Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 16/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 16/A/2009
Ședința publică de la 17 februarie 2009
lnstanța constituită din:
PREȘEDINTE: Delia Purice Președinte Secția Penală
JUDECĂTOR 2: Maria Boer
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat în examinare apelurile declarate de către inculpatul și părțile civile și împotriva sentinței penale nr. 171/F din data de 29 octombrie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Bistrița N, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. și ped. de art. 174, art. 176 alin. 1 lit. d pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 10 februarie 2009, cursul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 17 februarie 2009.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Bistrița -N prin sentința penală nr.171/F din 29 octombrie 2008, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 17 mai 1970 în, jud. B N, domiciliat în nr. 135, CNP.- la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a,b" Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev.de art.174, 176 alin. 1 lit."d" Cod penal;
S-a constatat că această infracțiune a fost comisă în concurs real prev. de art. 33 lit. "a" Cod penal cu infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 alin. 2 lit. "d" și "f" Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin Sentința penală nr. 82/F/17.05.2006 a Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosarul nr- ( în format vechi nr.2138/P/2005), definitivă prin Decizia penală nr. 7334/18 decembrie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Conform art. 36 alin.1, 34 lit."b", 35 alin. 1 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a,b" Cod penal.
S-a facut aplicarea art.71 rap. la art.64 lit. "a,b" Cod penal.
Conform art. 36 alin. 3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului fracțiunea executată în stare de arest preventiv în perioada 23 februarie 2002 - 21 decembrie 2004.
S-a anulat vechiul mandat de executare (nr. 92/2006 din 30.01.2007, emis de Tribunalul Bistrița -N în baza Sentinței penale nr. 82/F/2006, pentru pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 alin. 2 lit. "d" și "f" Cod penal cu aplic. art. 13 Cod penal) și dispune emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei sentințe.
A fost obligat inculpatul să plătească părților civile, domiciliată în comuna, sat., nr. 107, jud. B- și, domiciliată în localitatea, nr. 2. jud. S, suma de 2.000 lei RON (20.000.000 lei vechi) cu titlul de daune materiale reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimei ( câte 1.000 lei pentru fiecare dintre părțile civile) precum și suma de 5.000 lei RON (50.000.000 lei vechi) cu titlul de daune morale ( câte 2.500 lei pentru fiecare parte civilă).
A fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului 3.760 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin Rechizitoriul nr.77/P/2002 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița - a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul, pentru comiterea în concurs real prev.de art.33 lit."a" Cod penal, infracțiunilor de omor prev.de art.176 alin.1 lit."d" Cod penal, tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit."d" și "f" Cod penal cu aplic.art. 13 Cod penal și violare de domiciliu prev.de art. 192 alin.2 Cod penal cu aplic.art. 13 Cod penal.
Prin actul de acuzare se reține în sarcina inculpatului că în seara zilei de 22 februarie 2002 intrat în curtea victimei, în vârstă de 71 de ani, din comuna județul B-N, încercând să pătrundă în beci prin forțarea ușii. La apariția în Cav ictimei, care a ieșit din casă la auzul zgomotului, inculpatul a devenit agresiv și i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, lăsând-o căzută în stare de inconștiență lângă un păr. În cele din urmă inculpatul a sustras din locuința victimei diferite bunuri (un electromotor, un radiocasetofon cu 5 casete audio, 10 litri untură, 5 litri vin etc) pe care le-a dus la domiciliul său, fiind ajutat de martorul. Se mai reține în actul de acuzare, că în aceeași noapte, inculpatul a încercat să vândă electromotorul martorei, pe care a trezit-o din somn în jurul orei 2,30, însă aceasta nu a acceptat cumpărarea.
Prin sentința penală nr.344/P din 21 decembrie 2004 Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosarul penal nr. 746/2003 s-a dispus conform art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunile de omor deosebit de grav prev.de art. 176 alin.1 lit."d" Cod penal, tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit."d" și "f" Cod penal cu aplic.art.13 Cod penal și violare de domiciliu prev.de art. 192 alin.2, art.13 Cod penal, în infracțiunile de furt calificat prev.de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit."g" Cod penal și violare de domiciliu prev.de art. 192 alin.2 Cod penal cu aplic.art.33 lit."a" Cod penal.
Apoi, în baza art. 345 alin.2 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev.de art.192 alin.2 Cod penal, art.74 lit."a,c" Cod penal, art.76 lit."d" Cod penal și la pedeapsa de 2 ani, 9 luni și 29 de zile închisoare, pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev.de art.208 alin.1,209 alin.1 lit."g" Cod penal, art.74 lit."a,c" Cod penal, art.76 lit."c" Cod penal.
În baza art. 33 lit."a", art.34 lit."b" Cod penal s-au contopit pedepsele și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani, 9 luni și 29 zile închisoare. Constatându-se că pedeapsa rezultantă aplicată a fost egală cu durata arestării preventive, conform art. 350 alin.3 lit."a" Cod procedură penală s-a revocat măsura arestării preventive și s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Conform art.346 alin.3 Cod procedură penală s-a dispus respingerea ca nefondată a acțiunii civile exercitate de părțile civile și, iar în baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 25.000.000 lei vechi cu titlul de cheltuieli judiciare.
Prin aceeași sentință, conform art.38 Cod procedură penală și art.333 Cod procedură penală s-a disjuns cauza privind fapta de omor asupra victimei și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N în vederea reluării și completării urmăririi penale pentru stabilirea autorului faptei.
Instanța care a pronunțat această dintâi hotărâre a făcut o analiză amănunțită a probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul cercetării judecătorești, ajungând la concluzia că acestea nu confirmă vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de omor și implicit a tâlhăriei. În esență, s-a reținut că în realitate inculpatul a pătruns în curtea victimei după ce fusese agresată de o altă persoană. Văzând-o culcată în C, inculpatul a presupus că se află în stare de ebrietate și doarme, situație în care - așa cum recunoaște - a sustras bunurile respective, care ulterior au fost descoperite la domiciliul său. În argumentarea soluției disjungerii cauzei în vederea completării urmăririi penale, în sensul stabilirii autorului infracțiunii de omor, instanța care a pronunțat sentința penală nr.344/21.12.2004 a Tribunalului Bistrița -N a făcut trimitere la unele indicii din care rezultă că omorul ar fi fost comis de numitul, persoană care la acea vreme se afla încarcerată în Penitenciarul Bistrița pentru executarea unei pedepse privative de libertate aplicată pentru infracțiunea de furt calificat și care, în prezența unor martori (deținuți în același loc de detenție) ar fi afirmat că în ziua de 22 februarie 2002 fost în localitatea și l-a ucis pe.
Prin decizia penală nr. 93/A din 6.04.2005 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 2221/2005 au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N și părțile civile, și împotriva Sentinței penale nr. 344/P/21 decembrie 2004 Tribunalului Bistrița -N, care a fost desființată în întregime, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond ( Tribunalul Bistrița -N).
În considerentele deciziei instanței de apel se arată că deși instanța de fond a reținut și motivat pe larg că omorul nu a fost comis de inculpat, în loc să pronunțe achitarea sa pentru această faptă în baza art.11 pct.2 lit."a" rap.la art. 10 lit."c" Cod procedură penală, cum ar fi fost logic, operat o schimbare de încadrare juridică (nepusă în discuția părților conform art.334 Cod procedură penală), deși infracțiunile de omor și furt calificat au laturi obiective complet diferite sub aspectul acțiunii lor constitutive. S-a apreciat că o asemenea schimbare de încadrare nu era posibilă și pe motivul că una dintre faptele supuse acestei operațiuni juridice (omorul) nu s-a reținut în sarcina inculpatului, astfel cum rezultă din considerentele hotărârii.
În al doilea rând s-a relevat că instanța de fond, cu privire la aceeași faptă a dispus și disjungerea cauzei cu trimiterea sa la parchet pentru cercetarea presupusului autor, indicat ca fiind numitul. Ori, restituirea poate avea ca obiect numai completarea actelor de urmărire penală referitor la persoanele cu judecarea cărora instanța a fost investită prin rechizitoriu, dacă procurorul nu a cerut extinderea procesului penal asupra altor persoane în condițiile art. 337 Cod procedură penală, ceea ce nu era cazul în speță.
Așa fiind, instanța de apel a apreciat că prima instanță a pronunțat prin sentința apelată două soluții diametral opuse, privind una și aceeași faptă materială, pe care a reținut-o în sarcina inculpatului sub o altă încadrare juridică (aplicându-i și o pedeapsă pentru aceasta) dar simultan a dispus disjungerea cauzei sub aspectul infracțiunii respective și completarea urmăririi penale de către parchet.
Pentru considerentele arătate, Curtea a apreciat că ambiguitatea și contradicțiile existente în sentința penală nr.344/P/21.12.2004 a Tribunalului Bistrița -N echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei, caz de desființare a hotărârii, prevăzut de art.379 pct.2 lit."b" Cod procedură penală. Prin urmare, în baza textului de lege menționat au fost admise apelurile declarate și în consecință a fost desființată sentința atacată iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, Tribunalul Bistrița -
Așa fiind, cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița -N sub nr- (nr.în format vechi 2138/P/2005).
Prin sentința penală nr. 82/F/17.05.2006 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul penal nr- s-a dispus în baza disp.art. 334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu prev.de art.211 alin.2 lit."d" și "f" Cod penal și prev.de art.192 alin.2 Cod penal, ambele cu aplic. art. 13 Cod penal, în infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit."d" și "f" Cod penal, art. 13 Cod penal.
În baza art. 345 alin.2 Cod procedură penală s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 64 lit."a,b" Cod penal pentru o perioadă de 5 ani, pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav prev.de art.174, 176 alin. 1 lit."d" Cod penal și la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 al. 2 lit."d" și "f" Cod penal, art. 13 Cod penal.
Reținând concursul de infracțiuni, în baza art.33 lit."a" rap.la art.34 lit."b" Cod penal pedepsele aplicate au fost contopite, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară interzicerii drepturilor, prev.de art. 64 lit."a" și "b" Cod penal pentru o perioadă de 5 ani în regim de detenție, făcându-se aplic.art.71 rap. la art.64 Cod penal, sub aspectul pedepsei accesorii.
Din pedeapsa rezultantă aplicată s-a dedus perioada de detenție executată, respectiv din 23 februarie 2002 la 21 decembrie 2004 ( 2 ani, 9 luni și 29 de zile).
În latura civilă a cauzei s-a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri civile către părțile civile și,în cuantum de 20.000.000 lei (2.000 lei RON) reprezentând cheltuieli cu înmormântarea victimei și 50.000.000 lei (5.000 lei RON) cu titlul de daune morale.
În fine, în baza art.191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 36.400.000 lei (3.640 lei RON) cu titlul de cheltuieli judiciare.
Prin decizia penală nr.234/A/24.10.2006 a Curții de Apel Cluj - Secția Penală și Minori a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 82/F/17.05.2006 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată (în rejudecare) în dosarul penal nr- (nr.format vechi 2138/P/2005).
Pentru a pronunța această hotărâre (sentința penală nr. 82/F/17.05.2006) instanța de fond (în rejudecare) pe baza probelor administrate în primul ciclu procesual (dos.nr.746/2003 al Tribunalului Bistrița -N), a probelor din faza de urmărire penală precum și a expertizei medico-legale - examen ADN efectuată de Institutul de Medicină Legală " Minovici" B (69-70) a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de omor și tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată.
Sub aspectul stării de fapt, în rejudecare s-au reținut următoarele:
Inculpatul și victima au fost consăteni și se cunoșteau, deoarece inculpatul l-a ajutat pe acesta anterior, la diferite munci în gospodărie.
Deși inculpatul a recunoscut în mod constant doar comiterea infracțiunii de furt, afirmând că nu a agresat victima, în urma analizării conținutului declarațiilor sale, instanța de fond a reținut că acesta nu a relatat adevărul în legătură cu modul de desfășurare a evenimentelor din noaptea de 22/23.02.2002. Astfel, inițial inculpatul a declarat că în jurul orei 16 din ziua de 22.02.2002 l-a vizitat pe, de la care primise ouă și litri vin, după care, pe la orele 21-22 s-a reîntors la locuința acestuia, găsindu-l căzut în că victima este beată, s-a hotărât să fure, împrejurare în care a sustras din beci 3- 4 litri de vin într-o oală de 15 litri, fără a mai aminti de restul bunurilor sustrase. În această primă declarație nu a menționat despre intenția sa de a transporta în casă victima și nici despre întâlnirea din timpul nopții cu vărul său, martorul (zis ).
În declarația ulterioară, inculpatul a menționat că victima era căzută în C, sforăia și era îmbrăcată normal ("pantaloni și ceva haine"), că a încercat să o ducă în casă dar nu a reușit și că atunci i-a încolțit ideea de a fura "ceva de valoare". Prin urmare, inculpatul a susținut că a "controlat" în camere și, de unde a sustras un electromotor, o oală cu untură, un casetofon, casete și câteva mărunțișuri, bunuri pe care le-a transportat până la poartă cu intenția de a le ridica mai târziu. În aceeași declarație inculpatul a susținut că a tăiat furtunul de la butelia de aragaz, pe care a pus-o într-un sac de rafie cu intenția de aos ustrage și a coborât în beci de unde a "tras" aproximativ 5 litri de vin într-o oală luată din casă.
Împrejurarea că inculpatul nu a relatat adevărul se desprinde din declarațiile acestuia. Astfel, inculpatul a susținut că victima era îmbrăcată normal, ori, dat fiind anotimpul în care s-au petrecut faptele și ținuta în care a fost găsită aceasta (desculță și în indispensabili) constituie temeiuri suficiente pentru a se reține că a mințit. Chiar și în ipoteza în care o altă persoană ar fi agresat victima înainte ca inculpatul să ajungă la domiciliul acesteia, dată fiind starea în care se afla, inculpatul ar fi trebuit să sesizeze că fusese agresată, ori, în nicio declarație nu pomenește că victima era lovită. A mai reținut instanța de fond că, comportamentul inculpatului, de a nu acorda un minim de ajutor victimei și de a nu anunța alte persoane, nu este unui firesc și nu poate fi justificat prin starea avansată de ebrietate, fiind exclus ca acesta să nu fi sesizat că victima prezenta urme evidente de lovituri și avea fața mânjită de sânge, raportat la activitatea febrilă desfășurată în noaptea incidentului (transportul lucrurilor furate, discuțiile cu vărul său, cu concubina, intenția de a vinde electromotorul, încercarea de a scăpa de unele dintre bunurile sustrase).
Având în vedere aspectele relevate cât și măsurile luate de inculpat pentru a nu se descoperi faptele sale (anume că în dimineața zilei următoare i-a cerut concubinei să-i spele cizmele pătate cu o substanță roșie, probabil sânge și îndemnul adresat acesteia de a nu spune anumite lucruri în legătură cu evenimentele deduse judecății) au creat primei instanțe convingerea că acesta prin declarațiile date a încercat să ascundă infracțiunile comise.
Potrivit concluziilor Raportului de expertiză medico-legală, examen ADN, efectuat de Institutul Național de Medicină Legală " Minovici" cu ocazia rejudecării cauzei, asupra firelor de păr s-a reținut că între profilul de referință al numitului și profilul evidențiat de firele de păr de la locul faptei, există corespondență perfectă la nivelul tuturor markerilor genetici investigați, frecvența cu care se regăsește profilul ADN autozomal al inculpatului în populația generală este de 2,36 x 10-17, iar ipoteza ca firele de păr recoltate de pe treptele casei victimei să provină de la numitul este de 4.22 10/16 mai probabilă decât ipoteza ca aceste fire să provină de la o persoană necunoscută.
Prin urmare, existența firelor de păr aparținând inculpatului la locul faptei cât și concluziile raportului de expertiză, au determinat instanța de fond să tragă concluzia că între inculpat și victimă a avut loc o altercație, soldată în final cu moartea victimei.
Apărările inculpatului în sensul că infracțiunea de omor ar fi fost săvârșită de o altă persoană, respectiv de martorul au fost înlăturate în baza probelor testimoniale administrate în prezenta cauză și a actelor și lucrărilor dosarului penal nr. 263/2003 al Judecătoriei Beclean. Instanța de fond a apreciat că depozițiile martorilor propuși în apărare de inculpat, la rândul lor încarcerați în Penitenciarul Bistrița, sunt de circumstanță, date cu scopul vădit de a-l ajuta. De asemenea, s-a evidențiat că potrivit adresei nr.4963/7.04.2004 emisă de Penitenciarul Bistrița,martorii propuși de inculpat nu s-au aflat în perioada carantinei în cameră cu martorul. Pe de altă parte, având în vedere declarațiile inculpatului și ale martorului G s-a apreciat că inculpatul s-a deplasat la locuința victimei în jurul orelor 21,00-21,30 sau până la ora 22, ceea ce înseamnă că agresiunea s-a putut produce mai devreme. Ori, martorul susține în declarația dată în prezenta cauză (7-9) că a plecat din localitatea în jurul orelor 22-23 sau mult mai târziu, cu ocazia audierii sale în dosarul nr. 263/2003 al Judecătoriei Beclean. În aceste condiții, instanța de fond a apreciat că este exclus ca să fi agresat victima.
În ce privește încadrarea juridică dată faptei de tâlhărie, instanța de fond a avut în vedere că infracțiunea a fost comisă anterior modificării textului incriminator prin Legea nr. 169/18.08.2002, prin care limitele de pedeapsă s-au majorat și că, pe de altă parte, pătrunderea fără drept într-o locuință sau imobil este absorbită în latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie, comisă în formă agravată, prev.de art. 211 alin.2 lit."f" Cod penal.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului s-au avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele comise, atitudinea inculpatului pe durata procesului penal, modalitatea săvârșirii faptelor. Având în vedere poziția adoptată de inculpat pe parcursul cercetării judecătorești, instanța de fond nu a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev.de art. 74 lit."a" Cod penal.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, în baza disp.art. 14,346 Cod procedură penală rap.la art. 998 cod civil s-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile și și s-a dispus obligarea inculpatului la plata de daune materiale în cuantum de 20.000.000 lei ROL, reprezentând cheltuielile de înmormântare a victimei și 50.000.000 lei vechi, daune morale.
De asemenea, în baza art.191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 36.400.000 lei vechi cu titlul de cheltuieli judiciare.
Astfel cum s-a menționat anterior, prin decizia penală nr. 234/A/24.10.2006 a Curții de Apel Cluj - Secția Penală și de Minori, apelul inculpatului declarat împotriva sentinței penale nr. 82/F/17.05.2006 a Tribunalului Bistrița -N a fost respins, ca nefondat, instanța de control judiciar însușindu-și considerentele primei instanțe. În plus, Curtea a relevat că din raportul de expertiză efectuat inițial în cauză a rezultat că firele de păr ridicate de pe treptele imobilului victimei, sunt de natură umană, provin din regiunea păroasă a capului și au fost detașate prin smulgere. În raport de aceste probe științifice, instanța de apel a apreciat că între inculpat și victimă a avut loc o luptă și probabil dintr-o postură de autoapărare, victima i-a smuls inculpatului câteva fire de păr care i-au căzut pe treptele casei. S-a mai relevat că în sprijinul dovedirii vinovăției inculpatului sunt și aspectele relatate de inculpat cu ocazia expertizării sale psihiatrice. Astfel, în cuprinsul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică se arată că acesta prezintă tendințe impulsive și instabilitate psihică, consemnându-se totodată că, fiind cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor și tâlhărie, a descris împrejurările comiterii faptei pe care a motivat-o ca fiind făcută sub influența alcoolului.
Apărarea inculpatului în sensul că infracțiunea de omor a fost comisă de o altă persoană, anume a fost înlăturată și de instanța de apel, care a apreciat că martorii propuși de acesta nu înlătură în nici un fel probele strânse în acuzare.
Prin decizia penală nr.7334 din 18 decembrie 2006 pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție în dosarul nr- a fost admis recursul declarat de inculpatul împotriva Sentinței penale nr. 234/A/24.10.2006 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - Secția Penală și de Minori, a fost casată decizia atacată și Sentința penală nr.82/F/17.02.2006 a Tribunalului Bistrița -N - Secția penală, numai cu privire la infracțiunea de omor prev.de art.174,176 alin.1 lit."d" Cod penal și referitor la latura civilă a cauzei sub aspectul acestei infracțiuni, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în aceste limite, la prima instanță, respectiv Tribunalul Bistrița - Prin aceeași decizie au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul întrucât în urma analizării probelor administrate în cauză a constatat că acestea nu conduc fără dubii la concluzia reținută de instanțele de fond și apel cu privire la starea de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor.
Astfel, instanța de recurs a constatat că, probele administrate în cauză, fac dovada cu certitudine, a prezenței inculpatului la locuința victimei precum și a sustragerii unor bunuri, aspect recunoscut de acesta.
Deși declarațiile inculpatului conțin anumite inadvertențe și modificări, s-a apreciat că ele nu sunt de natură să întărească convingerea instanței că la momentul exercitării agresiunilor asupra victimei inculpatul s-a aflat în locuința acesteia, câtă vreme nu există probe certe în acest sens.
În acest context s-a relevat că prezența inculpatului la locuința victimei este dovedită fără dubii, prin declarațiile martorilor G și (concubina inculpatului), probe care se coroborează cu declarațiile inculpatului. Însă, câtă vreme nu s-a stabilit momentul la care au avut loc agresiunile asupra victimei, precum și faptul că în locuința acesteia în seara respectivă nu s-au mai aflat și alte persoane, aceste declarații, care concordă cu cele ale inculpatului, fac dovada că inculpatul s-a aflat în acea seară în locuința victimei, fără a clarifica dacă în timpul exercitării agresiunilor ori ulterior acestui moment.
În ce privește constatările probei științifice a examenului ADN pornind de la firele de păr prelevate de la locul faptei, instanța de recurs a menționat că acestea fac dovada unei corespondențe perfecte între profilul de referință al inculpatului și profilul evidențiat din firele de păr ridicate de pe treptele casei victimei. Însă, s-a făcut observația că această probă științifică poate conduce cu certitudine la această concluzie numai dacă nu se neglijează faptul că din declarațiile inculpatului rezultă că acesta a încercat să ridice victima și s-o ducă în casă, existând posibilitatea ca firele de păr de pe capul inculpatului să fi fost detașate tocmai urmare a acestor manevre, aspect de natură să creeze incertitudine cu privire la momentul prezenței inculpatului la locuința victimei. Pentru acest motiv, s-a apreciat utilă examinarea tuturor obiectelor ridicate de la fața locului, în vederea înlăturării oricărui dubiu cu privire la eventuala prezență a unei alte persoane în locuința victimei.
Hotărârea instanțelor de fond și apel a fost criticată și sub aspectul înlăturării ca nesincere a declarațiilor martorilor deținuți în penitenciar, propuși în apărare de inculpat, în condițiile în care s-a acordat valoare probatorie declarației martorului aflat în aceeași situație, respectiv condamnat și deținut în Penitenciarul Bistrița pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt comisă în noaptea de 21/22 februarie 2002 într-o localitate învecinată.
De asemenea, s-a relevat că din declarația martorei (concubina inculpatului rezultă că în seara săvârșirii faptei, inculpatul purta un jerseu cu fața din piele, iar la întoarcere a venit fără el. Pe de altă parte, fiicele victimei, părțile civile și, în memoriile depuse la dosar, susțin că jacheta ridicată de la fața locului aparține martorului, care presta ocazional munci în gospodăria tatălui lor, aspect care de asemenea nu a fost clarificat.
În consecință, s-a apreciat că probele administrate fac doar dovada că inculpatul, în seara respectivă, a fost la locuința victimei și a sustras unele obiecte, fiind incerte în ce privește modalitatea de săvârșire a infracțiunii de omor, datorită valorificării insuficiente a obiectelor ridicate de la locuința victimei cu ocazia cercetării la fața locului.
În condițiile unui probatoriu insuficient și reținând existența unor declarații de martori care indică și altă persoană ca autor al infracțiunii de omor, Înalta Curtea apreciat că nu se poate concluziona, fără dubii, că inculpatul a săvârșit actele de violență asupra victimei.
Așa fiind, s-a solicitat instanței de fond ca în rejudecarea cauzei să procedeze la completarea probatoriului cu următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art.116 și următ. Cod procedură penală, efectuarea unei expertize de specialitate pentru a se stabili profilul genetic al probei de referință - saliva de pe mucurile de țigară, respectiv care sunt profilele genetice ce se regăsesc pe mucurile de țigară ridicate cu ocazia cercetării la fața locului.
S-a mai recomandat efectuarea unei expertize biocriminalistice pentru a se stabili dacă jacheta ridicată de la fața locului prezenta urme de natură biologică umană, posibile a fi supuse unei analize genetice, pentru a se stabili profilul persoanei de la care provin.
În raport de rezultatele cercetării urmelor de sânge ridicate de la fața locului, în situația în care nu s-a efectuat expertizarea urmelor de sânge prelevate de la fața locului, s-a solicitat instanței de fond să analizeze posibilitatea efectuării unei astfel de expertize, având în vedere că există posibilitatea identificării autorului prin depistarea la fața locului a unor urme de sânge aparținând a două grupe de sânge diferite.
De asemenea, s-a dispus ca prima instanță să solicite organului de cercetare penală rezultatul cercetărilor criminalistice a urmelor de mâini, ca urmare a fragmentelor papilare ridicate de la locul faptei. În cazul în care nu s-au efectuat cercetări în acest sens, s-a solicitat ca instanța de fond să analizeze oportunitatea efectuării unei expertize dactiloscopice asupra fragmentelor papilare ridicate de la locul faptei.
Având în vedere solicitarea inculpatului de a fi supus testului poligraf, s-a recomandat încuviințarea acestei probe pentru a se stabili dacă în privința acestuia se evidențiază reacții specifice tensiunii emoționale și dacă acestea pot fi interpretate drept indice al comportamentului simulat.
De asemenea, s-a solicitat instanței de fond, ca în rejudecare, în exercitarea atribuțiilor rolului activ, în conformitate cu disp.art.287 și art. 3,4 din Codul d e procedură penală, să administreze orice probă concludentă și utilă în vederea aflării adevărului și în scopul justei soluționări a cauzei.
În ce privește infracțiunea de tâlhărie, Înalta Curtea reținut această faptă în sarcina inculpatului, apreciind că sub aspect subiectiv s-a dovedit că inculpatul a avut reprezentarea săvârșirii ei, iar din punct de vedere volitiv a voit să lege activitatea sa de fapta comisă anterior asupra victimei, profitând de starea acesteia, în vederea îndeplinirii scopului propus, de sustragere a bunurilor victimei. De asemenea, s-a relevat că pentru infracțiunea de tâlhărie, instanța de fond a realizat o judicioasă individualizare a pedepsei, potrivit tuturor criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.
În consecință, în raport de considerentele expuse, în temeiul art.38515alin.1 pct.2 lit."c" Cod procedură penală, Inalta Caa dmis recursul declarat de inculpat, a casat decizia atacată și sentința penală nr.82/7/17.05.2006 a Tribunalului Bistrița -N numai cu privire la infracțiunea de omor prev.de art.174, art.176 alin.1 lit."d" Cod penal și la latura civilă a cauzei sub aspectul acestei infracțiuni și a trimis cauza spre rejudecare în aceste limite, la prima instanță respectiv Tribunalul Bistrița -
Așa fiind, cauza s-a reînregistrat pentru a treia oară la Tribunalul Bistrița -N sub nr.152/112/2.02.2007.
Primind cauza spre rejudecare instanța a procedat la completarea probatoriului prin administrarea unor noi probe, astfel cum s-a solicitat prin decizia penală nr. 7334/18 decembrie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În prealabil este de menționat că imediat după pronunțarea Deciziei penale nr.7334/18 decembrie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul a părăsit țara, sustrăgându-se astfel de la executarea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 92/2006 din 30.01.2007 emis în baza Sentinței penale nr. 82/17.05.2006 a Tribunalului Bistrița -N pentru executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prev.de art. 211 alin.2 lit."d,f" Cod penal, art.13 Cod penal (33, 28-30,.35, 129). În aceste condiții, nu a mai fost posibilă supunerea inculpatului la testul poligraf, astfel cum s-a solicitat prin decizia de casare.
Nu a fost posibilă nici efectuarea expertizei biocriminalistice asupra jachetei ridicate cu ocazia cercetării la fața locului pentru a se stabili dacă prezintă urme de natură biologică umană și profilul genetic al persoanei de la care provin, întrucât obiectul de îmbrăcăminte în cauză nu a putut fi pus la dispoziție de organele de urmărire penală. O adresă în acest sens (nr.35473/5.04.2007) a fost emisă de serviciul Criminalistic din cadrul B-N (50) care a comunicat că în cadrul serviciului nu s-a aflat niciun obiect de îmbrăcăminte provenit din cauza dedusă judecății și nici nu ar putea preciza unde ar putea fi găsită jacheta în cauză. Însă, în ședința publică din 21.03.2007, procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N a depus la dosar fotografia jachetei găsite cu ocazia cercetării la fața locului. Este de menționat că atât concubina inculpatului, (153-155), cât și vărul acestea (174-176), audiați sub acest aspect (la termene diferite) au declarat că jacheta din fotografie a aparținut inculpatului și a fost purtată de acesta în noaptea crimei.
În baza adresei nr.35328/12.03.2007, serviciul Criminalistic din cadrul B-N a înaintat instanței 13 plicuri cuprinzând diferite categorii de urme recoltate în cauză precum și planșe fotografice cuprinzând fotogramele urmelor ridicate de la fața locului în cauza privind omorul săvârșit asupra victimei în data de 22/23.02.2002 (42-45). În baza acestor probe a fost întocmit de către Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul Criminalistic - Serviciul Judiciare, Raportul de expertiză dactiloscopică nr.67730 din 27.04.2007 (57-70) prin care s-au concluzionat următoarele: urma papilară ilustrată în foto nr. 6(B) a fost creată de victima; urmele papilare ilustrate la foto 7,9,10,11 și 12 conțin suficiente detalii caracteristice dactiloscopice de identificare; urmele papilare ilustrate în foto 5,8 nu conțin suficiente detalii caracteristice dactiloscopice de identificare.
Având în vedere aceste concluzii, instanța a solicitat o completare la raportul de expertiză dactiloscopică, în sensul comparării urmelor papilare ilustrate la foto 7,9,10,11 și 12, care conțin suficiente detalii caracteristice dactiloscopice de identificare cu urmele papilare ale inculpatului și ale martorului (83).
Ulterior, prin Adresa nr.67730/TC/14.06.2007, Inspectoratul General al Poliției Române, Institutul Criminalistic (89) a comunicat că în urma examinării și verificării dactiloscopice impresiunilor papilare ale numiților și (existente în baza de date a organelor judiciare), prin raportare la urmele papilare ilustrate în fotografiile nr.7,9,10,11 și 12 în Raportul de expertiză dactiloscopică nr.67730/27.04.2007 s-a constatat că rezultatul este negativ (89-96).
În fine, în rejudecare a fost întocmit și un Raport de expertiză medico-legală - ADN (completare), nr.A 15/13839/2006 din 23.11.2007, de către Institutul Național de Medicină Legală " MInovici" - Laborator, având ca obiectiv principal stabilirea identității posibilelor urme biologice prezente pe corpurile delicte și compararea cu profilul ADN de referință al inculpatului. În cuprinsul acestui raport de expertiză, aflat la dosar 116-121, se precizează următoarele:
1.Analiza prin teste de identificare rapidă a microurmelor biologice evidențiate la nivelul eșantioanelor de de copac și de hârtie de filtru cu brun-roșcate ridicate de lângă fes, a pus în evidență prezența sângelui de natură umană.
Analiza prin teste de identificare rapidă a microurmelor biologice evidențiate pe fragmentul de lemn de pe ușa de acces la baie nu a pus în evidență prezența sângelui de natură umană.
2. microurmelor de la nivelul țigărilor din plicurile nr.6, nr.7 și nr.8 a pus în evidență câte un profil ADN unic aparținând uneia și aceleiași persoane de sex masculin. Între caracterele genetice aparținând profilului de referință al inculpatului și profilele evidențiate pe probele de mai sus există o corespondență perfectă la nivelul tuturor markerilor genetici analizați.
3.Din interpretarea probabilistică și statistică a datelor rezultă că: ipoteza "eșantioanele de țigări găsite la locul faptei" conțin ADN provenit de la inculpatul este de 4,23 x 10/16 ori mai probabilă decât ipoteza ca "eșantioanele de țigări găsite la locul faptei conțin ADN provenit de la o persoană necunoscută de sex masculin".
4. microurmelor biologice din depozitul subunghial al victimei și de pe scoarța de copac, din plicul nr.4, a pus în evidență câte un profil ADN unic, aparținând uneia și aceleiași persoane de sex masculin. Între caracterele genetice aparținând profilului de referință al victimei și profilele evidențiate pe probele de mai sus există o corespondență perfectă la nivelul tuturor markerilor genetici analizați.
5.Din interpretarea probabilistică și statistică a datelor rezultă că: ipoteza "depozitul subunghial și scoarța de copac conțin ADN provenit de la numitul este de 2,09 x 10/14 ori mai probabil decât ipoteza "depozitul subunghial și scoarța de copac conțin ADN provenit de la o persoană necunoscută de sex masculin.
6.Din punct de vedere statistic s-a estimat că frecvența cu care se regăsesc profile ADN de referință în populația generală este de: 2,36 x 10/-17 pentru inculpatul și de 4,77 x 10/-15 pentru victima.
7. microurmelor recoltate de pe tencuiala, hârtia de filtru cu brune și fragmentele de lemn din plicurile nr.9, nr.10 și nr.11, nu a pus în evidență nici un profil genetic, cel mai probabil datorită cantității mici de material biologic sau a degradării acestuia în condițiile expunerii la factorii din mediul ambiental.
De asemenea, s-au solicitat Postului de Poliție al comunei, date referitoare la comportamentul inculpatului în comunitatea locală (raza comunei județul B-N) având în vedere imposibilitatea efectuării unui referat de evaluare de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița -N precum și date referitoare la martorul. Din informațiile comunicate a rezultat comportamentul violent al inculpatului dar și al martorului (140).
Pentru a verifica acuzația de omor adusă martorului de către inculpatul, dar și realitatea susținerilor martorului (deținut în aceeași perioadă în Penitenciarul Bistrița ), 447-448 din dos.nr.746/2003, instanța a solicitat Poliției Orașului B indicarea adresei persoanelor cu numele și care locuiesc pe raza localității. După comunicarea datelor de stare civilă a persoanelor în cauză s-a dispus audierea în calitate de martor a tuturor persoanelor cu numele (142) constatându-se că acestea nu cunosc împrejurări referitoare la fapta de omor săvârșită în februarie 2002 în localitatea și nu îl cunosc pe sau pe inculpatul.
În final s-a dispus reaudierea dataliată a concubinei inculpatului, și a martorului (zis ) vărul inculpatului, care în cele din urmă, prin declarațiile date, au lămurit împrejurări esențiale în cauză (153-155 și 174-176).
Reaudierea inculpatului nu a mai fost posibilă întrucât s-a sustras atât executării pedepsei de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie cât și judecății, fiind dat în urmărire generală (Adresa nr.18348/13.03.2007 a IPJ B-N - Serviciul de Investigații Criminale)
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză, în rejudecare, sub aspectul infracțiunii de omor, în baza Deciziei penale nr. 7334/18 decembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța reține următoarea stare de fapt:
Inculpatul și victima, în vârstă de 71 de ani, au fost consăteni, ambii domiciliind în comuna, județul B-
În ziua de 22 februarie 2002, în jurul orei 16,30, la cererea victimei, care locuia singură, inculpatul a lucrat în gospodăria acesteia, ajutându-i la cărat și la curățat gunoiul din grajd, primind în schimb, pentru munca prestată litri de vin și 5 ouă. Apoi, inculpatul a reparat ușa de la un magazin din localitate, împrejurare în care a continuat să consume alcool, după ce pe parcursul aceleiași zile a băut în mai multe rânduri, ultima dată Ť. în jurul orei 15 la locuința sa, împreună cu tatăl concubinei sale de la acea vreme, martora.
Inculpatul s-a întors la domiciliu în jurul orelor 19-19,30, în stare avansată de ebrietate, de unde, după aproximativ o J de oră, a plecat acasă la martorul (vărul său), să aducă lapte pentru fiica sa.Inculpatul a ajuns la locuința martorului menționat în jurul orei 20, care întrebându-l unde a consumat băuturi alcoolice i-a răspuns că acasă la, în gospodăria căruia a lucrat în timpul zilei.
Apoi, după circa 30 de minute, cei doi au plecat împreună la locuința inculpatului cu intenția de a duce laptele.Aici, inculpatul și au început să consume din nou alcool, iar după un timp relativ scurt (15-20 de minute), cu certitudine în jurul orei 21,30 - 22, au plecat din nou împreună.Martorul l-a însoțit pe inculpat aproximativ 10 minute, după care cei doi s-au despărțit, plecând acasă, unde după un timp s-a culcat.
Inculpatul fiind sub influența alcoolului și-a continuat deplasarea singur cu intenția de a cumpăra Ť. ajungând în cele din urmă la locuința victimei, în a cărei gospodărie a lucrat în timpul zilei și a fost servit cu vin.Ajuns la poarta victimei a început să o împingă, cu intenția de a intra în C, deși toate luminile erau stinse. Această împrejurare a fost sesizată de martorul G, care, în jurul orei 21,15, ajuns la domiciliu, încerca să intre cu mașina în curtea locuinței sale situată vis-a-vis de cea a victimei (119 dos.de urm.penală).Prin declarația dată la 23.02.2002 (la o zi de la săvârșirea faptei), martorul a menționat explicit că la lumina farurilor l-a văzut pe inculpat, aflat în stare de ebrietate, încercând insistent să intre în curtea victimei.
Prin coroborarea probelor administrate în cauză, instanța reține că în cele din urmă inculpatul a intrat în C și apoi în locuința victimei. Având în vedere planșele fotografice existente în dosarul de urmărire penală, se apreciază că victima a fost luată prin surprindere sau chiar trezită din somn (față de ținuta vestimentară în care a fost găsită decedată). Intre inculpat și victimă a avut loc o altercație care este posibil să fi început în casă (din moment ce niciunul dintre vecini nu a auzit zgomote) și a continuat pe treptele casei, iar apoi în În mod cert, în această luptă, victima s-a aflat într-o postură de autoapărare față de agresiunea exercitată de inculpat, care a lovit-o violent peste cap și corp, până când nu s-a mai putut ridica, fiind găsită moartă în dimineața zilei următoare, lângă un păr din
Că evenimentele s-au derulat în modalitatea arătată, sunt relevante îndeosebi firele de păr găsite pe treptele casei, care provin din regiunea păroasă a capului inculpatului și care i-au fost smulse de victimă în încercarea de a scăpa de violențele exercitate asupra sa.
În urma violențelor exercitate de inculpat, victima a decedat, din Raportul de expertiză medico-legală nr.968/III/125 din 21.06.2001, întocmit de Institutul de Medicină Legală C-N (50-54 dos.de urm.penală) rezultând că moartea a fost violentă și că s-a datorat contuziei și hemoragiei cerebrale în cadrul unui politraumatism cu infiltrate epicraniene, plăgi contuze, echimoze și excoriații.
De asemenea, se mai arată în actul medico-legal, că leziunile traumatice constatate pe corpul victimei s-au produs prin lovire repetată cu corpuri contondente, (posibil cu pumni sau picioare) urmată de cădere și târâre.
Deși nu s-a procedat și la examinarea medico-legală a inculpatului imediat după comiterea faptei, trebuie menționat că și acesta a suferit unele leziuni, sesizate de către și, în seara de 22.02.2002 și în dimineața zilei de 23.02.2002. Cei doi martori, cu prilejul reaudierii, în cazul acestei din urmă rejudecări (dos.nr-), au relatat că inculpatul prezenta lovituri la mână ( - 155) și peste corp ( 175).
În condițiile în care victima era căzută în C, dar încă în viață, inculpatul a intrat din nou în locuința sa și a sustras mai multe bunuri (electromotor, casetofon și casete, butelie de aragaz, untură și alte mărunțișuri) pe care le-a pus într-un sac pe care l-a așezat în apropierea porții. Ulterior a intrat în beci, de unde a "tras" 5 litri de vin pe care i-a pus într-o oală.
Cu vinul sustras și o bucată de, în jurul orei 24, inculpatul s-a deplasat la locuința vărului său,. În acest context, trebuie menționat că în prealabil,în jurul orei 23,15, astfel cum a declarat (155 dos-), inculpatul s-a întors pentru scurt timp acasă, fără să ducă cu acea ocazie vreun bun sustras, împrejurare în care concubina acestuia a sesizat că nu mai era îmbrăcat cu haina cu care plecase mai devreme, haină pe care a recunoscut-o în fotografia de la 39. De asemenea, este de observat atitudinea manifestată de inculpat, care s-a adresat concubinei cerându-i "să-i dea două palme" (154), după care la circa 10 minute a plecat din nou de la domiciliu.
Revenind asupra deplasării inculpatului la locuința martorului, din jurul orei 24, întrebat de acesta de unde are vinul și slănina, inculpatul i-a răspuns că de la. Apoi, inculpatul a continuat să consume vin și la locuința lui, care sesizând că "se tot îndrepta de spate" (175), l-a întrebat de ce face aceste gesturi. Inculpatul s-a justificat spunând că "a picat" și "a început să se vaiete că-l doare umărul", astfel că a început să se frece cu mâna. Martorul a remarcat și starea de agitație în care se găsea inculpatul, comparativ cu momentul la care, cu circa două ore în urmă,s-au despărțit, precum și faptul că hainele îi erau în dezordine și "scoase din pantaloni". În fine, deși nu a putut declara cu certitudine dacă inculpatul era îmbrăcat în acel moment cu jacheta fotografiată la 39, martorul a menționat expres că acea haină a fost a inculpatului și că a purtat-o în acea seară.
După aprox.o oră, martorul i-a explicat inculpatului că trebuie să se odihnească întrucât în ziua următoare trebuie să ajute un vecin la lemne. În această situație inculpatul s-a ridicat cu intenția de a pleca acasă, însă în timp ce martorul îl însoțea la poartă i-a cerut să-l ajute să ia niște lucruri lăsate lângă gardul victimei. Întrucât inculpatul era băut și la beție devenea extrem de violent, de frică să nu fie lovit, l-a însoțit pe inculpat până la locuința victimei.Aici, inculpatul a intrat în C și a luat bunurile sustrase, cerându-i martorului să-l ajute să le transporte la locuința sa. Martorul a acceptat, însă pe traseu inculpatului i-a venit ideea să vândă motorul electric numitei, care a fost trezită din somn în jurul orei 2,30-2,40.
În fine, cei doi au ajuns la locuința inculpatului în jurul orei 3, potrivit susținerilor concubinei inculpatului (154), care i-a auzit discutând în hol, unde au și lăsat "ceva".Ulterior, inculpatul a intrat în cameră, s-a așezat în pat și după ce s-a uitat un timp la televizor a adormit.
In dimineața zilei de 23.02.2002, în jurul orei 7, când s-a aflat că a fost găsit mort, i-a adus la cunoștință inculpatului acest fapt. Acesta a replicat spunându-i că el a fost acolo în timpul nopții, dar că doar a furat. Cu aceeași ocazie i-a mai spus concubinei că a fost ajutat la transportul bunurilor de. După această discuție, inculpatul i-a dat cizmele să i le spele, declarând că a văzut pe ele, între altele, și " roșii, uscate", însă nu a putut preciza cu certitudine dacă erau de vin sau de sânge. De asemenea, inculpatul i-a mai cerut să nu spună vreunei persoane despre cele petrecute în timpul nopții și să nu se implice în "povestea asta", amintindu-i că "fetița este mică".
Această stare de fapt din care rezultă vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor asupra victimei, rezultă cu prisosință din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, extrem de relevante fiind declarațiile martorilor și, date cu ocazia rejudecării cauzei, acesta din urmă punctând momentul în care, cu ocazia audierilor din cadrul B-N, în fața sa și a polițiștilor care instrumentau dosarul, inculpatul a recunoscut fapta (175).
Sub aspectul vinovăției inculpatului privitor la infracțiunea de omor în raport de care cauza a fost trimisă spre rejudecare, sunt relevante următoarele probe: procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice (1-33), raportul de constatare medico-legală nr.57/III/2002 întocmit de serviciul Medico-Legal B-N (36-47), Raportul de expertiză medico-legală nr.968/III/125 din 21.06.2001 întocmit de Institutul de Medicină Legală C-N (50-67), procesul-verbal de percheziție domiciliară (68) și dovada restituirii bunurilor sustrase aparținătorilor victimei (69-70), însoțite de planșele fotografice (70-75), Raportul de expertiză nr.174.114 din 5.04.2002, întocmit de Institutul de Criminalistică - Serviciul IV (79-81), Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.E2/10353 întocmit de Institutul de Medicină Legală, Prof. Dr. Minovici" B (89-90), Avizul Comisiei de Avizare și Control din cadrul acestui institut (91), probe aflate în dosarul de urmărire penală, Raportul de expertiză medico-legală - ADN, nr./13839/2006 din 20.03.2006, întocmit de Institutul de Medicină Legală " Minovici" B, aflat la 69-70, dos.nr.2138/P/2005 (în cadrul celei de-a doua rejudecări a cauzei), Raportul de expertiză medico-legală - ADN (completare), nr./13839/2006 din 23.11.2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală " Minovici" B, efectuat în dosarul nr- în cadrul rejudecării cauzei în baza Deciziei penale nr.7334/18 decembrie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție (116-121), Raportul de expertiză dactiloscopică nr.67730/27.04.2007 întocmit de Institutul de Criminalistică-Serviciul de Judiciare (58-70 din același dosar, Adresa nr. 67730/TC/14.06.2007 a Institutului de Criminalistică (89-96 din același dosar), Adresa nr.9/28.01.2008 a Postului de Poliție al comunei, județul B-N (140-141), Adresa Poliției orașului B (142).
Sunt relevante sub aspectul vinovăției inculpatului privitor la infracțiunea de omor, îndeosebi declarațiile martorului G (119 dos. de urmărire penală 205-206 dosar. nr. 746/2003 și 153-155 din dos.nr-), (105-107 dos.de urm.penală și 199-200 din dos.nr.746/2003 și 174-175 din dos.nr-) dar și declarațiile date de acesta în dosarul nr. 746/2003, procesul-verbal de confruntare (108 dos.de urm.penală), declarațiile martorei (117), (118 - ambele din dosarul de urmărire penală), (120 dos.de urm.penală), declarația martorului (247 dos.nr.746/2003) probele existente în dosarul acvirat nr.263/2003 al Judecătoriei Beclean, declarațiile părților civile și din faza de urmărire penală (112-114) și din cursul cercetării judecătorești (187,189-190 dos. pen.nr.746/2003).
vinovăției inculpatului rezultă cu certitudine în primul rând din probele științifice administrate în cauză. Astfel, după ce, pe parcursul urmăririi penale, prin Raportul de expertiză nr.147 114/5.04.2002 întocmit de Institutul de Criminalistică (79-80 dos.de urm.penală) s-a stabilit că firele de păr ridicate de pe treptele imobilului victimei "provin din regiunea păroasă a capului și au fost detașate prin smulgere" și că acestea "se aseamănă în privința caracteristicilor morfologice cu modelele de comparație recoltate din regiunea păroasă a capului numitului ", s-a procedat la examenul ADN al acelorași fire de păr prelevate de la locul faptei, concluzionându-se, conform Raportului de expertiză medico-legală - ADN nr./13839/2006 din 20.03.2006 (69-70 dos.nr.2138/P/2005( că analiza markerilor ADN a pus în evidență un profil unic, aparținând unei persoane de sex masculin. Prin acest din urmă raport de expertiză s-a mai concluzionat că "între profilul de referință al numitului și profilul evidențiat din firele de păr de la locul faptei există o corespondență perfectă la nivelul tuturor markerilor genetici investigați", că din punct de vedere statistic, frecvența cu care se regăsește profilul ADN autozomal al numitului în populația generală este de 2,36 x 10/-17 și că ipoteza "firele de păr recoltate de pe treptele casei victimei provin de la numitul este de 4,22 x 10/16 mai probabilă decât ipoteza "firele de păr recoltate de pe treptele casei victimei provin de la o persoană necunoscută".
De asemenea, prin raportul de expertiză medico-legală - ADN (completare) nr./13839/2006 din 23.11.2007 întocmit de Institutul național de Medicină Legală " Minovici" (116-122) s-a stabilit între altele, că "genotiparea microurmelor de la nivelul țigărilor din plicurile nr.6,7 și 8, au pus în evidență câte un profil ADN unic, aparținând uneia și aceleiași persoane de sex masculin. Între caracterele genetice aparținând profilului de referință al numitului și profilele evidențiate pe probele de mai sus, există o corespondență perfectă la nivelul tuturor markerilor genetici analizați", arătându-se totodată că, ipoteza "eșantioanele de țigări găsite la locul faptei conțin ADN provenit de la numitul este de 4,23 x 10/16 ori mai probabilă decât ipoteza "eșantioanele de țigări găsite la locul faptei conțin ADN provenit de la o persoană necunoscută de sex masculin".
Faptul că firele de păr ale inculpatului găsite pe treptele imobilului victimei au fost detașate prin smulgere demonstrează că în realitate a avut loc o luptă în care au fost antrenați inculpatul și victima, aceasta din urmă aflată într-o postură de autoapărare, împrejurare în care i-a smuls inculpatului firele de păr care au căzut pe treptele casei. Că evenimentele s-au derulat în modalitatea descrisă, rezultă între altele atât din susținerile martorului, la care inculpatul a dus vinul și slănina sustrase de la victimă, care a relatat că acesta era agitat, cu hainele în dezordine și se văieta că el doare umărul și spatele (175) dar și din declarația martorei (concubina) care în dimineața zilei de 23.02.2008 a sesizat că inculpatul era lovit la mână. În acest context este de observat că în Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit de Institutul de Medicină Legală Prof.Dr. Minovici B se consemnează că inculpatul, fiind cercetat pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav și tâlhărie, a descris împrejurarea comiterii faptei pe care a motivat-o ca "fiind făcută sub influența alcoolului", arătându-se totodată în cuprinsul acestuia act medico-legal că inculpatul prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având însă discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat. Tendințele impulsive și agresive ale inculpatului au fost de altfel evidențiate cu claritate atât de martorii și, dar și de Postul de Poliție al comunei, prin adresa nr.9/28.01.2008 (153-155,.174-176,.150-151).
Susținerea inculpatului că nu a agresat victima ci doar a sustras bunuri din casa acesteia în condițiile în care a găsit-o căzută în C, lângă păr, nu corespunde realității, Ea va fi înlăturată în primul rând pentru considerentele relevate anterior dar și raportat la declarațiile date din care rezultă cu claritate că încă de la început a ascuns adevărul. Astfel, după ce în prima declarație (93 dos. urm.penală) a relatat că în jurul orei 16,30 din ziua de 22.02.2002 l-a ajutat pe în gospodărie și a primit de la acesta litri vin și ouă, s-a întors la locuința acestuia în jurul orei 21-22, când găsindu-l căzut în C, l-a strigat și crezându-l beat, s-a hotărât să-l fure, fără să menționeze despre intenția de a-l transporta în casă și nici despre întâlnirea de peste noapte cu vărul său sau despre celelalte bunuri sustrase, prin declarația ulterioară (94), a revenit, dând detalii referitor la felul în care era îmbrăcată victima ("pantaloni și ceva haine"), încercarea de aot ransporta în casă, iar în ce privește furtul, a enumerat chiar și bunurile sustrase. Din cuprinsul acestor declarații se desprinde cu prisosință faptul că inculpatul nu a relatat adevărul fiind imposibil ca acesta să nu fi observat ținuta vestimentară nefirească a victimei, care era desculță, plină de sânge și se văieta, cu atât mai mult cu cât a susținut că a încercat să o ridice și să o ducă în casă. Pe de altă parte, comportamentul inculpatului, de a nu acorda un minim de ajutor victimei, de a nu anunța vecinii că aceasta era căzută în C, iarna și pe timp de noapte, nu este unul firesc și nu poate fi justificat nici prin starea de ebrietate în care se afla raportat la activitatea febrilă desfășurată în noaptea crimei (transportul bunurilor furate, discuțiile cu vărul său, încercarea de a vinde bunurile sustrase,solicitarea adresată concubinei de a-i spăla cizmele și de a nu povesti nimănui ce s-a petrecut în timpul nopții).
În fine, este de observat că în cele din urmă inculpatul a revenit chiar și asupra declarațiilor din faza de urmărire penală, în fața instanței susținând, fără temei, că în ziua de 22.02.2002 nu a făcut nicio vizită lui (191 dos.746/2003).
Este evident că inadvertențele din declarațiile inculpatului și modificarea acestora nu-i sunt favorabile, ci conduc șa convingerea că a procedat în acest fel cu intenția vădită de a nu se descoperi săvârșirea faptei de omor.
În fine, apărarea la care inculpatul a recurs după sesizarea primei instanțe prin actul de acuzare, în sensul că o altă persoană, indicată ca fiind, ar fi cea care a omorât victima, nu este dovedită, ci reprezintă o altă încercare de a scăpa de răspundere penală.
Examinând probele testimoniale existente în dosarul nr.263/2003 al Judecătoriei Beclean în care s-a pronunțat Sentința penală nr.129/9.05.2003 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1an și 10 luni închisoare pentru infracțiunea de furt calificat comisă în noaptea de 22/23.02.2002 în orașul B, prin coroborare cu cele administrate în prezenta cauză, instanța apreciază că este exclus ca acesta să fi săvârșit acte de agresiune asupra victimei. Astfel, din probele dosarului nr. 263/2003 al Judecătoriei Beclean, rezultă că a plecat din localitatea (unde s-a săvârșit fapta) spre localitatea B, în jurul orelor 1 noaptea (7-9) sau între orele 22-23, potrivit declarației de la 24-25. Ori, potrivit declarației martorului G (119 dos.de urm.penală) care se coroborează cu cea a concubinei inculpatului (153 dos.nr-), inculpatul a fost văzut încercând să intre în curtea victimei în jurul orei 21,30-22.
În aceste condiții, în mod cert actele de agresiune s-au derulat în jurul orei 22 și au fost urmate succesiv de cele de furt a bunurilor, de transportarea lor în etape la poartă, de revenire în beci pentru a sustrage vin, operațiuni care au determinat prelungirea prezenței inculpatului la locuința victimei, fără să fie întrerupt de cineva. Concluzia se impune cu atât mai mult cu cât casa în care locuiește sora numitului, aflându-se vis-a-vis de cea a victimei, la aprox.30 metri, conform adresei nr. 9/28.01.2008 a Postului de Poliție (150-151 dos. nr-) în mod cert acesta ar fi observat "activitatea" desfășurată de inculpat, dacă acesta se pregătea să plece spre B, luând în considerare varianta că a plecat din între orele 22-23 sau, nu a sesizat-o de loc, dacă ar fi plecat în jurul orei 1, presupunând că până atunci a dormit. Însă, având în vedere distanța 6- 7 km dintre și B parcursă pe jos de în noaptea de 22/23.02.2007 și împrejurarea că acesta s-a reîntors cu bunul sustras în jurul orei 3-3,30 (8-9 dos.nr. 263/2003 al Judecătoriei Beclean ) este mai aproape de adevăr ca acesta să fi plecat din în jurul orei 1 (cum constant susținut cu ocazia audierii prin declarațiile date în dosarul nr. 263/2002 al Judecătoriei Becleanf.1-11), fără ca prezența sa acasă să aibă vreo legătură cu infracțiunea de omor. Pe de altă parte, astfel cum a declarat în dosarul nr.263/2003 al Judecătoriei Beclean, a dormit până la momentul plecării spre B, fiind evident că altfel ar fi sesizat cele petrecute peste drum de locuința sa și s-ar fi folosit de cele văzute în contextul în care i s-au adus acuzații de omor. Ori acesta nu a făcut declarații referitor la fapta dedusă judecății și nici nu există probe sau indicii că ar fi fost în conflict cu victima. Pe de altă parte, este de observat că niciodată inculpatul nu a justificat în detaliu ce a făcut între orele 22-24 din ziua de 22.02.2002 ci, bazându-se pe relația sa de dușmănie cu, după transferarea sa în Penitenciarul Bistrița, aflând despre fapta comisă de acesta, a speculat această împrejurare în favoarea sa, cu ajutorul altor deținuți.
În lipsa unor probe serioase care să dovedească acuzațiile aduse martorului, instanța va înlătura depozițiile martorilor (338), (375), (378, (475 (deținuți în penitenciar) apreciind că sunt de circumstanță cu scopul vădit de a-l ajuta pe inculpat să scape de răspundere penală.
În acest context, este de observat că probele științifice administrate în cauză nu au evidențiat prezența numitului la locul faptei (89-96 dos-). De asemenea, susținerea inculpatului (192 dos.746/2003 vol.I) în sensul că un vecin de-al victimei "respectiv, în seara zilei respective ar fi văzut o persoană chiar în părul din curtea victimei, sub care aceasta a fost găsită ulterior", verificată prin audierea persoanei indicate (376) s-a dovedit a fi falsă. De asemenea, a fost verificată și afirmația martorului, deținut în Penitenciarul Bistrița (447-448) în sensul că în prezența numiților, și, martorul ar fi recunoscut comiterea omorului din. Și aceste persoane citate și audiate în calitate de martor au declarat că nu știu nimic în legătură cu fapta dedusă judecății și că nu îl cunosc pe (476 dos.nr.746/2003 vol.II și 208-210 din dos.nr-).
În consecință, instanța a apreciat că vinovăția inculpatului sub aspectul infracțiunii de omor este pe deplin dovedită și că aceasta întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii prev.de art. 174,176 alin.1 lit."d" Cod penal, astfel cum se reține prin decizia penală nr. 7334/18 decembrie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza căreia s-a dispus rejudecarea cauzei. Este de menționat că referitor la infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit."d" și "f" Cod penal, Sentința penală nr. 82/F/17.05.2006 a Tribunalului Bistrița -N a fost menținută fiind emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.92/2006 din 30.01.2007 (33), nepus în executare, privitor la pedeapsa de 5 ani închisoare întrucât inculpatul se sustrage, fugind în străinătate imediat după pronunțarea Deciziei penale nr.7334/18 decembrie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Procedând la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art.72 Cod penal cu referire la limitele speciale de pedeapsă, pericolul social concret al faptei comise, urmările cauzate și persoana inculpatului. Având în vedere gravitatea deosebită a faptei care nu a fost recunoscută de inculpat, comportamentul adoptat pe durata soluționării cauzei și sustragerea lui de la judecată și executarea pedepsei, conduita sa violentă și agresivă chiar și în raporturile cu persoanele care îi sunt apropiate, nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante. Întrucât cauza se află în rejudecare în urma apelului și recursului declarate de inculpat (împotriva Sentinței penale nr.82/17.05.2006 a Tribunalului Bistrița -N), se vor avea în vedere disp.art.385/8 alin.1 Cod procedură penală, în sensul neagravării situației în propriul recurs, astfel că se va dispune condamnarea inculpatului la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit."a,b" Cod penal (ca pedeapsă complementară), pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prev.de art. 174,176 alin.1 lit."d" Cod penal.
S-a constatat că această infracțiune a fost comisă în concurs real, prev.de art.33 lit."a" Cod penal, cu infracțiunea de tâlhărie, prev.de art.211 alin.1 lit."d,f" Cod penal, art.13 Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin Sentința penală nr. 82/F/17.05.2006 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosarul penal nr- (în format vechi 2138/P/2005) definitivă prin Decizia penală nr.7334/18 decembrie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Conform art.36 alin.1, 34 lit."b", 35 alin.1 Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit."a,b" Cod penal, cu executare în regim de detenție și aplicarea pedepsei accesorii conform art.71 rap.la art.64 lit."a,b" Cod penal.
Conform art.36 alin.3 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului fracțiunea executată în stare de arest preventiv în perioada 23.02.2002- 21.12.2004. Sub acest aspect s-a avut în vedere că arestarea preventivă s-a dispus pentru infracțiunea de tâlhărie, iar ulterior s- menționat de către instanța de control judiciar, deducerea arestării executate din pedeapsa aplicată pentru această faptă.
S-a anulat vechiul mandat de executare (nr.92/2006 din 30.01.2007 emis de Tribunalul Bistrița -N în baza Sentinței penale nr. 82/F/2006) pentru pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit."d,f" Cod penal, art. 13 Cod penal și se va dispune emiterea unui nou mandat corespunzător prezentei sentințe.
Având în vedere că prin Decizia penală nr. 7334/18 decembrie 2006 Inaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost casată Decizia penală nr. 234/2006 a Curții de Apel Cluj și Sentința penală nr. 82/F/2006 a Tribunalului Bistrița -N numai cu privire la infracțiunea de omor prev.de art.174,176 alin.1 lit."d" Cod penal și referitor la latura civilă a cauzei sub aspectul acestei infracțiuni, instanța a soluționat în acest cadru procesual și acțiunea civilă exercitată de părțile vătămate și, însă ținând seama de dispozițiile art.385/8 alin.1 Cod procedură penală, în sensul neagravării situației inculpatului în propria cale de atac, prevederi legale care au aplicare și cu ocazia rejudecării.
Așa fiind, s-a dispus, conform art.14,346 Cod procedură penală rap.la art.998 Cod civil, obligarea inculpatului la plata către părțile civile și a sumei de 2.00 lei RON (20.000.000 lei vechi) cu titlul de daune materiale, respectiv câte 1.000 lei pentru fiecare dintre acesta, reprezentând cheltuieli de înmormântare a victimei, care au fost considerate dovedite prin declarațiile martorilor audiați în cauză (198,207).
De asemenea, în baza acelorași texte de lege, s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 5.000 lei RON (50.000.000 lei vechi) cu titlul de daune morale (câte 2.500 lei pentru fiecare dintre părțile vătămate).
Deși daunele morale acoperă doar în parte suferința părților civile prin moartea tatălui lor, instanța a avut în vedere că acestea s-au constituit părți civile doar cu suma de 50.000.000 lei vechi, fără să solicite actualizarea acestei sume la data pronunțării hotărârii. De asemenea, părțile civile nu au atacat Sentința penală nr. 82/17.05.2006 pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr. 2138/2005, astfel că, în rejudecarea cauzei, după admiterea unei căi de atac exercitată de inculpat, conform art. 385 Cod procedură penală, nu se poate înrăutăți situația acestuia în niciun fel.
Conform art. 191 Cod procedură penală, inculpatul a fost obligat și la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 3.760 lei (din care 100 lei reprezintă onorariul avocatului din oficiu, iar diferența, costul expertizelor medico-legale și cheltuielilor judiciare aferente judecării în această din urmă rejudecare a cauzei.
Împotriva soluției instanței de fond au declarat apel inculpatul și părțile civile si.
Prin motivele orale susținute de apărătorul din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea în întregime a sentinței tribunalului și judecând pe fond cauza, achitarea sa în baza art.10 lit.c rap.la art.11 pct.2 lit.a proc.pen.întrucât nu el este autorul infracțiunilor deduse judecății ci o altă persoană, probatoriul testimonial și științific atașat dosarului demonstrând cu prisosință această împrejurare.
Prin scriptul depus la dosar la fila 2, părțile civile au solicitat admiterea apelului lor, desființarea soluției tribunalului atât sub aspect penal cât și sub aspect civil. Astfel, părțile civile au apreciat că se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului la 25 de ani închisoare, iar sub aspectul laturii civile au considerat că pe lângă despăgubirile materiale și morale stabilite s-a omis a li se acorda cheltuielile judiciare avute în toate ciclurile procesuale in sumă de 1.499 RON (14.499.000 Rol).
Curtea, examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la apelul inculpatului:
Conform art.1 din Codul d e procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Raportând apelul inculpatului, motivele invocate, la actele și probele din dosar, la modul de administrare, prin prisma principiilor procesual penale enumerate, curtea constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul nu a recunoscut infracțiunile reținute în sarcina sa, astfel că în stabilirea vinovăției acestuia, instanța de judecată a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză, nu numai declarația sa.
Inculpatului i s-a respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil prin respectarea principiului egalității de arme, promovat de CEDO. Astfel, cu privire la acest principiu, CEDO precizează că "exigența egalității armelor, în sensul unui echilibru just între părți, implică obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a-și prezenta cauza, inclusiv probele, în condiții care să nu o plaseze într-o situație de dezavantaj net în comparație cu adversarul său. Obligația de a veghea în fiecare caz la respectarea condițiilor unui proces echitabil revine autorităților naționale". (a se vedea hotărârea nr.27 din oct.1993 Dombo Bv versus Olanda).
Mai mult, aceeași C, a statuat obligativitatea comunicării pieselor dosarului, "în măsura în care presupune un proces echitabil și în contradictorialitate". (hotărârea din 24 februarie 1994 Bendenoun versus Franța). De asemenea, "respectarea dreptului la un proces echitabil, presupune dreptul de a avea acces la toate dovezile strânse de procuror" (a se vedea hotărârea CEDO Edwards versus Marea Britanie din 16 dec.1992).
Ca atare, garanțiile cu privire la un proces echitabil au fost respectate, atât din perspectiva dreptului intern cât și al disp.art.5 și 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că nu se poate reține vreo cauză de nulitate absolută, dintre cele prevăzute de art.197 alin.2 proc.pen.
Având în vedere criticile aduse de inculpat hotărârii tribunalului, instanța de apel ținând cont de efectul devolutiv al căii de atac promovate, a efectuat o nouă judecată în fond a cauzei prin reexaminarea probatoriului deja administrat.
Potrivit art. 345 al.1 Cod pr.penala, asupra invinuirii aduse inculpatului, instanta hotărăste prin sentință, pronuntind după caz condamnarea, achitarea sau incetarea procesului penal.
Art. 345 al.2 din același Cod, precizeaza ca solutia de condamnare a inculpatului se pronunta numai daca instanta constata ca fapta exista, constituie infractiune si a fost savirsita de inculpat.
Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanta de judecata pronunta condamnarea inculpatului numai in situatia in care probele strinse in cursul urmaririi penale si verificate in cursul cercetarii judecatoresti, dovedesc in mod cert, printre altele, că fapta a fost savirsita de inculpat.
Potrivit art. 200 din Codul d e procedura penala, " urmarirea penala are ca obiect stringerea probelor necesare cu privire la existența infractiunilor, la identificarea faptuitorilor și la stabilirea raspunderii acestora pentru a se constata daca este sau nu cazul sa se dispuna trimiterea in judecata.
Art. 289 Cod pr.penala dispune ca " judecata cauzei se face in fata instantei constituita potrivit legii si se desfasoara in ședință, oral, nemijlocit si in contradictoriu".
Astfel, probele strinse in cursul urmaririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata.
Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse in cursul urmaririi penale trebuie verificate in activitatea de judecata de catre instanta, in ședință publică in mod nemijlocit, oral și in contradictoriu.
Numai dupa verificarea efectuata, in aceste conditii, instanta poate retine motivat, ca exprima adevărul, fie probele de la urmarire penala, fie cele administrate in cursul judecătii.
Pe de alta parte, in raport de dispozitiile art. 62, 63 Cod pr.penala, cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 Cod pr.penala, hotarirea prin care se solutioneaza cauza penala dedusa judecătii trebuie sa apara ca o concluzie, sustinuta de materialul probator administrat in dosar, constituind un lanț deductiv, fara discontinuitate.
Ori, în cauza, probele strânse in cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere in judecata, precum si probele administrate în faza judecătii, dovedesc, în mod cert, ca autorul infractiunilor de omor deosebit de grav prev.de art.174, 176 alin.1 lit.d pen. tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit.d și f pen. este inculpatul și că faptele au existat în realitate.
Toți martorii indicați în rechizitoriul parchetului au fost audiați nemijlocit de către Tribunalul Bistrița -N.
Verificând în mod nemijlocit conținutul declarațiilor martorilor rezultă fără echivoc că inculpatul este autorul infracțiunilor comise asupra părții vătămate.
Astfel, în declarația de la fila 175 martorul arată că "în seara de 22 februarie 2002 inculpatul a recunoscut că avea vinul de la victima spunând că a primit produsul de la victimă. În timp ce consumam vin, inculpatul se tot îndrepta de spate, ca si cum era lovit. L-am întrebat de ce face acele gesturi, iar acesta mi-a spus "că a picat", s-a văitat că-l doare umărul și s-a frecat cu mâna. Inculpatul era supărat și cumva agitat comparativ cu starea în care l-am lăsat când ne-am despărțit în jurul orei 22,30. Hainele îi erau deranjate și scoase din pantaloni. Inculpatul mi-a cerut un cuțit pentru că intenționa să taie dintr-o bucată pe care o avea asupra lui. Inculpatul mi-a răspuns că avea slănina tot de la victimă și că a primit-o tot în acea noapte pentru că l-a ajutat în ziua anterioară pe victimă în gospodărie.În aceeași declarație, martorul arată că "inculpatul a recunoscut omorul la sediul organelor de poliție B la 23 februarie 2002 unde textual a afirmat că l-a omorât pe ".
De asemenea, prin declarația dată nemijlocit în fața instanței (153) concubina inculpatului arată că "în dimineața zilei de 23.02.2002 a sesizat că inculpatul era lovit la mână, iar în legătură cu evenimentele petrecute în noaptea de 22.02.2002 a precizat că în jurul orelor 21,30 dar sigur înainte de ora 22,00, inculpatul s-a deplasat la domiciliul martorului pentru aduce lapte minorei ce o au împreună, venind de la domiciliul martorului însoțit de acesta, au stat la locuința inculpatului vreo 20 de minute după care au plecat împreună la domiciliul martorului. La plecare inculpatul era îmbrăcat cu o haină din piele cu mânecile dintr-un material mai deschis, culoarea crem deschis, pe fețele hainei fiind desenate dungi. În jurul orelor 23,15 inculpatul a revenit acasă fără a mai fi îmbrăcat însă cu haina cu care a plecat. În legătură cu dispariția hainei mi-a spus că a lăsat-o la martorul. Când a revenit, inculpatul i-a cerut martorei "să-i dea două palme". În dimineața zilei de 23.02.2002 inculpatul i-a dat martorei cizmele din pentru a i le spăla, ocazie cu care martora a observat pe ele noroi și roșii, uscate. Mai mult, înainte de a fi solicitat de către organele de poliție să se deplaseze la sediul lor pentru a da declarații "inculpatul i-a cerut martorei să nu spună cuiva despre cele petrecute în timpul nopții și să nu se implice în "povestea asta" pentru că fetița este mică".
Aceeași martoră, arată că în noaptea de 22.02.2002 inculpatul însoțit fiind de martorul a adus la locuința comună vin și produse alimentare despre care a afirmat că le-a sustras de la locuința victimei.
Declarațiile constante ale martorilor din faza de urmărire penală cât și din faza de cercetare judecătorească, G, se coroborează perfect cu actele medico-legale depuse la dosarul cauzei, respectiv cu raportul de expertiză medico-legală al victimei cât și cu concluziile rapoartelor de expertiza întocmite de Institutul de Criminalistică al Ministerului d e Interne B cât și cu raportul de expertiză medico-legală examen ADN întocmit de IML Minovici B vizând eșantioanele de țigări găsite la locul faptei și cu raportul de expertiză medico-legală examen ADN al firelor de păr ridicate de pe treptele imobilului victimei pentru a se stabili dacă aparțin sau nu, inculpatului sau unei alte persoane, precum și cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică al inculpatului întocmit de IML B, expertiză cu ocazia căreia inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie asupra victimei, iar motivația oferită medicilor a fost aceea că "faptele au fost comise ca efect al consumului exagerat de alcool".
Ca o concluzie unică și neechivocă, ce se desprinde din probele științifice la care s-a făcut referire este aceea că probele ADN atestă că firele de păr recoltate de pe treptele casei victimei provin de la inculpat iar eșantioanele de țigări găsite la locul faptei conțin ADN provenit de la numitul, respectiv, același inculpat.
În aceste condiții, apărarea inculpatului formulată cu ocazia judecății, în celelalte cicluri procesuale în sensul că i s-au găsit fire de păr la locuința victimei ca efect al ridicării părții vătămate de la sol pentru a îl transporta în casă, victima fiind gasită în C, va fi înlăturată ca nesinceră, probele științifice ale dosarului atestând că firele de păr ale apelantului găsite pe treptele imobilului victimei au fost detașate prin smulgere, punând în evidență faptul că în realitate a avut loc o luptă în care au fost antrenați, apelantul și victima, aceasta din urmă aflată într-o postură de autoapărare, context în care i-a smuls inculpatului firele de păr care au căzut pe treptele casei.
Probele testimoniale directe și indirecte, probele științifice la care s-a făcut referire mai sus, se coroborează perfect chiar și cu declarația inculpatului dată în fața medicilor psihiatri de la IML Minovici B în care a descris împrejurarea comiterii infracțiunilor pe care le-a motivat ca fiind săvârșite sub influența alcoolului. Dacă nu s-ar fi știut vinovat și implicat în uciderea victimei, nu i-ar fi atras atenția concubinei în dimineața de 23.02.2002 de a nu declara nimic despre cele petrecute în noaptea anterioară, organelor de poliție, nici nu ar fi rugat-o să-i tragă două palme, raportat la mustrările de conștiință pe care le-a avut ca urmare a uciderii vecinului său, o persoană în vârstă, căruia i-a sustras ulterior bunurile materiale agonisite pentru traiul zilnic, și nici nu i-ar fi solicitat concubinei să-i spele cizmele din care purtau urme de culoare roșie. Împrejurarea că în noaptea uciderii victimei, inculpatul și-a ascuns și aruncat jacheta pe care a purtat-o în jurul orelor 21,30 când s-a deplasat în zona locuinței victimei, demonstrează fără nici un dubiu că aceasta purtând urme materiale ale crimei, a fost cu bună știință,dosită de către inculpat, condiții în care nici nu a putut fi supusă unei expertize biocriminalistice așa cum s-a cerut de către instanța supremă în motivarea recursului promovat de către inculpat și admis de către magistrații Înaltei Curți.
Vinovăția inculpatului reiese indubitabil și din coroborarea raportului de expertiză medico-legală al victimei întocmit de IML C, din care rezultă că leziunile traumatice ale acesteia s-au produs prin lovire repetată cu corpuri contondente, posibil cu pumni sau picioare, urmată de cădere și târâre, cu declarațiile martorilor și care la unison atestă că inculpatul a doua zi după crimă prezenta lovituri la mână și peste corp, acuzând dureri de spate. Mai mult, anterior săvârșirii omorului, inculpatul era într-o stare de relativ calm, iar după săvârșirea acestuia aceeași martori arată că el era agitat iar hainele erau în dezordine scoase din pantaloni și părul răvășit, prezentând leziuni la mână și dureri de spate, lipsindu-i totodată jacheta de culoare crem cu dungi, cu care era îmbrăcat anterior săvârșirii infracțiunii de omor.
Dispozițiile art.63 alin.2 proc.pen.exclud o ordine de preferință, nefăcându-se distincție în ceea ce privește valoarea în stabilirea adevărului, în raport de faza în care au fost administrate, criteriul determinant în aprecierea probelor constituindu-l forța acestora de a exprima adevărul, indiferent de momentul procesual căruia aparține sau de organul care le-a administrat.
Dând sens și dispozițiilor art.3 din proc.pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, instanțele de fond și apel au reținut și apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ținând seama de întregul material administrat în cauză.
Cum, potrivit art.64 proc.pen. nu se face distincție între valoarea probantă a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale și a judecății, se poate concluziona că nu există un temei legal pentru a se crea o ordine de preferință între declarațiile inculpatului.
Pe de altă parte, declarațiile inculpatului date în faza de urmărire penală pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Inculpatul nu a mai putut fi audiat de către Tribunalul Bistrița -N în cursul prezentei judecăți, deoarece aceeași instanță l-a pus în libertate prin sentința penală 344 din 21 decembrie 2004 când a apreciat că poate fi condamnat doar la o pedeapsă de 2 ani, 9 luni și 29 de zile pentru infracțiunile de violare de domiciliu și furt calificat, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, ceea ce i-a permis inculpatului să părăsească fraudulos țara, în prezent fiind dat în urmărire internă și internațională, conform scriptului depus la dosarul curții (18).
În legătură cu atitudinea inculpatului este de observat că dacă nu ar aprecia că este vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată trebuia să rămână pe teritoriul țării și a se prezenta în fața organelor judiciare pentru a combate lipsa de temeinicie a probelor în acuzare furnizate de parchet. Faptul că se teme de rigorile legii, este demonstrată de sustragerea sa de la executarea pedepsei de 5 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prin sentința penală 82 din 17 mai 2006 a Tribunalului Bistrița -N, condamnare care s-a dispus după prima desființare a hotărârii instanței de fond de către Curtea de Apel Cluj, când dosarul a fost trimis pentru rejudecare ca efect al admiterii apelurilor Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N și al părților civile.
Datorită absenței inculpatului care s-a sustras cu rea credință rejudecării cauzei, nici Tribunalul Bistrița -N și nici Curtea de Apel Cluj nu a mai putut dispune efectuarea testului poligraf și nici expertiza biocriminalistică asupra jachetei purtată de inculpat în noaptea crimei pentru a se stabili dacă prezintă urme de natură biologică umană și profilul genetic al persoanei de la care provin urmele.
Imposibilitatea administrării probelor științifice este demonstrată prin adresa IPJ B-N care a comunicat că în cadrul serviciului nu s-a aflat nici un obiect de îmbrăcăminte provenit din cauza dedusă judecății, iar raportul de constatare al comportamentului simulat presupune neapărat prezența inculpatului și acordul acestuia la administrarea probei.
Este de precizat că la 21 martie 2007 procurorul de ședință aparținând Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița -N a depus la dosar fotografia jachetei găsite cu ocazia cercetării la fața locului, dar care ulterior nu a mai putut fi găsită pentru a fi expertizată.
Coroborând toate probele administrate în ambele faze ale procesului penal, curtea este datoare să examineze cauza acordând întâietate principiului preeminenței dreptului, a respectării tuturor prevederilor legale (a se vedea cazul Sunday Times din 26 mai 1979 de la Curtea Europeană de la Strasbourg).
Tribunalul Bistrița -N a concluzionat că probele administrate conduc, cu certitudine la stabilirea situației de fapt expusă în considerentele hotărârii și a vinovăției inculpatului.
Au fost avute în vedere procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșele fotografice (1-33), raportul de constatare medico-legală nr.57/III/2002 întocmit de serviciul Medico-Legal B-N (36-47), Raportul de expertiză medico-legală nr.968/III/125 din 21.06.2001 întocmit de Institutul de Medicină Legală C-N (50-67), procesul-verbal de percheziție domiciliară (68) și dovada restituirii bunurilor sustrase aparținătorilor victimei (69-70), însoțite de planșele fotografice (70-75), Raportul de expertiză nr.174.114 din 5.04.2002, întocmit de Institutul de Criminalistică - Serviciul IV (79-81), Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.E2/10353 întocmit de Institutul de Medicină Legală, Prof. Dr. Minovici" B (89-90), Avizul Comisiei de Avizare și Control din cadrul acestui institut (91), probe aflate în dosarul de urmărire penală, Raportul de expertiză medico-legală - ADN, nr./13839/2006 din 20.03.2006, întocmit de Institutul de Medicină Legală " Minovici" B, aflat la 69-70, dos.nr.2138/P/2005 (în cadrul celei de-a doua rejudecări a cauzei), Raportul de expertiză medico-legală - ADN (completare), nr./13839/2006 din 23.11.2007 întocmit de Institutul de Medicină Legală " Minovici" B, efectuat în dosarul nr- în cadrul rejudecării cauzei în baza Deciziei penale nr.7334/18 decembrie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție (116-121), Raportul de expertiză dactiloscopică nr.67730/27.04.2007 întocmit de Institutul de Criminalistică-Serviciul de Judiciare (58-70 din același dosar, Adresa nr. 67730/TC/14.06.2007 a Institutului de Criminalistică (89-96 din același dosar), Adresa nr.9/28.01.2008 a Postului de Poliție al comunei, județul B-N (140-141), Adresa Poliției orașului B (142).
Sunt relevante sub aspectul vinovăției inculpatului privitor la infracțiunea de omor, îndeosebi declarațiile martorului G (119 dos. de urmărire penală 205-206 dosar. nr. 746/2003 și 153-155 din dos.nr-), (105-107 dos.de urm.penală și 199-200 din dos.nr.746/2003 și 174-175 din dos.nr-) dar și declarațiile date de acesta în dosarul nr. 746/2003, procesul-verbal de confruntare (108 dos.de urm.penală), declarațiile martorei (117), (118 - ambele din dosarul de urmărire penală), (120 dos.de urm.penală), declarația martorului (247 dos.nr.746/2003) probele existente în dosarul acvirat nr.263/2003 al Judecătoriei Beclean, declarațiile părților civile și din faza de urmărire penală (112-114) și din cursul cercetării judecătorești (187,189-190 dos. pen.nr.746/2003).
Curtea de Apel analizând probele administrate constată că acestea conduc, fără dubii, la concluzia primei instanțe cu privire la situația de fapt și vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor de omor deosebit de grav si tâlhărie.
Deși inculpatul a negat constant în faza de urmărire penală și în fața primei instanțe în anul 2004, afirmând că a fost condamnat pe nedrept, susținerile acestuia nu au suport probator.
Simpla afirmație a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente, nu poate influența convingerea bazată pe probe irefutabile.
Vinovăția inculpatului rezultă fără putință de tăgadă din declarațiile constante ale martorilor și, care se coroborează perfect cu rapoartele și completările actelor de expertiză medico-legală ale victimei, examenele ADN efectuate asupra firelor de păr și asupra mucurilor de țigări găsite la locul faptei, probe prin care s-a dovedit indubitabil că ele conțin ADN provenit de la inculpat. Inculpatul în mod constant în faza de urmărire penală și în prima faza de judecată nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, susținând că nu a tâlhărit și omorât victima, de remarcat fiind însă că declarațiile sale nu se coroborează cu celelalte probe existente la dosar.
Din raportul de expertiză medico-legală al victimei, rezultă că aceasta a suferit agresiuni cu pumnii și picioarele peste tot corpul, dovedindu-se totodată că a doua zi inculpatul prezenta leziuni la mână și îl durea spatele.
Inculpatul apelant a încercat să plaseze asupra altor persoane vinovăția săvârșirii faptei susținând că victima a fost omorâtă și tâlhărită de către numitul, apărare înlăturată ca neveridică de probele administrate în cauză.
Curtea va înlătura și susținerea inculpatului în sensul că victima a fost scăpată din mâini de către el în timp ce încerca să o transporte în casă, context în care i-au căzut fire de păr pe treptele acesteia, apărarea fiind combătută de probele științifice ADN depuse la dosar.
În raport de starea de fapt prezentată mai sus, este exclusă posibilitatea acceptării achitării inculpatului, deoarece evidența identității dintre autor și persoana inculpatului este indubitabilă.
În concluzie, rezultă fără echivoc că victima a primit din partea inculpatului mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste tot corpul, în urma cărora aceasta a decedat.
Întrucât condamnarea inculpatului s-a făcut pe baza unor dovezi convingătoare de vinovăție, nu se poate vorbi de constatarea încălcării art.6 paragraf 2 din CEDO cu referire la art.66 și art.52proc.pen. care reglementează prezumția de nevinovăție, garanție specifică a unui proces echitabil recunoscută persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni.
Așa fiind, în speță s-a dovedit în afara oricărui dubiu că inculpatul este autorul infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie comise asupra victimei, astfel că apărarea sa va fi înlăturată ca nesinceră, neputându-se pronunța o soluție de achitare în baza art.10 lit.c proc.pen.
Deși instanța de fond a stabilit în mod corect vinovăția inculpatului, pedeapsa aplicată acestuia nu reflectă pericolul social sporit al faptei și al făptuitorului apărând ca netemeinică, dar aflându-ne în rejudecare ca efect al admiterii recursului promovat doar de inculpat, nu se poate agrava situația acestuia în propria cale de atac, principiu de drept înscris în art.3858proc.pen.
În privința pedepselor accesorii respectiv a interzicerii dreptului de a alege, curtea apreciază că acesta a fost corect aplicat deoarece în cauză inculpatul a comis o infracțiune contra vieții. Gravitatea faptei relevă că inculpatul nu are capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viața.
Este adevărat că, într-o societate democratică, și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.
Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al celor mai apropiați semeni, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanță pe durata executării pedepsei.
Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuție în fiecare caz în contradictoriu și după examinarea împrejurării dacă interdicția respectă principiul proporționalității.
Pentru motivele ce preced, apelul inculpatului se va respinge ca nefondat în baza art.379 pct.1 lit.b proc.pen.
Cu privire la apelul părților civile:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin sentința penală 344/2004 a Tribunalului Bistrița -N, inculpatul, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani, 9 luni și 29 zile închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat și violare de domiciliu, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de omor deosebit de grav prev.de art.174 și art.176 lit.d pen.și tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit.d și f pen.cu art.13 pen. și constatându-se că pedeapsa rezultantă aplicată a fost egală cu durata arestării preventive, Tribunalul Bistrița -N a revocat măsura arestării preventive și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, respingând ca nefondată acțiunea civilă exercitată de părțile civile și.
Prin aceeași sentință, s-a disjuns cauza privind fapta de omor comisă de inculpat asupra victimei și s-a dispus trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N în vederea refacerii urmăririi penale și stabilirea adevăratului autor al infracțiunii de omor deosebit de grav. Sentința penală 344/2004 a Tribunalului Bistrița -N a fost atacată cu apel d e către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița -N și părțile civile și.
Prin decizia penală 93 din 6 aprilie 2005 Curtea de Apel Cluja admis ambele apeluri și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bistrița -N atât sub aspect penal cât și sub aspect civil.
În urma rejudecării dosarului, s-a pronunțat sentința penală 82 din 17 mai 2006 de către Tribunalul Bistrița -N prin care inculpatul a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b pen.și la 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit.d și f pen.cu aplic.art.13 pen. prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată acelea de: omor deosebit de grav prev.de art.174, 176 alin.1 lit.d pen. tâlhărie prev.de art.211 alin.2 lit.d și f pen.cu art.13 pen.și violare de domiciliu prev.de art.192 alin.2 pen.cu aplic.art.13 pen.totul cu art.33 lit.a pen.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat să achite părților civile suma de 2000 lei ron daune materiale și 5000 lei ron daune morale.
Această sentință nu a mai fost atacată cu apel d e către părțile civile, ci doar de către inculpat, astfel că prin decizia penală 234 din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluja fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei de mai sus a Curții de Apel Cluj, a formulat recurs doar inculpatul,fără ca hotărârea să fie recuratăși de către părțile civile.
Prin decizia penală 7334 din 18 decembrie 2006 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale 234 din 24 octombrie 2006 a Curții de Apel Cluj, a casat atât decizia curții cât și sentința tribunalului 82/17.02.2006, numai cu privire la infracțiunea de omor și referitor la latura civilă a dosarului sub aspectul acestei infracțiuni, trimițând cauza spre rejudecare în aceste limite la Tribunalul Bistrița -N, îndrumând instanța de fond să administreze mai multe probe științifice a examenului ADN (fire de păr provenind de la inculpat prelevate de la locul faptei, examenul mucurilor de țigări ridicate de la locul infracțiunii, expertizarea jachetei inculpatului).
În urma rejudecării, Tribunalul Bistrița -N a pronunțat sentința penală 171 din 29 oct.2008 în care sub aspect penal a reținut vinovăția inculpatului dar aflându-ne în rejudecare, în calea de atac exercitată doar de inculpat, nu s-a putut agrava situația personală a acestuia, conform art.3858proc.pen.și s-a menținut pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b pen.
Același principiu al neagravării situației inculpatului în propria cale de atac, a funcționat și sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei, inculpatul fiind obligat să achite celor două părți civile suma de 2000 lei ron daune materiale și 5000 lei ron daune morale, instanța supremă indicând prin hotărârea sa că rejudecarea speței va avea loc numai în privința infracțiunii de omor, corelativ pretențiile părților civile putând fi analizate doar în privința acestei infracțiuni, limitele casării fiind impuse de instanța superioară.
În aceste condiții, părțile civile după primul ciclu procesual nemaiatacând cu apel sentința penală 82/17 mai 2006 a Tribunalului Bistrița -N, și nici cu recurs decizia penală 234/24.10.2006 a Curții de Apel Cluj, prezentul apel apare ca inadmisibil pentru următoarele considerente:
Principiul non reformatio in pejus are aplicabilitate atât în fața instanțelor de control judiciar, cât și în fața instanței sesizate cu rejudecarea cauzei, rațiunea ce stă la baza lui fiind impusă de necesitatea ca părțile să nu fie inhibate în dorința de a supune controlului judiciar hotărârile care le privesc. Așadar, prin aplicarea acestui principiu, la rejudecarea cauzei în urma admiterii recursului declarat numai de inculpat, nu se poate crea acestuia o situație mai grea, prin condamnarea lui la pedepse mai mari decât cele stabilite inițial, în primul ciclu procesual.
În cazul în care recursul inculpatului a fost admis, dispunându-se rejudecarea de către prima instanță, aceasta, soluționând cauza, nu-i poate aplica o pedeapsă mai grea decât cea stabilită prin hotărârea casată, întrucât s-ar încălca prevederile art.3858pr.pen.așa cum am mai arătat.
În aceste condiții, apelul declarat de părțile civile prin care au solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de omor deosebit de grav cât și pentru cea de tâlhărie, cât și acordarea unor cheltuieli judiciare care nu au fost statuate de către instanța fondului, este inadmisibil, deoarece ele neatacând hotărârile judecătorești anterioare, în al doilea ciclu procesual, în cursul anului 2006, prin admiterea apelului prezent s-ar agrava situația inculpatului în propria cale de atac, ceea ce nu este conform cu prevederile art.3858pr.pen.
Așa fiind, apelul părților civile se va respinge ca inadmisibil în baza art.379 pct.1 lit.a pr.pen.
În baza art.88 pen.rap.la art.381 proc.pen.se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv pe perioada 23.02.2002-21 decembrie 2004.
În baza art.189 pr.pen.se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 200 lei onorar apărător oficiu ce se va plăti din
În baza art.192 pct.2 alin.2 proc.pen.fiecare parte civilă va achita statului câte 20 lei cheltuieli judiciare.
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.inculpatul va plăti statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorar apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul și ca inadmisibil cel al părților civile și, împotriva sentinței penale nr. 171/F din 29 octombrie 2008 a Tribunalului Bistrița N.
Potrivit art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 23 februarie 2002-21 decembrie 2004.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 200 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe părțile civile să plătească statului suma de câte 20 lei cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu părțile civile si de la comunicare cu inculpatul.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.PD/CA
19.02.2009 -4 ex.
Jud.fond.
Președinte:Delia PuriceJudecători:Delia Purice, Maria Boer
