Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 134/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 134
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Otilia Susanu
JUDECĂTOR 2: Maria Cenușă
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror -
S-au luat spre examinare apelurile formulate de partea civilă și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 345/ 05 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest preventiv, asistat de av., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind părțile civile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează cele indicate mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare cât și cu privire la faptul că s-a depus la dosar, prin serviciul de registratură adresa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași ce poartă numărul 3883/P/2008.
Interpelate, părțile arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului de față.
Av. pentru inculpatul apelant solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, achitarea inculpatului în baza art. 11 al.2 lit."a" coroborat cu art. 10 lit. "e" din Codul d e procedură penală întrucât în cauză a intervenit legitima apărare.
În subsidiar solicită a se avea în vedere dispozițiile art. 73 lit.a din Codul d e procedură penală și să se dispună reducerea pedepsei aplicate inculpatului.
În apelul părții civile solicită respingerea apelului ca nefondat.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul arată că inculpatul a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor", cu aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. B din Codul penal, reținându-se că inculpatul a distrus un geam de la locuința părții vătămate și a intrat în locuința acesteia, după care a lovit partea vătămată în zona capului iar leziunile produse au pus în pericol viața părții vătămate. De asemenea partea vătămată prezintă o incapacitate de muncă în proporție de 15 - 20%.
Inculpatul a susținut în mod constant că s-a aflat în legitimă apărare, că a fost lovit și el la rândul său de către partea vătămată dar nu a depus la dosar nici un act medical care să justifice afirmațiile sale.
Probele administrate corect au condus la vinovăția inculpatului.
Apreciază că soluția dată de instanța de fond este legală și temeinică, concluziile sale fiind de respingere a apelului declarat de inculpat, ca nefondat.
În ceea ce privește apelul părții vătămate, în mod corect prima instanță a admis în parte pretențiile civile ale părții vătămate, astfel încât formulează concluzii de respingere a apelului declarat de partea vătămată.
Inculpatul având cuvântul achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 345 din 5 iunie 2008 Tribunalul Iașia condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 06.12.1965, în comuna, jud. I, cu același domiciliu, recidivist, cetățean român, studii: 4 clase, necăsătorit, doi copii minori, ocupația: agricultor, CNP -, la următoarele pedepse:
- 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ˝distrugere˝, prev. de art. 217 alin.1 Cod penal,
- 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ˝violare de domiciliu˝, prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal,
- 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ˝tentativă la omor˝, prev. de art. 20 raportat la art. 174 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal.
În baza art. 33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod penal pe o durată de 2 ani.
În baza art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa rezultantă aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 12.04.2007 la zi.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile Serviciul de Ambulanță I, Spitalul Clinic de Urgență Treime I și, în consecință:
A fost obligat inculpatul să achite suma de 458 lei către Serviciul de Ambulanță I și suma de 1734,99 lei către Spitalul Clinic de Urgență Treime
A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Orășenesc Târgu.
A fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă. și în consecință, obligă inculpatul să achite părții civile suma de 10000 lei reprezentând daune morale.
Au fost respinse ca nedovedite restul pretențiilor civile formulate de partea civilă
În baza art. 191 Cod procedură penală obligă inculpatul să achite suma de 5400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași nr. 211/P/2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de "distrugere" prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, "violare de domiciliu" prev. de art. 192 alin. 2 Cod penal și "tentativă la omor" prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 37 lit. b Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, pe fondul stării de dușmănie existentă între inculpat și partea vătămată, inculpatul în noaptea de 21/22.03.2007, fiind în stare de ebrietate, a mers la domiciliul victimei, înarmat cu un topor. Ajuns acolo, a spart sticla de la geamurile și ușile locuinței, a pătruns în holul locuinței și a lovit victima cu muchia toporului în cap.
atât în faza de urmărire cât și în fața instanței, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor, arătând că el a fost cel lovit de victimă în ziua respectivă, în jurul orelor 18,00. Inculpatul a mai arătat că nu cunoaște conținutul declarațiilor date în faza de urmărire penală și a recunoscut că între el și părții vătămate există o stare de dușmănie, întrucât partea vătămate, cu 7 ani în urmă, a omorât pe sora inculpatului.
În dovedirea celor susținute de inculpat, acesta a solicitat audierea martorilor din lucrări și a martorilor și.
În cauză au fost audiați martorii, și partea vătămată.
Analizând materialul probator administrat în cauză, atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecării cauzei, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul și partea civilă locuiesc în același sat și între ei există o stare de dușmănie datorată faptului că, în urmă cu 7 ani partea vătămată a omorât pe sora inculpatului, fiind și condamnat în acest sens. Aceste aspecte rezultă din declarațiile celor doi - atât a inculpatului cât și a părții vătămate.
