Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 13/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ Nr. 13
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
La ordine fiind pronunțarea asupra apelurilor formulate de inculpatul și partea civilă împotriva sentinței penale nr. 571 din data de 08 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile asupra fondului au avut loc la data de 19 ianuarie 2010, în ședință publică, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi când,
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 571 din 08.10.2009 Tribunalul Iașia condamnat pe inculpatul fiul lui și, născut la data de 19.11.1980, în I, domiciliat în sat și comuna, județul I, cu antecedente penale, CNP -, la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. și ped. de art. 174 Cod penal.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal pe o durată de 3 ani.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de la 23.04.2007 până la 24.04.2007.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă și obligat inculpatul să achite acesteia suma de 3000 lei reprezentând daune materiale și suma de 10 000 lei reprezentând daune morale.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile, și și obligat inculpatul să achite fiecăruia câte 5000 lei reprezentând daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții formulate de părțile civile.
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată de OUG 72/2007 a fost obligat inculpatul să achite suma de 4659,93 lei către Spitalul de Pneumoftiziologie I, reprezentând cheltuieli de spitalizare și suma de 414 lei către Serviciul de Ambulanță I, reprezentând cheltuieli de transport.
În baza art. 191 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul să achite suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În cursul zilei de 09.04.2007, inculpatul a mers împreună cu la locuința lui care se afla la domiciliu împreună cu victima - - și consumau băuturi alcoolice. Acolo, au continuat să consume băuturi alcoolice toți patru, până când au ajuns în stare de ebrietate. La un moment dat inculpatul a încercat să cânte la un acordeon, găsit în locuința lui.
Victima i-a cerut să înceteze și, văzând că nu este ascultat a încercat să-i smulgă acordeonul; atunci inculpatul l-a lovit cu piciorul în șold, victima a căzut cu capul de colțul patului; a rămas jos, după care inculpatul a continuat să îl lovească. Martorul l-a văzut pe inculpat lovind victima, a intervenit și l-a întins pe pe pat lângă.
Inculpatul a plecat de la, iar după aceea a plecat și martorul.
În cursul nopții, după ce s-a trezit, martorul a anunțat pe martora și a rugat-p să anunțe salvarea și poliția, întrucât
se simte rău. Martora nu l-a crezut și a adormit, însă, în cursul dimineții a mers la și acesta a chemat salvarea și organele de poliție.
Victima a fost internată în spital, însă pe data de 19.04.2007 a decedat, în urma unui stop respirator.
Inculpatul a fost interogat atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată și a recunoscut că a lovit victima cu piciorul în șold și aceasta a căzut, lovindu-se cu capul de sobă. Inculpatul a mai arătat că, după ce victima a căzut nu l-a mai lovit, însă a mai făcut precizarea că toți erau în stare de ebrietate.
În cauză au fost audiați martorii din lucrări și cei propuși de inculpat și s-a depus avizul IML I privind raportul de necropsie efectuat în faza de urmărire penală.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, instanța a reținut ca fiind dovedită situația de fapt reținută prin rechizitoriu. Astfel, declarațiile martorului, martor ocular, infirmă susținerile inculpatului, că nu ar mai fi lovit victima după ce a căzut. Martorul a declarat că a spus celuilalt martor - - să cheme salvarea întrucât victima era în stare gravă, însă martorul, fiind în stare de ebrietate a refuzat. Declarația acestui martor se coroborează cu declarația martorei și cu cea a martorului. În ceea ce privește declarația martorului, acesta a declarat că era într-o stare avansată de ebrietate, a adormit și nu cunoaște ce s-a întâmplat cât timp a dormit.
Declarațiile martorilor se coroborează și cu concluziile raportului de necropsie - raport ce a fost avizat de Comisia specială din cadrul IML Astfel, din concluziile raportului de necropsie rezultă că moartea lui a avut cauze concuratoare, datorându-se șocului hemoragic consecutiv unei hemoragii digestive superioare prin rupturi de varice esofagiene apărute consecutiv unei ciroze hepatice, a cărei evoluție a fost agravată de un traumatism toracic cu multiple fracturi intercostale.
