Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 111/2008. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR. 111/

Ședința publică din 21 octombrie 2008

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin

JUDECĂTOR 2: Florin Popescu

GREFIER: - -

Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.

Pe rol este judecarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, părțile civile apelante, și, împotriva sentinței penale nr. 863/PI din 29.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat asistat de avocat, pentru părțile civile apelante, și - lipsă, se prezintă avocat, prezentă martora T, lipsă fiind partea civilă intimată Spitalul Județean T - Clinica II Chirurgie.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care s-a luat declarație martorei T, aceasta fiind consemnată în scris și atașată separat la dosar. Nemaifiind alte probe de administrat ori cereri de formulat, instanța declară terminată faza cercetării judecătorești,constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.

Reprezentat parchetului pune concluzii de admiterea apelului parchetului, desființarea sentinței primei instanțe cu reținerea cauzei spre rejudecare și condamnarea inculpatului în baza art. 20 Cod penal raportat la art. 176 lit. b Cod penal, art. 192 alin.2 Cod penal și art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991. De asemenea solicită în baza art. 118 lit. b Cod penal confiscarea cuțitului - briceag, folosit la săvârșirea infracțiunii.

Reprezentantul părților civile apelante, avocat, solicită admiterea apelului părților civile așa cum a fost formulat în scris, desființarea sentinței primei instanțe și condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată precum și obligarea inculpatului la plata daunelor morale în sumă de 10.000 lei față de, 10.000 lei față de - și 5.000 lei față de - conform constituirii de parte civilă. Cu privire la apelul parchetului solicită admiterea acestuia.

Reprezentanta parchetului cu privire la apelul părților civile pune concluzii de admitere, iar cu privire la obligarea inculpatului la plata daunelor morale lasă instanța să se pronunțe la cuantumul acestora în raport cu faptele reținute în sarcina inculpatului.

Apărătorul ales al inculpatului intimat,avocat, solicită respingerea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și părțile civile, și și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe. Arată că apelul parchetului nu aduce critici pertinente de a modifica, schimba sau casa hotărârea primei instanțe. Acesta reiterează starea de fapt descrisă în rechizitoriu fără a aduce nici o probă din care să rezulte contrariul a ceea ce prima instanță a reținut în mod clar, sub aspectul stării de fapt. Mai arată că inculpatul nu a avut intenție infracțională în momentul în care s-a întâlnit cu părțile vătămate, briceagul avut la el cu aceea ocazie a fost utilizat la repararea electric. Depune la dosar memoriu, pe care l-a susținut și oral în fața instanței.

Inculpatul intimat în ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 863/PI din 29 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a C.P.P. a achitat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 01.03.1961 în comuna, sat, jud. B, domiciliat în T,-,.A,. 76 cu reședința în comuna Român, sat, nr. 110, jud. T, pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliul, prev. de art. 192 al. 2.penal.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a C.P.P. a achitat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În temeiul art. 334.C.P.P. a schimbat încadrarea juridică a celor trei fapte pentru care inculpatul a fost trimis în judecată din infracțiunile de tentativă de omor deosebit de grav, prev. de art. 20.pen. raportat la art. 174, 176 lit. b pen. în trei infracțiuni de loviri sau alte violențe, prev.de art. 180 al. 2.penal.

În temeiul art. 180 al. 2.penal, cu aplicarea art. 73 lit. b și a art. 76.penal, a condamnat pe inculpatul la 400 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe față de partea vătămată.

În temeiul art. 180 al. 2.penal, cu aplicarea art. 73 lit. b și a art. 76.penal, a condamnat pe inculpatul la 300 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe față de partea vătămată.

În temeiul art. 33, 34 Cod penal inculpatul va executa pedeapsa de 400 lei amendă penală.

S-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 63 ind. 1.penal.

S-au respins acțiunile civile formulate în cauză.

În temeiul art. 191.Cod Penal, a obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărâ astfel, prima instanță constatat următoarele:

Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 963/P/2002 din data de 12.06.2007, înregistrat la aceasta instanță la data de 28.06.2007 sub nr. unic - a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea a trei infracțiuni de tentativă de omor, prev. de art. 20.Cod Penal rap. la art. 174, 176 lit. b Cod Penal, violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2.Cod Penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal și port fără drept, a cuțitului, intr-un loc sau împrejurare în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor și s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, reținându-se în fapt următoarele:

