Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 114/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
DOSAR NR-
(Număr în format vechi 932/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.114/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Vasile Băjan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de le lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.33/F din data de 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în Dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 04 mai 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de astăzi, 11 mai 2009, când, în aceeași compunere, a decis astfel:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.33/F din data de 31 martie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul Teleorman - Secția Penală a hotărât astfel:
În baza art.20 rap. la art.174 din Codul penal cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 22 aprilie 1977 în comuna, județul T, CNP -) la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.71 din Codul penal, a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe durata executării pedepsei principale.
În baza art.65 din Codul penal, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b din Codul penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.350 din Codul d e procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și, potrivit art.88 din Codul penal, a computat din pedeapsă durata prevenției, începând cu data de 01 noiembrie 2008 și până la data de 31 martie 2009 (data pronunțării sentinței).
În baza art.346 rap. Ia art.14 din Codul d e procedură penală cu ref. la art.998 și urm. din Codul civil și art.34 din OUG nr.72/2006, a obligat pe inculpat să plătească părții civile SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ A suma de 749,91 lei, plus dobânda legală aferentă debitului, cu începere de la data rămânerii definitive hotărârii și până Ia achitarea ei integrală.
A luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 din Codul d e procedură penală, a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.000, cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului oficiu, în sumă de 200, fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de art.20 rap. la art.174 din Codul penal cu aplic. art.37 lit.b din Codul penal, fiind acuzat că, în seara zilei de 31 octombrie 2008, în timp ce se afla în garsoniera situată la etajul 4 al blocului 100G din municipiul A, fiind sub influența băuturilor alcoolice, a exercitat acte de violență fizică asupra concubinei sale, în vârstă de 20 de ani, după care, în mod intenționat, a îmbrâncit-o pe aceasta peste balcon, cauzându-i leziuni prin cădere de la înălțime care nu au pus în primejdie viața victimei.
Analizând mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, Tribunalul a reținut următoareasituație de fapt:
Inculpatul și partea vătămată trăiesc în concubinaj de aproximativ 4 ani, au împreună un copil minor și locuiesc fără forme legale în municipiul A, Strada -,.100G,.4,.86, județul
În timpul acestei relații, între părți au existat numeroase conflicte, soldate de cele mai multe ori cu exercitarea de violențe de către inculpat asupra părții vătămate, din cauza faptului că acesta consuma frecvent băuturi alcoolice. Neînțelegerile mai erau generate, în parte, de intervenția părinților fiecăruia dintre ei, care au apreciat relația lor nepotrivită din punctul de vedere al vârstei și etniei părții vătămate, dar și de inculpat, care era nemulțumit de modul în care victima gospodărea treburile familiei.
Anterior zilei de 31 octombrie 2008, partea vătămată a plecat cu copilul din garsonieră mai multe zile și a stat la o vecină a mamei sale. Inculpatul a constatat că aceasta revenea însă în domiciliu, în timpul cât el se afla la serviciu, aspect care l-a nemulțumit profund.
În după-amiaza zilei de 31 octombrie 2008, când a venit acasă, inculpatul i-a găsit acolo pe partea vătămată și pe copil și, împreună, au coborât la magazinul de la parterul blocului, pentru cumpărături. Aici, inculpatul a luat o sticlă cu bere și, după ce au cumpărat cele necesare, au urcat toți trei în apartament. Inculpatul a continuat să consume alcool și, nemulțumit de lipsa părții vătămate timp de mai multe zile de la domiciliu, i-a reproșat că nu a făcut curățenie și nu a gătit, aplicându-i totodată lovituri cu pumnii și picioarele, un timp îndelungat.
Considerând că aceste lovituri nu au fost suficiente pentru corijarea comportamentului părții vătămate, inculpatul a mers la baie, pentru a lua un băț cu care să o lovească, timp în care, de frică, partea vătămată s-a refugiat pe balcon și s-a ghemuit pe o plapumă care se afla în această dependință, acoperindu-și fața cu mâinile.
