Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 142/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR.142
Ședința publică din 18 noiembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Pocovnicu
GREFIER: ---
**********
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂUa fost reprezentat legal de - procuror.
Pe rol judecarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, împotriva sentinței penale nr.111/P/10.10.2006 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.81/P/2001, după casarea deciziei penale nr.193 din 22.06.2004, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului.
Dezbaterile în cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod proc.penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apărătorul desemnat din oficiu al intimatului - inculpat, av., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pe dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că din ansamblul probator rezultă vinovăția inculpatului. Există date certe că între inculpat și victimă a avut loc un conflict spontan. Precizează că inculpatul a provocat o stare conflictuală și apoi a luat un cuțit și a atacat partea vătămată, aplicându-i 16 lovituri. Din declarațiile martorilor se confirmă existența luptei (martorii, și un cetățean chinez). Afirmă că în cauză există fapta de omor. Solicită admiterea apelului și condamnarea inculpatului orientând pedeapsa spre maxim.
Apărătorul intimatului - inculpat, avocat, solicită respingerea apelului declarat de Parchet. Arată că soluția instanței de fond este una legală și temeinică și în deplină concordanță cu probele administrate la urmărirea penală și cercetarea judecătorească. Precizează că a detaliat opiniile sale când a susținut cauza la Curtea de APEL BACĂU în dosarul 42/2002 și solicită să se țină cont de aceste concluzii. Susține că nu inculpatul este autorul faptei. Comparând conduita inculpatului cu a martorului ocular, neconcordanțe logice prezintă declarațiile martorului. Acesta este persoana care s-a întors pentru a verifica starea cadavrului, și-a protejat pijamaua îmbibată de sânge; el a declarat că cuțitul și prosopul au fost puse peste pijamaua lui. Învederează faptul că martorul precizează că pijamaua cea mai murdară de sânge este a lui, de unde rezultă, coroborat cu alte probe, că el este autorul faptei. Arată că acesta i-a spus martori că se va duce să se predea. Precizează că există incoerențe în declarațiile date de acest martor, afirmând că a detaliat în concluziile anterioare neconcordanțele din declarațiile acestuia, care pun semne de întrebare asupra seriozității martorului. Pe de altă parte, inculpatul a anunțat omorul și familia victimei, pe care a ajutat- Susține că inculpatul cunoștea victima de multă vreme și chiar familia declară că nu ar putea fi el autorul. Arată că este adevărat că prezintă niște semne de agresiune, care au fost produse când a încercat să îndepărteze atacul asupra victimei. Solicită respingerea apelului parchetului și menținerea soluției tribunalului. Solicită plata onorariului pentru apărător din oficiu.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.111 din 10 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul Neamț, în temeiul art.11 pct.2 lit. Cod procedură penală, raportat la art.10 lit. Cod procedură penală s-a dispus achitarea inculpatului, fiul lui și -, născut la data de 27.04.1964 în, Provincia, cu același domiciliu, orașul, sector He Gu,--1, cetățean chinez, studii - Facultatea de studii economice, stagiul militar nesatisfăcut, căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale, arestat preventiv în Penitenciarul Bacău pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art.174 Cod penal.
In temeiul art.350 alin.Cod procedură penală, s-a revocat măsura arestării preventive dispusă prin Ordonanța din 07.12.2000 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, și în baza art.350 alin.2. Cod procedură penală s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.233 emis la data de 07.12. 2000 de Parchetul lângă Tribunalul Neamț, dacă nu este arestat în altă cauză.
S-a respins cererea de despăgubiri civile formulată de partea vătămată, în nume propriu și pentru minorul Ze, domiciliată în, Provincia, orașul -,-,districtul, prin procuratori, Ma, și, cu reședința în B,--5,.13.scA..10..62, sector 3 (la ).
Onorariul cuvenit interpretului (autorizația nr.3352 emisă la 22.06.2000 de Ministerul Justiției), în sumă de 564.000 lei și cheltuielile de transport efectuate de aceasta, în sumă de 5.512.500 lei vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.