În dimineața zilei de 29.10.2002, partea vătămată a fost trezit de un văr de-al său, în jurul orelor 7,00, care i-a relatat că un vecin este în curtea casei sale. a ieșit imediat în curte, unde l-a găsit pe, furios, care a început să-l amenințe. i-a cerut acestuia să părăsească curtea (cei doi nu erau prieteni și nu se vizitau). În acel moment inculpatul i-a aplicat o lovitură în părții vătămate, care a simțit sub ochiul drept o înțepătură, semn că inculpatul nu a lovit cu mâna goală, ci cu un obiect tăietor înțepător. Asta după ce inculpatul o mai lovise pe aceeași parte vătămată în partea a capului cu aceeași mână, dar partea vătămată arată că și-a dat seama că inculpatul avea în mâna - pe care nu-l observase inițial - un obiect înțepător doar după a doua lovitură. Atunci a strigat după mama sa, care a venit în grabă la locul faptei, respectiv din curte, însoțită de. susține în continuare că inculpatul se îndrepta spre poarta de intrare a curții casei în care locuiește victima, când din casă au apărut părțile vătămate și, care s-au repezit la. s-a încăierat cu, repezindu-se cu capul în pieptul inculpatului (fiind deci aplecat). Atunci inculpatul l-a lovit pe acesta din spate cu obiectul ce-l avea în mână, de sus în jos, trăgând partea vătămată de păr. chiar susține că atunci când s-a repezit la, a observat că acesta avea un cuțit în mâna dreaptă, de aceea a încercat să-i blocheze acea mână cu umărul. susține că l-a lovit cu cuțitul și în zona capului, în timp ce el l-a lovit o dată cu pumnul pe în zona abdominală, fixându-l pe acesta și de peretele unei anexe, într-un mod destul de violent. Atunci, din cauza loviturii din spate, a avut un moment de slăbiciune și arată că nu-și aduce aminte dacă l-a ajutat cineva să nu se prăbușească. Partea vătămată arată că ea l-a apucat pe să nu cadă, intercalându-se între el și inculpat, care a continuat să lovească cu cuțitul respectiv în direcția celor doi, tăind-o la mâna dreaptă și pe, care ridicase brațul pentru a-l apăra pe și, evident, pentru a se apăra pe sine.

Martorul a descris în amănunt derularea evenimentului ( 12 - vol.III), 15 - vol.III, 8-vol.V) el încercând fără succes să intervină pentru a-și apăra rudele ( este vărul său și în acea perioadă locuia la el). După toate acestea, inculpatul a părăsit curtea victimelor iar a aruncat după el cu o țeava metalică. Victimele și martorul susțin că țeava nu l-a atins pe inculpat. Apoi victimele au plecat urgent cu mașina la spital.

Raportul medico-legal nr.708/27.03.2003, eliberat în urma emiterii unui certificat medico-legal de către IML T, arată că a suferit leziuni care au necesitat 7 zile îngrijiri medicale care nu i-au pus viața în pericol (pleoapă inferioară dreaptă echimozată, leziune maxilară dreapta plagă orizontală de 1 cm, suturată chirurgical, temporal stg.2 plăgi de 2,5 cm oblică de sus în jos și antero-posterior și una verticală care o intersectează pe prima, de 3 cm, suturată chirurgical, datând din 29.10.2002, ca rezultat al lovirii directe datând din 29.10.2002, ca rezultat al lovirii directe datând din 29.10.2002, ca rezultat al lovirii directe și repetate cu un corp tăietor înțepător (vol.l).

În același context, (22 - vol.l) a suferit multiple leziuni (cea mai importantă este o plagă tăiată în regiunea cervicală posterioară și regiunea parieto-occipitală stânga, produsă prin lovire cu un corp tăietor înțepător și cap dur) care au necesitat 12 zile îngrijiri medicale fără a-ifi pusăviața în pericol. Partea vătămată a și fost internată în spital în acest context pe perioada 29 - 31.10.2002. Ulterior, a fost efectuată și o expertiză medico-legală privitor la aceste leziuni, care, în plus, arată că agresorul și victima au stat față în față. Leziunile din expertiză numerotate cu 1,2,3 și 4 (cervical deltoid pectoral și parieto-occipital) au fost produse prin lovire directărepetată, cu un corp cu margini ascuțite.

Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 7 zile îngrijiri medicale, ce nu i-au pus viața în pericol (vol.l) și anume plăgi produse de un corp tăietor prin lovire directă la degetul V de la mâna dreaptă (2 plăgi), caracteristice rănilor produse în contextul auto-apărării.

În curtea victimelor, în urma cercetărilor întreprinse în acea fază de poliție (apreciindu-se inițial că faptele lui îmbracă formele infracțiunilorprev.deart. 192 alin.2 și art. 180 alin.2 Cp.), au fost găsite de sânge, inclusiv pe poarta de acces în curte, pe ușa de acces în sufragerie. Se observă că lângă ușa de acces se află un par sprijinit de perete, despre care voi face vorbire în continuare, analizând și declarațiile martorilor și, evident, a inculpatului. S-au ridicat și fire de păr din curte ce au fost ulterior expertizate.

Inculpatul a subliniat însă varianta sa, mult diferită de cele descrise mai sus. Pornind de la incidentul cu câinele și păsările, inculpatul arată apoi că în dimineața zilei de 29.10.2002, în jurul orelor 7,30, el remedia o defecțiune la de siguranță a casei sale. Auzindu-i vocea lui în curtea sa (a părții vătămate) inculpatul arată că el s-a dus pjsnăla intrarea în acea curte, unde a început o discuție, în contradictoriu cu partea vătămată. între timp, la poartă au apărut și care s-au repezit asupra sa ( l-ar fi lovit cu un par în cap). Apoi l-a lovit cu o țeava în piept (probabil metalică, de vreme ce-i spune țeava). De ce ar fi lăsat parul, dacă tot îl avea în mână, și ar fi luat țeava respectivă, inculpatul nu explică. Apoi arătat cum l-a apucat de păr, trăgându-l către curte (în mod nefiresc, apreciez, pentru că ar fi fost mult mai normal să-l împingă pe inculpat către stradă, împiedicându-l să intre în curte). Supus la toate aceste violențe, tras de păr până s-a aplecat la 90 de grade, inculpatul arată că de abia atunci și-a scos briceagul din buzunar (pe care-l folosise la de siguranțe) și a început să lovească haotic în jur, nesimțind dacă a lovit pe cineva cu briceagul (din nou de neînțeles este cum a reușit el să-l lovească pe în spate și să provoace leziuni celorlalte părți vătămate, care chiar dacă nu sunt foarte grave, arată clar intenția inculpatului eav ătăma respectivele persoane).

