Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 15/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 15/
Ședința publică de la 06 Martie 2008
PREȘEDINTE: Aurel Burlacu președintele secției
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
Grefier - - -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror -
- din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de inculpații (fiul lui G și, născut la 13.04.1990, CNP - -) și fiul lui și, născut la 12.06.1989, CNP - - ), ambii deținuți în Penitenciarul d Minori și Tineri, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20, 174-175 Cod penal. împotriva sentinței penale nr. 530/19.10.2007 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal au răspuns inculpatul apelant, în stare de arest, asistat de avocat - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale din 26.1.2007 eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual, inculpatul apelant, în stare de arest, asistat de avocat - apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale eliberată de Baroul Galați - Cabinet individual, intimatele părți responsabile civilmente, G și, martorul, lipsă fiind părțile responsabile civilmente a,intimatul parte vătămată -, partea civilă -Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " G, autoritatea tutelară - Consiliul Local G și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Curtea, procedează la identificarea și audierea inculpatului, în condițiile art.86 Cod pr.penală, cu respectarea disp.art.85 alin.1,2,3 Cod pr.penală, declarația sa fiind consemnată în procesul-verbal separat atașat la dosar.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.
Avocat - apărătorul inculpatului apelant, arată că acesta declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond pe care o consideră nelegală și netemeinică. Instanța de fond nu reține corect nici măcar situația de fapt, nu face nici o referire la susținerile pe care le-au făcut apărătorii inculpaților în instanță.
A făcut referire cu privire la faptul că rechizitoriul îl numește pe drept "". Arată că nu el este cunoscut drept "", ci fratele lui, care la data când s- întâmplat incidentul pentru care sunt trimiși în judecată, era bolnav, internat în spital și operat. Corect ar fi fost ca instanța de fond să rețină acest aspect și să facă o rectificare în acest sens. Din toate probele rezultă că lui i se spune "" și nu.
Toate probele administrate au fost interpretate greșit în defavoarea inculpatului. Arată că a susținut în mod constant că s-a făcut o "construcție fantasmagorică" a cazului. Nu se stabilește exact ce au făcut cei din tramvai, până unde s-au dus, de ce au luat o anume hotărâre, nu se stabilește ce au făcut cei din taxi și până unde s-au dus cu taxiul. Are convingerea că instanța va ajunge la concluzia că nici pe departe nu este vorba de tentativă de omor. Nu orice bătaie care are loc între niște copii devine tentativă de omor, care înseamnă o infracțiune foarte gravă pentru care ei urmează să răspundă cu ani grei de închisoare, lucru care nu este dorit de nimeni.
Arată că situația de fapt nu este reținută corect. Funcție de cultura pe care o au, de mediul din care provin, de gradul de instrucție s-a putut vedea cum percep anumite situații și cum reușesc să le redea în fața instanței de judecată. depozițiile tuturor martorilor audiați, arată că 90% dintre ei afirmă că nu participat la incidentul din acea seară. Partea vătămată spune că nu are cunoștință de faptul ca să fi fost la incident. Nimeni și nici chiar vărul părții vătămate, care era direct interesat, nu l-a indicat pe ca fiind prezent acolo. Martorii, au spus același lucru, motiv pentru care a solicitat la instanța de fond achitarea pe considerentul că el nu a comis fapta, respectiv aplicarea disp.art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.c Cod penal.
Solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de fond, să se constate că nu a participat la faptă și să se dispună achitarea sa, în temeiul disp.art.11 pct.2 lit.a în ref.la art.10 lit.c Cod penal.
Dacă totuși se va considera că el a participat, deși, repetă, el nu a participat la săvârșirea acestei fapte,solicită să se aibă în vedere că provine dintr-o familie foarte modestă, nu se poate nici într-un caz spune că ar fi încercat să influențeze într-un fel sau altul martorii, că ei nu au nici un fel de posibilități materiale. Posibilitatea lor de a se apăra este sinceritatea și atâta tot.
Dacă se va aprecia că s-a comis totuși o infracțiune de violență asupra părții vătămate, această infracțiune nu poate fi decât cea prev. de art. 180 al. 2 Cod penal. Pedeapsa urmează să fie aplicată în conformitate cu dispozițiile legii referitoare la minoritate din capitolul 5 ( art. 100, 101 Cod penal - câte mai sunt acolo), care prevăd chiar că se poate lua și o măsură educativă cu privire la inculpat și numai atunci când instanța apreciază că această măsură nu este suficientă pentru îndreptarea lui, se poate lua o măsură mai gravă.
Revine și arată că el, dacă a stat mai mult de 1 an și 3 luni lipsit de libertate, fără să mai comită o altă faptă antisocială, se poate concluziona că o măsura cu caracter educativ este absolut suficientă. Solicită să se aibă în vedere și faptul că suportă foarte greu regimul de detenție, cu atât mai mult cu cât se consideră nevinovat și că a încercat chiar să se sinucidă.
Avocat - apărătorul inculpatului apelant, arată că instanța de fond, după ce a administrat probe, după ce i-a audiat pe inculpați, partea vătămată, pe martori, după ce a solicitat un supliment de examinare medico-legală, a sfârșit prin a da soluție care nu a schimbat cu nimic conținutul și concluziile rechizitoriului. Trebuie făcută diferența între gravitatea faptei lui, care lovit cu o și a inculpatului, care lovit cu picioarele, diferența dintre comportamentul lui care a rămas prezent și timp de 1 an și J stat în libertate, convins fiind că fapta lui nu impune în ceea ce privește luarea măsurii arestării preventive și comportamentul lui, care a părăsit teritoriul României, nefiind prezent nici la ancheta penală, nici în fața instanței de judecată. Declarațiile de martori și declarațiile de parte vătămată, toate aceste chestiuni până la urmă nu au avut nici o importanță. În final, instanța de fond a apreciat că vinovăția este comună și egală și le-a aplicat pedepse de 4 ani cu închisoarea.
