Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 119/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 119
Ședința publică de la 16 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Iulia Elena Ciobanu I - -
Grefier: - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror
Pe rol fiind soluționarea apelului penal, având ca obiect " revizuire " promovat de con damnatul revizuient, fiul lui și -, născut la data de 05.03.1981, în prezent deținut în penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță I, împotriva sentinței penale nr.396 din 3 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
Conform disp.art.297 Cod procedură penală s-a procedat la strigarea cauzei și s-a făcut apelul părților, constatându-se că se prezintă condamnatul revizuient, aflat sub stare de arest, asistat de avocat ( apărător desemnat din oficiu).
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la modul de îndeplinire a procedurii de citare, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul în susținerea apelului promovat de condamnatul.
Avocat, pentru condamnatul revizuient, având cuvântul, față de disp.art.394 Cod procedură penală instanța să aprecieze asupra cererii de revizuire și să dispună în consecință. Oficiul neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că motivele invocate de către revizuient nu se încadrează în dispozițiile cerute de disp.art.394 Cod procedură penală, motiv pentru care pune concluzii de respingere a cererii ca fiind inadmisibilă în principiu, sentința apelată fiind temeinică și legală.
Condamnatul revizuient, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr. 396 din 3.07.2008 Tribunalul Iașia respins cererea formulată de condamnatul, deținut în Penitenciarul Vaslui, privind revizuirea sentinței penale nr. 468 din 20.06.2005 a Tribunalului Iași definitivă prin decizia penală nr. 1111/21.02.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare.
A reținut tribunalul în considerentele hotărârii astfel pronunțate că:
Prin cererea înregistrată la data de 25.01.2008 (3) la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, condamnatul a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 468/20.06.2005 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 369/15.11.2005 a Curții de APEL IAȘI, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1111/21.02.2006 a - Secția Penală (mandat de executare nr. 689/2005 din 10.03.2006), prin care i-a fost aplicată pedeapsa rezultantă principală 15(cincisprezece) ani închisoare, invocând, în drept, dispozițiile art. 394 lit. "b", "c" și "d" Cod procedură penală, dar fără a-și motiva cererea și în fapt.
Pentru clarificarea obiectului cererii sale și a motivelor de revizuire, condamnatul a fost audiat de procurorul competent (4), ocazie cu care a precizat că solicită revizuirea sentinței anterior menționate întrucât el "este singurul vinovat", săvârșind singur infracțiunile pentru care a fost condamnat, tatăl și fratele său neavând nici o contribuție. A mai invocat revizuientul și faptul că a comis faptele în stare de provocare, împrejurarea ce a fost ignorată de instanța ce a dispus condamnarea sa. Revizuientul a mai arătat că dorește "reanalizarea actelor și lucrărilor dosarului".
Cu adresa nr. 97/III/6/2008 din 08.05.2008 a fost înaintată, spre competentă soluționare, cererea de revizuire împreună cu concluziile procurorului, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr-.
Prin adresa de înaintare, procurorul a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, întrucât motivele invocate de către condamnatul nu se înscriu în cele expres prevăzute de art. 394 Cod procedură penală, vinovăția acestuia fiind dovedită, în cauză, fără echivoc. S-a mai arătat că probele administrate în cauză au relevat că acesta a comis faptele fără a fi provocat.
În vederea soluționării prezentei cereri, la dosarul cauzei a fost atașat dosarul nr. 1739/2005 al Tribunalului Iași în care s-a pronunțat sentința penală nr. 468/20.06.2005.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de condamnatul, prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 468/20.06.2005 a Tribunalului Iași, menținută prin decizia penală nr. 369/15.11.2005 a Curții de APEL IAȘI, menținută și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1111/21.02.2006 a - Secția Penală (mandat de executare nr. 689/2005 din 10.03.2006) s-a dispus condamnarea lui și a fratelui său, inculpatul la câte o pedeapsă principală rezultantă de 15(cincisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de "omor" prevăzută și pedepsită de art. 174 Cod penal și "violare de domiciliu" prevăzută și pedepsită de art. 192 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. "a" Cod penal, constând în aceea că la data de 28 noiembrie 2004, pe fondul unei stări de dușmănie vechi existente între familiile și și al consumului de alcool, între aceste familii a avut loc un nou conflict, care s-a soldat cu decesul victimei, deces ce a fost cauzat de loviturile aplicate acesteia de frații care au lovit victima cu obiecte contondente, în mod repetat, în regiunea capului și a feței, după ce pătrunseseră, fără drept, în curtea familiei.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și tatăl celor doi frați, numitul, la o pedeapsă principală rezultantă de 14 (paisprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de "instigare la omor" prevăzută și pedepsită de art. 25 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal și "instigare la violare de domiciliu" prevăzută și pedepsită de art. 25 Cod penal raportat la art. 192 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 37 lit. "b" și art. 33 lit. "a" Cod penal.