În cele susținute de el, inculpatul a arătat că două persoane care lucrau la el, în construcție, au văzut cele ce s-au întâmplat și ). Aceștia susțin varianta inculpatului, arătând că au văzut totul de la 50-60 (nici nu au observat faptul că lovise cu un cuțit, deci e clar că așa zisele lor observații nu sunt foarte precise) și nu trebuie ignorat că acești martori pot fi subiectivi, fiind vorba de C ce i-a angajat. Ei nici nu au mai văzut pe altcineva pe stradă atunci (deși martora, vecină, ieșise pe stradă și l-a văzut pe cum ieșea din curtea fam. tras afară de soacra sa, și a mai observat pe stradă și pe soția acestuia ce-l striga pe inculpat să-l lase în pe partea vătămată)., martora nu i-a văzut pe martorii și, dar arată cum un alt vecin, i-a relatat ulterior că l-a văzut pe intrând la în curte, dar s-a retras în propria reședință pentru a nu fi implicat. Martorul a declarat într-un final doar că i-a văzut pe protagoniștii evenimentului certându-se în poarta casei lui, dar a intrat rapid în curtea sa pentru a nu fi implicat în incident (inițial, la alt procuror, a declarat doar că l-a văzut pe în fața porții lui strigându-l pe acesta, nu și pe ceilalți (nici chiar pe ) ieșind în stradă. Este clar că și acest martor se eschivează de la a declara chiar tot ce știe, lucru de înțeles, având în vedere că el va continua să fie vecin cu inculpatul și cu partea vătămată și pe viitor. Ultima sa poziție s-ar fi putut chiar să fie oarecum alterată într-o oarecare măsură, având în vedere anii ce s-au scurs de la eveniment (ținând cont și de declarația martorei ).

Inculpatul a susținut că metalică aruncată de l-ar fi lovit în călcâiul piciorului stâng. Certificatul medico-legal nr.1901/29.10.2002 (36-vol.ll) arată că leziunile suferite de ce au necesitat 9 zile de îngrijiri medicale (ulterior numărul de îngrijiri medicale a fost ridicat la 35 de zile). O leziune este, într-adevăr, la călcâi, restul la cap și torace. Dar arată că el s-a luptat cu, până a nu fi înjunghiat, și l-a trântit de un zid, lovindu-l și cu pumnul în. Față de aceste leziuni, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoaraa pronunțat o ordonanță de neîncepere a urmăririi penale (nr.641/P/2003, punctul 4 al soluției) în temeiul art. 10 lit.e rap.la C.P.P. art. 44 Cp. (legitimă apărare) punct care nu a fost infirmat nici de organele superioare ale parchetului, nici de către instanță (de altfel, ordonanța nici nu a fost atacată de către inculpat). Ordonanța nr. 641/P/2003 a fost într-adevăr infirmată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara prin ordonanța nr. - la 24.10.2003 dar numai privind săvârșirea de către inculpat a infracțiuniiprev.deart/192 al.2 Cp. nu și sub aspectul săvârșirii de către părțile vătămate a infracțiuniiprev.deart. 181 Cp. (ordonanța se află la dosar, la finele vol.V).

Ca atare, s-a considerat ca cele trei părți vătămate au fost în legitimă apărare privitor la atacul inculpatului, înarmat cu un cuțit, și că intenția inculpatului a fost de a vătăma partea vătămată de la început. Faptul că a lovit haotic cu cuțitul (un briceag, în fond), fără a dori să omoare pe cineva, cum susține el, consider că totuși constituie o infracțiune de tentativă de omor deosebit de grav, săvârșit asupra mai multor persoane, eventual cu intenție indirectă, dar totuși cu intenție. Prezenta cauză a avut un traseu sinuos, fiind depuse mai multe plângeri de către părți la mai multe instituții ( Judecătoria Timișoara, Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa cărui rezoluție nr. 963/P/2002 a fost infirmată de către Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA prin rezoluția nr. - din 25.08.2003). Cert este că în final, soluțiile de netrimitere în judecată ale diferitelor nivele de parchet au fost infirmate de către Decizia penală nr. 1186/P/30.11.2005 a Curții de APEL TIMIȘOARA (voi.III) care arată că din probele administrate rezultă că făptuitorul a acționat cu intenție, existând temeiuri ca fapta săvârșită de către inculpat să fie considerată ca îmbrăcând forma tentativei de omor "cu atât mai mult cu cât rezultatul letal nu s-a produs din cauza hotărârii cu care s-au apărat petenții" (partea vătămată, în speță), considerându-se că inculpatul a săvârșit și infracțiuneaprev.deart. 192 al.2 Cp.