Leziunile de violență, fracturile de stern și cele costale se puteau produce prin loviri, loviri aplicate de inculpat cu picioarele, așa cum rezultă din declarația martorului.
Tot în raportul de necropsie s-a precizat că între leziunile de violență și deces exista legătură de cauzalitate mediată.
Deși la decesul victimei au concurat mai multe cauze, așa cum rezultă din actele medicale, cu toate acestea, în lipsa leziunilor traumatice nu ar fi avut loc decesul. Restul cauzelor, leziunile patologice, ciroza hepatică nu puteau conduce la decesul victimei într-un interval de timp atât de scurt, așa cum s-a precizat și în raportul de necropsie.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de "omor" prev. de art. 174 Cod penal în cea de "lovituri cauzatoare de moarte", prev. de art. 183 Cod penal, precizând că, inițial, inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de "loviri cauzatoare de moarte" prev. de art. 183 Cod penal, însă ulterior, prin ordonanță, s-a schimbat încadrarea juridică a faptelor în "omor" prev. de art. 174 Cod penal.
S-a mai precizat, de către inculpat, că față de cauzele care au determinat moartea victimei și intervalul de timp scurs până la decesul acesteia, se impune schimbarea încadrării juridice în "loviri cauzatoare de moarte" prev. de art. 183 Cod penal.
Pentru existența infracțiunii prev. de art. 183 Cod penal este necesară existența unui raport de cauzalitate complex în sensul că o singură cauză produce două efecte: unul necesar pentru existența infracțiunii de lovire și al doilea moartea.
În cazul infracțiunii de omor este necesar existența unui raport de cauzalitate simplu, cauză - efect. Cu toate acestea, legătura de cauzalitate nu trebuie să fie directă, poate fi mediată, dacă loviturile aplicate erau capabile să conducă la decesul victimei. De altfel, în acest sens, practica instanței supreme a fost constantă reținând, în mod repetat, că lovirea repetată de către inculpat, a victimei, cu pumnii și picioarele, în regiuni vitale (capul, toracele, fața) producându-i leziuni ce au avut ca rezultat imediat moartea victimei, constituie infracțiune de omor, prev. de art. 174 Cod penal. Inculpatul a prevăzut rezultatul și, deși nu l-a urmărit, l-a acceptat în mod conștient, atitudine psihică ce rezultă din modul în care a acționat inculpatul.
Raportat acestor considerente, instanța, în drept, a reținut că fapta inculpatului, care, la data de 09.04.2997, a lovit pe cu pumnii și picioarele, peste cap și corp, producându-i leziuni ce au condus, în concurs cu alte cauze, la decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "omor" prev. de art. 174 Cod penal.
Săvârșirea faptelor și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului; procesele-verbale de cercetare la fața locului, planșele-foto, raportul de necropsie și avizul comisiei legale, declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, probele materiale ridicate de la fața locului.
Pentru săvârșirea infracțiunii de "omor" prev. de art. 174 Cod penal inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege.
La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere atât circumstanțele reale, prev. de art. 72 Cod penal, cât și cele personale ale inculpatului, precum și modul concret de săvârșire al faptei, starea de ebrietate în care se găseau inculpatul, victima și martorii prezenți, astfel că a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de lege.
S-a făcut aplicarea disp. art. 64 lit. a teza a 2-a și b Cod penal pe durata prev. de art. 71, drepturile inculpatului neputând fi interzise în mod global și necondiționat, așa cum a stabilit practica CEDO.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară, pentru o durată de 3 ani.
S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii inculpatului, conform art. 88 Cod penal, de la 23.04.2007 până la 24.04.2007.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța a reținut următoarele:
, soția victimei, s-a constituit parte civilă cu suma de 10.000 lei daune materiale și 50.000 lei daune morale.
și au solicitat o pensie de întreținere, până la împlinirea vârstei de 25 de ani. Aceste părți civile împreună cu și s-au constituit părți civile cu suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale.
