Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 162/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APPEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 162
Ședința publică de la 28 2008
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Valentina Trifănescu
- - - judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror.
.
Pe rol, soluționarea apelurilor declarate de inculpatul și partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 64 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, lipsind partea vătămată, părțile civile Spitalul Clinic de Urgență C și Spitalul Municipal
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-a luat declarație inculpatului, după care, constatând apelurile în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru apelantul- inculpat, a solicitat admiterea apelului formulat de acesta și respingerea apelului formulat de către partea vătămată, arătând că încadrarea juridică corectă a faptei comisă de către inculpat este cea prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal și că intenția acestuia nu a fost aceea de a ucide partea vătămată, ci de a se apăra de aceasta din urmă. A precizat faptul că inculpatul a lovit o singură dată pe partea vătămată cu toporul și a arătat că instanța de fond nu a reținut dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal, fiind depășite limitele legitimei apărări. De asemenea, a arătat că inculpatul a avut atitudine procesuală sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea infracțiunii, iar starea de sănătate a acestuia este precară.
A solicitat astfel desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond, reîncadrarea juridică a faptei și reducerea pedepsei aplicate, în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, precum și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Reprezentantul Parchetului a arătat că încadrarea juridică a fost stabilită în mod corect de instanța de fond, întrucât, inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, folosind un topor cu care a lovit cu intensitate victima în zona capului, astfel că s-a reținut în mod corect încadrarea juridică dată de dispozițiile art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal.
Nu pot fi reținute în speță nici dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal, întrucât nu s-a dovedit faptul că partea vătămată l-a atacat pe inculpat. A mai arătat în continuare că nu se impune aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 74, 76 Cod penal, având în vedere natura și gravitatea faptei comisă de inculpat, însă cuantumul pedepsei poate fi reapreciat în limitele prevăzute de minimul special și maximul special.
A solicitat astfel admiterea apelului formulat de inculpat în privința reindividualizării pedepsei și respingerea apelului declarat de partea vătămată.
Recurentul - inculpat -, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea apelului propriu, precizând că își însușește concluziile apărătorului său.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra apelurilor de față:
Prin sentința penală nr. 64 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei din art. 20 rap. la art. 174 în art. 182 al. 2, ca neîntemeiată.
In baza art. 20 rap. la art. 174, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 29.12.1949 în C, judetul O, cu domiciliul în C,-, judetul, fără antecedente penale, CNP -, în prezent detinut în Penitenciarul d e Maximă Sigurantă C, la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b cod penal.
In baza art. 71, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a drepturilor prev. de art. 64 lit. a și cod penal.
In baza art. 88, s-a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv de la 18 mai 2007 la zi.
In baza art. 350 C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
In baza art. 118 lit. b, s-a dispus confiscarea toporului corp delict.
S-a admis cererea părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgentă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3301,07 lei despăgubiri civile și dobânzile legale de la rămânerea definitivă a sentinței până la acoperirea integrală a prejudiciului.
S-a luat act că Spitalul Municipal nu s-a constituit parte civilă în cauză.
S-a admis în parte cererea de constituire ca parte civilă a persoanei vătămate și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile, reprezentând daune morale.
S-a respins cererea persoanei vătămate privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată ca fiind neîntemeiată.
A fost obligat inculpatul la 2000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt nr. 287/P/2007 din 5 septembrie 2007 a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv,inculpatul pentru infracțiunea de tentativă de omor prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În după amiaza de 26.03.2007, partea vătămată, se afla în domiciliul ei din orașul C, situat pe- împreună cu concubina sa, și trei din cei patru copiii minori pe care îi au împreună, împrejurare în care, au fost anunțați de către fiul lor minor, despre faptul că a fost agresat de către numitul, pentru că ar fi lovit-o, din greșeală, cu mingea, pe fiica acestuia.
In raport de aceste precizări, dat fiind că sunt vecini și chiar rude, partea vătămată, împreună cu concubina, și copilul minor, au mers în domiciliul numitului, pentru a discuta în legătură cu incidentul prezentat de către fiul său, ocazie cu care, i-a reproșat lui, faptul că i-a agresat copilul.
Discuția dintre partea vătămată și, a degenerat în ceartă, cele două persoane îmbrâncindu-se reciproc, împrejurare în care, la locul incidentului, a apărut tatăl numitului, respectiv inculpatul, care avea asupra sa un topor, cu care, a lovit partea vătămată o singură dată, în zona capului, lovitură în urma căruia aceasta a căzut jos, pierzându-și cunoștința.
Pentru că starea medicală a părții vătămate era gravă, a fost transportată cu un taxi particular, la Spitalul din C, iar de aici a fost transferată la Spitalul clinic de Urgență C, unde s-a procedat la efectuarea unei intervenții chirurgicale de necesitate și unde a rămas internată până pe data de 16.04.2007.
După externare, partea vătămată s-a prezentat la Serviciul de Medicină legală O, în urma examinării, fiindu-i eliberat certificatul medico legal nr.415/C, care concluzionează că a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse la data de 26t.03.2007 prin lovire cu un corp tăietor posibil și despicător,precum și faptul că prezintă infirmitate fizică permanentă.
Pe parcursul anchetei derulate în cauză, partea vătămată a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 30.000 euro, sumă în care se include atât cheltuielile ocazionate de însănătoșirea sa, cât și saune morale pentru faptul că a rămas cu o infirmitate fizică permanentă.