Inculpatul a venit după ea, a tras-o de păr și a ridicat-o în poziția vertical, continuând să o lovească și, apoi, intenționat, a îmbrâncit-o spre exterior. Victima nu a putut reacționa în niciun fel, pe de o parte, din cauza forței cu care a fost împinsă, iar, pe de altă parte, din cauza împrejurării că, pe o porțiune de aproximativ 100/100 cm, balconul nu avea grilaj metalic, astfel că a căzut în exterior de la o înălțime de circa 15. În cădere, partea vătămată s-a lovit de o copertină din tablă de la etajul 2, proprietatea martorului, iar apoi a căzut pe sol, cu corpul pe partea dreaptă.
Partea vătămată s-a târât puțin, iar ulterior s-a ridicat și a plecat în alergare spre stradă, unde a întâlnit două persoane cunoscute și, cu ajutorul telefonului mobil al uneia dintre ele, a anunțat organele de poliție cu privire la cele întâmplate, precum și Serviciul de Ambulanță, care a transportat-o la spital, unde a fost internată cu diagnosticul "politraumatism prin cădere de la înălțime", astfel cum rezultă din foaia de observație întocmită la Spitalul Județean de Urgență
Din concluziile raportului de constatare medico-legală, întocmit de T sub nr.2.534/B/2008 din data de 03 noiembrie 2008, rezultat că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corp dur, care pot data din 31 octombrie 2008, au necesitat 14-15 zile de îngrijiri medicale și nu i-au pus în primejdie viața.
Inculpatul, după comiterea faptei, a coborât la locul unde a căzut victima și i-a cerut martorului Rol anternă, ocazie cu care i-a spus acestuia că" a căzut".
Zgomotul produs de căderea victimei și lovirea acesteia de copertina martorului l-a determinat pe acesta să iasă pe balcon și, observându-l pe inculpatul aflat pe balconul său, să îl întrebe ce s-a întâmplat, acesta răspunzându-i că"a căzut o sau un ".
De asemenea, inculpatul a încercat să prezinte, în mod neadevărat, vecinei sale (martora ) că partea vătămată s-ar fi aruncat de la etaj fără vreo explicație, în condițiile în care această martoră a fost în apartamentul părților, la debutul conflictului.
În declarațiile date atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății în primă instanță, inculpatul a negat în mod constant că a aruncat-o pe partea vătămată peste balcon, susținând că aceasta s-a aruncat singură, deoarece anterior mai încercase să-și suprime viața.
Tribunalul a apreciat că susținerile inculpatului sunt nereale, fiind infirmate de probele administrate în cauză, care atestă în mod indubitabil că acesta, fiind o fire violentă, conform înscrisurilor atașate la dosarul de urmărire penală, a comis fapta de care este acuzat.
Fără a-l evalua ca un mijloc de probă, Tribunalul a constatat și faptul că raportul de constatare tehnico-științifică (privind detecția comportamentului simulat) vine în sprijinul convingerii sale că, prin negarea faptei, inculpatul nu spune adevărul, încercând astfel să se sustragă răspunderii penale.
Îndrept, Tribunalul a apreciat că fapta inculpatului, de aos mulge de păr pe partea vătămată și de aoî mbrânci cu intensitate sporită peste balcon, aceasta căzând de la o înălțime de circa 15, impactul cu solul fiind atenuat de o copertină din tablă aflată la un etaj inferior, fără a se produce astfel un rezultat letal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prevăzută de 20 rap. la art.174 din Codul penal, la încadrarea juridică a faptei reținându-se și incidența dispozițiilor art.37 lit.b din Codul penal, privitoare la starea de recidivă postexecutorie, în raport cu mențiunile din fișa de cazier judiciar a inculpatului.
Tribunalul a reținut această încadrare juridică, constatând că rezultatul socialmente periculos (moartea victimei) nu s-a produs din cauza faptului că aceasta, în cădere, s-a lovit de o copertină și, astfel, i-a fost atenuat impactul cu solul și apreciind, totodată, drept nerelevantă împrejurarea că, prin raportul de constatare medico-legală, s-a concluzionat că leziunile suferite nu i-au pus în primejdie viața.