La dosar există buletinul de analiză biocriminalistică nr.76/2003 care prezintă concluziile analizei parului și barei metalice menționate mai sus. Ambele prezintă urme fine de sânge, dar insuficiente pentru determinarea speciei și grupei sanguine.

Buletinul de analiză biocriminalistică nr.39/2004 arată că urmele din firele de păr găsite la fața locului par a aparține lui (ca atare, concluzia ce se impune este că el a fost tras de păr) și nici unul nu seamănă cu cele aparținând lui (care susține că el ar fi fost tras de păr, nu ).

Pe lama cuțitului folosit de (ca și pe ) s-a găsit sânge uman ce poate fi grupa 0 (I), care e chiar grupa de sânge a lui (47-vol.ll).

Instanța a admis și administrat următoarele probe: declarația inculpatului ( fila 56 dosar ), declarația părții civile ( fila 57 dosar ), declarația părții civile ( fila 70 dosar ), declarația părții civile ( fila 71 dosar ), declarația martorei ( fila 96 ), declarația martorului ( fila 98 dosar ), declarația martorului ( fila 98 dosar ), declarația martorului ( fila 99 ), declarația martorului ( fila 100 ), declarația martorei ( fila 101 ), declarația martorului ( fila 110 dosar ), declarația martorului ( fila 111 dosar ).

Din probele administrate în cele două faze ale procesului penal prima instanță reține următoarea stare de fapt:

Părțile din prezenta cauză locuiesc în localitatea, județul T, și sunt vecine de stradă. În cursul lunii octombrie 2002, între părți s-a iscat o situație tensionată datorită faptului că un câine al părților civile a intrat în curtea inculpatului si a ucis câteva găini.

În dimineața zilei de 29.10.2002 inculpatul s-a deplasat spre locuința părților vătămate pentru a discuta, potrivit susținerilor acestuia, despre modul în care urma a-i fi reparat prejudiciul și ajuns în fața porții l-a strigat pe. Acesta din urmă a ieșit în stradă și după o scurtă discuție cu inculpatul a intrat în curte de unde s-a întors cu o țeavă cu care i-a aplicat acestuia o lovitură în zona pieptului. În continuare, la fața locului au mai venit și celelalte părți vătămate, respectiv și. Primul l-a apucat pe inculpat de păr și l-a tras spre interiorul locuințe. Inculpatul avea asupra lui un briceag, cu care a reparat o instalație de curent de la locuința sa, pe care l-a scos și a început să aplice lovituri în mod părților vătămate, fiecare dintre ele fiind atinsă de lama obiectului contondent. În tot acest timp partea vătămată a încercat să-l tragă în interiorul curți pe inculpat, însă nu a reușit acest lucru deoarece s-a sprijinit de stâlpul de la intrarea în curtea părților vătămate. După ce a aplicat părților civile loviturile cu cuțitul acesta a plecat de la locul incidentului și s-a îndreptat spre locuința sa.

Deși părțile civile au reclamat o altă stare de fapt, în sensul că inculpatul ar fi pătruns în interiorul curții și le-ar fi atacat cu cuțitul pe care-l avea asupra lui, această stare de fapt nu poate fi reținută din coroborarea întregului material probator administrat în cauză. Tribunalul a considerat că declarația inculpatului este cea susținută de restul probelor administrate.

Astfel, în ceea ce privește locul incidentului, varianta inculpatului este confirmată de martorii, și, care au arătat, fără nici un fel de ezitare că acesta a avut loc în fața locuinței părților civile. Susținerile acestora din urmă cum că dovada faptului că inculpatul a intrat în curtea lor o constituie urmele de sânge din interiorul curții și de pe o ușă de la casă descoperite la fața locului nu pot fi primite, în prezența declarațiilor martorilor anterior amintiți deoarece sângele putea ajunge în acel loc și ulterior incidentului, ca urmare a sângerării părților civile.

Referitor la desfășurarea evenimentului, martorul a confirmat că a văzut cum inculpatul a fost lovit de partea civilă cu o țeavă iar după aceia la fața locului au venit și și, primul apucându-l pe inculpat de păr și trăgându-l spre interiorul curții. Același martor a precizat că inculpatul s-a sprijinit de stâlpul de la intrarea în curte, pentru a nu fi tras în interior.

a mai precizat că în timpul incidentului a observat că la poarta locuinței inculpatului de aflau două persoane pe care nu le cunoștea, afirmație care se coroborează cu cea a martorilor și. Aceștia, fiind din afara localității ( de aceea martorul nu-i cunoștea ), căutau, în acea dimineață, de lucru, motiv pentru care au venit la poarta inculpatului.

Cei doi martori au arătata că au rămas în dreptul locuinței inculpatului de unde au văzut cum acesta mers la poarta părților vătămate, a strigat ceva iar din curte a ieșit persoană de sex masculin, care, după o discuție scurtă cu inculpatul a intrat în curte de unde a revenit cu o țeavă ( sau ) cu care i-a aplicat inculpatului o lovitură în zona pieptului ( deși martorul, a cărui declarație este depusă la fila 100 din dosar, a arătat că inculpatul a fost lovit în zona abdomenului, această neconcordanță cu declarațiile celorlalți martori poate fi ușor explicată prin aceea că acesta se afla la o distanță de aproximativ 4+-50 de metri de locul incidentului ). Mai arată cei doi că la fața locului a mai venit un care l-a apucat pe inculpat de păr cu intenția de a-l trage în curte fără a reuși acest lucru deoarece s-a sprijinit într-un stâlp de la intrarea în curte.