În noaptea de 21/22.03.2007 inculpatul, pe fondul consumului de băuturi alcoolice și a stării de dușmănie existentă, a mers acasă la partea civilă, a spart un geam, a spart ușa și a intrat pe holul locuinței acestuia. Pe hol a apărut partea vătămată, iar inculpatul l-a lovit pe acesta în cap cu toporul, după care a plecat. Partea civilă, speriată, a fugit de acasă la sa -, căreia i-a povestit ce s-a întâmplat. Acasă la aceasta se afla și. Acesta din urmă a anunțat salvarea și i-a spus părții vătămate că trebuie să se ducă cu salvarea. Aceste aspecte rezultă din declarațiile martorilor, atât cele date în instanță cât și cele de la urmărirea penală. Martora - a fost cea care l-a pansat pe partea vătămată și care a aflat că a fost lovit de "" aceasta fiind porecla inculpatului.
Deși inculpatul a încercat să acrediteze ideea că, în ziua respectivă a avut loc o altercație între el și partea vătămată și partea vătămată este cea care l-a lovit, acest fapt nu a fost dovedit, întrucât declarațiile martorilor și nu se coroborează între ele și nici cu declarația inculpatului. Astfel, martorul nu-și amintește data, ci doar faptul că era primăvară, iar martora cunoștea toate aspectele de la inculpat.
Situația de fapt reținută a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului, ale părții civile, ale martorilor, certificatul medico-legal, proces verbal de cercetare la fața locului.
În drept, faptele inculpatului de a pătrunde, fără drept, în locuința părții vătămate, distrugând geamul și ușa și de a-l lovi cu toporul în cap întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de violare de domiciliu, distrugere și tentativă la omor, prev. și ped. de art. 192 alin. 2 Cod penal, 217 alin. 1 Cod penal și art. 20 raportat la art. 174 alin.1 Cod penal.
Pentru săvârșirea acestor infracțiuni inculpatul a fost condamnat la câte o pedeapsă cu închisoarea, în limitele prevăzute de lege.
La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere atât starea de recidivă a inculpatului dar și circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, starea de dușmănie existentă între părți, determinată de acțiunile anterioare ale părții vătămate.
S-a făcut aplicarea art. 64 lit. a, b Cod penal și art. 71 Cod penal, a vând în vedere că drepturile inculpatului nu pot fi interzice global, ci doar cele ce au legătură cu săvârșirea infracțiunilor, conform dispozițiilor europene aplicabile.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b Cod penal.
S-a menținut starea de arest a inculpatului, conform art. 350 Cod procedură penală și s-a dedus din pedeapsa rezultantă perioada reținerii și arestării preventive, conform art. 88 Cod penal.
În ceea ce privește acțiunea civilă formulată de Serviciul de Ambulanță și Spitalul Clinic de Urgența Sf. Treime, instanța a admis-o și a obligat inculpatul să achite sumele ce rezultă din adresele emise de aceste unități.
În același timp, a respins acțiunea civilă a Spitalului Orășenesc Tg., întrucât nu s-a indicat suma cu care se constituie parte civilă.
Referitor la acțiunea civilă formulată de partea civilă instanța a constatat ca acesta, cu martorul audiat, a dovedit existența unei stări de tulburare datorate loviturii primite, însă nu s-au dovedit daunele materiale solicitate.
Având în vedere că este necesară acordarea unei sume compensatorii pentru suferința sa, în conformitate cu art. 14 și 346 Cod procedură penală, a admis în parte acțiunea civilă a lui și a obligat inculpatul să achite acestuia o sumă cu titlu de daune morale, în cuantum de 10.000 lei.
Au fost respinse restul pretențiilor civile formulate de acesta ca nedovedite.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel în termen inculpatul și partea civilă, invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.
Motivându-și apelul, inculpatul a susținut că nu este el autorul faptei, că în realitate partea vătămată este cea care i-a aplicat lovituri.
A mai precizat inculpatul că între familiile lor este o veche dușmănie, generată de împrejurarea că partea vătămată a omorât-o pe sora sa, în vârstă de 37 de ani, la data de 27 iulie 2000.
Cu ocazia dezbaterilor asupra fondului inculpatul a susținut că a comis fapta fiind în legitimă apărare și că cel care a lovit primul a fost partea vătămată, adică fostul său cumnat.
A solicitat reaprecierea materialului probator administrat, admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate și pe fond achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit. Cod procedură penală sau măcar reținerea dispozițiilor art. 73 lit. b cod procedură penală, cu efectul reducerii cuantumului pedepsei aplicate.
A mai cerut inculpatul schimbarea modalității de executare a pedepsei, respectiv înlocuirea detenției cu executarea în folosul comunității precizând că are în întreținere doi copii minori, soția este bolnavă mintal, mama sa are vârsta de 70 ani și este lipsită de orice sprijin moral și material și se ocupă și de îngrijirea celor 3 copii ai părții vătămate, rezultați din căsătoria victimei cu sora sa pe care a ucis-o în urmă cu 8 ani.
În motivarea apelului său, partea civilă a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blândă, că în mod nejustificat a fost coborât sub minimul special și că nu s-a acordat un spor în urma contopii pedepselor principale aplicate pentru cele trei fapte concurente, în condițiile în care inculpatul era recidivist.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, dar sub toate aspectele de fapt și de drept, și în limitele prevăzute de art. 371 alin. 2 Cod procedură penală constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică.