Ori, sunt multe chestiuni care trebuie nuanțate. Cea mai importantă dintre ele în ceea ce-l privește pe inculpatul este că el nu a acționat cu intenția de omorî pe partea vătămată. Instanța de fond nici un moment în dosar nu a făcut o motivație distinctă faptei inculpaților. Iată cum relatează instanța: "Faptele inculpaților constituie infracțiunea de tentativă la omor calificat și nu aceea de vătămare corporală, chiar dacă leziunile suferite de partea vătămată nu i-au pus în primejdie viața, întrucât obiectele contondente folosite de inculpați, zona vitală a capului unde i-au aplicat loviturile și intensitatea deosebită loviturilor, fiind elemente de natură să ducă la concluzia că intenția inculpaților fost aceea de a ucide partea vătămată și că numai datorită întâmplării rezultatul letal nu s-a produs".
Ori, în cauză, instanța analizează situația inculpaților "la grămadă.Spune că: "obiectele folosite de către inculpați" - ce obiect folosit inculpatul? Se poate considera că s- înarmat cu o, așa cum a făcut ? Dacă intenția lui era să suprime viața părții vătămate, atunci nu aplica lovituri cu piciorul, ci smulgea și el o, lua o piatră, sau un alt obiect contondent.
Se spune mai departe de "zona vitală a capului", ori instanța ignoră în mod constant că loviturile n-au fost numai într-o zonă vitală, ci au fost leziuni și la membrele superioare, care necesită pentru vindecare 3 - 4 zile de îngrijiri medicale. Pe acelea cine le-a produs? Cine primește sancțiunea pentru aceste lovituri, pentru că toți trei au fost condamnați la tentativă la omor?
Se vorbește despre "intensitatea deosebită a loviturilor". Dacă loviturile respective au fost intense, fără ca instanța să poată face o diferență între lovitura de și lovitura de picior, solicită să se observe că ele nici nu i-au pus în primejdie viața părții vătămate și nici nu a rămas cu infirmitate fizică permanentă sau temporară.
Mai departe, Tribunalul Galați arată că "modalitatea în care inculpații au acționat, obiectele contondente care s-au folosit, dovedesc pe deplin înțelegerea prealabilă inculpaților în sensul de a lovi, fiindu-le indiferent rezultatul agresiunii". Arată că nu este așa. În primul rând că nu s-a făcut dovada unei înțelegeri prealabile, fiindcă acel conflict a fost unul spontan, iar pe de altă parte inculpații nu s-au folosit de aceleași obiecte sau corpuri contondente, așa că nu le - a fost indiferent rezultatul agresiunii, așa cum spune judecătorul.
Se zice că " inculpații au avut o activitate conjugată". Nu este adevărat. Activitatea lor este una spontană și întâmplătoare. Dacă era conjugată, ar fi trebuit probabil unul să-l țină pe victimă și altul să-l lovească, altul să-i pună și celălalt să-i aplice lovituri. Nu s-a pus problema unui plan de măsuri care, conjugate, în final să ducă la rezultatul pe care instanța vrea să-l considere că s-ar fi putut produce: moartea victimei.
Mai departe, instanța de judecată spune: "Este lipsit de relevanță faptul că doar unul sau unii dintre inculpați i-au aplicat lovituri ce i-au cauzat leziuni mai grave". Greșit! Indiferență față de dosarul cauzei! Cum să fie lipsit de relevanță faptul că unul dă cu și altul lovește cu piciorul?
Tribunalul Galați consideră că rezultatul nu s-a produs datorită întâmplării, precum și pentru faptul că s-ar fi intervenit de către vecini prin strigăte ce ar fi determinat stoparea activității inculpaților.
Nu există probe care să dovedească în mod cert faptul că inculpatul s-a oprit și nu lovit partea vătămată, datorită intervenției unor vecini. Cu excepția martorului, nimeni nu spune despre această chestiune, nici chiar partea vătămată, parte vătămată care audiată fiind în fața instanței de judecată spune așa: "Atacul s-a oprit fără ca cineva să intervină sau să strige".Partea vătămată spune așa:"Am fost lovit de două ori și cu un obiect contondent. Nu știu dacă am fost lovit de o persoană sau de mai multe, dar am fost lovit cu același obiect contondent". Deci, nu un șir nesfârșit de lovituri. Este evident că obiectul contondent era, iar loviturile pe care le-a aplicat inculpatul cu piciorul puteau eventual să cauzeze leziunile vindecabile în 3-4 zile de îngrijiri medicale, care s-au localizat la nivelul membrelor superioare.
În rest, toate declarațiile dovedesc faptul că partea vătămată nu a fost agresată numai de și și într-o anumită variantă și de, ci de încă două persoane, respectiv și zis " rokerul" au fost cei care o lovit partea vătămată.
Solicită, în primul rând, să se facă o diferențiere între obiectele folosite de agresori la săvârșirea faptei, între modul de manifestare și rezultatul produs. Solicită să se constate că dacă inculpatul avea de gând să omoare victima, putea și el să se înarmeze cu un obiect contondent, în speță bară, piatră
Solicită să se observe că leziunile pe care partea vătămată le prezintă n-au fost de o intensitate deosebită, deoarece nu i-au pus în primejdie viața și nu i-au creat infirmitate fizică permanentă. Solicită să se observe că agresiunea pe care partea vătămată încercat-o n- fost oprită de intervenția unor persoane străine, ci chiar de către agresori, care la un moment dat au fugit. Pentru acest motiv, consideră că chiar dacă instanța va aprecia că inculpatul are contribuție destul de importantă la producerea leziunilor părții vătămate, intenția lui nu a fost aceea să omoare.
Solicită schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 al.1 Cod penal. Este vorba de leziunile de la nivelul membrelor superioare care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale și pentru care, din punct de vedere al medicului legist, nu este exclusă posibilitatea producerii lor cu același obiect, ceea ce înseamnă că toate leziunile au putut fi produse cu respectivă, caz în care contribuția inculpatului nu se regăsește în leziuni care au necesitat pentru vindecare zile de îngrijiri medicale.
Solicită să se facă o diferență între fapta săvârșită de către cel apreciat ca fiind liderul grupului și care s-a înarmat cu o și a lovit partea vătămată și cel care a fost prezent și la locul faptei care nu fost înarmat cu un obiect contondent, care nu s-a sustras de la urmărirea penală și nici de la cercetarea judecătorească. Solicită să se constate că instanța de fond nu a făcut absolut nici o diferență, ceea ce înseamnă că din punctul său de vedere este indiferent dacă vii sau nu la proces, dacă dai cu sau cu piciorul, fiindcă în final lucrurile stau la fel.
Solicită admiterea apelului inculpatului, schimbarea încadrării juridice și redozarea pedepsei, chiar dacă inculpatul a mai fost sancționat contravențional, dar de aici și până la a lua o, a da cu ea în cap și apoi a fugi în Spania este un drum mare. El nu a făcut acest drum.
Reprezentanta Ministerului Public apreciază apelurile declarate de inculpați ca fiind nefondate. Consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect situația de fapt avută în vedere cu ocazia pronunțării hotărârii de condamnare și a avut în mod corect în vedere acele declarații ale martorilor audiați în care este relatată în mod detaliat participația fiecăruia dintre cei trei inculpați. Este vorba de declarațiile martorilor, și .
În ceea ce privește participarea inculpatului, instanța a avut în vedere atât propria sa declarație dată la data de 27.03.2006, în care acesta a arătat în mod detaliat aspecte pe care nu ar fi avut de unde să le cunoască, legate de momentul și locul producerii incidentului și legate de identitatea și numărul persoanelor prezente în acele împrejurări la locul respectiv, cât și cele date de ceilalți participanți, dar și de martorii care au și fost audiați în cauză. Au fost corect avute în vedere declarațiile celorlalți coinculpați care se referă la participația inculpatului și de asemenea, declarațiile martorilor la care a făcut referire.
În ceea ce privește acești martori, este adevărat că în mod succesiv, au existat modificări ale afirmațiilor și retractări ale susținerilor inițiale vizând participația inculpatului sau modul în care au acționat fiecare dintre inculpați, însă în mod corect s-a reținut că acești martori nu au putut explica în mod întemeiat și nu și-au putut justifica aceste retractări.
Mai mult decât atât, exemplifică situația martorului, care audiat fiind de procuror și nu de polițist explicat în mod detaliat faptul că toți cei trei inculpați au lovit partea vătămată, a explicat faptul că avea asupra sa o, că toți trei l-au lovit pe tânărul respectiv căzut la pământ cu pumnii și cu picioarele pe unde se nimerea, explicat de asemenea și faptul că tânărul respectiv țipa foarte tare din cauza durerii și erau oameni la ferestre și strigau "lăsați-l, că-l omorâți! ", reprezintă și acesta un mijloc de probă întrucât s-a susținut că a fost singurul martor care ar fi auzit așa ceva și nu există nici o altă probă care să dovedească că activitatea infracțională s-ar fi întrerupt ca efect al intervenției altor persoane. Întrucât acest martor și-a modificat declarația în fața instanței de judecată, a fost reaudiat și precizat faptul că la instanța de judecată și-a schimbat susținerile, dat fiind că pe holuri și în sala de judecată s- au aflat foarte multe persoane din anturajul inculpaților arestați.
În condițiile în care inculpatul este fugit de mult timp în străinătate, așa încât nu-și mai poate exercita mult invocata autoritate de lider, este cert în opinia sa, în condițiile în care ceilalți doi inculpați arestați sunt prezenți, cam care este direcția din care se manifestă aceste influențe care atrag aceste modificări succesive ale declarațiilor martorilor.
În ceea ce privește gradul și intensitatea loviturilor aplicate în raport cu care s-au invocat două schimbări de încadrare juridică prin reținerea prevederilor art. 180 sau 182 al.2 Cod Penal, solicită să se observe că declarațiile la care înțeles să facă referire, ale martorilor care au constatat derularea activității infracționale, relevă faptul că toți cei trei inculpați au acționat concomitent. chiar dacă a existat sau nu o rezoluție infracțională anterioară, este însă cert faptul că cel puțin o rezoluție infracțională spontană care s-a manifestat la momentul începerii incidentului tot a existat pentru că fiecare dintre inculpați putut observa cu ce acționează celălalt, respectiv faptul că doi aveau asupra lor răngi și aplicau lovituri cu și nici unul nu a renunțat, nici unul nu a fugit considerând că se întâmplă un lucru grav la care nu trebuie să participe și este cert faptul că într-adevăr această activitate s-a întrerupt tocmai datorită faptului că oamenii care au asistat la acest scandal au strigat pentru atenua conflictul.
Raportat la conținutul actelor medicale și la modalitatea și numărul loviturilor aplicate și al obiectelor folosite, în mod corect s-a reținut această încadrare și s-a reținut că inculpații au acționat în mod conjugat. Cert este că dacă partea vătămată ar fi fost atacată de o singură persoană și nu de trei persoane, și riposta acesteia ar fi putut fi alta și din această perspectivă, faptul că este o acțiune conjugată este dovedit și în mod corect s-a reținut aceeași încadrare juridică pentru toți inculpații, chiar dacă unul sau doi dintre ei au acționat cu,iar cel de al treilea, în speță - inculpatul a lovit victima cu picioarele. Instanța de fond a explicat de altfel că este vorba de o intenție indirectă și că datorită modului în care s-a procedat și intensității loviturilor s-a concluzionat că inculpații au avut reprezentarea rezultatului mai grav care s-ar fi putut produce în cauză și de aceea este lipsit de relevanță faptul că în concret nu s-a pus în primejdie viața părții vătămate.
Pentru aceste considerente,încadrarea juridică reținută este corectă și pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate. Solicită respingerea apelurilor declarate ca nefondate. Solicită menținerea stării de arest prin hotărâre.
Avocat, cu privire la starea de arest, pentru motivele pe care le-a arătat în mod constant, apreciază că nu se mai impune menținerea stării de arest. Solicită o completare de trei fraze, referitor la faptul că pedeapsa este corect individualizată. Mergând pe cea mai rea variantă - că rămâne această încadrare juridică - arată că pedeapsa aplicată este exagerat de mare. Arată că nu poate pricepe de ce o declarație pe care o dă un martor, un inculpat în fața unui lucrător de poliție sau un lucrător de parchet, trebuie și poate să atârne mai mult atunci când se pronunță o soluție, decât ceea ce instanța constată în mod nemijlocit. Nici unul din martori nu spune că ar fi avut ceva în mână.
Avocat, în legătură cu starea de arest preventiv, arată că dacă era un șmecher pleca și el odată cu, nu stătea în pușcărie arestat preventiv, fiindcă în final prin internet afla că ia aceeași pedeapsă și cu avocat din oficiu, etc. Din acest punct de vedere se poate trage o singură concluzie: a făcut de a ales să stea în fața justiției!
Nu se justifică, prin prisma aceasta cel puțin, menținerea arestării preventive și mai mult, pronunțarea unei pedepse care nu face nici o diferență între modul lor de conduită. Iată un exemplu pe care instanța înțelege să-l materializeze! Consecința: ", nu recunoașteți faptele, dispăreți, că în final este la fel!"
Avocat, chiar pentru toți, solicită a-i fi permis să spună că o de fier este o de fier, dacă pui mâna pe ea și îi dai unui om în cap, este greu de presupus că se mai scoală de acolo. Sunt obiecte contondente, nenumărate, răngi, nu știe ce.
Față de afirmațiile av., instanța îi pune în vedere că pune concluzii împotriva inculpatului.
-. arată că nu pune concluzii împotriva inculpatului, ci face aprecieri, în general. Dacă au avut sau nu au avut, sau cu ce au lovit.
-. arată că martorii acuzării și cu sunt cei care au lovit, sunt arătați în poze. Și au rămas martori, zis " rokerul" și au fost prezenți la proces, sunt liberi și ei.
Intimata parte responsabilă civilmente, arată că băiatul ei este nevinovat, că atunci nici nu a fost în localitate, cel puțin, când s-a întâmplat accidentul.
Intimatul parte responsabilă civilmente arată că băiatul său este arestat exact de un an și nu a făcut nimic, că celălalt băiat al său s-a mai bătut, este mai, dar inculpatul nu a făcut nimic.
Intimata parte responsabilă civilmente solicită a fi luate în considerație faptele făcute de, deci cu ce au lovit aceștia. cum a spus și av., băiatul său s-a luat cu ei, nu a fost un copil. Nu provine dintr-o familie dezorganizată, este salariată. Aceste amenzi le-a primit din cauza acestui grup, crezând că - i bine, i-a ascuns procesele verbale. S-a luat după cei răi. Mai are o fată care este la facultate. Nu a putut influența creșterea și educarea lui.
Inculpatul apelant nu știe pentru ce este arestat. Nici un martor nu-l acuză. Când s-a comis fapta a fost la țară, toți martorii spun că a fost la țară.
Inculpatul apelant solicită, dacă se poate, schimbarea încadrării faptei, deoarece crede că nu este corect ca unul să dea cu, altul cu piciorul, altul nu face nimic și toți să primească aceeași pedeapsă.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele.
Prin sentința penală nr. 530/19.10.2007 a Tribunalului Galați, inculpații, și au fost condamnați la câte o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 în ref. la art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. a, art. 99 și art. 109 Cod penal.
În baza art. 85 Cod penal, s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 78/15.01.2007 a Judecătoriei Galați, s-a contopit această pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 4 ani închisoare, sporită la 4 ani și 3 luni închisoare.
În temeiul art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit a și b Cod penal.
Conform art. 350 Cod proc. penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților și și, potrivit art. 88 Cod penal, s-a dedus din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de 29.03.2007 la zi.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în prezenta cauză.
În baza art. 14 Cod proc. penală, art. 998, art. 1000 alin. 2 și art. 1003 Cod civil, au fost obligați inculpații, și în solidar, fiecare inculpat în solidar și cu părțile responsabile civilmente să plătească părții civile Spitalul "Sf. " G suma de 142,53 lei, cu titlul de despăgubiri civile.
Potrivit art. 191 fost obligat fiecare inculpat în solidar cu părțile responsabile civilmente la câte 400 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele.
Inculpații, și locuiesc în cartierul 17 din mun. G, sunt buni prieteni și fac parte dintr-o gașcă de cartier împreună cu martorii,
Această gașcă de cartier se afla în conflict cu o altă gașcă din care făceau parte martorii, între cele două grupuri, în perioada anilor 2005 - 2006, existând numeroase altercații, în cadrul cărora s-au lovit reciproc.
Pe fondul acestor relații conflictuale preexistente, în seara zilei de 28.01.2006 a avut loc un incident care i-a avut ca promotori pe inculpații și.
Astfel, în timp ce se aflau într-un taxi, inculpații și au observat că, în tramvaiul ce a trecut pe lângă ei, se aflau persoane din gruparea adversă și au luat hotărârea de a-i agresa. În acest sens s-au deplasat în zona blocului, unde s-au întâlnit cu inculpatul și martorii, și cărora le-au adus la cunoștință intenția lor.
Aceștia din urmă, sub pretextul că în dimineața aceleiași zile fuseseră alergați pentru a fi bătuți de grupul advers, au fost de acord cu propunerea celor doi, sens în care s-au înarmat cu diferite obiecte contondente de genul bâte, răngi, pietre și au plecat în căutarea acestora.
În zona blocului F5, situat pe strada -, inculpații au observat grupul format de partea vătămată și martorii, și care stăteau de vorbă cu două fete, una dintre acestea fiind martora, prietena martorului. Partea vătămată se afla întâmplător în grupul respectiv, fiind venit în vizită la vărul său, martorul și nu-i cunoștea pe cei din grupul agresor.
Inculpații s-au îndreptat spre martori și partea vătămată și au început să arunce cu pietre în ei. În acel moment cele două fete au fugit și s-au ascuns în scara blocului, iar partea vătămată și ceilalți martori au fugit în direcții diferite. Inculpații și însoțitorii acestora s-au împărțit în mai multe grupuri, fiecare grup alergând după câte o persoană din grupul advers.
După partea vătămată au fugit inculpații, și reușind să o prindă la colțul blocului unde aceasta se împiedicase de un gard. Aici deși și-au data seama că partea vătămată nu este vreuna dintre persoanele cu care ei erau în conflict, cei trei inculpați au început să o lovească cu pumnii, picioarele și cu obiectele contondente pe care le aveau asupra lor, peste tot corpul, inclusiv în zona capului.
Inculpații au continuat să o lovească pe partea vătămată până când aceasta și-a pierdut cunoștința și și-au încetat agresiunea doar datorită faptului că mai multe persoane au ieșit în balcoane și mai mulți trecători au strigat la ei, spunând că vor anunța poliția.
Activitatea infracțională a celor trei inculpați a fost văzută și de martorii, și care au renunțat la a-i mai urmări pe însoțitorii părții vătămate, s-au întors în zonă și au asistat la incident de la o oarecare distanță.
După plecarea inculpaților și a însoțitorilor acestora, partea vătămată a fost condusă de martorii, și e la domiciliul martorului, iar de aici, la îndemnul mamei acestuia, a fost dusă la spital.
Partea vătămată a fost internată în Spitalul Județean "Sf. " G, cu începere de la data de 29.01. 2006 până la data de 14.02.2006 și de la 21.02.2007 până la data de 22.02.2007.
Potrivit certificatului medico - legal nr. 236/16.02.2006 și raportului de constatare medico legală nr.189/E/20.02.2007, ca urmare a loviturilor primite, partea vătămată a prezentat politraumatism, traumatism cranio-cerebral cu contuzie mâna stg. fractură temporo- parietală stg. tulburări de vorbire de tip afazic, leziuni localizate în regiune anatomică ce conține organe de importanță vitală - creier - și pentru a căror vindecare au fost necesare 70 - 80 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinței penale nr. 530/19.10.2007 a Tribunalului Galați au declarat apel, în termen legal, inculpații și, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul a susținut că nu a participat la săvârșirea faptei, că s-a făcut confuzie între el și fratele său - - poreclit "" și care la data respectivă se afla internat în spital și a solicitat achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a în ref. la art. 10 lit. c Cod proc. penală.
A susținut că în ziua respectivă a fost plecat în comuna, la bunica sa a, și că s-a întors în G în jurul orelor 22,00 și că în momentul incidentului se afla în balcon împreună cu părinții săi și de acolo a văzut mai mulți tineri care se fugăreau. Audiat fiind în apel, a declarat că, în jurul orelor 23,30, a mers la un magazin casă cumpere ceva și atunci s-a întâlnit cu inculpații și, care erau însoțiți de alți tineri, a constatat că aceștia aveau răngi în mână și i-au spus că l-au bătut pe unul. A invocat că nici partea vătămată și nici martorii audiați în cauză nu au confirmat că el ar fi participat la săvârșirea faptei. De asemenea, au susținut că unii martori l-au indicat ca fiind participant la săvârșirea faptei, deoarece au fost amenințați de către inculpatul care este o fire violentă și era liderul grupului.
În subsidiar, în situația în care se va reține vinovăția sa, a susținut că fapta săvârșită întrunește elemente constitutive ale infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, infracțiune pentru care i se poate aplica o măsură educativă.
Sub acest aspect a susținut că singurul care a avut și a lovit-o pe partea vătămată în zona capului a fost inculpatul și că, potrivit adresei nr- din 27.09 2007 Serviciului de Medicină Legală G, pentru vindecarea leziunilor din zona cefalică au fost necesare 70 - 80 zile de îngrijiri medicale, iar pentru vindecarea celorlalte leziuni au fost necesare 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Această apărare a fost invocată și de către inculpatul care a susținut că singurul care a lovit-o cu pe partea vătămată a fost inculpatul, că el a lovit-o pe partea vătămată doar cu picioarele și că urmare a acestor lovituri, partea vătămată a suferit leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 3 - 4 zile de îngrijiri medicale.
A susținut că trebuie să se facă o diferențiere între activitatea infracțională concretă a fiecărui inculpat deoarece, pe de o parte nu a existat un plan stabilit în prealabil, a fost vorba de un conflict spontan, inculpații au folosit obiecte diferite - unul, altul picior, nu i-a fost indiferent rezultatul agresiunii și loviturile aplicate de el nu au vizat zone vitale ale corpului.
În subsidiar, în situația în care cererea de schimbare a încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal va fi respinsă, a solicitat să se rețină că nu a acționat cu intenția de aou cide pe partea vătămată, a fost vorba doar de un conflict spontan între două grupuri de tineri, din actele medico - legale rezultă că viața părții vătămate nu a fost pusă în primejdie, situație în care fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă prev. de art. 182 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește individualizarea pedepselor, ambii inculpați au susținut că li s-a aplicat câte o pedeapsă egală cu pedeapsa aplicată inculpatului, în condițiile în care acesta - liderul grupului, a fost singurul care a lovit cu și după săvârșirea faptei s-a sustras de la urmărirea penală și a părăsit țara.
Apelurile declarate de inculpații și sunt nefondate, urmând a fi respinse din următoarele motive:
Analizând sentința penală recurată prin prisma motivelor de apel invocate de inculpații și, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd dispozițiile art. 371 alin. 2 Cod proc. penală, se constată că prima instanță, pe baza unei analize ample și judicioase a probelor administrate în cauză, a reținut în mod corect faptele săvârșite de inculpații, și cu vinovăție și a dat acestora încadrarea juridică corespunzătoare.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză și chiar din declarațiile celor trei inculpați, rezultă cu prisosință că există două găști care obișnuiesc să-și petreacă timpul liber în zona cartierului 17 din municipiul O primă gașcă este formată din inculpații, și, martorii, și, fratele inculpatului. Din a doua gașcă făceau parte martorii, și. Printre membrii celui de-al doilea grup, în seara zilei de 28.01.2006, s-a aflat întâmplător și partea vătămată, venit în vizită la vărul său, martorul.
Despre comportamentul persoanelor care alcătuiau cele două grupuri considerăm că este suficient să precizăm că, numai în perioada 21.02.2006 - 10.02.2007, au fost sancționați contravențional, pentru incidente stradale, astfel: = 22 sancțiuni, = 13 sancțiuni, = 10 sancțiuni și = 9 sancțiuni, iar martorul prin rechizitoriu nr. 1934/P/2006 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galația fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de omor calificat.
Tot din declarațiile martorilor și ale inculpaților rezultă că, de mai mult timp, între cele două găști exista o stare conflictuală, în repetate rânduri membrii acestora agresându-se fizic și verbal.
Din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor A, și, procesele - verbale și planșele foto întocmite cu ocazia efectuării cercetării la fața locului și a recunoașterii după planșe foto rezultă cu certitudine că inculpații, și sunt cei care au pornit în urmărirea părții vătămate și care, cu pumnii, picioarele și corpurile contondente ce le aveau asupra lor, au aplicat acesteia multiple lovituri peste tot corpul, inclusiv în zone vitale, activitatea infracțională încetând doar datorită faptului că strigătele de ajutor ale părții vătămate au fost auzite de locatarii blocurilor din zonă, care au ieșit în balcoane și au strigat la inculpați să înceteze, că vor anunța poliția.
Astfel, martorul Aad eclarat că cei care au lovit-o pe partea vătămată sunt cunoscuți sub poreclele de "", "" și "țiganul". Deși martorul indică porecla " țiganul ", poreclă care aparține fratelui inculpatului, atunci când s-a făcut recunoașterea după planșe foto, l-a recunoscut cu certitudine pe inculpatul. Mai mult, martorul a declarat că persoanele recunoscute la pozițiile 1 și 5 ( și ) se aflau în fruntea grupului și aveau în mâini bâte și răngi.
Martorii și i-au recunoscut cu certitudine pe inculpații și, dar la recunoașterea după planșe foto, l-au indicat pe. Ambii martori au explicat că cei doi frați seamănă între ei și că datorită timpului scurt și întunericului, probabil i-au confundat. Cert este că nu avea cum să participe la săvârșirea acestei fapte, deoarece la data de 28.01.2006 era internat în spital.
Martorii și, în faza de urmărire penală, au declarat cu certitudine că cei care au fugit după partea vătămată și au lovit-o au fost inculpații, și și că este cel care a luat dintr-un gard o bară metalică și cu aceasta a lovit-o pe partea vătămată. Ambii martori au declarat că în balcoane au ieșit oameni care strigau "lăsați-l, că-l omorâți! ", aspect ce denotă că activitatea infracțională nu s-a întrerupt din inițiativa inculpaților. Mai mult, martorul a declarat că ulterior s-au întâlnit și, cu această ocazie, majoritatea amicilor săi l-au certat pe inculpatul pentru faptul că a lovit-o pe partea vătămată cu metalică. De observat că, în faza de urmărire penală, martorul a fost audiat în prezența tatălui său și acesta i-a atras atenția să spună adevărul. Același aspect rezultă și din declarațiile martorului care a susținut că inculpatul a făcut parte din grup, că a văzut cum acesta a lovit-o pe partea vătămată cu în cap și că ulterior săvârșirii faptei s-au întâlnit și, cu această ocazie, inculpații și i-au reproșat lui că nu trebuia să o lovească pe partea vătămată cu în cap.
Declarațiile date de martorii și la judecarea cauzei în fond, declarații prin care au negat participarea inculpatului sunt nesincere și urmează a fi înlăturate. Cei doi martori au susținut că în faza de urmărire penală au declarat că inculpatul a participat la săvârșirea faptei, deoarece au fost amenințați de inculpatul, care era liderul grupului. Din actele dosarului rezultă că inculpatul a părăsit țara la data de 07.06.2006, ori martorii și au fost audiați de polițist la data de 18.07.2006 și de către procuror la data de 29.03.2007. Susținerile celor doi martori, în sensul că au fost amenințați prin internet nu au fost probate în nici un fel.
Mult mai plauzibilă este varianta susținută de martorul, cu ocazia audierii de către polițist în data de 16.12.2007, când a susținut că, la judecarea cauzei în fond, a negat participarea inculpatului deoarece în sala de judecată și pe hol se aflau persoane din anturajul său, prieteni sau rude cu cei arestați și că i-a fost frică de aceștia să nu se întoarcă împotriva sa. Din încheierile de ședință din 06.09.2007 și 04.10.2004, rezultă cu certitudine că, în momentul audierii martorilor și, în sala de judecată au fost prezente părțile responsabile civilmente, G, și. Sub acest aspect nu putem să nu avem în vedere că, din înscrisul existent la fila 40 din dosarul de fond, rezultă că partea responsabilă Gal uat legătura cu martorii, înainte ca aceștia să fie audiați de instanța de fond.
Nu putem să nu observăm că faptele au fost săvârșite la data de 28.08.2008, că inculpatul a părăsit țara la data de 07.06.2006, după săvârșirea faptei și până la plecarea din țară inculpații și martorii s-au întâlnit în mod repetat și că martorii și au fost audiați de procuror abia la data de 29.03.2007, ori dacă ar fi fost real că martorii au fost amenințați, aspectele pe care aceștia le-ar fi prezentat în declarațiile respective ar fi fost cu totul altele. În condițiile în care, inculpatul a fost audiat de polițist la data de 27.03.2006, este cert că până la data de 29.03.2007, când fiind audiați de procuror, martorii și au confirmat participarea inculpaților și la săvârșirea faptelor, asupra celor doi martori nu s-au făcut nici un fel de presiuni sau amenințări din partea inculpatului.
Din probele administrate în cauză rezultă că liderul grupului era inculpatul și nu inculpatul. Astfel, în faza de urmărire penală, martorul a declarat că "în fața grupului se afla, care se consideră liderul grupului și ne coordona". Martorii A, și folosesc expresii de genul "grupul lui ", "băieții din lui " "alde ".
Din declarațiile martorilor, și, prietenii inculpaților, rezultă că inculpatul a fost cel care a propus și care i-a mobilizat pentru a-i pe martorii care o însoțeau pe partea vătămată.
În ceea ce privește participarea inculpatului la săvârșirea faptelor nu putem să nu avem în vedere atitudinea nesinceră și oscilantă pe care acesta a avut-o pe parcursul procesului penal. Astfel, în prima declarație dată, inculpatul a recunoscut că a participat la săvârșirea faptei, negând că ar fi avut sau, a prezentat elemente pe care nu ar fi avut cum să le cunoască dacă nu ar fi fost prezent la locul faptei și nu a făcut nici o referire la faptul că în data de 28.01.2006 ar fi fost plecat la bunica sa.
Ulterior, inculpatul a revenit și a susținut că, în data de 28.01.2006 a fost plecat la țară și s-a întors acasă seara, că în seara respectivă nu a ieșit din casă, că nu s-a întâlnit cu ceilalți inculpați și că a văzut bătaia din balcon.
La judecarea cauzei în apel, inculpatul și-a schimbat din nou declarația și a susținut că în ziua respectivă a fost plecat la țară și a revenit în G în jurul orelor 22,00. Această apărare este contrazisă de declarația martorului care a arătat că inculpatul a plecat spre G în jurul orelor 20,00 și mai mult, de declarația martorei a, bunica inculpatului, în vârstă de 77 ani, care a arătat că atunci când inculpatul a fost la ea era toamnă, ori fapta a fost săvârșită în luna ianuarie.
Apărarea inculpatului, în sensul că a văzut bătaia împreună cu părinții săi, din balcon, variantă susținută și de părinții săi, este nefondată, fiind contrazisă de probele administrate în cauză. La data săvârșirii faptei, inculpatul locuia pe-, - compus din parter + 4 etaje.17, ori fapta a fost săvârșită în fața blocului F5, compus din parter + 8 etaje. de pe strada -. Între cele două străzi se află strada B, în fața blocului E5 sunt amplasate blocurile 15B, 15C 15 și 15 D, iar în vecinătatea blocului F5 se află blocurile F7 și F3 compuse din parter + 8 etaje și cu ocazia verificărilor efectuate în teren ( a se vedea procesul - verbal încheiat de procuror în data de 07.05.2007 ) s-a stabilit cu certitudine că din zona blocului E5, indiferent de pe ce latură se privește, nu există posibilitatea de a se vedea ce se întâmplă în fața blocului F5 de pe strada -. Sub acest aspect nu putem să nu avem în vedere declarațiile părții vătămate și ale martorului A, declarații din care rezultă că aceștia au coborât din tramvai la stația situată la intersecția străzilor și -, ori, din schița topometrică existentă la fila 28 dosar urmărire penală, rezultă că această zonă este situată diametral opus și la foarte mare distanță de blocul în care locuiește inculpatul.
Susținerile inculpatului, în sensul că-i cunoaște pe ceilalți inculpați doar din vedere și că nu-și petrece timpul liber cu aceștia, sunt infirmate de declarațiile inculpaților și cât și de declarațiile martorilor, și. Sub acest aspect nu putem să nu avem în vedere procesul-verbal încheiat de organele de poliție în data de 09.03.2006 din care rezultă că, în fața blocului, au fost identificați numiții, și.
În ceea ce-l privește pe inculpatul se constată că inițial a negat săvârșirea faptei și a susținut că fapta a fost săvârșită de inculpații și. Ulterior, a recunoscut că a participat la săvârșirea faptei, dar a susținut în apărare că el a lovit-o pe partea vătămată doar cu piciorul și că singurul care a lovit-o pe partea vătămată cu a fost inculpatul. Este ușor de observat că ambii inculpații încearcă să plaseze întreaga vină asupra inculpatului, profitând de faptul că acesta este plecat din țară și nu se poate apăra. Sub acest aspect trebuie să avem în vedere declarațiile părții vătămate care, fiindu-i prezentată o planșă foto cu șase fotografii, a recunoscut la poziția 3 pe inculpatul ca fiind cel care s-a aflat în fruntea grupului, a avut în mână o sau o și l-a lovit cu acel obiect în cap.
În ceea ce privește încadrarea juridică se reține că, în mod corect, față de probele administrate în cauză prima instanță a reținut că faptele săvârșite de inculpații, și întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 în ref. la art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal.
Apărarea inculpaților în sensul că ar fi fost vorba de un conflict spontan și de o simplă ceartă de băieți de cartier nu poate fi luată în considerare atâta timp cât din probele administrate în cauză, așa cum am mai arătat, rezultă cu certitudine că, în cartierul 17, existau două găști de cartier, aflate într-o stare conflictuală, membrii acestora în perioada anilor 2005 - 2006 având mai multe altercații, potrivit declarației inculpatului, un astfel de conflict având loc cu puțin timp înainte de data de 28.01.2006. Este clar că a fost vorba de o acțiune premeditată și coordonată în condițiile în care, aflându-se în taxi, după ce i-a văzut în tramvai pe cei din grupul advers, inculpatul și-a adunat prietenii și le-a propus să meargă să-i bată, propunere pe care aceștia. Este cert că a fost împărțite rolurile în condițiile în care grupul format din cei trei inculpați au plecat în urmărirea părții vătămate și a martorului A, iar martorii, și au pornit în urmărirea martorilor și.
Se reține că partea vătămată a fost lovită cu metalică și, corpuri apte de a ucide, iar loviturile au vizat preponderent zona capului, regiune anatomică ce conține organe de importanță vitală (creier). Faptul că partea vătămată a prezentat echimoze pe fața dorsală a mâinii stângi și pe fața laterală a brațului stâng se explică prin aceea că, datorită instinctului de apărare, partea vătămată a parat o parte din lovituri. În ceea ce privește intensitatea loviturilor, trebuie să avem în vedere declarația părții vătămate care arată că, în timp ce alerga, unul dintre inculpați a vrut să-l lovească cu un obiect, însă nu a reușit și, în momentul în care obiectul respectiv a atins pământul, au ieșit.
Chiar dacă inculpații nu au urmărit moartea victimei, în condițiile în care au lovit-o pe aceasta în timp ce era căzută la pământ și deci în imposibilitate de a se apăra, în mod repetat cu, pumnii și picioarele în regiuni vitale ale corpului, provocându-i multiple leziuni traumatice (politraumatism, traumatism cranio-cerebral cu contuzie mâna stg. fractură temporo- parietală stg., tulburări de vorbire de tip afazic), este cert că aceștia au prevăzut și acceptat producerea rezultatului letal, rezultat care însă nu s-a produs datorită intervenției prompte și de specialitate a medicilor.
În condițiile în care a existat o înțelegere prealabilă și o acțiune conjugată, loviturile au vizat preponderent zona capului, inculpaților le-a fost indiferent rezultatul infracțiunii, nu are nici o relevanță că unul dintre aceștia ar fi lovit numai cu pumnii și cu picioarele, deși, așa cum am arătat mai sus, partea vătămată a precizat cu certitudine că inculpatul a avut sau și că a lovit cu acel obiect. În situația în care acțiunea inculpaților a fost planificată, loviturile au fost aplicate cu intensitate mare, concomitent și au vizat zone vitale ale corpului, încadrarea juridică se stabilește în funcție de ansamblul leziunilor produse și nu în funcție de numărul de zile necesar pentru vindecarea fiecărei leziuni în parte și nici în funcție de numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor de pe zone diferite ale corpului (cap, trunchi, membre etc).
Se constată că prima instanță a efectuat și o judicioasă operațiune de individualizare a pedepselor, sub acest aspect având în vedere modul și împrejurările concrete în care inculpații au săvârșit faptele, urmările produse, dar și care s-ar fi putut produce (partea vătămată susține că a rămas cu defecte de vorbire), cât și circumstanțele persoanele ale fiecărui inculpat.
În ceea ce-l privește pe inculpatul s - a avut în vedere că are antecedente penale, că numai în perioada 2005 - 2006 fost sancționat contravențional de 22 ori, iar din referatul întocmit de Serviciul de Probațiune din cadrul Tribunalului Galați rezultă că a manifestat dezinteres față de actul educațional, a avut un comportament agresiv față de cadrele didactice și colegi, a înregistrat un număr mare de absențe nemotivate.
În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a avut în vedere că acesta prezintă tulburare de personalitate de tip schizofrenic, se manifesta uneori gălăgios, își petrecea timpul în compania unor tineri mai mari decât el, cu înclinații pentru săvârșirea de fapte antisociale și care nu aveau nici o ocupație. Se constată că pedepsele de numai câte 4 ani închisoare aplicate celor doi inculpați sunt situate foarte aproape de limita minimă specială prevăzută de lege, sunt modice și nu se impune reducerea acestora.
Este adevărat că s-ar fi justificat ca inculpatului să i se aplice o pedeapsă într-un cuantum mai mărit, însă acest lucru nu se poate realiza în lipsa apelului declarat de Parchet.
Toate elementele de individualizare prezentate mai sus dovedesc că scopul procesului penal și reeducarea celor doi inculpați pot fi realizate numai prin condamnarea acestora la pedeapsa închisorii și ca modalitate de executare, privarea de libertate, astfel că nu se poate pune problema aplicării unor măsuri educative și nici reținerii de circumstanțe atenuante.
Față de considerentele de mai sus, văzând și disp. art. 379 pct. 1 lit. b și art. 192 lit. b Cod proc. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpații (fiul lui G și, născut la 13.04.1990, CNP - -) și fiul lui și, născut la 12.06.1989, CNP - - ) ambii deținuți în Penitenciarul d Minori și Tineri împotriva sentinței penale nr. 530/19.10.2007 a Tribunalului Galați.
Conform art. 383 alin. 11în ref. la art. 350 alin. 1 Cod proc. penală, menține starea de arest a inculpaților.
În baza art. 383 alin. 2 Cod proc. penală, deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive cu începere de la data de29.03.2007până la data de06.03.2008.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpații și la câte 150 lei fiecare cu titlul de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru inculpații și.
Pronunțată în ședință publică azi 06.03.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.dec.jud.
Jud.fond
Tehnored.CG/4 ex./25.03.2008
Președinte:Aurel BurlacuJudecători:Aurel Burlacu, Daniela Liliana Constantinescu