În final aceeași martori au mai precizat că în timp ce pleca din fața porții părților civile inculpatul a mai fost lovit de o țeavă aruncată de partea vătămată.

Varianta părților civile este susținută, în amănunt, doar de declarația martorului însă aceasta a fost înlăturată de instanță deoarece acesta este rudă lor și nu este susținută de nici o altă probă.

În concluzie, tribunalul a reținut că inculpatul a comis o agresiune asupra părților civile însă în modalitatea mai sus arătată.

Cu privire la încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului, deși parchetul a susținut că acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav, tribunalul nu putut confirma această teză.

Astfel, pentru a stabili dacă inculpatul, din punct de vedere subiectiv, a avut intenția de a ucide trebuie analizate toate datele obiective ce rezultă din actele dosarului, de natură a contura poziția acestuia. Cu alte cuvinte, trebuie se să stabilească faptul că acesta a plecat de acasă cu intenția de a ucide părțile vătămate sau că această rezoluție a existat în momentul în care s-a întâlnit cu prima dintre părțile vătămate.

În acest sens tribunalul a constatat, analizând certificatele medico legale depuse la dosar că urmare incidentului partea vătămată a fost găsită cu leziuni care au necesitat 12 zile de îngrijiri medicale ( pe corpul acestuia au fost fixate două plăgi, din care una adâncă, de 7 cm, în regiunea cervicală posterioară și în ce parieto-occipitală ), partea vătămată a prezentat leziuni necesitând 7 zile de îngrijiri medicale ( pe corpul lui au fost descoperite: o plagă orizontală în regiunea maxilară, trei plăgi în zona temporală și o echimoză în zona pleoapei drepte) iar partea vătămată a avut leziuni care au necesitat 7 zile de îngrijiri medicale, constând într-o plagă de un centimetru în zona degetului 5 al mâinii stângi. Potrivit medicilor legiști niciuna dintre leziuni nu a pus în primejdie viața.

Plecând de la constatările medico legale și având în vedere declarațiile martorilor, și, tribunalul a concluzionat că, în nici un caz, intenția inculpatului nu a fost aceea de a le omorî pe cele trei părți vătămate. De altfel, având în vedere regiunile afectate de loviturile inculpatului este evident că acesta a acționat haotic, în parte pentru a se apăra iar în parte pentru a lovi părțile vătămate. Mai mult, nici obiectul folosit de inculpat, așa cum acesta apare prezentat în planșele fotografice din dosarul de urmărire penală, nu poate fi considerat, în mod obligatoriu, ca fiind un cuțit cu care poate fi provocată moartea unei persoane cu un efort minim. Cu atât mai mult cu cât din declarația inculpatului, confirmată de cea a soției lui, el a avut acel briceag asupra lui întâmplător, deoarece în acea dimineață a efectuat o intervenție la electric al locuinței lui.

În final, trebuie arătat că este greu de crezut că dacă inculpatul ar fi avut intenția de a le ucide pe părțile vătămate le-ar fi atacat la locuința lor, pe timp de zi și cu riscul de a se confrunta cu trei persoane. Este normal a se crede că, existând o astfel de rezoluție infracțională, inculpatul ar fi putut-o pune în executare în perioada anterioară, atunci când era singur cu una dintre părțile vătămate.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a schimbat încadrarea juridică a faptelor din trei infracțiuni de tentativă de omor în trei infracțiuni de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. 2 cod penal, pentru care urmează a dispune condamnarea inculpatului.

În ceea ce privește pedepsele ce urmează a fi aplicate, instanța a avut în vedere prevederile art. 72 cod penal, adică limitele, dar mai întâi categoriile pedepselor ce pot fi aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin. 2 cod penal, urmările faptelor inculpatului și modalitatea concretă de comiterea a acestora precum și comportamentul părților vătămate. Cu privire la acest din urmă aspect, tribunalul a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă a provocării deoarece, inițial, el a acționat datorită atacului la care a fost supus din partea părții vătămate.

Prin urmare, în temeiul art. 180 al. 2.penal, cu aplicarea art. 73 lit. b și a art. 76.penal, a condamnat pe inculpatul la 400 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe față de partea vătămată.

În temeiul art. 180 al. 2.penal, cu aplicarea art. 73 lit. b și a art. 76.penal, a condamnat pe același inculpat la 400 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe față de partea vătămată.

În fine, în temeiul art. 180 al. 2.penal, cu aplicarea art. 73 lit. b și a art. 76.penal, a condamnat pe inculpatul la 300 lei amendă penală, pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe față de partea vătămată.

Tribunalul nu a putut reține scuza legitimei apărări deoarece, fiind în afara curții locuinței părților vătămate inculpatul putea evita atacul prin retragerea de la fața locului.

Având în vedere că toate cele trei infracțiuni au fost comise de inculpat înainte ca acesta să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, fiind, deci, în concurs real, tribunalul în temeiul art. 33, 34 cod penal a contopit cele trei pedepse și a aplicat inculpatului pedeapsa ce mai grea de 400 lei amendă penală.