Laindividualizarea pedepsei, Tribunalul a avut în vedere gradul de pericol social al faptei, împrejurările concrete în care a fost comisă, limitele de pedeapsă prevăzute în textul incriminator, dar și datele personale ce îl caracterizează pe inculpat (care este tânăr și are un copil minor), apreciind că, prin aplicarea unei pedepse la nivelul minimului special, scopul acesteia, reglementat de art.52 din Codul penal, poate fi atins.
A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, Tribunalul apreciind că subzistă temeiurile care au impus privarea lui de libertate.
Tribunalul a mai constatat că acțiunea ilicită a inculpatului a cauzat părții civile SPITALUL JUDEȚEAN DE URGENȚĂ Aop agubă în valoare de 749,91 lei, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate victimei, motiv pentru care l-a obligat la repararea acestei pagube, prin plata sumei anterior menționate, împreună cu dobânda legală aferentă.
Împotriva acestei sentințe,a declarat apel în termenul legal(la data de 08 aprilie 2009)inculpatul.
Apelul inculpatului a fost înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 17 aprilie 2009.
Cu ocazia judecării apelului, Curtea a procedat, nemijlocit, la ascultarea inculpatului, care și-a menținut declarațiile anterioare, negând comiterea faptei ce face obiectul judecății (fila 24).
În dezbaterile asupra apelului, inculpatul, care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a criticat hotărârea Tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, achitarea sa, în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.c din Codul d e procedură penală, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei la care a fost condamnat în primă instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele invocate de inculpat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Instanța de fond a administrat, nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, toate probele necesare aflării adevărului și a stabilit, în mod corect, pe baza unei analize judicioase a acestor probe, situația de fapt, vinovăția inculpatului și încadrarea juridică.
Astfel, este în afara oricărui dubiu că, în seara zilei de 31 octombrie 2008, în jurul orei 2200, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, inculpatul - după ce a exercitat în mod repetat, timp de aproximativ o oră, acte de violență fizică asupra părții vătămate (concubina sa) în interiorul garsonierei unde locuiau împreună cu copilul lor minor, care au determinat-o pe aceasta să se refugieze pe balconul locuinței respective (situată la etajul 4 al blocului), ghemuindu-se pe o plapumă și acoperindu-și fața cu mâinile pentru a se feri de lovituri - a continuat să o agreseze pe victimă și acolo, trăgând-o de păr pentru aor idica în poziție verticală, iar ulterior, profitând de disproporția vădită de constituție și forță fizică (partea vătămată are o înălțime de numai 1,50 și o greutate de aproximativ 45 kg) și de împrejurarea că, pe o porțiune de aproximativ 100/100 cm, balconul respectiv nu era prevăzut cu grilaj metalic, a împins-o pe aceasta peste balustrada acelui balcon, fapt care a determinat căderea ei de la o înălțime de circa 15 metri, impactul cu solul fiind atenuat de lovirea corpului de o copertină metalică aferentă unui apartament de la etajul 2 al blocului.
Partea vătămată a fost internată la scurtă vreme în Spitalul Județean de Urgență A, cu diagnosticul de". prin cădere de la înălțime. cranio-cerebral. coloană cervicală. toracic cu fractură arc costal posterior C VIII dreapta".
Inculpatul a recunoscut, inclusiv în declarația dată în faza apelului, că a agresat-o fizic pe partea vătămată și că s-a deplasat și el pe balcon, unde aceasta se refugiase, negând doar faptul că ar fi împins-o în afara balconului și susținând că victima s-a aruncat singură, fără ca el să o poată împiedica, gest căruia nu i-a putut furniza însă vreun motiv concret, inculpatul încercând chiar să acrediteze ideea că aceasta ar fi încercat astfel să se sinucidă.
