns de inculpat și lovit în partea dreaptă a pieptului, din spate, sub mamelonul drept.
În acest timp, tatăl inculpatului, a luat o furcă din grădină și a ieșit în drum, prin curtea inculpatului, pe lângă gardul de la drum al grădinii sale și gardul despărțitor al vecinătăților (neputând sări gardul dinspre drum, ca fiul său, datorită vârstei) și a încercat să-l lovească din spate pe inculpat.
Imediat a ieșit din curtea inculpatului și socrul acestuia, care l-a ajuns pe chiar în momentul în care acesta ridicase furca pentru a lovi pe inculpat și i-a smuls-o din mână.
Partea vătămată a mai mers circa 100 la vale și ajuns în dreptul locuinței lui G, a intrat în grădina acestuia, strigând după ajutor.
Din curtea locuinței acestuia a ieșit martora, care a alergat la locuința lui și a anunțat-o pe soția acestuia, apoi, împreună, l-au susținut și adus la locuința proprie pe.
După ce soția părții vătămate a sunat la dispensarul medical din comună, au venit medicul și asistenta dispensarului care i-au dat primele îngrijiri, apoi au sunat la Serviciul de Ambulanță I, iar ambulanța l-a transportat pe la Spitalul de Pneumoftiziologie I, unde a stat internat până la data de 28.03.2005.
Tribunalul, examinând actele și lucrările dosarului reține următoarea situație de fapt:
Pe fondul unor neînțelegeri mai vechi legate de delimitarea terenurilor deținute de părți, în ziua de 14.03.2005 între familia părții vătămate și cea a inculpatului a reizbucnit o nouă ceartă în momentul în care gardul despărțitor a fost demontat de inculpat și înlocuit cu unul nou.
În acest context, familia i-a solicitat inculpatului să înceteze lucrările la gard și să nu avanseze cu șpalierii în interiorul proprietății sale pentru că măsurătorile au fost efectuate de Comisia locală de fond funciar în anul 1993 când i-a fost eliberat titlu de proprietate și a fost pusă în posesie.
După o discuție în contradictoriu, inculpatul a plecat să anunțe primarul și lucrătorii de poliție despre incidentul creat, dar a revenit la scurt timp spunând că nu a găsit pe nimeni.
La revenirea pe teren, inculpatul a cerut tatălui părții vătămate să plece și i-a solicitat victimei să vină la el, amenințând-o în timp ce purta un cuțit în mână că o va tăia.
Partea vătămată a sărit gardul în drum dar observând că inculpatul are un cuțit a revenit în grădina sa, a luat un par și s-a întors în același loc, cei doi deplasându-se unul spre celălalt. Inculpatul a aplicat o lovitură cu cuțitul părții vătămate pe care aceasta a încercat să o evite, tăindu-se la degetul mic, după care a fost lovită cu cuțitul în coapsa dreaptă și în momentul în care a încercat să fugă a fost ajunsă din urmă de inculpat și lovită din spate în zona toracelui.
Pentru a-și apăra fiul, s-a înarmat cu o furcă și în timp ce se pregătea să-l lovească pe inculpat a intervenit socrul inculpatului și l-a deposedat de acest obiect smulgându-i-l din mână.
Victima s-a mai deplasat pe o distanță de câteva sute de metri, după care a solicitat ajutor martorului
HGDupă ce i-au fost acordate îngrijiri medicale de personalul dispensarului din comună, inculpatul a fost transportat la Spitalul de Pneomoftiziologie I unde a fost internat până la data de 28.03.2005.
Din certificatul medico-legal rezultă că partea vătămată a prezentat o plagă tăiată penetrantă toracică cu hemotorax minim și contuzie pulmonară și plagă tăiată a coapsei drepte, leziuni ce s-au produs prin lovire cu obiect înțepător, tăios (cuțit) și necesită pentru vindecare 35 - 40 de zile de îngrijiri medicale.
Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 428/OE/29.03.2005 s-a stabilit că leziunea toracică întrunește caracteristicile medico legale ale periculozității pentru viață.
În drept, faptele reținute și descrise mai sus realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 - 175 lit. i Cod penal.
Atât sub aspectul laturii obiective cât și cu privire la vinovăția inculpatului existența faptei este dovedită cu ansamblul probelor testimoniale, înscrisurile, constatările medico-legale și cercetările la fața locului efectuate imediat după comiterea faptei.