Astfel, acțiunea civilă formulată de părțile civile, urmând regulile impuse de disp. art. 14, 346 Cod procedură penală și 998 Cod civil, a fost dovedită în parte.
a depus o serie de înscrisuri din care rezultă că a efectuat mai multe cheltuieli cu înmormântarea victimei, cheltuieli care, deși nu rezultă din actele depuse la dosar, au fost efectuate, cu certitudine.
Având în vedere aceste considerente, instanța a obligat inculpatul la plata unei sume ce reprezintă cheltuieli de înmormântare.
În ceea ce privește cheltuielile de spitalizare și restul cheltuielilor pretins a fi efectuate de, acestea nu au fost dovedite cu nici un mijloc de probă.
Referitor la acțiunea civilă formulată de părțile civile și, prin care solicitau o pensie de întreținere, deși sunt majori, aceștia nu au făcut dovada că sunt în continuarea studiilor și nici că se aflau în întreținerea victimei, astfel că instanța a respins cererea.
Părțile civile au solicitat acordarea unor sume cu titlu de daune morale, față de suferința produsă prin moartea soțului, respectiv a tatălui.
Instanța a reținut că se justifică acordarea unor sume de bani cu titlu de preț al durerii suferite, având în vedere gradul de rudenie al părților civile, vârsta victimei și durerea produsă prin moartea victimei, astfel încât a acordat fiecărei părți civile o sumă de bani cu titlu de daune morale.
Au fost respinse celelalte pretenții civile formulate.
În conformitate cu disp. art. 313 din Legea 95/2006, modificată din OUG nr. 72/2007 și raportat adreselor aflate la dosar, de constituire de părți civile, instanța a obligat inculpatul la plata cheltuielilor de spitalizare și a cheltuielilor de transport.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen inculpatul și partea civilă invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Motivându-și apelul, inculpatul a susținut că a aplicat victimei o singură lovitură cu piciorul în zona șoldului, proiectând-o cu capul de marginea patului. A mai precizat inculpatul că atât el cât și victima erau în stare de ebrietate, iar victima i-a aplicat o lovitură cu palma, s-a dezechilibrat și atunci a lovit și el după care a plecat.
Inculpatul a mai arătat că este posibil ca după plecarea sa victima să fi fost lovită și de alte persoane; în acest mod explicând multitudinea leziunilor constatate pe corpul victimei de medicul legist.
Plecarea în orașul Câmpulung Maf ost motivată de inculpat prin faptul că mai lucrase în acest oraș, în condiții mai avantajoase decât în municipiul
A susținut inculpatul că el a lovit victima o singură dată, iar aceasta în cădere s-a lovit cu capul de colțul patului; a apreciat că fapta sa întrunește în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de loviri și vătămări cauzatoare de moarte și a cerut schimbarea încadrării juridice și reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei aplicate.
A mai susținut inculpatul că despăgubirile civile, la plata cărora a fost obligat sunt exagerat de mari față de posibilitățile sale materiale și de greutățile familiei sale compusă din trei copii minori și o soție casnică.
A solicitat admiterea apelului și înlăturarea dispoziției vizând obligarea sa la plata daunelor materiale și morale sau măcar reducerea cuantumului acestora.
În subsidiar a solicitat reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante a provocării prev. de art. 73 lit. "b" Cod penal și reducerea cuantum ului pedepsei aplicate.
În motivarea apelului promovat, partea civilă a susținut că față de multitudinea de hotărâri grave aplicate de inculpat victimei și de faptul că după agresiune a părăsit locul faptei fără nici o remușcare și fără a încerca să acorde un minim ajutor victimei, pedeapsa aplicată este prea blândă. Trebuie avute în vedere și antecedentele penale ale inculpatului care îl prezintă ca o persoană violentă și cu înclinații infracționale.
S-a solicitat desființarea sentinței pronunțate și majorarea cuantumului pedepsei aplicate spere maximul special.
În latura civilă a solicitat acordarea daunelor materiale și morale în cuantumul solicitat la data constituirii ca parte civilă în procesul penal.