Afirmațiile inculpatului sunt contrazise însă în mod categoric de către partea vătămată, care, din primul moment, chiar la internarea ei în spital, a comunicat cadrelor medicale că"a fost agresată de soț, aruncând-o de la etajul IV", astfel cum se consemnează în anamneza foii de observație clinică generală. De asemenea, în mod constant, în toate declarațiile date pe parcursul procesului penal, atât în faza de urmărire penală (inclusiv cu ocazia confruntării cu inculpatul), cât și în cursul cercetării judecătorești în primă instanță, partea vătămată a precizat în mod explicit că acesta a împins-o peste balustrada balconului, după ce tras-o de păr pentru aor idica din locul unde ea se ghemuise pentru a se feri de loviturile lui. Partea vătămată a negat totodată că ar fi încercat vreodată să se sinucidă, în același sens declarând de altfel și mama acesteia (martora ).
Declarațiile acuzatoare ale părții vătămate - făcute nu doar în fața organelor judiciare, ci și în discuțiile particulare avute de aceasta cu alte persoane total neinteresate în cauză, precum martora (vecină de bloc, care a vizitat-o la spital) - se coroborează, potrivit art.75 din Codul d e procedură penală, cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul celorlalte probe administrate în cauză, astfel că, în mod corect, acestea au fost reținute de către instanța de fond ca exprimând adevărul.
În acest sens, Curtea reține că, fiind alertat de zgomotul produs de căderea părții vătămate, martorul (chiar proprietarul copertinei de la etajul 2 de care aceasta s-a lovit), ieșind în balconul propriei locuințe și constatând că acea copertină era deformată, l-a întrebat pe inculpat, pe care l-a zărit în balconul garsonierei sale de la etajul 4, ce s-a întâmplat, acesta răspunzându-i că"o fi căzut vreo sau vreun ", răspuns care a fost auzit și de martora și pe care, de altfel, nici inculpatul nu îl contestă.
Or, în situația în care precipitarea părții vătămate ar fi fost determinată de un act suicidal ori s-ar fi produs chiar accidental, reacția normală a inculpatului (persoana alături de care ea trăia în concubinaj de aproximativ 4 ani) ar fi trebuit să fie total diferită, cel puțin emoțional, de cea exprimată în răspunsul impasibil anterior menționat, care dovedește că, devenind conștient de consecințele faptei sale de aoî mpinge pe victimă peste balustrada balconului, inculpatul a încercat, încă din acel moment, să ascundă potențialilor martori ceea ce s-a întâmplat în realitate, pentru a se sustrage de la răspunderea penală.
În același scop a acționat inculpatul și față de o altă vecină, martora, pe care, în aceeași seară, în loc de a se interesa de situația medicală a concubinei internate în spital, a invitat-o în locuința sa tocmai pentru a-i relata versiunea proprie, care să îl absolve de răspundere.
De asemenea, din actele dosarului, rezultă că inculpatul avea în mod constant o atitudine violentă față de partea vătămată, agresând-o fizic și chiar amenințând-o cu moartea.
Astfel, însăși martora a relatat în declarația sa că a văzut-o la un moment dat pe partea vătămată având"capul spart", după o"bătaie pe care i-o dăduse inculpatul". Totodată, inculpatul a fost sancționat contravențional de mai multe ori, chiar în cursul anului 2008, inclusiv pentru amenințări cu acte de violență la adresa concubinei sale, care, de altfel, l-a și reclamat organelor de poliție, în data de 15 mai 2008, pentru că a amenințat-o cu un cuțit, spunându-i că"o va omorî", reclamație ce prezintă suficientă obiectivitate, de vreme ce, fiind anterioară faptei ce face obiectul judecății, nu poate fi privită ca o încercare de preconstituire a unei probe.
În sfârșit, în contextul acestui probatoriu, trebuie remarcat și faptul că, fiind supus testului poligraf, răspunsurile inculpatului la toate întrebările relevante legate de împrejurările căderii părții vătămate de la balcon au produs note specifice comportamentului simulat.