Prima instanță a reținut vinovăția revizuientului pe baza mai multor mijloace de probă administrate în cauză, dar în special, pe baza declarațiilor părții vătămate și a martorilor oculari -, și -. Apărările revizuientului (ce vizau provocarea), precum și apărările inculpaților și (ce vizau nevinovăția lor și neparticiparea la agresarea victimei) au fost analizate detaliat și înlăturate motivat de instanța de fond. De asemenea, declarațiile martorilor propuși în apărare de inculpați (inclusiv de revizuient) au fost înlăturate motivat de aceiași instanță.
Împotriva sus-menționatei sentințe penale, revizuientul (ca și ceilalți inculpați) a declarat apel, care i-a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 369/15.11.2005 a Curții de APEL IAȘI.
Revizuientul (ca și ceilalți inculpați) a declarat apoi și recurs, care i-a fost respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 1111/21.02.2006 a.
Atât în apel, cât și în recurs a invocat, în esență, aceleași aspecte care se regăsesc în cererea de revizuire, critici care însă au fost găsite ca fiind nefondate de către instanțele de control judiciar.
Hotărârea de condamnare rămânând definitivă, la data de 10.03.2006 a fost emis de Tribunalul Iași mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 687/2005.
Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. 1 Cod procedură penală revizuirea poate fi cerută numai în 5 cazuri expres și limitativ prevăzute. Analizând motivele invocate de revizuient în cererea sa, instanța constată că nici unul dintre acestea nu se încadrează în vreunul din cazurile de revizuire prevăzute limitativ de dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. a - e Cod procedură penală și deci nu pot face obiectul unei cereri de revizuire.
Se observă că motivele invocate de revizuient - în special, provocarea sa - au fost evocate de către acesta atât în fața instanței de fond, dar și în fața instanțelor de apel și recurs, fiind înlăturate motivat de acestea.
De asemenea, se constată că revizuientul invocă practic aceleași aspecte ca și în fața instanței de fond, fără însă a indica fapte sau împrejurări cu caracter de noutate și care să nu fi fost cunoscute de prima instanță.
Pe de altă parte, pe calea revizuirii, nu este posibilă - astfel cum s-a solicitat implicit -readministrarea probatoriului (cu martori sau altele - mijloace de probă pe care acesta le-a solicitat și în fața instanței de fond, unele din ele fiindu-i chiar admise) pentru dovedirea acelorași împrejurări faptice. Apoi, revizuientul nu a arătat despre ce aspecte noi ar fi vorba.
Cât privește motivul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. "b" Cod procedură penală ("un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere"), invocat doar în drept de revizuient, fără a se indica și faptic la ce anume se referă, tribunalul reține că simpla indicare a acestui caz de revizuire nu este suficientă. Dacă revizuientul consideră, eventual, că anumiți martori au declarat nereal în cauză el are posibilitatea să facă plângere împotriva acelor martori (la organele de urmărire penală) și să precizeze, în concret, care susțineri ale acestora sunt nereale. Mai mult, chiar dacă ar fi făcut plângere deja (ceea ce nu s-a dovedit), atunci el trebuie să aștepte rezultatul cercetărilor și abia apoi - funcție de rezultatul acestora - să facă o cerere de revizuire. Numai după ce organele judiciare vor fi constatat că vreunul dintre martori sau toți au declarat mincinos, condamnatul poate formula cerere de revizuire, pe acest motiv. Până la o finalizarea eventualelor cercetărilor, cererea de revizuire - pe motiv că unii martorii audiați în fața instanței de fond ar fi săvârșit infracțiunea de "mărturie mincinoasă" - este prematură. Într-adevăr, în ipoteza în care ar fi fost eventual sesizate organele de urmărire penală în acest sens, instanța este nevoită să aștepte rezultatul cercetărilor. Oricum, simpla formulare a unei eventuale plângeri penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "mărturie mincinoasă" nu face să fie incident cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. "b" Cod procedură penală. La acest moment nu există nici un fel de indiciu că martorii ce au fost audiați de instanța de fond ar fi declarat nereal.