A mai precizat apelanta că a efectuat numeroase cheltuieli cu ocazia înmormântării victimei, a praznicelor ce au urmat acestui eveniment, cât și cu deplasările la spital și până la data decesului.
Apelanta a mai susținut că și cuantumul daunelor morale, la plata cărora a fost obligat inculpatul este redus, în raport cu suferințele psihice cauzate prin decesul soțului, cu șocul și stresul cauzat și care i-au agravat starea de boală.
S-a solicitat acordarea daunelor morale și materiale, în cuantumul cerut inițial.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prev. de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică.
Prima instanță, apreciind materialul probator administrat a reținut corect vinovăția inculpatului, făcând o justă încadrare în drept a faptei comise de acesta.
Probele administrate în cursul urmăririi penale și reconfirmate în faza cercetării judecătorești relevă împrejurarea că în data de 09.04.2007, fiind a II-a zi de Paști, la locuința martorului din comuna județul I se afla victima care venise cu o zi înainte din municipiul Cei doi se cunoșteau din copilărie, părinții victimei au avut casă în comuna, iar victima venea deseori în localitate și era găzduită de martorul.
La data sus-menționată, pe la prânz, la locuința martorului au venit nepotul acestuia însoțit de inculpatul. Martorul intenționa să împrumute de la unchiul său o pompă de apă.
În casa unchiului, cei doi l-au găsit pe și pe victima consumând băuturi alcoolice. Au continuat să consume toți alcool, deși erau în stare de ebrietate. La un moment dat, inculpatul a luat un acordeon și a încercat să cânte la acest instrument muzical. de zgomotul pe care îl făcea, victima i-a cerut să înceteze, însă inculpatul a continuat să "cânte". Atunci victima a încercat să-l deposedeze de acordeon și i-a aplicat o lovitură cu palma. Inculpatul după ce a adormit proprietarul casei a lovit cu piciorul în fese victima atât de puternic încât l-a proiectat cu capul de colțul patului. Victima nu s-a mai putut ridica dar cu toate acestea, inculpatul a continuat să-i aplice lovituri cu picioarele.
Așa se explică multitudinea leziunilor cauzate și gravitatea acestora și anume: șoc hemoragic consecutiv unei hemoragii digestive superioare prin rupturi de varice esofagiene apărute consecutiv unei ciroze hepatice micronodulare, a cărei evoluție a fost agravată de un traumatism toracic cu multiple fracturi costale, cu volet, hemopneumotorax și emfizem subcutanat.
În raportul de autopsie s-a mai consemnat că leziunile de violență, fracturile de stern și multiplele fracturi costale cu volet s-au putut produce prin loviri active multiple cu mijloace sau corpuri contondente; între leziunile de violență și deces există o legătură de cauzalitate mediată.
După aplicarea loviturilor asupra victimei, inculpatul a luat acordeonul și a plecat, aspect relatat de martorul care a și intervenit și l-a determinat pe inculpat să înceteze agresiunea.
Martorul se afla în acest timp în cameră dar era în stare avansată de ebrietate și dormea; s-a trezit noaptea, în jurul orelor 23,00 când a constatat starea gravă în care se afla victima. Abia dimineață a mers la dispensarul din sat, a chemat un cadru sanitar să consulte victima și în aceste condiții a fost anunțată salvarea care l-a transportat la spital.
Martorul a declarat că în după amiaza zilei respective în locuința sa nu au mai fost alte persoane, înafara inculpatului și a nepotului său.
Victima nu a avut discuții contradictorii cu alte persoane, ci numai cu inculpatul care, beat fiind încerca să cânte la acordeon, făcând zgomot. Din declarațiile celor prezenți la fața locului rezultă că victima a fost lovită numai de către inculpat, atât în șold când se afla în picioare, cât și în zona toraco-abdominală, după ce a căzut.
Față de această situație de fapt, susținerea inculpatului, potrivit căreia el a aplicat o singură lovitură victimei, apare ca nesinceră; martorul a declarat că în momentul în care s-a întors de afară, l-a surprins pe inculpat în timp ce aplica lovituri cu picioarele în corpul victimei, aceasta fiind căzută între masă și pat.
