Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 139/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art.174 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ
INSTANTA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR.139
Ședința publică de la 23 octombrie 2008
PREȘEDINTE G - JUDECĂTOR 1: Gheorghe Vintilă
- - JUDECĂTOR 2: Ștefan Făurar
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
S-a luat în examinare apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.176 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
A lipsit intimatul parte civilă -.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, a fost ascultat inculpatul, apoi, s-a acordat cuvântul.
Apărătorul inculpatului susține apelul declarat, invocând netemeinicia soluției, sub aspectul că pedeapsa principală ce i-a fost aplicată este prea severă, sens în care a apreciat că se impune o redozare a acesteia, ca efect al reținerii de circumstanțe personale atenuante, prev.de art.74, 76 Cod penal.
Procurorul susține că în cauză instanța de fond a stabilit judicios pedeapsa principală aplicată, considerente pentru care a pus concluzii de respingere, ca nefondat, a apelului declarat de inculpat.
Inculpatul, având cuvântul, regretă fapta săvârșită, susținând că a fost "puternic tulburat" la momentul consumării acesteia, că este posibil să o fi lovit pe mama sa cu piciorul, însă a precizat că nu loviturile aplicate au constituit cauza decesului.
CURTEA
Asupra apelului de față;
În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.176 din 24 aprilie 2008, Tribunalul Dolj, a condamnat pe inculpatul - fiul lui și, născut la 26 octombrie 1958, în comuna, județul D, cu domiciliul în comuna Î,-, fără ocupație, 11 clase, căsătorit, 2 copii minori, stagiul militar satisfăcut, cu antecedente penale, la pedeapsa principală de 25 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.174, 175 lit.c Cod penal, cu 3 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pedeapsă complementară.
Pe perioada prev.de art.71 Cod penal, inculpatului i-au fost interzise drepturile prev.de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive, începând cu 25 octombrie 2007, la zi, menținându-se starea de arest față de acesta.
S-a luat act că în cauză nu a existat constituire de parte civilă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în fapt, următoarele:
Inculpatul, împreună cu mama sa - victima, și cu cei doi copii minori rezultați din căsătoria cu numita, locuiau în comuna Î, județul
În dimineața zilei de 23 octombrie 1997, cei doi copii minori ai inculpatului s-au deplasat la școala din comună, acesta rămânând în locuință împreună cu mama sa, victima.
În jurul orelor 10, cei doi au început să facă Ť. la, iar în jurul orelor 10,30 la locuința inculpatului a venit martorul, cei doi purtând o discuție de aproximativ 20 de minute.
În jurul orelor 13, cei doi copii ai inculpatului s-au întors de la școală, iar după ce au servit masa, aceștia au rămas în casă pentru a pregăti temele de a doua zi.
Inculpatul și mama sa au continuat să facă Ť. la, până în jurul orelor 18, timp în care, a consumat din țuica fabricată.
În seara aceleiași zile, cei patru au servit masa în jurul orelor 20, iar pe timpul mesei, între inculpat și mama sa, s-au iscat discuții contradictorii, inculpatul reproșându-i acesteia faptul că îi scapă mâncarea din mână pe pardoseală.
de reproșurile fiului său, victima s-a ridicat de la masă, a părăsit încăperea, apoi a revenit după un timp, însă nu a mai intrat în camera în care se servise masa, ea rămânând pe un pat dintr-o încăpere alăturată.
Inculpatul s-a deplasat în această încăpere în care se afla mama sa și i-a cerut să meargă să doarmă în aceeași cameră în care urmau să doarmă el, cât și cei doi copii, întrucât aceasta era încălzită.
Neputând să se deplaseze singură, inculpatul a ridicat-o de pe pat și a ajutat-o să ajungă în camera în care urmau să doarmă, victima așezându-se pe un pătuț metalic situat lângă soba din încăpere.
La un moment dat, victima s-a ridicat cu intenția de a merge la toaletă și constatând că nu mai revine, fiul cel mare al inculpatului, a mers după aceasta, iar după ce au revenit împreună, minorul a relatat că o găsise pe victimă în curte, căzută pe sol.
Faptul că mama sa s-ar fi îmbătat, l-a iritat pe inculpat care, fiind la rându-i sub influența alcoolului, s-a deplasat la patul pe care se afla victima și a început să o lovească cu pumnii și picioarele, iar după ce a tras-o din pat, doborând-o pe pardoseală, a continuat să o lovească cu picioarele.
Când a constatat că victima nu mai poate vorbi, inculpatul a ridicat-o de pe podea, a spălat-o de sânge și a pus-o din nou pe patul de lângă sobă.
Potrivit raportului medico-legal de autopsie nr.3914/A3/ din 17 decembrie 2007, întocmit de IML C, moartea victimei a fost violentă, datorându-se șocului hemoragic și hemoragiei, consecință a unui politraumatism cu fracturi costale multiple și rupturi de organe interne, cu hemotorax și hemiperitoneu.