Astfel din depozițiile martorilor oculari și, dar și a celor care au perceput în mod indirect incidentul dintre părți rezultă, cu certitudine, că în ziua de 14.03.2005, partea vătămată a fost victima unei agresiuni fizice exercitate de inculpat, determinată în mare măsură de neînțelegerile privitoare la delimitarea terenurilor deținute de familiile părților.
Cât privește circumstanțele reale în care s-a desfășurat incidentul, din relatările martorilor, G și se poate stabili, fără echivoc, că acțiunea de lovire a victimei cu cuțitul s-a consumat în drumul sătesc, împrejurare ce conferă un grad sporit de pericolul social al faptei, apreciat ca atare și de legiuitor prin calificarea acesteia.
Inculpatul, deși legal citat, pe parcursul desfășurării cercetării judecătorești nu s-a prezentat în instanță pentru a-și preciza poziția procesuală față de înscrisurile ce i se aduc prin actul de sesizare a instanței.
În cursul urmăririi penale, inculpatul nu a negat comiterea faptei, dar a învederat împrejurarea că a fost și el lovit de partea vătămată, susținere ce nu a putut fi dovedită decât cu certificatul medico-legal ce poate stabili doar leziunile produse și nicidecum autorul agresiunii.
Din analiza probelor administrate în cele două faze ale procesului penal nu rezultă împrejurarea că partea vătămată ar fi lovit inițial inculpatul sau ar fi exercitat alt gen de agresiune ce ar fi putut determina o ripostă din partea inculpatului și ar putea fi apreciată ca o atitudine provocatorie. Deoarece vinovăția inculpatului este dovedită cu suficiență de ansamblul probelor administrate în cauză instanța va dispune tragerea sa la răspundere penală, prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
La individualizarea pedepsei, instanța va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptei comise, circumstanțele reale în care a fost săvârșită infracțiunea, respectiv într-un loc public, împrejurare ce califică fapta ca având un grad sporit de periculozitate, valoarea socială lezată ce vizează viața și integritatea fizică a persoanei, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, este tânăr și a manifestat o atitudine relativ sinceră pe parcursul procesului penal.
În considerarea conduitei anterioare comiterii faptei de către inculpat, Tribunalul apreciază că scopul pedepsei de reeducare a făptuitorului și de prevenție generală poate fi realizat și prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată sub minimul special prevăzut de lege, dar între limitele impuse de dispozițiile art. 76 lit. b Cod penal.
Cât privește pedeapsa accesorie, instanța apreciază că natura faptei comise și circumstanțele personale ale inculpatului conduc la concluzia unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală și de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a, b Cod penal.
Referitor la litera "c" a aceluiași articol, având în vedere circumstanțele concrete ale speței, dar și dispozițiile art. 20 din Constituție, precum și jurisprudența CEDO (cauza Sabău și Părcălab contra României), instanța apreciază că în cauză nu se justifică și interzicerea exercițiului acestor drepturi civile.
În baza art. 118 lit. b Cod penal instanța va dispune confiscarea obiectului ce a servit la comiterea infracțiunii, respectiv a unui cuțit cu din lemn și cu lungimea lamei de 11,5 cm.
Cât privește latura civilă, instanța constată că activitatea ilicită desfășurată de inculpat a produs părții vătămate și un prejudiciu material și moral, aceasta suportând pe lângă suferințele fizice inerente unei atare agresiuni și un disconfort de natură psihică ca urmare a imposibilității de a desfășura o activitate normală.
Raportat la probele testimoniale administrate în cauză care dovedesc incapacitatea de muncă a părții vătămate pe perioada recuperării fizice și care a determinat angajarea unor persoane pentru a lucra în locul său, instanța apreciază că nivelul daunelor materiale ce se impun a fi acordate este mai mic decât cel solicitat, urmând ca acțiunea civilă să fie admisă, în parte, doar în măsura dovedirii prejudiciului creat.
Cu privire la daunele morale solicitate, instanța constată că suma de 4000 lei ce urmează a fi acordată reprezintă o reparație suficientă pentru prejudiciul moral creat părții vătămate, având în vedere și împrejurarea că cea mai mare satisfacție obținută de aceasta derivă din stabilirea vinovăției și tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru fapta comisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală inculpatul și partea civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului partea civilă arată că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică în raport cu fapta comisă și vătămarea adusă. De asemenea, partea civilă arată că daunele materiale și morale acordate de instanța de fond sunt prea mici în raport cu probele administrate în cauză cu privire la cheltuielile efectuate și trauma psihică suferită, solicitând acordarea acestora în cuantumul solicitat.
În motivarea apelului inculpatul solicită reducerea pedepsei întrucât a comis fapta în stare de provocare, circumstanță prev. de art. 73 lit. "b" Cod penal și arată că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, solicitând aplicarea art. 81 Cod penal.
Apelurile sunt nefondate.
Examinând actele și lucrările cauzei instanța constată că în mod corect și în concordanță cu materialul probator administrat în cauză instanța de fond a reținut că inculpatul a comis o infracțiune de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174, 175 lit. "i" Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. "a", 76 lit. "b" Cod penal, împotriva părții vătămate, cauzându-i prejudicii.
Situația de fapt reținută de instanța de fond este corectă și corespunde probelor administrate care au fost judicios interpretate.
În ziua de 14.04.2005 a reizbucnit un conflict între inculpat și familia părții vătămate de la o suprafață de teren. Dorind să înlocuiască gardul despărțitor vechi cu unul nou, inculpatul a fost oprit de familia care era nemulțumită, cerând să vină comisia locală de fond funciar să facă măsurătorile. Inculpatul a mers la primărie dar nu a găsit pe nimeni și revenind la locul respectiv i-a cerut victimei să vină la el, fiind înarmat cu un cuțit victima a sărit gardul în drum dar observând că inculpatul are cuțit a revenit în grădină și, a luat un par și s-a întors în drum, mergând spre inculpat. Inculpatul a lovit victima cu cuțitul la degetul mic, apoi în coapsa dreaptă și în zona toracelui, urmărind-o pe stradă. Leziunile produse de inculpat prin fapta sa au pus în primejdie viața părții vătămate și au necesitat pentru vindecare 35-40 zile îngrijiri medicale.
Coroborând probele administrate în cauză instanța de fond a ajuns la concluzia justă că faptele există, au fost comise de inculpat și s-a reținut corect vinovăția acestuia.
Individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-a făcut în mod corect de către instanța de fond care a ținut cont atât de criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, gradul de pericol social ridicat al faptei comise, modalitatea concretă a săvârșirii faptei cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care este infractor primar, a recunoscut săvârșirea faptei și o regretă.
Instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. "a" Cod penal și i-a dat eficiență, neimpunându-se coborârea mai mult a pedepsei și nici reținerea circumstanței atenuante a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. "b" Cod penal, față de modul cum s-au derulat faptele, neputându-se reține o provocare a inculpatului de către partea vătămată.
Scopul educativ al pedepsei, prev. de art. 52 Cod penal nu poate fi atins în cazul inculpatului decât prin executarea acestui cuantum de pedeapsă în regim de detenție, în vederea prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni și formării unei atitudini corecte a acestuia față de ordinea de drept și față de normele de conviețuire socială.
În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a apreciat temeinic probele administrate și a stabilit corect cuantumul daunelor materiale, în măsura în care au fost dovedite, neputându-se acorda vătămatului o sumă mai mare, chiar dacă acesta a angajat mai mulți oameni să-i lucreze în gospodărie, prejudiciul fiind doar cel care suplinește munca unui om.
Daunele morale reținute de instanța de fond sunt echitabile, reprezentând o satisfacție bănească necesară și în acord cu suferința încercată de partea vătămată, suma de 2 miliarde solicitată de acesta fiind exagerată, tinzând a duce la o îmbogățire.
Analizând hotărârea apelată din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, nu se constată motive de nelegalitate sau netemeinicie.
Pentru aceste considerente, în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă și inculpatul împotriva sentinței penale 327/29.05.2008 a Tribunalului Iași, pe care o va menține.
În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga apelanții la plata cheltuielilor judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 327/29.05.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă apelanții să achite statului câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru partea civilă și de la comunicare pentru inculpat.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
31.10.2008
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Aurel DubleaJudecători:Aurel Dublea, Mihaela Chirilă