Când martorul a intervenit și i-a cerut să înceteze agresiunea, inculpatul a luat acordeonul care aparținea lui și a plecat la bufetul din comună. Și aici a încercat să "cânte" dar a fost dat afară de gestionară -aspect relatat de martorii și
Față de această situație de fapt, în mod corect prima instanță a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de omor și nu a celei de lovituri cauzatoare de moarte.
Din modalitatea în care inculpatul a acționat, aplicând multiple lovituri cu picioarele, în zone vitale ale corpului - torace și abdomen - știind că victima era o persoană bolnavă și pensionată pe caz de boală și părăsind-o fără a încerca să-i acorde un prim ajutor, rezultă că acesta a acționat cu intenția de a ucide victima.
Chiar dacă inculpatul nu a urmărit rezultatul faptei, a prevăzut și acceptat posibilitatea producerii lui, în cauză fiind îndeplinite cerințele art. 19 alin. 2 pct. 1 lit. "b" Cod penal, vizând vinovăția sub forma intenției indirecte.
Așa fiind, în cauză este realizată latura obiectivă a infracțiunii de omor și nu cea a infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, cum a susținut inculpatul prin apărătorul ales.
Împrejurarea că moartea victimei a avut cauze concuratoare, leziunile patologice (ciroza hepatică, complicată cu varice esofagiene și hemoragie digestivă superioară) și cele traumatice (traumatism toracic cu multiple fracturi costale, fractură de stern, hemotorax stâng minim) participând împreună la mecanismul tanato-generator, nu este suficientă pentru încadrarea juridică a faptei în disp. art. 183 Cod penal, atât timp cât aceste afecțiuni medicale nu au fost de natură să producă decesul victimei fără acțiunea violentă a inculpatului, acțiune care a fost decisivă.
Cauza morții a fost subliniată atât în raportul de necropsie a victimei, cât și în Avizul Comisiei de Avizare și Control al Actelor Medico-legale nr. S 15202 din 15.01.2008 și în care se arată că între leziunile traumatice, ruptura varicelor esofagiene cu hemoragie digestivă consecutivă și deces există legătură de cauzalitate.
Așa fiind, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a situației de fapt, din infracțiunea de omor, în cea de lovituri cauzatoare de moarte este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Nici susținerea inculpatului, potrivit căreia cuantumul despăgubirilor civile, la plata cărora a fost obligat, ar fi exagerat, nu este justificată.
Suma de 3000 lei, care a fost acordată de prima instanță, cu titlu de daune materiale - cheltuieli de înmormântare este dovedită și justificată, urmând a fi menținută.
Și suma de 10.000 lei acordată părții civile -soția victimei, cu titlu de daune morale este justificată. Victima, în vârstă de 53 de ani, a venit în ziua de Paște în comun a natală pentru a-și vizita un vechi prieten și pentru a merge la mormintele părinților și a ajuns la spital datorită acțiunii agresive a inculpatului, iar aici a decedat.
Prin fapta sa, inculpatul a cauzat părții civile o intensă și prelungită suferință psihică prin pierderea soțului, împrejurare ce o îndreptățește a primi un echivalent al daunelor morale, bine cuantificat de prima instanță la suma de 10.000 lei.
Cu aceeași justificare, instanța de prim control judiciar apreciază că au fost corect acordate și daunelor morale către fiii victimei, respectiv părților civile, - și în cuantum de 5.000 lei fiecare.
La stabilirea acestor daune, instanța de fond a avut în vedere prejudiciul cauzat efectiv și nu posibilitățile de plată ale inculpatului, ori greutățile sale familiale pe care le-a indicat în motivele de apel.
În favoarea inculpatului nu poate fi reținută nici circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit. "b" Cod penal.
Esențială pentru caracterizarea circumstanței atenuante a provocării este împrejurarea că în momentul ripostei, inculpatul să se fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea victimei.