S-a luat act că inculpatul a fost asistat de apărători aleși.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul și învinuitul au locuit într-un apartament situat în municipiul P N, str.- - -.B,.1,.26, jud.N, pe care l-au închiriat de la numitul. Cei doi, împreună cu victima doreau să înființeze o fabrică de prelucrare a materialului lemnos în localitatea Vișeul de, inculpatul ocupându-se de contabilitate, iar învinuitul, care cunoaște bine limba română de traducere. În acest scop, victima venise în România de puțin timp și locuia în apartamentul menționat.
În dimineața zilei de 4.12.2000, în jurul orei 8,00, a fost ucis, prin lovituri repetate de cuțit. Din raportul medico-legal de necropsie (fila 10 ) și din adresa nr.349/2001 emisă de Serviciul de Medicină Legală N (40 dosar fond), rezultă că moartea victimei fost violentă, datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, urmare unei plăgi înjunghiate toraco - pulmonară și cardiacă, cu interesare de ventricol stâng și tamponadă consecutivă. Din cele 15 plăgi tăiate și înțepate, doar două au fost penetrante - de la hemitoracele drept și stâng.
Poziția victimă-agresor a fost față în față.
Conform adresei nr.6557/2001 a I (179 dosar fond), morfologia și localizarea leziunilor nu permite a se stabili dacă victima se afla în clino sau ortostatism.
Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, susținând că autorul faptei este martorul.
Astfel, inculpatul a arătat că, în dimineața zilei de 4.12.2000 a fost trezit de țipetele victimei și, mergând în baie 1-a văzut pe care avea un cuțit în mână, mânerul cuțitului era înfășurat într-un prosop, iar pijamaua sa era plină de sânge. Victima se afla în cadă. Intre inculpat și martor a avut loc o luptă, inculpatul încercând să-i smulgă cuțitul din mână. După ce s-au liniștit, martorul i-a propus să fugă împreună și i-a cerut suma de 10.000 dolari; acesta a pus într-o sacoșă pijamaua murdară de sânge și cuțitul, au părăsit apartamentul și, după ce au parcurs cea. 100 cu autoturismul, martorul i-a propus să se întoarcă în apartament. In timp ce se deplasau spre bloc, inculpatul a reușit să urce într-un taxi și a mers la Poliție, unde 1-a denunțat pe martor. A mai arătat inculpatul că i-a dat martorului suma de 4.000 dolari, iar suma de 8.000 dolari i-a dat-o soției victimei, întrucât 4.000 dolari aparțineau soțului ei, iar diferența ca un ajutor și nu cu titlu de despăgubiri civile. A negat inculpatul că, în data de 5.12.2000, când a revenit în apartament, ar fi luat și registrul cu coperți albastre în care ținea evidența contabilă.
Martorul a declarat că, în dimineața zilei de 4.12.2000 a fost trezit din somn de țipetele victimei care-1 striga pe nume, că inculpatul avea în mână un cuțit înfășurat într-un prosop, că s-a luptat cu acesta să-i smulgă cuțitul, iar pijamaua sa s-a murdărit de sânge prin atingere cu pijamaua inculpatului, că inculpatul a pus într-o sacoșă cuțitul și prosopul și probabil pijamaua martorului și a mimat că îi bagă în buzunar suma de 10.000 dolari spunându-i să plece din România, întrucât va fi căutat de "mafie". A mai arătat martorul că, în timp ce se îndreptau spre bloc. inculpatul a dispărut de lângă el, că 1-a sunat pe un prieten chinez din C, căruia i-a spus că dorește să trimită cei 10.000 dolari familiei sale în, că a aruncat sacoșa la marginea drumului, în timp ce se îndrepta spre Tot atunci, și-a dat seama că nu are bani în buzunar și și-a pierdut telefonul mobil. A ajuns la prietena sa, în F și a aflat că este dat în urmărire generală.
In noaptea respectivă, a dormit în mașină, iar a doua zi s-a prezentat la Poliția F, de unde a fost îndreptat spre Poliția P
Întrucât în cauză inculpatul și martorul au dat declarații similare cu privire la modul cum s-a comis fapta, învinovățindu-se reciproc, s-a dispus audierea martorilor din lucrări, ale căror declarații nu sunt, însă relevante în cauză.