Leziunile constatate pe corpul victimei se puteau produce atât prin lovire cu corpuri dure, dar și de corpuri dure, cât și prin comprimare între două planuri dure, între aceste leziuni și deces existând legătură de cauzalitate.
Situația de fapt reținută de prima instanță, existența faptei, cât și vinovăția inculpatului au fost demonstrate de un probatoriu constând în declarațiile martorilor, și, acestea coroborate cu concluziile actelor medico-legale, cât și cu celelalte acte și lucrări ale dosarului.
Inculpatul a negat învinuirile ce i s-au adus, susținând că leziunile constatate în raportul medico-legal și care au condus la moartea mamei sale, se explică prin aceea că, fiind în stare de ebrietate, aceasta ar fi căzut de mai multe ori, lovindu-se de scările de la intrare, cât și de alte obiecte cu efect vătămător.
În drept, s-a stabilit că activitatea infracțională a inculpatului, consumată în împrejurările mai sus descrise, întrunește conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat, faptă prev.de art.174, 175 lit.c Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei principale, prima instanță a avut în vedere criteriile înscrise în art.72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care aceasta s-a consumat, pe de o parte, dar și unele elemente ce privesc persoana inculpatului, acesta nemanifestând regret față de cele întâmplate și, mai mult, încercând să ascundă urmele faptei, pe de altă parte.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul că pedeapsa principală aplicată este prea severă, sens în care a fost invocată o soluție de redozare a acesteia, ca urmare a reținerii de circumstanțe personale prev.de art.74, 76 Cod penal.
Apelul declarat de inculpat este fondat.
Observând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că prima instanță, pe baza unui probatoriu concludent, ce a fost bine apreciat (declarațiile martorilor, și, acestea coroborate cu cele concluzionate de actele medico-legale și, parțial, cu cele declarate de inculpat), a reținut în cauză o situație de fapt exactă, pe baza căreia activitatea infracțională a inculpatului a fost judicios încadrată legal, acesta săvârșind infracțiunea de omor calificat, prev.de art.174, 175 lit.c Cod penal.
Însă, stabilind față de inculpat o pedeapsă principală de 25 ani închisoare, Curtea va aprecia că prima instanță a făcut o greșită individualizare.
De principiu, la stabilirea pedepsei, potrivit art.72 Cod penal, instanța va ține seama de dispozițiile părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Aceste criterii, mai sus enunțate, au o importanță egală în cadrul activității concrete de individualizare judiciară a pedepsei, nesocotirea unuia ori supraestimarea altuia, antrenând netemeinicia și, respectiv, nelegalitatea soluției.
Într-adevăr, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite de inculpat, decurs din urmărire produse, din modul în care infracțiunea s-a consumat, este unul foarte ridicat, însă Curtea va aprecia că acest criteriu a fost supraestimat în raport cu celelalte arătate în art.72.
Așadar, o pedeapsă principală de 18 ani închisoare, stabilită cu luarea în seamă a gradului de pericol social concret al faptei săvârșite (uciderea unei persoane, a mamei inculpatului), a împrejurărilor în care aceasta s-a consumat, a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea comisă, pe de o parte, cât și a unor elemente ce privesc pe făptuitor, cu o atitudine de regret manifestată în fața instanței de apel, pe de altă parte, va fi apreciată ca de natură să asigure scopurile instituite în art.52 Cod penal.
Prin urmare, în baza art.379 pct.2 lit.a Cod pr.penală, va fi admis apelul declarat de inculpat, iar după desființarea sentinței, sub aspectul greșitei individualizării a pedepsei principale, aceasta va fi redusă la 18 ani închisoare.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței.
În baza art.381 Cod pr.penală, din pedeapsa stabilită, se va deduce, în continuare, detenția preventivă executată de inculpat, începând cu 24 aprilie 2008, la zi, fiind menținută starea de arest față de acesta.
Onorariul de avocat, în sumă de 100 lei, vizând apărarea din oficiu a inculpatului, în apel, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Avocați
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.176 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Desființează sentința sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei principale.
Reduce la 18 ani închisoare, pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.174, 175 lit.c Cod penal.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Deduce, în continuare, detenția preventivă executată de inculpat, începând cu 24.04.2008, la zi, menținând starea de arest față de acesta.
Onorariul de avocat, în sumă de 100 lei, vizând apărarea din oficiu a inculpatului, în apel, se va plăti din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Avocați
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 23 octombrie 2008.
G - - -
Grefier,
- -
Red.jud.GV
PS/3.11.2008
Președinte:Gheorghe VintilăJudecători:Gheorghe Vintilă, Ștefan Făurar