Din ansamblul material probator administrat în cursul urmăririi penale și reconfirmat în faza cercetării judecătorești rezultă că între inculpat și partea vătămată există o veche dușmănie generată de împrejurarea că partea vătămată a fost căsătorit cu sora inculpatului, pe care a ucis- în luna iunie 2000, fiind condamnat la o pedeapsă privativă de libertate de 7 ani, pe care a executat-o în parte.
După liberarea din penitenciar, partea vătămată s-a întors la domiciliul său din satul, comuna, județul I, locuind la aproximativ 200 metri de fostul său cumnat.
Inculpatul este recidivist, având în antecedente 4 condamnări la pedepse cu închisoarea pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat, violare de domiciliu și viol.
Din executarea ultimei pedepse de 2 ani închisoare inculpatul a fost liberat condiționat la data de 4 decembrie 2003, cu un rest de pedeapsă de 259 zile închisoare.
În după-amiaza zilei de 21 martie 2007, inculpatul a consumat băuturi alcoolice la martorul pe care l-a ajutat la activitățile gospodărești și agricole.
Fiind în stare de ebrietate și animat de dorința de a se răzbuna pe partea vătămată, care îi omorâse sora, în cursul nopții de 21/22 martie 2007 inculpatul s-a înarmat cu un topor, a pătruns în curtea părții vătămate, i-a distrus geamurile de la locuință și când victima a încercat să iasă în hol să vadă ce se întâmplă, i-a aplicat lovitură în cap cu muchia toporului.
Din certificatul medico-legal nr. 3773/4 aprilie 2007 rezultă că a prezentat la data examinării plagă epicraniană și fractură cominutivă cu înfundare frontală cu interesare durală, leziuni ce s-au putut produce prin lovire cu corp despicător tăios (muchie de topor) și pot data din 21 martie 2007.
pentru vindecare un număr de 23-25 zile îngrijire medicală.
S-a mai menționat că lipsa de substanță osoasă îi conferă sus-numitului o infirmitate fizică permanentă, cu scăderea capacității de muncă în procent de 15-20 %, conform art. 6.
Leziunile prezentate au pus în primejdie viața sus-numitului.
Față de această situație de fapt, Curtea constată că în cauză nu poate fi luată în discuție cauza care înlătură caracterul penal al faptei, prevăzută de art. 44 Cod penal și nici circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal.
Potrivit art. 44 Cod penal, este în stare de legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.
În cauza de față, inculpatul înarmat cu un topor și în stare de ebrietate a pătruns pe timp de noapte în curtea și locuința părții vătămate, i-a distrus geamurile și apoi l- lovit cu muchia toporului în cap.
Probele administrate nu au relevat nici cauzarea unei puternice tulburări sau emoții inculpatului, de către partea vătămată, în momentele premergătoare atacului, ci mai degrabă o premeditare din partea acestuia pentru săvârșirea faptei.
Celelalte motive invocate de inculpat, respectiv situația materială grea cu care se confruntă familia sa, faptul că are 2 copii minori, o soție bolnavă și o mamă în vârstă, au fost avute în vedere de instanța de fond, și li s-a dat semnificația cuvenită, atunci când i-au fost dozate pedepsele aplicate la nivelul minimului special, iar în urma contopirii acestora nu i s-a aplicat nici un spor.
Starea de recidivă în care se afla inculpatul la momentul săvârșirii faptelor și urmările produse nu justifică coborârea pedepselor sub minimul special.
Pe cale de consecință și în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va fi respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
Întrucât temeiurile care au impus arestarea preventivă nu s-au schimbat și nici nu au intervenit elemente noi, în baza art. 350 Cod procedură penală va fi menținută starea de arest a inculpatului iar în baza art. 88 Cod penal, se va deduce din durata pedepsei ce urmează a executa inculpatul și arestarea preventivă cuprinsă între 5 iunie 2008 - 18 2008.
Și apelul promovat de partea civilă este nefondat, Pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului este de natură a asigura reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de noi fapte.
Instanțele au avut în vedere la dozarea pedepselor toate criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și au dat eficiența cuvenită acestora, ținând cont de starea de dușmănie existentă între cele două familii și de mobilul activității infracționale.
Așa fiind și în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală urmează a fi respins ca nefondat și apelul declarat de partea civilă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de partea civilă și de inculpatul deținut în Penitenciarul Iași împotriva sentinței penale nr. 345 din data de 5 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, hotărâre pe care o menține.
Menține starea de arest a inculpatului și deduce arestarea preventivă după data de 5 iunie 2008, la zi.
Obligă partea civilă să plătească statului 80 lei cheltuieli judiciare.
Obligă inculpatul apelant să plătească statului 200 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, sumă avansată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
08.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Otilia SusanuJudecători:Otilia Susanu, Maria Cenușă