Astfel, martora a declarat că a asistat la o ceartă ce a avut loc în seara zilei de de 2.12.2000, între inculpat și victimă și a observat că a doua zi relațiile dintre cei doi erau tensionate.
Martora, prietena inculpatului a declarat că fiind de față la acest incident nu poate spune că a fost vorba de o ceartă, cei doi folosind un ton ridicat din cauza zgomotului provocat de cele 2 martore re râdeau.
Aceeași martoră a mai arătat că martora ar fi afirmat, ulterior că "ce va face. întrucât nu poate pleca din țară numai cu 3000 dolari", afirmație pe care martora escu a negat că îi aparține.
Martorul Gad eclarat că, în dimineața zilei de 4.12.2000, în jurul orei 8,00 auzit zgomot în apartamentul situat deasupra locuinței sale, respectiv "izbituri în pereți și în ghenă", ce au durat circa 10 minute după care s-a făcut liniște.
S- a stabilit însă, cu certitudine că inculpatul este cel care a
anunțat organele de poliție despre producerea faptei, acestea deplasându-se imediat la fața locului. Astfel, cum declară martorul, inculpatul, care mergea în urma lui în timp ce se deplasau spre apartament pentru a verifica starea victimei a dispărut brusc. Inculpatul arată că s-a urcat într-un taxi ce trecea prin zonă și i-a spus șoferului să-1 ducă la poliție.
Atitudinea inculpatului în acest moment poate fi explicată numai prin starea sa de teamă și nu ca făcând parte dintr-un plan "riguros", în condițiile în care astfel cum arată martorul inculpatul îl asigurase că se va autodenunța.
Tot inculpatul este cel care s-a deplasat la Ambasada. din B, în ziua de 5.12.2000, unde a declarat că victima a fost ucisă de către (78 dosar fond) și a anunțat telefonic familia victimei despre cele întâmplate.
Martorul YI (40) a declarat că, în ziua de 4.12.2000 a fost sunat la telefon mai întâi de, care i-a comunicat că dorește să trimită niște bani familiei sale în, fără a-i spune nimic altceva, iar apoi de inculpat, cu care s-a și întâlnit în ziua respectivă și care i-a relatat cum s-a petrecut fapta.
Martorul YU (l73) a relatat că inculpatul i-a solicitat să-1 însoțească la Ambasadă, întrucât nu mai știa unde se află sediul acesteia, că inculpatul a anunțat familia victimei din locuința martorului și i-a descris amănunțit fapta. Ambii martori au arătat că l-au crezut pe inculpat, întrucât acesta era marcat de incident.
Proba principală pe care se sprijină acuzarea în susținerea vinovăției inculpatului o constituie faptul că acesta prezenta, la examinarea corporală din data de 7.12.2000 leziuni, excoriații și echimoze, care s-ar fi putut datora luptei dintre inculpat și victimă.
Conform constatării medico-legale, efectuată de N la data de 12.12.2000, inculpatul a prezentat excoriații faciale, hemitorache stâng și membre inferioare produse prin lovire cu mijloace contondente și izbire de corpuri dure, ce au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul a explicat prezența acestor leziuni prin faptul că, în timp ce se lupta cu martorul pentru a-i smulge cuțitul din mână, a fost lovit cu capul în față de acesta, a fost izbit cu spatele de perete și zgâriat la picioare "de plasticul rupt ce învelea țevile din baie". Existența acestei lupte este confirmată de martor, care în faza de urmărire penală (126) a arătat că a intervenit ca să-1 deposedeze pe inculpat de cuțit și "în aceste împrejurări, a fost posibil ca lui să i se producă leziuni corporale". Mai arată martorul (27 verso) că e posibil ca "inculpatul să se fi lovit cu piciorul de o măsuță întrucât locul era foarte strâmt".
Prin adresa nr.350/7.03.2001, a Serviciului de Medicină Legală N, s-a precizat că leziunile de la nivelul hemifaciesului dreapta se puteau produce prin lovire activă cu mijloace contondente(mâini,cap), leziunile feței posterioare ale toracelului - prin lovire cu sau de corpuri dure, iar leziunile membrelor inferioare - prin lovire de corpuri dure sau cu mijloace contondente.