În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu tribunalul a dispus achitarea inculpatului, în temeiul art. 10 lit. a cod penal, deoarece din coroborarea probelor administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi pătruns în curtea locuinței părților vătămate.

Referitor la infracțiunea prev. de art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991, aceasta constă în "portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castetului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, precum și folosirea în asemenea locuri sau împrejurări a armelor cu aer comprimat sau cu gaze comprimate, a obiectelor confecționate pe bază de amestecuri pirotehnice ori a dispozitivelor pentru șocuri electrice". Având în vedere că nu există vre-o prevedere legală care să interzică portul unui briceag de genul celuia utilizat de inculpat la comiterea faptei, cu atât mai mult cu cât, prin configurația acestuia, prezentată în fotografia de la fila 28 dosar, este evident că a fost destinat a fi purtat în afara locuinței, el fiind dotat cu o furculiță și o lingură, este evident că fapta inculpatului nu întrunește latura obiectivă a infracțiunii imputate. Pentru aceste considerente tribunalul a dispus achitarea inculpatului pentru comiterea acestei infracțiuni, în temeiul art. 10 lit. d cod penal.

Cu privire la acțiunile civile exercitate de părțile civile și spital, tribunalul a considerat că acestea se impune a fi respinse și aceasta deoarece părțile civile sunt cele care au provocat și întreținut acțiunea de agresiune a inculpatului. Altfel spus, părțile civile trebuie să suporte consecințele faptei violente, de provocare a inculpatului, inclusiv cele constând în cheltuielile cu tratamentele medicale efectuate în spital.

În temeiul art. 191.Cod Penal, a obligat inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat

Împotriva sentinței penale nr. 863/PI din 29.12.2008 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr-, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și părțile civile, și, înregistrate pe rolul acestei instanțe la data de 11.03.2009, sub nr-.

În motivarea apelului Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat desființarea sentinței primei instanțe și condamnarea inculpatului în baza art. 20 Cod penal rap. la art. 176 lit. b Cod penal, art. 192 al.2 Cod penal și art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

S-a arătat că tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav există, întrucât loviturile pe care inculpatul le-a aplicat victimelor au vizat aproape toate zonele vitale ale corpului, respectiv, capul, spatele și abdomenul, iar intensitatea loviturilor aplicate a fost foarte mare, concluzie ce se desprinde din faptul că lama briceagului, de aproximativ 6 cm, i-a provocat victimei o rană de 7 cm în regiunea cervicală, deci a pătruns în totalitate în corpul acesteia. Împrejurarea că părților vătămate nu le-au fost cauzate leziuni mai grave s-a datorat faptului că acestea s-au apărat cu toată forța, și nu inculpatului care a acționat cu intenția de a ucide.

De asemenea parchetul a arătat că în mod greșit prima instanță reținând că inculpatul a fost provocat de părțile vătămate care l-au lovit cu o țeavă a făcut aplicarea art. 73 lit. b Cp pentru că versiunea părților vătămate cu privire la desfășurarea incidentului este susținută de declarația martorului ocular, care a relatat că după ce inculpatul a intrat în curtea locuinței,l-a văzut pe acesta ținându-l cu mâna de haine în zona pieptului, iar cu un cuțit pe care-l avea în mâna dreaptă i-a aplicat mai multe lovituri în zona capului. Martorul a descris evenimentul, fiind prezent la fața locului, a ajutat părțile vătămate, neexistând nici un element care să ducă la concluzia că ar fi fost influențat cu privire la cele declarate, astfel că declarația sa nu poate fi înlăturată.

În ceea ce privește infracțiunea de violare de domiciliu s-a arătat că aceasta s-a consumat în ambele modalități prevăzute de lege, faptul că incidentul s-a petrecut în interiorul curții părților vătămate rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului și din fotografiile făcute cu aceea ocazie, în care au fost evidențiate mai multe urme de sânge, pe trotuarul din curte și pe ușa de acces în sufragerie, dar și din declarațiile părților vătămate și ale martorilor și.

Parchetul a criticat hotărârea primei instanțe și sub aspectul achitării inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 1¹pct. 1 din Legea nr. 61/1991, întrucât legea nu distinge între anumite tipuri de cuțite și altele, ci încriminează portul, fără drept, în locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulburarea ordinea și liniștea publică, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castelului ori a altor asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tăiere, împungere sau lovire, fiind fără relevanță faptul că inculpatul a purtat un cuțit dotat cu lingură și furculiță, întrucât acest obiect este confecționat, prin destinația sa să taie, împungă sau lovească.

De asemenea s-a considerat că se impune confiscarea cuțitului, întrucât potrivit disp.art.118 lit. b Cpp sunt supuse confiscării speciale bunurile care au fost folosite în orice mod la săvârșirea infracțiunii dacă sunt ale infractorului.

Părțile civile au depus motivele de apel la data de 06.05.2009 solicitând admiterea acestuia, și condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.

S-a reținut că instanța de fond a făcut o greșită aprecierii stării de fapt, rezultat luării în considerare numai a probelor administrate în instanță, fără a analiza în ce măsură schimbarea depozițiilor unor martori este justificată și fără a proceda la o examinare a tuturor probelor administrate în cauză. De asemenea instanța a dat o greșită încadrare juridică unor fapte reținute în sarcina inculpatului, iar pentru altele a dispus în mod greșit achitarea. În fine, instanța a făcut grave greșeli de ordin teoretic, reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a provocării.

În ceea ce privește greșita reținere a stării de fapt.

Părțile civile au arătat că instanța și-a însușit doar starea de fapt susținută de inculpat și de martorii, și fără aoa naliza comparativ cu declarațiile date anterior și coroborate cu celelalte probe din dosar.

Au susținut părțile civile că influențarea martorilor și, apare ca evidente având în vedere diferențele majore din declarațiile lor, date pe parcursul procesului penal, diferențe care nu au primit nici un fel de justificare.

Starea de fapt este cea relatată de partea vătămată și confirmate în totalitate de martorul care deși este verișor cu partea civilă, a relatat cu lux de amănunte șirul evenimentelor, cu ocazia cercetării la fața locului s-au găsit fire de păr numai a lui nu și ale inculpatului, urme de sânge numai în interiorul curții, aspecte confirmate și de reconstituirea efectuată de procuror.

De asemenea în cuprinsul certificatelor medico legale eliberate părților vătămate și inculpatului se arată că nu a suferit leziuni specifice unei agresări repetate cu corpuri dure, așa cum susține, ci leziuni multiple prezintă și mai ales, actele medicale conferind elemente de certitudine în ceea ce privește starea de fapt, de la acestea trebuind să se pornească în aprecierea declarațiilor diferitelor persoane audiate în cauză.

II Greșita schimbare a încadrării juridice a faptelor.

Părțile civile susțin că argumentele instanței de fond sunt eronate, deoarece este lipsită de semnificație că leziunea suferită nu a pus în primejdie viața victimei, iar pentru vindecare au fost necesare puține zile de îngrijii medicale, actele de violență specifice infracțiunii de omor neproducându-și efectul datorită întâmplării, iar nu voinței inculpatului, acesta acționând C puțin cu intenția indirectă de a ucide. În cazul de față, loviturile pe care agresorul le-a aplicat cu cuțitul au vizat aproape toate zonele vitale ale corpului, iar intensitatea loviturilor aplicate a fost foarte mare, concluzie care se desprinde din împrejurarea că lama briceagului de aproximativ 6 cm a provocat în regiunea cervicală o rană de 7cm adâncime.

III. Greșita achitare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 192.

Cod Penal

Părțile civile susțin că pătrunderea în locuință s-a făcut fără drept, întrucât inculpatul a intrat în curtea familiei cu intenția clară de a-l agresa pe. Mai clar însă se conturează această infracțiune în cea de a doua modalitate, aceea a refuzului de a părăsi domiciliul, câtă vreme solicitării lui de a părăsi curtea inculpatul i-a răspuns prin aplicarea unor lovituri de cuțit în zona capului, iar faptul că incidentul s-a petrecut în curte este susținut de declarațiile părților vătămate și ale martorilor și, dar mai cu seamă de urmele de sânge care se găsesc numai în interiorul curții nu și în afara ei, după cum rezultă din fotografiile făcute cu ocazia cercetării la fața locului.

IV. Greșita reținere a circumstanței atenuante a provocării.

Se susține că inculpatul a lovit primul, iar în situația descrisă de inculpat pe care și-a însușit-o instanța nu este vorba în nici un caz de provocare prin acte de violență,ci se impunea reținerea legitimei apărări, ceea ce înlătură caracterul penal al faptei. În schimb, este total greșit argumentul instanței privind nereținerea legitimei apărări datorită faptului că inculpatul ar fi putut să se retragă de la fața locului, căci legea nu prevede în cazul legitimei apărări condiția ca atacul să nu se fi putut evita în alt mod, condiția inevitabilității fiind prevăzută numai în cazul forței majore.

În faza cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul, s-a încuviințat proba cu audierea martorei T pentru părțile civile, inculpatul nesolicitând alte probe în apărare.

Analizând sentința apelată din prisma motivelor de apel invocate și analizate din oficiu, în limitele prev. de art. 371 al. 2.C.P.P. instanța constată următoarele:

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul interpretării coroborate a întregului material probator administrat în cele două faze ale procesului penal și din care rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunilor de loviri sau alte violențe. Astfel instanța de fond a reținut în esență că pe fondul neînțelegerii dintre părți la data de 29.10.2002, inculpatul a fost atacat în fața porții părților vătămate de către - care l-a lovit în piept cu o țeavă, iar apoi de către și, prinzându-l de păr pentru a-l trage în curte. În aceste condiții, inculpatul a scos un briceag ce-l avea asupra sa, întrucât reparase instalația electrică acasă, și a aplicat lovituri părților vătămate. Inculpatul s-a ținut de stâlpul de la intrarea în curte pentru a nu fi tras înăuntru de.

Faptul că declarațiile inculpatului și ale martorilor, și nu sunt identice de-a lungul procesului penal se explică datorită timpului îndelungat de la producerea evenimentului, aproximativ 7 ani,nefiind dovedită influențarea martorilor.

De asemenea depozițiile acestora au fost coroborate cu întreg materialul probator, faptul că în curtea părților vătămate au fost găsite urme de sânge se explică prin faptul că după incident părțile vătămate s-au îndreptat spre casă.

În ceea ce privește faptul că la locul desfășurării evenimentului au fost găsite doar fire de păr aparținând părții civile nu este de natură sa înlăture depozițiile mai multor martori referitoare la faptul că inculpatul a fost tras de păr cu putere de către partea civilă.

Instanța de fond a apreciat corect drept subiectivă depoziția martorului, rudă cu partea civilă, depoziție care nu se coroborează cu celelalte probe din dosar.

Mai mult decât atât chiar martorii propuși de părțile civile, T nu au expus starea de fapt relatată de părțile civile și de către martorul.

Critica adusă sentinței apelate privind încadrarea juridică a faptelor este neîntemeiată.

Ceea ce deosebește infracțiunea de tentativă de omor de infracțiunea de lovire sau alte violențe este atitudinea subiectivă a făptuitorului față de rezultatul acțiunilor sale.

Astfel, în timp ce în cazul omorului făptuitorul acționează cu intenția de a suprima viața victimei, în cazul infracțiunii de lovire sau alte violențe făptuitorul nu intenționează să omoare victima, întrucât acțiunile de agresare a victimei nu au scop, nu urmăresc și nu este acceptat în plan subiectiv rezultatul letal al acestor acțiuni, ci doar vătămarea victimei.

Această diferență de atitudine subiectivă poate fi identificată prin examinarea realităților obiective din materialitatea faptelor.

În cazul de față inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața părților vătămate având în vedere agresarea acestuia de către părțile vătămate, modul în care se afla inculpatul în momentul în care a aplicat lovitura precum și leziunile minime aduse părților vătămate raportat la zilele de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare. Ca atare, lipsește latura subiectivă a infracțiunii.

Critica parchetului referitoare la faptul că leziunile au vizat toate zonele vitale,iar intensitatea lor a fost mare este nefondată. Faptul că partea vătămată a avut o leziune de 7 cm nu este de natură să ducă la concluzia că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, având în vedere faptul că leziunile nu au pus în primejdie viața părții vătămate, inculpatul a acționat pentru a se apăra de atacul celor trei părți vătămate și pentru a lovi. De asemenea loviturile nu au fost date cu o intensitate mare pentru a justifica tentativa de omor.

În ceea ce privește obiectul folosit de inculpat, briceagul, acesta s-a aflat întâmplător asupra sa fiind folosit pentru a remedia o defecțiune la electric al locuinței, iar așa cum este prezentat in planșele foto și raportat la modul în care a fost folosit nu poate fi considerat ca un cuțit de a produce moartea.

Referitor la critica adusă privind reținerea prevederilor art.73 lit. b aceasta Cod Penal este nefondată, deoarece inițial inculpatul a acționat datorită atacului la care a fost supus din partea părții vătămate, care i-a provocat o stare de puternică tulburare sau emoție.

Nu poate fi reținută legitima apărare în cazul inculpatului,așa cum au arătat părțile vătămate, întrucât se află în stare de legitimă apărare potrivit art. 44.Cod Penal acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac imediat, material, direct și injust. În cazul în care fapta este săvârșită după încetarea atacului, ea se situează în afara unei apărări legitime, inculpatul acționând ca urmare a provocării.

Referitor la motivul de apel privind greșita achitare pentru infracțiunea prevăzută de art.192 al.2 Curtea Cod Penal constată că acesta este nefondat, deoarece nu s-a făcut dovada pătrunderii fără drept, iar în ceea ce privește cea de a doua modalitate privind refuzul de părăsire nu poate fi reținut dat fiind și raportul de forțe de 4 persoane contra una, precum și depozițiile martorilor.

În ceea ce privește achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art.1¹pct. 1 din legea nr.61/1991, în mod corect s-a reținut că nu este prevăzută în lege interdicția purtării briceagului dotat cu o furculiță și lingură în afara locuinței motiv pentru care fapta inculpatului nu întrunește latura obiectivă.

Având în vedere faptul că acest bun aparține inculpatului și a fost folosit la producerea infracțiunii de lovire și alte violențe critica parchetului privind confiscarea briceagului este întemeiată.

Pentru aceste considerente, potrivit art. art. 379 pct. 1 lit. pr. pen va respinge, ca nefondat apelul declarat de părțile civile apelante, împotriva sentinței penale nr. 863/PI din 29.12.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.

Conform art. art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva aceleiași sentințe pe care o va desființa și rejudecând, în baza art. 118 alin.1 lit. b va Cod Penal dispune confiscarea corpului delict (cuțit).Va menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va obliga pe fiecare parte civilă apelantă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar conform art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art. 379 pct.1 lit. b pr.pen. respinge ca nefondat apelul declarat de părțile civile apelante, împotriva sentinței penale nr. 863/PI din 29.12.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.

În baza art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva sentinței penale nr. 863/PI din 29.12.2008 a Tribunalului Timiș pronunțată în dosarul nr-.

Desființează sentința apelată în latura penală și rejudecând:

În baza art. 118 alin.1 lit. b dispune Cod Penal confiscarea corpului delict (cuțit).

Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul procurorului rămân în sarcina acestuia.

În baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, obligă pe fiecare parte civilă apelantă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - - -

GREFIER,

- -

Red. /30.10.2009

Tehnored:

Ex. 2 /02.11.2009

Primă instanță: Tribunalul Timiș - judecător