Sub aspect subiectiv, Curtea constată că, împingând-o pe partea vătămată peste balustrada balconului de la etajul 4 și provocând astfel căderea intempestivă a acesteia de o înălțime de aproximativ 15 metri, inculpatul a acționat cu intenția indirectă de aou cide, întrucât a prevăzut potențialul rezultat letal al acțiunii sale și, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat cel puțin posibilitatea producerii lui, motiv pentru care, după cum în mod corect a reținut și instanța de fond, este irelevantă împrejurarea că, prin raportul medico-legal, s-a concluzionat în sensul că leziunile suferite de victimă au necesitat numai 14-15 zile de îngrijiri medicale și nu i-au pus viața în primejdie, cu atât mai mult cu cât producerea unor consecințe mai grave a fost împiedicată de un factor independent de voința inculpatului, respectiv lovirea în cădere a corpului părții vătămate de o copertină aflată aproape la jumătatea distanței față de sol, care a atenuat mult din impactul cu pământul.
Cât privește pedeapsa aplicată inculpatului, Curtea constată că aceasta a fost deja stabilită la însuși nivelul minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită (5 ani închisoare) și nu există temei legal de a se dispune coborârea ei sub minimul respectiv, în condițiile în care, în speță, nu este incidentă vreo împrejurare care să poată fi reținută drept circumstanță atenuantă în favoarea inculpatului, sens în care se observă că acesta nu a avut anterior o conduită bună, iar atitudinea sa procesuală s-a caracterizat prin nesinceritate și chiar prin încercări vădite de zădărnicire a aflării adevărului, în scopul sustragerii de la răspunderea penală, conform celor mai înainte menționate.
Dimpotrivă, în acord cu dispozițiile art.72 din Codul penal, antecedentele penale ale inculpatului (între care, pe lângă patru condamnări dispuse pentru infracțiuni de furt calificat, se remarcă condamnarea imediat anterioară, pronunțată în anul 2005, pentru că a plasat o grenadă defensivă de război, în stare de funcționare, în curtea mamei părții vătămate din prezentul dosar, pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită în acea cauză fiind considerată executată la data de 09 noiembrie 2007) ar fi reclamat aplicarea unei pedepse mult mai severe, care să reflecte în mod corespunzător perseverența infracțională a acestuia și să asigure realizarea scopului preventiv-educativ prevăzut de art.52 din Codul penal.
Întrucât însă numai inculpatul a declarat apel, aspectul anterior sesizat nu poate fi remediat de către C, pentru a nu fi încălcat principiul neagravării situației acestuia în propria cale de atac, reglementat de art.372 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Din oficiu, Curtea constată că, deși instanța de fond nu a motivat interzicerea, ca pedeapsă accesorie și respectiv ca pedeapsă complementară, a tuturor drepturilor prevăzute în art.64 lit.a și b din Codul penal (inclusiv dreptul de a alege), dispoziția respectivă apare ca fiind justă, deoarece interzicerea drepturilor cetățenești anterior menționate este îndreptățită nu doar de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite de inculpat, dar și de predispoziția manifestată de acesta în comiterea unor fapte grave de încălcare a ordinii de drept și, totodată, răspunde necesității de a-l împiedica să decidă în legătură cu treburile societății, ale cărei reguli de conviețuire a înțeles să le încalce în mod brutal de mai multe ori, fără a-și reconsidera conduita, în sensul respectării lor.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de desființare a sentinței atacate, care este legală și temeinică, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
În temeiul art.383 alin.11rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, constatând că se mențin și în prezent temeiurile care au determinat inițial luarea față de inculpat a măsurii arestării preventive, acestea fiind chiar întărite de pronunțarea în ceea ce îl privește a unei soluții de condamnare la o pedeapsă cu executare în regim de detenție, va menține în continuare măsura respectivă.
În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală rap. la art.88 alin.1 din Codul penal, va deduce din pedeapsă aplicată inculpatului durata la zi a privării preventive de libertate a acestuia.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, apelantul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu (care a asigurat asistența juridică obligatorie a acestuia) fiind avansat din fondul, conform art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr.33/F din data de 31 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală în Dosarul nr-.
În temeiul art.383 alin.11rap. la art.350 alin.1 din Codul d e procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului.
În temeiul art.383 alin.2 din Codul d e procedură penală rap. la art.88 alin.1 din Codul penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 01 noiembrie 2008 și până la zi.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru apelantul inculpat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 26.05.2009
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Vasile Băjan