Aceste precizări medico-legale nu exclud deci varianta susținută de inculpat, cu atât mai mult cu cât e vorba de excoriații și echimoze ușoare și nici nu sunt de natură să constituie o probă clară și certă pentru stabilirea vinovăției, în mod indubitabil.
Nu este obligatorie nici existența unei lupte între victimă și agresor întrucât, astfel cum reiese din adresa nr.6557/2001 a I( 118) nu există criterii de apreciere a succesiunii în timp a leziunilor, ele fiind produse într-un interval scurt de timp; leziunea tanatogeneratoare a putut conduce la un deces rapid al victimei, iar plaga de la nivelul feței palmare a mâinii drepte s-a putut produce în condiții de autoapărare a victimei, in încercarea de imobilizare a cuțitului.
Si declarația martorului G este interpretabilă zgomotele auzite de acesta putând proveni fie de la lupta agresor-victimă, fie de la lupta purtată între martor-inculpat.
O altă probă adusă în sprijinul învinuirii inculpatului o constituie prezența petelor de sânge - de aceeași grupă sanguină cu cea a victimei - pe pijamaua acestuia.
Este de menționat că pijamaua respectivă a fost găsită în autoturismul MITSUBISHI condus de inculpat, acesta oferind-o organelor de anchetă spre cercetare.
Întrucât în cursul urmăririi penale, s-a stabilit numai faptul că pe pijama există urme de sânge uman - grupa sanguină Ol (aceeași grupă o avea și victima și o are și inculpatul), în cursul cercetării judecătorești pijamaua a fost trimisă spre examinare la. B, Sectorul Serologie, pentru a se preciza și mecanismul producerii urmelor de sânge.
Conform buletinului de analiză nr. 544/2001 (166) petele de sânge pot aparține grupei 0 și au aspectul unor ștersături, cantitatea de sânge care le-a produs fiind redusă. S-a mai stabilit că urmele de sânge sunt statice și de suprafață, mecanismul lor de producere putând fi prin atingere și că este exclusă spălarea în prealabil a materialului.
Aceste constatări vin în sprijinul afirmațiilor făcute de inculpat că pijamaua sa s-a murdărit prin contact cu pijamaua purtată de martor și care era pătată de sânge, în momentul luptei dintre cei doi.
Și martorul a declarat că și-a murdărit pijamaua pe care o purta în dimineața de 4.12.2000, tot prin atingerea inculpat, ce avea pijamaua plină de sânge. Insă, astfel cum declară cei doi, pijamaua martorului a fost introdusă în sacoșă, împreună cu cuțitul și prosopul, iar aceste mijloace de probă nu s-au mai găsit.
Martorul a mai arătat că inculpatul purta în dimineața respectivă o altă pijama, însă nu știe ce s-a întâmplat cu aceasta și exclude posibilitatea ca inculpatul să fi purtat în același timp două pijamale.
Însă, astfel cum declară cei doi, inculpatul nu avea nimic în mână, în momentul când a părăsit apartamentul, iar la sosirea imediată a organelor de poliție, nu s-a descoperit în locuință o altă pijama.
În lipsa unui mijloc de probă, atât de important - respectiv pijamaua purtată de martor în dimineața de 4.12.2000, s-a reținut susținerea inculpatului cu privire la modalitatea de producere a petelor de sânge și la faptul că pijamaua prezentată de acesta organelor de cercetare penală este cea purtată în ziua respectivă.
S-a mai reținut în actul de sesizare că, în momentul în care inculpatul a revenit, în data de 5.12.2000, în apartament ar fi luat caietul în care ținea evidența contabilă a societății și a sumelor de bani primite de la victimă, dispariția acestui registru dovedind că el este autorul infracțiunii.
Nici această împrejurare nu este dovedită în cauză.
Inculpatul a recunoscut faptul că transcria într-un caiet cu coperți albastre cheltuielile pe care le efectua în absența victimei și nu-și explică dispariția registrului respectiv.
În ziua de 4.12.2000, când a părăsit apartamentul inculpatul nu avea nimic asupra lui, astfel cum declară și martorul. Acesta s-a deplasat imediat la poliție, iar în jurul orei 11,00 procurorul a încheiat primul proces-verbal de cercetare la fața locului, fără a se consemna exista registrului.
La data de 5.12.2000, inculpatul însoțit de martorul YI a revenit în apartamentul din P N, pentru a-și lua haine și schimburi. Acest martor a arătat că nu cunoaște ce lucruri a luat inculpatul din camera sa.
Nu există nici un temei pentru a se susține cu certitudine că inculpatul este cel care a luat caietul respectiv, cu atât mai mult cu cât organele de anchetă nu aplicaseră sigiliul pe ușa locuinței, iar inculpatul a arătat că nu a cunoscut faptul că era necesar să anunțe în prealabil organele de poliție.
S-a mai reținut în actul de sesizare și în concluziile scrise depuse de procuror la dosar că inculpatul, imediat după ce a comis fapta a regizat un plan riguros pentru a deruta și a îndrepta ancheta pe o pistă greșită și anume: 1-a determinat pe martorul să părăsească apartamentul, cerându-i să plece din România, a simulat că i-a introdus în buzunar suma de 10.000 dolari, cât era necesar pentru a ajunge în altă țară, a pus în sacoșă cuțitul corp delict cu explicația de a-1 arunca pe traseu, după ce martorul a plecat din PNi nculpatul s-a prezentat la Poliție și a denunțat că martorul este autorul crimei, s-a deplasat împreună cu mai mulți cetățeni chinezi la Ambasada. din B, a încredințat spre păstrare prietenului său YI suma de 8.000 dolari sub pretextul că se teme să nu-i fie ridicați de organele de poliție.
Aceste supoziții au ca suport exclusiv declarațiile martorului, care a fost cercetat inițial pentru infracțiunea de omor și scos de sub urmărire penală.
Astfel, martorul a declarat inițial (l26,), că a acceptat suma de 10.000 dolari pe care inculpatul ar fi simulat că i-a introdus-o în buzunar pentru a pleca din România, fiindu-i teamă de inculpat și de "mafioții chinezi", ulterior, în declarația de la fila 211 dosar fond, acesta a arătat că: "am crezut că primesc acești bani ca fiindu-mi cuveniți pentru munca pe căra o depusesem până atunci", că inculpatul i-a spus să plece, cât mai departe de locul acesta, pentru că " știu ce fel de om este " și că nu l-ar fi amenințat că ar avea "prieteni mafioți".
La fila 124 p, martorul declară că inculpatul l-a lămurit să nu rămână în România și să nu se întoarcă în, pentru că victima are mulți prieteni în aceste două țări și voi fi tot timpul urmărit și lichidat dacă vor afla că a fost omorât în apartamentul din PNu nde am locuit toți trei".
Că intenția martorului nu era aceea de a pleca din țară, deși susține că a fost sfătuit de inculpat să plece din România "cât mai departe"(124 ) o dovedește faptul că imediat după ce a constatat că inculpatul dispăruse de lângă el i-a telefonat prietenului său din C și 1-a întrebat când se întoarce în, pentru a-i da "niște dolari, să-i ducă familiei sale. Această atitudine a martorului nu concordă cu starea de temere pretinsă a fi insuflată de inculpat.
Tot martorul declară că inculpatul a pus în sacoșă cuțitul, prosopul cu care era înfășurat acesta și care aparținea martorului și pijamaua pe care martorul a purtat-o în dimineața de 4.12.2000 și care era "plină de sânge" (125 ). Mai arată acesta că am acceptat să iau cuțitul pentru că tot aveam de gând să-mi arunc undeva pijamaua mea cu tot cu plasă (126 ).
Într-adevăr martorul a aruncat corpul delict, împreună cu celelalte mijloace de probă (dintre care cel mai important este pijamaua sa), la marginea unui drum, iar acestea nu au mai fost găsite.
S-a considerat că atitudinea inculpatului de a anunța organele de poliție, ambasada, prietenii săi chinezi și familia victimei cu privire la cele întâmplate, a făcut parte dintr-un "plan riguros", iar comportamentul martorului, care a aruncat sacoșa cuprinzând corpul delict, care s-a prezentat la Poliția orașului F abia în data de 5.12.2000, spunând că a fost bătut la P N" și nu a oferit alte explicații (acesta îndeplinea funcția de traducător de limba română pentru cei doi asociați ai săi - inculpatul și victima) - 2d. a fost interpretat ca datorându-se unei stări de temere.
De precizat că inculpatul nu a așteptat ca martorul să plece din P N, pentru a anunța organele de poliție; acesta s-a urcat într-un taxi și s-a deplasat la Poliția municipiului P N, fugind de lângă martor în momentul în care cei doi conveniseră să se întoarcă în apartament pentru a verifica starea victimei.
Cu privire la suma de 8.000 dolari, inculpatul a declarat că i-a lăsat spre păstrare prietenului său YI, iar în cursul urmăririi penale, i-a dat soției victimei, dar nu în contul despăgubirilor civile, ci pentru aoa juta întrucât "victima a fost prietenul său cel mai bun" ( 142 ).
Se arată în rechizitoriu că inculpatul a dovedit că este o fire agresivă întrucât în ziua de 6.12.2000, după ce a fost audiat ca martor, fiind surprins de prezența învinuitului, în sediul Parchetului i-a aplicat acestuia două lovituri cu pumnul, ceea ce a vrut să însemne o "atenționare" pentru nerespectarea instrucțiunilor sale și o avertizare cu privire la ce urma să declare, iar în ziua de 7.12.2000 a amenințat-o pe martora, "că-i ia capul de pe umeri" dacă nu va declara împotriva lui.
Inculpatul și-a explicat comportamentul față de prin faptul că era furios că acesta îi omorâse prietenul și că venise "să declare mincinos" împotriva sa (10 verso), iar prin gesturile adresate martorei, a vrut doar să o atenționeze cu privire la cele ce urma să declare- respectiv să o convingă că numai este vinovat de omor"(l41 verso),
De altfel, martora, a declarat în cursul cercetării judecătorești (51 verso) că inculpatul i-a făcut un semn, ducând o hârtie de la frunte spre pământ și apoi un semn cu hârtia la tâmplă - să se gândească, gest pe care ea 1- interpretat "ca pe o amenințare, în sensul că unde îi stau picioarele îi va sta capul".
De altfel, toți martorii audiați în cauză l-au caracterizat pe inculpat ca o persoană liniștită și de încredere. Chiar martora (fila 50 dosar fond) a arătat că nu 1-a văzut niciodată pe inculpat certându-se cu prietenul său - martorul, sau cu victima.
Prima instanță a dispus achitarea inculpatului întrucât nu se poate stabili pe baze obiective, modul în care s-a format convingerea organului de anchetă cu privire la această faptă reținută, acestea având ca temei supoziții și declarația martorei - prietena învinuitului, a cărei depoziție nici nu are relevanță în cauză, aceasta necunoscând nimic în legătură cu fapta dedusă judecății și cu identitatea autorului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, care a susținut că, contrar probelor administrate în cauză, s-a dispus achitarea inculpatului.
A solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și condamnarea inculpatului, deoarece în cauză sunt probe suficiente din care rezultă vinovăția acestuia.
Prin decizia penală nr.193 din 22 iunie 2004 Curții de APEL BACĂU, în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț împotriva sentinței penale nr.111 din 10 octombrie 2001, pronunțată de Tribunalul Neamț.
Împotriva deciziei penale mai menționate a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.
Prin recursul formulat, parchetul a criticat, pentru nelegalitate și netemeinicie, ambele hotărâri, invocând cazurile de casare prevăzute de art.3859pct.18 și 21 Cod procedură penală.
În acest sens, a solicitat, în principal, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât judecata în apel a avut loc fără ca inculpatul să fi fost citat în mod legal.
În subsidiar, a criticat soluția de achitare a inculpatului, dispusă de instanța de fond și menținută de instanța de apel, solicitând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.174 Cod penal.
Prin decizia nr.4519 din 13 iulie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală, s-a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, împotriva deciziei penale nr.193 din 22 iunie 2004 Curții de APEL BACĂU.
Pentru a pronunța această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a avut în vedere următoarele:
Potrivit art.291 alin.1 Cod procedură penală, judecata poate avea loc numai dacă părțile sunt legal citate și procedura este legal îndeplinită.
Inculpatul, cetățean chinez, are domiciliul în republica Populară, Provincia, orașul, sector He Gu,--1.
Potrivit dispozițiilor art.177 alin.8 Cod procedură penală, învinuitul sau inculpatul care locuiește în străinătate se citează prin scrisoare recomandată, iar avizul de primire semnat de destinatar sau refuzul de primire ține loc de dovadă a îndeplinirii procedurii de citare.
La data judecării apelului declarat de parchet, respectiv 22.06.2004 inculpatul aflat în stare de libertate nu a fost prezent la judecată, iar la dosarul cauzei, nu s-a comunicat, de către Ministerul Justiției, avizul de primire a scrisorii recomandate, semnat de inculpat, sau refuzul de primire a acesteia, astfel că au fost încălcate dispozițiile art.291 și art.375 Cod procedură penală.
În rejudecarea cauzei în apel, Curtea de APEL BACĂU, analizând sentința penală apelată sub aspectul motivelor de apel; dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art.371 al.2 Cod procedură penală, reține următoarele:
În mod corect, prima instanță a dispus achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.a cu art.10 litc. Cod procedură penală.
Din actele și lucrările dosarului, rezultă că fapta de omor există, constituie infracțiune, dar nu sunt probe certe, concludente, care să ducă la stabilirea fără dubiu a vinovăției inculpatului, în săvârșirea infracțiunii de omor.
Din examinarea probelor administrate în cauză la urmărirea penală și completate la instanța de judecată, se reține că inculpatul este cel care a înștiințat organele de poliție în dimineața zilei de 4.12.2000, cu privire la fapta care a avut loc, a anunțat familia victimei și Ambasada. a păstrat pijamaua purtată în dimineața respectivă, a prezentat-o pentru a fi examinată, iar din examinarea acesteia de către B - sectorul serologie rezultă că probele de sânge sunt statice și s-au produs prin atingere (nu s-a făcut dovada existenței unei alte pijamale, în afară de aceea, purtată de martor și care nu s-a mai găsit), nu s-a făcut dovada că inculpatul ar fi luat din apartament registrul albastru în care ținea evidența contabilă a societății.
De asemenea, nu există dovada certă că leziunile prezentate de inculpat s-au datorat luptei dintre acesta și victimă, presupunerile organului de urmărire penală, cu privire la "planul riguros" întocmit de inculpat au la baza declarația martorului, această declarație fiind înlăturată de instanță, față de calitatea inițială a acestuia - de învinuit pentru comiterea infracțiunii de omor, precum și comportamentul acestuia după săvârșirea faptei, declarațiile celorlalți martori audiați în cauză, nu sunt relevante pentru stabilirea vinovăției, neputându-se stabili mobilul crimei.
Potrivit art.66 Cod procedură penală, învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Prezumția de nevinovăție nu este înlăturată decât prin certitudinea dovedită a vinovăției inculpatului, prezumție ce decurge din cerința ca nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere, constituind o garanție pentru orice persoană, că în lipsa probelor de vinovăție, nu poate fi condamnată.
Așa fiind, prezumția de nevinovăție trece sarcina probațiunii asupra celui care învinuiește, cu obligația de a dovedi în mod cert vinovăția inculpatului, situație nedovedită de acuzare.
Față de cele mai reținute, Curtea de Apel apreciază nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, sentința penală apelată este temeinică și legală, urmând ca în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală să respingă apelul potrivit dispozitivului prezentei.
Văzând și dispozițiile art.189 și 192 al.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod proc.pen. respinge ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, împotriva sentinței penale nr.111 din 10.10.2001, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr.81/P/2001.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile speciale ale Ministerului Justiției reprezentând onorariu avocat oficiu.
În temeiul art.192 al.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică azi, 18.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- - -
Red.
Red.
Tehnored.
Ex.3
08.12.2008
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Dumitru Pocovnicu
