Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 15/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
SECTIA PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
PREȘEDINTE: Dumitrescu Daniela
JUDECĂTOR 2: Scripcariu Gabriela
GREFIER: - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Ședința publica din data de 13.03.2008
DECIZIA PENALĂ NR. 15
La ordine soluționarea apelurilor penale formulate de inculpatul și de reprezentantul legal al părții civile, împotriva sentinței penale nr.286/30.05.2007 pronunțată de Tribunalul Vaslui, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 06.03.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a se depune concluzii scrise pentru inculpatul apelant, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.03.2008, când:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 286 din 30 mai 2007, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Vasluis -a dispus condamnarea inculpatului G, zis, fiul lui și, născut la 06.04.1983, în municipiul Bârlad, județul V, domiciliat în comuna, județul V, -, cetățenia română, studii 12 clase, agricultor, necăsătorit, fără copii minori, fără antecedente penale, la pedepsele de:
- 3(trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174-175 lit. "i" Cod penal, cu aplicarea art. 74 lit. "a,c" Cod penal raportat la art. 76 lit. "a" Cod penal și art. 33 lit."a" Cod penal;
- 1(una) lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a unui cuțit, prevăzută de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 (modificată la zi) cu aplicarea art. 74 lit. "a,c" Cod penal raportat la art. 76 lit. "a" Cod penal și art. 33 lit. "a" Cod penal.
În baza art. 34 lit. "b" Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare.
Pe perioada prevăzută de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. "a,b,c" Cod penal.
Inculpatul a ost obligat să achite părții civile - prin reprezentantul său legal suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale și s-au respins celelalte pretenții civile solicitate de partea civilă.
Totodată inculpatul a ost obligat să achite părții civile Spitalul Municipal de Adulți Bârlad, suma de 858,68 lei cu titlul de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare) actualizate la data executării.
În baza dispozițiilor art. 118 lit. "b" Cod penal s-a confiscat de la inculpat în folosul statului un briceag cu două lame în lungime totală de 21 cm, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vaslui.
Inculpatul a fost obligat să achite statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Partea vătămată - este încă minor dar la data de 14.09.2006 spre seară a mers la barul " " din centrul satului împreună cu alți tineri și au consumat băuturi alcoolice. Când a ieșit afară din bar a văzut în drum oprită căruța condusă de inculpatul G-locuitor al aceluiași sat, necunoscut cu antecedente penale și care nu era știut în sat ca având un comportament violent.
Ajungând în dreptul căruței inculpatului, partea vătămată a început să urineze pe acesteia, gest care l-a indignat pe inculpat și l-a determinat să-i ceară să plece de lângă căruță, dar vătămatul l-a insultat și s-a manifestat sfidător.
În acele condiții inculpatul s-a dat jos din căruță, a scos din buzunarul de la i un briceag cu din plastic și l-a lovit pe vătămat în zona abdominală,după care atunci când a vrut să-l lovească a doua oară au intervenit martorii și l-au oprit pe inculpat să-și continue agresiunea.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală, partea vătămată - a prezentat leziuni traumatice de tipul unui traumatism abdominală, cu secționare de mușchi drept abdominal, eviscerație de mare epiplon și anse intestinale. Leziunile s-au putut produce cu un obiect tăietor - înțepător, și pot data din 14.09.2006. în fapt există o singură leziune traumatică, o plagă înjunghiată penetrantă care a necesitat 17 - 18 zile îngrijire medicale și au pus în primejdie viața victimei, în lipsa îngrijitor medicale, putându-se instala decesul.
În drept fapta inculpatului de a fi purtat în buzunarul de la fără drept un cuțit tip briceag întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 modificată și completată precum și a infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzută de art. 20 raport la art. 174-175 lit. "i" Cod penal infracțiuni aflate în concurs real conform art. 33 lit. "a" Cod penal.
Având în vedere condițiile concrete în care a fost săvârșită fapta, conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii precum și atitudinea acestuia după acel moment, instanța a apreciat că se impune a se reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. "a și c" Cod penal urmând ca pedepsele să fie coborâte sub minimul special prevăzut de lege conform art. 76 lit. "a" Cod penal.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal și conduita sinceră a inculpatului dar și gravitatea deosebită a infracțiunii care vizează punerea în primejdie a vieții unei persoane.
Toate aceste împrejurări au determinat instanța să aprecieze că pentru reeducarea inculpatului este necesar a i se aplica pedepse coborâte până la minimul special prevăzut de art. 76 lit. "a" Cod penal, însă prin privare de libertate, neapreciindu-se întemeiată cererea apărătorului inculpatului de a se aplica o pedeapsă fără privare de libertate.
Conform art. 34 lit. "b" Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea.