Or, în cauza de față, inculpatul a început să facă zgomot cu un acordeon la care nu știa să cânte, victima l-a rugat să renunțe și întrucât a continuat, victima a încercat să-i ia acordeonul și în acest context i-a aplicat o palmă peste față.
Inculpatul nu a reacționat pe moment, ci după ce proprietarul s-a întins în pat și a adormit iar martorul a ieșit din cameră; atunci a lovit victima puternic cu piciorul, pe la spate, în șold, propulsându-l cu capul de colțul patului.
După ce victima a căzut, inculpatul a continuat să-i aplice multiple lovituri, cu picioarele încălțate în zona toracică și în cea abdominală.
Derularea evenimentelor dovedește că inculpatul a acționat mai mult în ideea răzbunării și nu în condiții de provocare. Gestul în sine și în acele condiții concrete, nu au fost de natură să-i producă inculpatului o stare de emoție sau o puternică tulburare așa cum cer disp. art. 37 lit. "b" Cod penal ci a constituit pretextul spre a se răzbuna.
Din dispozițiile art. 73 lit. "b" Cod penal rezultă că starea de provocare nu se prezumă. Pentru reținerea ei este necesară o analiză concretă a stării psihice în care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii infracțiunii, pe baza tuturor probelor administrate și împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta. O asemenea analiză exclude posibilitatea folosirii singulare a unor criterii obiective, pe baza cărora în mod aprioric să se ajungă la concluzia că inculpatul s-a găsit sau nu sub stăpânirea unei stări de tulburare; dimpotrivă, de fiecare dată se impune o verificare amplă pentru ca, în raport cu împrejurările concrete să se stabilească dacă inculpatul a acționat ori nu sub influența unei asemenea tulburări.
o injurie sau o lovire cu palma aplicată de victimă inculpatului, prin ea însăși nu este întotdeauna de natură a crea făptuitorului o intensă tulburare, care să fie determinantă în declanșarea agresiunii.
Față de cele expuse, Curtea constată că apelul promovat de inculpatul este nefondat, urmând a fi respins în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală.
Evaluând același material probator administrat, Curtea constată că și apelul promovat de partea civilă este nefondat.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, la 10 ani închisoare.
La stabilirea ei prima instanță a avut în vedere împrejurările concrete în care a fost comisă fapta, motivația, natura relațiilor sociale lezate, urmarea produsă dar și circumstanțele personale ale inculpatului, poziția sa procesuală și regretul manifestat.
Față de toate aceste elemente, Curtea constată că pedeapsa aplicată de prima instanță a fost corect individualizată, atât ca natură, cât și ca durată, fiind în măsură să asigure realizarea scopului prev. de art. 52 Cod penal.
Nici solicitarea părții civile de a-i fi majorat cuantumul daunelor materiale și morale acordate de prima instanță, nu este justificată.
Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de apreciere, nefiind expresia unor realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, însă pot fi avute în vedere o serie de criterii și anume: consecințele negative suferite de partea civilă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială și socială a părții civile. În cauza de față daunele materiale au fost corect cuantificate de prima instanță, la 3000 lei, întrucât atât a dovedit partea civilă că ar fi cheltuit cu înmormântarea victimei și cu praznicele ce au urmat, potrivit tradiției locale.
Și cuantumul daunelor morale a fost stabilit corespunzător, la suma de 10.000 lei.
Partea civilă în calitate de soție a fost supusă unor intense și profunde suferințe psihice prin pierderea soțului în vârstă de 53 de ani, iar durata acestora în timp justifică acordarea daunelor morale.
Prima instanță a apreciat corespunzător cuantumul acestora și Curtea constată că nu se justifică a fi majorate.
Fiind verificată legalitatea și temeinicia sentinței, urmează ca în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală să fie respins ca nefondat apelul promovat de partea civilă.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă și de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 571 din 8 octombrie 2009 Tribunalului Iași, hotărâre pe care o menține.
Obligă apelanții să plătească statului câte 80 lei cheltuieli judiciare.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
03.02.2010
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă
