Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 152/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 152
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Dan Anton
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea cauzei penale privind apelul declarat de revizuientul, împotriva sentinței penale nr. 353/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-, având ca obiect revizuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul revizuient, în stare de deținere, asistat de avocat ce substituie pe avocat apărătorul desemnat din oficiu pentru, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, și că s-a admis cererea de abținere formulată de unul din membrii completului de judecată de la termenul anterior, după care,
Având în vedere că cererea de apel a fost trimisă prin fax, i se solicită revizuientului să semneze cererea de apel care procedează în consecință.
Interpelat, revizuientul precizează că își menține apelul declarat.
Susține că are de solicitat probe, care de altfel au fost solicitate și la instanța de fond, în sensul emiterii unei adrese către Spitalul de Neurochirurgie I cu solicitarea de a se elibera o copie de pe fișa de externare a numitei, internată la data de 28.03.2003 și externată la data de 15.04.2003, la cererea familiei, pe propria răspundere, împotriva avizului medical și o copie de pe cererea de externare depusă de fiul acesteia.
Precizează că cererea sa de revizuire se întemeiază pe disp. art. 394 alin. 1 lit. a,b,c și d, fiind vorba de infracțiunea de fals săvârșită de organul de urmărire penală și organul de cercetare judecătorească, fals în declarații, de motive noi care nu au fost cunoscute de instanță, fiindu-i încălcate drepturile procesuale. Cu privire la infracțiunea de fals în înscrisuri precizează că este vorba de procesul verbal de cercetare la fața locului. Consideră că nu este vinovat, a fost condamnat pe nedrept și s-a dat o greșită încadrare juridică faptei, în sensul că fapta care a fost săvârșită este aceea de loviri sau alte violențe, săvârșită în legitimă apărare și determinată de soțul victimei, și nu aceea de omor. De asemenea, a fost trimis în judecată fără a i se da posibilitatea să studieze dosarul și nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Avocat, având cuvântul, pune concluzii de admitere a probelor solicitate de revizuient astfel cum au fost formulate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că prezenta cauză se află în faza procesuală a apelului, apel declarat împotriva unei hotărâri prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de. În acest apel trebuie verificat, ca și la instanța de fond, dacă este admisibilă în principiu cererea de revizuire formulată. În această fază, potrivit doctrinei juridice și Codului d e procedură penală nu se administrează probe ci se verifică dacă cererea de revizuire și temeiurile invocate se încadrează în dispozițiile prev. la art. 394 Cod proc. penală și ulterior, dacă se admite în principiu cererea de revizuire, se reiau probatoriile propuse de petent.
Solicită respingerea cererii de probe formulată de petent.
Cât privește afirmațiile petentului că s-ar fi făcut niște falsuri de către anchetatori, potrivit legii, aceste falsuri trebuie să fie constatate deja printr-o hotărâre definitivă sau printr-o ordonanță a procurorului.
Această probă trebuie să preexiste cererii de revizuire, fiind limitativ prevăzute de lege situațiile în care această probă poate fi făcută odată cu cererea de revizuire și cum în cauză nu este vorba de o asemenea situație, solicită respingerea cererii de probe.
Instanța consultându-se, având în vedere că în prezentul apel se verifică hotărârea instanței de fond care vizează o soluție de respingere ca inadmisibilă a cererii de revizuire formulată de, și față de disp. art. 394 și următoarele Cod procedură penală, care stabilesc cadrul procesual și modalitatea în care pot fi efectuate probe în procedura revizuirii, constată că în speță nu pot fi admise probatoriile solicitate de apelant, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile legale invocate, pentru a putea fi administrate aceste probe.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, având cuvântul, susține că revizuientul și-a întemeiat cererea pe disp. art. 394 alin. 1 lit. a,b,c și d Cod procedură penală și a indicat mai multe motive pe care le-a apreciat ca fiind justificate pentru ca instanța să-i admită în principiu cererea de revizuire. Aceste motive sunt: exhumarea cadavrului, falsificarea certificatului de deces și a raportului de necropsie. De asemenea, apelantul a solicitat reaprecierea materialului probator existent la dosar, instanța să rețină legitima apărare sau cazul fortuit. Toate aceste probe noi indicate de apelant nu sunt susținute prin material probator adecvat.
Solicită ca instanța de apel să aprecieze legalitatea solicitărilor și motivelor invocate de petent și să pronunțe o soluție potrivit dispozițiilor legale în materie. Oficiu neachitat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică, enumerând toate situațiile prevăzute la art. 384 alin. 1 lit. a,b, c și d Cod procedură penală, enumerate de petent. Solicită respingerea apelului declarat de revizuient, ca nefondat.
Apelantul, având cuvântul, precizează că cererea sa de revizuire se întemeiază pe disp. art. 394 alin. 1 lit. a,b,c și d Cod procedură penală și fără indicarea probelor tocmai pentru ca primul procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vaslui să dea curs procedurilor legale și să-l cheme în audiență în vedere completării acestei cereri. Procurorul însă, a încălcat disp. art. 397 alin. 3 Cod procedură penală sau poate nu cunoaște aceste dispoziții, ori a avut alt interes, în sensul de a acoperi infracțiunile săvârșite de celălalt procuror.
De asemenea, susține că l-a momentul la care s-a judecat dosarul în care s-a dispus condamnarea sa s-a dat o greșită încadrare juridică faptei, în sensul că s-a reținut infracțiunea de omor în loc de infracțiunea de loviri sau alte violențe, săvârșită în stare de legitimă apărare și cazul fortuit, faptă determinată de numitul, prin atacul asupra sa, fiind aplicabile prevederile art. 31 alin. 2 Cod penal, privind participația improprie și art. 22 alin. 2 Cod penal privind desistarea și împiedicarea rezultatului, nefiind nici un moment intenția de a ucide; nu a intervenit nimeni să-l oprească; victima nu a fugit de la locul altercației; nu s-au determinat uneltele folosite; nu a fost în stare de beție avansată încât să nu poată continua.
Mai susține apelantul că fișa de la fila nr. 40, procesul verbal de constatare la fața locului, mandatul de arestare, schița locului faptei, declarațiile de martori, certificatul de deces, raportul de necropsie, procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, încheierile primei instanțe toate sunt false.
Solicită a se constata aceste falsuri, admiterea apelului și să fie trase la răspundere persoanele vinovate, pentru faptele săvârșite, pentru a nu trece termenul de prescripție prevăzut de lege.
Și în situația pronunțării unei soluții negative precizează că o va folosi ca probă la cererea de grațiere pe care urmează să o adreseze Președintelui României, cu mențiunea că în Codul d e procedură penală articolul privind revizuirea unei hotărâri definitive este făcut numai de formă.
De asemenea, o soluție negativă, îi va folosi ca probă în susținerea plângerii pe care o va formula împotriva Statului Român privind săvârșirea infracțiunilor de asociere în vederea comiterii de infracțiuni, sclavie, genocid, cauză care va fi judecată de către instanțele din statele unite ale Europei, urmând a solicita și daune. Precizează că va pleca, în stare de arest, în baza unei cereri de extrădare adresată de către statul care va soluționa plângerea sa și se va întoarce cetățean liber. Depune la dosar un memoriu - 9 file ( 18 pagini).
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 353 din 07 octombrie 2009, Tribunalul Vasluia respins ca inadmisibilă în principiu cererea de revizuire a sentinței penale nr. 40 din 11.02.2004 pronunțată de Tribunalul Vaslui formulată de condamnatul, fiul lui G și, născut la 13.04.1961, deținut în Penitenciarul Iași.
A fost obligat condamnatul la 225 lei, cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin Sentința penală 40/11.02.2004 pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. 3992/2003 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a și b" Cod penal.
Prin Decizia penală nr. 4511/14.09.2004 a fost modificată hotărârea instanței de fond prin aceea că a fost admis recursul declarat de inculpatul cu privire pedeapsa privativă de libertate pe care a redus-o de la 15 ani la de 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal.
S-a reținut că la data de 28.03.2003 pe fondul unei stări conflictuale preexistente,i-a aplicat victimei în vârstă de 73 de ani o lovitură cu un par în zona capului,leziuni ce au dus la deces.
Atât la judecata în primă instanță cât și în căile de atac i inculpatul nu recunoscut săvârșirea faptei, susținând nu se face vinovat de săvârșirea faptei că a acționat în legitimă apărare,în sensul disp. art. 44 alin. 2 ind. 1 a lovit victima și pe soțul acesteia pentru a respinge pătrunderea fără drept a acestora pe proprietatea lui, că încadrarea juridică a faptei a fost greșit făcută deoarece din modul în care s-a desfășurat conflictul nu se poate trage concluzia că a lovit pe victimă cu intenția de aou cide, fapta corectă trebuia să fie încadrată la art. 180 alin. 2 Cod penal,respectiv lovire sau alte violențe.
Prima instanță precum și cele care au judecat cauza în căile ordinare de atac, au avut în vedere situația de fapt așa cum fost stabilită prin probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și la cercetarea judecătorească, apreciind că încadrarea juridică a faptei este corect stabilită și că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 44 alin. 2 Cod penal
În recurs, inculpatul a reluat motivele pentru care a criticat hotărârea la instanța de apel, arătând în principal că procurorul care a făcut urmărirea penală, a falsificat declarații, nu i- luat în considerare probele pe care le-a propus în apărare, susținând în continuare că este nevinovat, că fapta a fost comisă fiind în legitimă apărare, că încadrarea juridică a faptei nu este corect făcută, că martorii audiați în cauză au dat declarații mincinoase.
Instanța de recurs, a stabilit că, prima instanță și cea de apel, au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului chiar dacă a fost admis recursul acestuia și i-a redozat pedeapsa aplicată a avut în vedere într-o măsură mai mare că nu are antecedente penale, împrejurările concrete în care a fost comisă fapta care au avut la bază neînțelegeri legate de o suprafață de teren.
Revizuentul invocă în susținerea cererii sale împrejurări care se circumscriu cazurilor de revizuire arătate în articolul 394 lit. "a, b, c și d" Cod procedură penală conform art. 395 alin. 1 Cod procedură penală, aceste cazuri se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, dacă prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei.
În ce privește cazul prev. de art. 394 lit. "d" Cod procedură penală, revizuentul nu a făcut dovada că formulat plângere împotriva martorilor audiați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă și nici împotriva medicului, privind falsificarea certificatului medico-legal al victimei.
Cu privire la cazul prev. de art. 394 lit. "c" Cod procedură penală, revizuentul nu a făcut nici o dovadă prin formularea de plângeri că actele și probele dosarului au fost falsificate sau că au fost sustrase probe din dosarul de urmărire penală.
În ce privește cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. "d" Cod procedură penală, revizuentul nu a depus o hotărâre judecătorească sau ordonanță dată de procuror prin care să se constate că, procurorul care a făcut urmărirea penală în cauza în care el a fost condamnat ar fi comis o infracțiune în legătură cu cauza respectivă.
Solicitarea revizuentului de a se schimba încadrarea juridică a faptei și a se face o nouă individualizare a pedepselor aplicate, nu se circumscrie nici unuia dintre cazurile de revizuire prev. de art. 394 Cod procedură penală. Încadrarea juridică dată faptei a intrat sub puterea lucrului judecat, astfel că aceasta nu poate fi schimbată prin exercitarea căii de atac extraordinare a revizuirii. Pedeapsa stabilită poate fi schimbată doar în condițiile în care apar situații de genul celor enumerate în art. 447 - 449 Cod procedură penală.
Concluzia revizuentului precum că, nu este vinovat, că fapta pentru care a fost condamnat că este o eroare judiciară, că s-a exercitat o represiune nedreaptă, că dorește reaudierea și audierea unor martori, nu pot constitui motive de revizuire hotărârii atâta timp cât, instanțele de control judiciar, au apreciat că prima instanță, a stabilit în mod corect existența faptelor și vinovăția inculpatului. Motivele invocate de revizuent, în cererea de revizuire au constituit atât apărări la instanța de fond cât și motive de apel sau de recurs. Atât prima instanță cât și instanțele de control judiciar au avut în vedere toate motivele care sunt reluate în cererea de revizuire, astfel că, nici una din împrejurările invocate nu pot constitui aspecte sau împrejurări noi în sensul disp. art. 394 lit. "a" Cod procedură penală.
În termen legal hotărârea primei instanțe a fost apelată de revizuentul condamnat, criticând-o sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de revizuireîntrucât motivele invocate se încadrează în cazurile de revizuire prev. de dispozițiile art. 394 alin. 1 lit. "a", "b", "c" și "d" Cod procedură penală.
Susține apelantul că s-a dispus condamnarea sa în mod greșit, hotărârea de condamnare pronunțată fiind rezultatul încălcării drepturilor sale procesuale atât în faza urmăririi penale, cât și în cea a cercetării judecătorești, a falsificării și interpretării greșite a probatoriului administrat ce dovedește nevinovăția sa în comiterea infracțiunii de omor, încadrarea juridică a faptei fiind cea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 Cod penal, fapta săvârșită în condițiile prev. de art. 44 și 47 Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 31 alin. 2 Cod penal și art. 22 alin. 2 Cod penal.
Cu privire la cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. "a" Cod procedură penală consideră că în urma audierii unor martori, a reaudierii unora dintre persoanele ce au dat declarații în cauză și a exhumării cadavrului victimei vor fi relevate fapte și împrejurări noi, necunoscute de instanțe, de natură a dovedi nelegalitatea și netemeinicia hotărârii de condamnare
Invocând prevederile art. 394 alin. 1 lit. "b", "c" și "d" Cod procedură penală, apelantul susține că prima instanță trebuia să cerceteze aceste cazuri în cadrul procedurii de revizuire și să constate existența infracțiunilor de fals intelectual, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și mărturie mincinoasă, precum și infracțiunile comise de procurorul ce a efectuat urmărirea penală.
Examinând actele și lucrările dosarului și sentința apelată în raport cu motivele invocate de condamnatul-revizuent, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond, respingând cererea de revizuire cu care a fost sesizată, a pronunțat o hotărâre legală și temeinică întrucât motivele invocate în susținerea acesteia nu se încadrează în vreunul din cazurile prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 394 Cod procedură penală pentru care se poate cere revizuirea unei hotărâri penale definitive.
Astfel, din interpretarea dispozițiilor art. 394 alin. 1 și 2 Cod procedură penală rezultă că revizuirea unei hotărâri definitive de condamnare nu se poate întemeia pe solicitarea administrării unor probe noi sau a readministrării celor deja administrate în timpul procesului penal, ci, trebuie să se fundamenteze pe relevarea fie a descoperirii unor fapte sau împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei, fie a săvârșirii unor fapte penale în legătură cu cauza respectivă.
Din analiza motivelor pe care s-a întemeiat cererea de revizuire promovată de condamnatul rezultă că acesta nu a învederat nicio astfel de împrejurare care să facă admisibilă solicitarea de revizuire a sentinței penale nr. 40 din 11.02.2004 pronunțată de Tribunalul Vaslui, menținută prin Decizia penală nr. 132 din 15.04.2003 a Curții de APEL IAȘI și modificată prin Decizia penală nr. 4511 din 14.09.2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel, invocând cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. "a" Cod procedură penală condamnatul a făcut referire la aspecte ce au fost deja examinate de către instanța care a pronunțat pe fond hotărârea de condamnare și de către instanțele de control judiciar care au confirmat legalitatea și temeinicia hotărârii date asupra fondului cauzei, sub aspectul stabilirii situației de fapt ce a rezultat din probatoriul administrat în cauză și a încadrării juridice date faptei reținute în sarcina sa în raport de situația de fapt reținută.
Cazul de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. "a" Cod procedură penală nu se referă la descoperirea de probe noi deoarece s-ar transforma revizuirea într-un nou grad de jurisdicție în care s-ar putea continua probațiunea.
Prin urmare, nu este posibilă audierea sau reaudierea unor martori și o nouă apreciere a probelor în legătură cu aceleași apărări invocate de inculpat, cunoscute și verificate anterior de instanțe.
Cu privire la celelalte 3 cazuri de revizuire invocate de condamnat - respectiv cele prev. de art. 394 lit. "b", "c" și"d" Cod procedură penală, se constată că potrivit art. 395 alin. 1 Cod procedură penală modalitatea principală prin care se poate statua în legătură cu situațiile reglementate de aceste texte legale o constituie un proces penal independent, în cadrul căruia urmează a se decide în legătură cu săvârșirea mărturiei mincinoase, comiterea falsului ori a infracțiunii în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere de către un membru al completului de judecată, procuror, persoană care a efectuat acte de cercetare penală.
În cadrul acestui proces penal trebuie să se fi dispus asupra fondului printr-o hotărâre judecătorească sau ordonanța procurorului ce a statuat că fapta există, este prevăzută de legea penală și a fost comisă de învinuit sau inculpat.
Ca o excepție de la regula prevăzută în art. 395 alin. 1 Cod procedură penală, legea dă posibilitatea de a se face dovada situațiilor ce constituie cazurile de revizuire prev. în art. 395 alin. 1 lit. "b", "c" și "d" Cod procedură penală, chiar în cadrul procedurii de revizuire și anume când instanța de judecată sau procurorul "nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei".
Ori, în speță, revizuentul nu a demonstrat în niciun fel susținerile sale privind falsurile comise, afirmațiile mincinoase ori alte infracțiuni săvârșite în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, nepronunțându-se o hotărâre judecătorească sau o ordonanță a procurorului așa cum impun dispozițiile art. 395 alin. 1 Cod procedură penală.
De asemenea, nu a dovedit nici existența situației de excepție prev. de art. 395 alin. 2 Cod procedură penală care să permită instanței să statueze în cadrul procedurii de revizuire asupra infracțiunilor reclamate.
Pentru aceste considerente, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii de revizuire, soluția pronunțată de prima instanță este legală și temeinică.
În consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat apelul declarat de revizuentul împotriva sentinței penale nr. 353 din 07 octombrie 2009 Tribunalului Vaslui, ce va fi menținută.
Potrivit art. 192 alin. 2 Cod procedură penală va fi obligat apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care a fost inclus onorariul pentru apărătorul din oficiu ce va fi avansat din fondurile statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de revizuentul împotriva sentinței penale nr. 353 din 07.10.2009 a Tribunalului Vaslui, pe care o menține.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă recurentul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Cu drept de recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui:
09.12.2009
2 ex.
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Dan Anton