Pe perioada prevăzută de art. 71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. "a,b,c" Cod penal.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 12.000 lei daune morale iar în fața instanței de judecată și-a menținut aceleași pretenții civile cu precizarea că 6.000 lei reprezintă daune materiale și 6.000 lei reprezintă daune morale, inculpatul nefiind de acord cu pretențiile civile ale părții vătămate.
În ce privește daunele materiale partea vătămată nu a făcut nici o dovadă care să justifice acordarea lor iar în ceea ce privește daunele morale, instanța a apreciat că suma de 3.000 lei este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de vătămat mai ales în condițiile în care au fost reținute și circumstanțe atenuante.
În aceste condiții, în baza art. 346 și 14 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil inculpatul a fost obligat să achite părții civile - prin reprezentantul său legal, suma de 3.000 lei cu titlu de daune morale și au fost respinse celelalte pretenții civile solicitate de partea civilă.
Totodată inculpatul a fost obligat să achite părții civile Spitalul Municipal de Adulți Bârlad, suma de 858,68 lei cu titlul de despăgubiri civile (cheltuieli de spitalizare) actualizate la data executării.
În baza dispozițiilor art. 118 lit. "b" Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului a unui briceag cu două lame în lungime totală de 21 cm, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vaslui.
În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală sentința a fost apelată de partea civilă -, prin reprezentantul legal și de inculpatul G pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, criticile formulate vizând atât latura penală cât și latura civilă a cauzei.
Inculpatul G învederează omisiunea instanței de fond de a reține circumstanța atenuantă prevăzută de art. 73 lit. "b" Cod penal, argumentând în sensul că a săvârșit infracțiunea sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de modul în care partea vătămată s-a manifestat, neavând intenția de a ucide.
Solicită eficientizarea sporită a circumstanțelor atenuante reținute deja de prisma instanța (art. 74 lit. "a,c Cod penal), precum și a prevederilor art. 73 lit. "b" Cod penal conform art. 76 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 81/861Cod penal privind suspendarea executării pedepsei.
În latură civilă solicită reanalizarea justeței sumelor acordate cu titlu de daune morale.
Criticile părții civile privesc, în latura penală, greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului prin ignorarea circumstanțelor reale, raportat la gravitatea faptei comise și la urmările produse, iar în latură civilă neacordarea valorii reale a despăgubirilor.
În motivele de apel se susține că instanța de fond nu a procedat la o judicioasă aplicare a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal prin coborârea pedepsei sub minimul special, iar suma acordată cu titlu de daune morale este derizorie având în vedere că potrivit concluziilor certificatului medico-legal, a suferit leziuni traumatice ce i-au pus viața în primejdie, fiind internat în spital, supus unei intervenții chirurgicale și tratament medical și în mod neîntemeiat i-au fost respinse ca nedovedite pretențiile civile formulate cu titlu de daune materiale prin încălcarea dispozițiilor art. 17 Cod procedură penală, în condițiile în care este o persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă.
În susținerea motivelor de apel pentru dovedirea pretențiilor civile s-a solicitat audierea martorilor și. Instanța de apel a admis proba solicitată, procedând la audierea martorilor în vederea rezolvării acțiunii civile (repararea daunelor materiale reprezentând cheltuieli necesare restabilirii fizice a părții vătămate, minor în vârstă de 16 ani la momentul incidentului).
Analizându-se actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art. 371 alin. 2 Cod penal, se rețin următoarele:
Din analiza coroborată a materialului probator administrat în cauză rezultă că în mod judicios și temeinic argumentat instanța de fond a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei, în raport de situația de fapt reținută.
De asemenea, instanța de fond a verificat probele administrate prin prisma apărărilor inculpatului, argumentând soluția de înlăturare a acestora, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat.
Reținerea situației de fapt, constând în aceea că în după-amiaza zilei de 14 septembrie 2006, inculpatul G, care purta fără drept asupra sa un cuțit tip briceag, indignat de insultele și manifestarea sfidătoare a părții vătămate -, aflată sub influența băuturilor alcoolice i-a aplicat o lovitură cu acel briceag în zona abdominală, cauzându-i leziuni traumatice de tipul unui traumatism abdominal deschis cu plagă tăiată înțepată penetrantă în cavitatea abdominală cu secționare de mușchi drept abdominal, eviscerație de mare epiploon și anse intestinale, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 17-18 zile de îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei, a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, coroborat cu declarațiile inculpatului date pe parcursul procesului penal.
Inițial, inculpatul a declarat că a agresat partea vătămată, indignat fiind de comportamentul acestuia, însă, ulterior, a susținut că acțiunea sa a fost o ripostă la manifestarea agresivă a părții vătămate și a persoanelor care o însoțeau.
Procedând la evaluarea materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a respectat dispozițiile art. 69 alin. 1 Cod procedură penală și a înlăturat în mod just aspectele din declarațiile date de inculpat prin care acesta prezintă alte variante ale situației de fapt, lipsite de suport probator și mai mult, infirmate de celelalte probe ce dovedesc pe deplin vinovăția sa în săvârșirea infracțiunii pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Zona corporală vizată în mecanismul de aplicare a loviturii, respectiv, abdomenul victimei - zonă vitală, instrumentul tăietor-înțepător (cuțit) folosit - să producă rezultatul letal, împrejurările concrete în contextul cărora a fost agresată victima, sunt elemente ce reliefează existența vinovăției inculpatului, care a prevăzut că acțiunea sa ar putea duce la moartea victimei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a săvârșit fapta cu intenția de a ucide, moartea victimei neproducându-se din cauze independente de voința sa.
Astfel, în procesul de evaluare a probelor, instanța de fond a avut în vedere toate împrejurările și datele ce converg spre o reală stabilire a situației de fapt și a activității infracționale desfășurate de inculpat, înlăturând în mod corect susținerile acestuia privind reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. "b" Cod penal.
Potrivit prevederilor art. 73 lit. "b" din Codul penal, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Actul provocator, în oricare dintre modalitățile sale, trebuie să fi fost de așa natură încât să fi trezit, în persoana împotriva căreia a fost îndreptat, o intensă reacție psihică, o stare de tulburare puternică sau o puternică emoție.
Pentru existența circumstanței atenuante prevăzute în art. 73 lit. "b" Cod penal este necesar să se constate o legătură de la cauză la efect între actul provocator și tulburarea psihică sau emoția sub stăpânirea căreia s-a săvârșit infracțiunea, reglementarea prin lege a circumstanței atenuante a provocării având la bază ideea că acțiunea ilicită a provocatorului constituie cauza infracțiunii săvârșite și că infractorul nu ar fi comis fapta fără existența acțiunii provocatoare.
Din verificarea lucrărilor cauzei se reține că față de atitudinea părții vătămate riposta inculpatului a fost exagerată, neputându-și găsi explicația în gradul tulburării, mai bine zis al indignării față de victimă, ceea ce nu conduce la aplicarea prevederilor art. 73 lit. "b" Cod penal.
Prin urmare apărările inculpatului privind săvârșirea faptei în stare de provocare nu pot fi primite, instanța de fond făcând o evaluare juridică corectă, ce va fi menținută de către instanța de apel.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii reținute, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând seama de gradul de pericol social în concret al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă și urmările produse, valorile sociale lezate, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului - atitudinea acestuia față de fapta comisă, posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială.
În mod judicios prima instanță a apreciat ca având caracter atenuant împrejurarea că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, cu o bună conduită anterior săvârșirii faptei, precum și comportarea acestuia pe parcursul procesului penal.
În consecință, în mod temeinic s-au redus pedepsele stabilite sub minimul prevăzut de lege.
Însă, nu se poate admite ca aceleași circumstanțe atenuante să conducă instanța de apel spre o aplicare mai largă a efectelor lor, în condițiile în care față de judecata desfășurată în prima instanță, în apel nu au apărut elemente noi care să conducă la o asemenea concluzie.
Nu se poate face abstracție de împrejurările concrete în care infracțiunea a fost comisă și de urmările produse, astfel încât să se ajungă la o diminuare ce nu are acoperire în realitate a gradului concret de pericol social al faptelor săvârșite.
Cum pedeapsa trebuie să fie în același timp atât o măsură de constrângere cât și un mijloc de reeducare a inculpatului în speță, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal nu poate fi atins prin reducerea cuantumului pedepsei sau schimbarea modalității de executare prin suspendarea executării.
În acest context instanța de fond a avut în vedere posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială ale inculpatului, de diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege, astfel încât, raportat acestor împrejurări s-a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, criticile formulate sub acest aspect atât de inculpat, cât și de partea civilă nefiind fondate.
În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei raportat la criticile formulate de inculpat și partea civilă cu privire la justețea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri civile, Curtea constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 14 din Codul d e procedură penală și ale art. 998 și 999 din Codul civil despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin infracțiune trebuie să constituie o justă și integrare reparare a daunelor ocazionate.
Cu privire la prejudiciul material suferit de reprezentantul legal al părții civile - reprezentând cheltuieli ocazionate de transport, spitalizare, alimentație suplimentară, asistență medicală recuperatorie, mijloacele de probă care au oferit criterii de evaluare a sumelor cheltuite sunt declarațiile martorilor și.
Prin coroborarea datelor oferite în urma administrării acestor probe în fața instanței de apel reiese în mod cert prejudiciul material suferit, pe perioada spitalizării părții vătămate, aceste cheltuieli ridicându-se la suma de 3.000 lei.
Cum între aceste cheltuieli și infracțiune există legătură cauzală, criticile formulate sub acest aspect de partea civilă sunt fondate, urmând ca inculpatul să fie obligat să plătească părții civile această sumă cu titlu de daune materiale.
De asemenea, stabilind obligația de a repara prejudiciul cauzat unei persoane printr-o faptă ilicită, legea nu distinge între prejudiciul patrimonial și cel nepatrimonial, ca atare nu există temei juridic pentru a înlătura obligația de reparare a daunelor morale, acestea având ca orice prejudiciu un caracter păgubitor ce dă naștere obligației de reparare.
Între prejudiciile nepatrimoniale se înscriu și suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat partea civilă - de pe urma faptului ilicit, care a fost spitalizată o lungă perioadă de timp, suferind intervenții chirurgicale, după care s-a aflat în tratament medical, fiind privat de o viață normală, corespunzătoare vârstei.
Astfel, traumele fizice și psihice pe care le presupun asemenea situații, impun și o compensație sub forma unor daune morale care, în cuantumul apreciat de prima instanță (3.000 lei) corespund cerințelor unei juste și integrale despăgubiri, astfel încât criticile aduse sub acest aspect nu pot fi primite.
Tot în ce privește latura civilă a cauzei se constată că pe parcursul judecății în fața instanței de apel, inculpatul a achitat cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții civile la Spitalul Municipal de Urgență " " Bârlad, conform chitanței depuse la dosar, astfel încât va fi înlăturată dispoziția vizând obligarea inculpatului la plata acestor despăgubiri.
Analizând și din oficiu hotărârea apelată sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art. 371 alin. 2 Cod procedură penală Curtea constată că în mod greșit s-a dispus, în cadrul aplicării pedepsei accesorii, interzicerea față de inculpat a exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. "c" Cod penal, respectiv dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii.
Interzicerea în mod automat și absolut a exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a-c" Cod penal, cu titlu de pedeapsă accesorie, conform prevederilor art. 71 alin. 1 Cod penal modificat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006 oricărei persoane care execută o pedeapsă cu închisoarea, în absența oricărui control exercitat de către instanțele judecătorești și fără a lua în considerare tipul infracțiunii și interesul legitim protejat în cauză, contravine exigențelor Convenției europene a drepturilor omului și libertăților fundamentale și jurisprudenței
Dispozițiile art. 71 Cod penal raportat la art. 64 Cod penal restrâng în mod nediferențiat drepturile persoanei care execută o pedeapsă cu închisoarea, intrând în conflict cu dispozițiile Convenției. Interzicerea, ca pedeapsă accesorie a dreptului prevăzut de art. 64 lit. "c" Cod penal se limitează doar la situațiile în care condamnatul s-a folosit de funcția, profesia sau activitatea desfășurată pentru a săvârși infracțiunea.
În cauză, inculpatul a comis o tentativă la infracțiunea de omor calificat. Cum, natura infracțiunii ce a determinat condamnarea nu are legătură și nu a implicat exercitarea unei funcții, profesii sau activități, eroarea privind interzicerea pe durata executării pedepsei principale a dreptului prevăzut de art. 64 lit. "c" Cod penal va fi îndreptată de instanța de apel.
Pe cale de consecință, doar sub aceste aspecte va fi admis apelul declarat de inculpat.
În temeiul considerentelor expuse, urmează ca în baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală să se admită apelurile declarate de partea civilă, prin reprezentantul legal și de inculpat și să se desființeze în parte, în latura civilă și penală sentința apelată.
Procedând la rejudecarea cauzei, în limitele menționate se va înlătura dispoziția vizând interzicerea față de inculpat a exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. "c" Cod penal pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal. Totodată, în temeiul prevederilor art. 14 și 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil, inculpatul va fi obligat să despăgubească partea civilă pentru prejudiciul material suferit.
Se vor constata achitate cheltuielile ocazionate de spitalizarea părții vătămate conform chitanței depuse la dosar.
Se vor menține toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art. 193 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat să plătească părții civile cheltuieli judiciare reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelurile declarate de partea civilă -, prin reprezentantul legal și inculpatul G, împotriva sentinței penale nr. 286 din 30 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o desființează în parte în latură penală și civilă.
Rejudecând cauza:
Înlătură dispoziția vizând interzicerea față de inculpat a exercitării dreptului prevăzut de art. 64 lit. "c" Cod penal, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, raportat la art. 998 Cod civil, obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 3000 lei cu titlu de daune materiale.
Constată că inculpatul Gaa chitat părții civile Spitalul Municipal de Adulți Bârlad suma de 85,868 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare conform chitanței nr. 4940 din 11.07.2007.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor rămân în sarcina statului.
În baza art. 193 Cod procedură penală obligă inculpatul să plătească părții civile suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpat și de la comunicare pentru părțile lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 martie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: -
02.04.2008
2 ex.-
Președinte:Dumitrescu DanielaJudecători:Dumitrescu Daniela, Scripcariu Gabriela