În ceea ce privește cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 alin. 1 lit. "c" ("un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals") și "d" ("un membru al completului de judecată, procurorul ori persona care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere") Cod procedură penală invocate doar în drept de către condamnatul, instanța constată că, în fapt, nu s-a arătat în ce ar consta acestea și că oricum, nu există nici un fel de indiciu că ar putea fi incidente în cauză.
Cât privește împrejurarea principală invocată de revizuient cum că doar el a comis infracțiunile pentru care a fost condamnat, nu și coinculpații și (fratele și tatăl său), se constată că aceasta se constituie practic într-o cerere de revizuire formulată de condamnat pentru o rudă apropiată, conform art. 396 alin. 1 lit. "b" Cod procedură penală.
Însă în acest sens, nu s-a invocat nici un element de noutate. Aceste aspecte/apărări sunt aceleași ca și cele invocate în fața instanței de fond, fără însă a se indica fapte sau împrejurări cu caracter de noutate și care să nu fi fost cunoscute de prima instanță. Așa cum s-a arătat și mai sus, aceste apărări au fost cunoscute de instanța de fond, cât și de cele de apel și recurs, fiind înlăturate motivat.
Față de cele mai sus expuse, constatând că cererea de revizuire a sentinței penale nr. 468/20.06.2005 a Tribunalului Iași formulată de revizuientul este inadmisibilă în principiu, instanța urmează să o respingă ca atare, în baza dispozițiilor art. 403 alin. 3 Cod procedură penală.
În termen legal, hotărârea primei instanțe a fost apelată de către condamnatul, fiind criticată pentru netemeinicie și nelegalitate, motivat de faptul că nu s-a făcut reconstituirea faptei, nu s-au verificat declarațiile martorilor care au depus mărturie mincinoasă, nu i s-au acordat circumstanțele atenuante prev. de art. 74-76 cod pen.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul declarat de condamnat nu este întemeiat, pentru considerentele ce vor fi expuse.
Revizuirea este mijlocul procesual prin care sunt atacate hotărârile judecătorești definitive care conțin grave erori de fapt.
Datorită faptului că revizuirea este o cale extraordinară de atac, care aduce atingere autorității de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătorești definitive, legiuitorul a limitat situațiile în care se poate declanșa acest remediu procesual.
Astfel, în art. 394 Cod procedură penală sunt prevăzute expres "erorile de fapt" în cazul cărora poate fi cerură revizuirea:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Prima instanță a reținut corect că motivele invocate de condamnat în cererea sa nu se încadrează în nici unul din aceste cazuri de verificare, prevăzute expres de lege, criticile acestuia referindu-se la greșita apreciere a probelor, eroare ce a condus la condamnarea sa pentru o faptă pe care nu ar fi comis- După cum se observă, aceste critici nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire enumerate limitativ de art. 394 Cod procedură penală.
Revizuentul putea și trebuia să invoce aceste apărări în căile ordinare de atac, respectiv apel și recurs.
În altă ordine de idei, în situația existenței cazului de mărturie mincinoasă, revizuirea întemeiată pe acest motiv nu poate fi declanșată decât în situația pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare a persoanei pentru mărturie mincinoasă.
În consecință, pentru considerentele expuse, fiind verificată legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, să respingă, ca nefondat, apelul condamnatului și să mențină hotărârea instanței de fond.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de condamnatul revizuient, deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr.396 din 3.07.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă condamnatul apelant să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei onorariu apărător oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
27.2008.-
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Iulia Elena Ciobanu