Derularea incidentului în împrejurările descrise mai sus de către partea vătămată, este confirmat atât de către concubina sa, cât și de numiții - -,.
Cu privire la susținerile părții vătămate, inculpatul -, pe parcursul anchetei derulate în cauză, a recunoscut că a lovit partea vătămată cu toporul în zona capului, dar a făcut acest lucru, după ce a fost lovit la rândul său de către partea vătămată, cu capul în zona abdominală,precum și pentru faptul că partea vătămată pusese mâna pe o cazma cu care probabil ar fi putut să îl lovească. Totodată, inculpatul a menționat că deși a prezentat o leziune traumatică, nu o poate confirma medico legal, pentru că nu s-a prezentat la medicul legist în vederea examinării.
În timpul anchetei, dar mult mai târziu după comiterea faptei, respectiv la data de 22.05.2007, prin apărătorul ales, inculpatul -, a formulat la rândul său, plângere împotriva părții vătămate, a concubinei acestuia, și a lui, pentru comiterea, cu aceeași ocazie a infracțiunilor de violare de domiciliu și lovire sau alte violențe prev.de art. 192 al. 2, și art. 180 alin. 1, având în vedere că atât el, cât și fiul său locuiesc în aceeași curte, dar în imobile separate, solicitând audierea mai multor persoane, respectiv a fiului său, și, persoane aflate cu inculpatul în raporturi de rudenie sau afinitate.
S-a constatat că și depozițiile acestor persoane, care de altfel mai fuseseră audiate anterior, confirmă faptul că partea vătămată, soția și fratele acestuia au pătruns în curtea numitului, care este și a inculpatului, fără a avea asupra lor vreun obiect contondent și cu intenția de a purta discuții legate de incidentul dintre copii.
De altfel, chiar persoanele la care inculpatul a făcut trimitere au recunoscut faptul că au pătruns în curtea numitului, dar au precizat că intenția lor nu a fost aceea de a viola domiciliul inculpatului, care la momentul pătrunderii în curte nici nu era prezent, ci de a purta o discuție cu fiul acestuia legată de o ceartă între copii. Poziția subiectivă a acestor persoane,a fost confirmată de faptul că nu au avut asupra lor nici un obiect contondent, ceea ce înseamnă că în împrejurările concrete în care fapta de violare de domiciliu a fost comisă, nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracțiuni, așa cum nu poate fi reținută în sarcina acelorași persoane nici infracțiunea de lovire sau alte violențe, dat fiind că nici persoanele propuse de inculpat a fi audiate nu confirmă faptul că acesta ar fi fost lovit de partea vătămată.
Așadar probele administrate în cauză au confirmat că singura infracțiune care poate fi reținută este cea comisă de inculpatul prin lovirea părții vătămate în zona capului cu toporul, provocându-i leziunile traumatice descrise în certificatul medico-legal și întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174, fiind săvârșită cu intenția directă de a suprima viața victimei.
Având în vedere obiectul folosit, zona vitală vizată de inculpat și intensitatea loviturii pentru care a necesitat 24 - 25 zile îngrijiri medicale pentru vindecare și care i-au produs părții vătămate o infirmitate permanentă s-a reținut ca fiind neîntemeiată cererea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în art. 182 al. 2 ca și scuza provocării prev.de art. 73 lit. b reținerea circumstanțelor atenuante, urmând a fi respinsă, probele administrate infirmând cele susținute de apărătorul inculpatului.
Vinovăția inculpatului a fost pe deplin stabilită și dovedită cu materialul probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, planșele fotografice și certificatul medico-legal.
La individualizarea pedepsei aplicată au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art. 72 respectiv pericolul social al faptei dat de modalitatea comiteri ei, împrejurările concrete de săvârșirea infracțiunii dar și circumstanțele personale ale inculpatului care a recunoscut parțial comiterea infracțiunii respective, nu are antecedente penale și prezintă mai multe afecțiuni privind starea sănătății conform scrisorii medicale eliberată de Penitenciarul Spital D. nr. 2282/ 27 septembrie 2007 depusă în copie la dosar.
Având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului s-a apreciat că pedeapsa închisorii, orientată spre un cuantum puțin mai ridicat decât minimul special prevăzut de textul de lege incriminator, este de natură să-și atingă scopul preventiv educativ și sancționator prevăzut de legiuitor.
Astfel s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie prev.de art. 64 lit. a și b pe perioada executării pedepsei precum și pedeapsa complementară a interzicerii acelorași drepturi pe o durată determinată după executarea pedepsei principale.
La stabilirea acestei pedepse s-a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise, valorile sociale lezate prin activitatea infracțională astfel încât fapta săvârșită îl face incompatibil cu exercitarea acestor drepturi.
Sub aspectul laturii civile, deși partea vătămată s-a constituit parte civilă în cursul urmăririi penale cu suma de 30.000 euro iar în cursul cercetării judecătorești cu suma de 1 miliard lei, în conformitate cu dispozițiile art. 14 și 346 C.P.P. rap.la art.998 și urm. cod civil, acțiunea civilă formulată de partea civilă a fost admisă în parte numai pentru suma de 10.000 lei daune morale corespunzător suferințelor fizice și psihice produse, raportate la numărul redus de 24 - 25 zile îngrijiri medicale necesare pentru vindecarea leziunilor cât și pentru aceea că acordarea sumelor pretinse în totalitate ar constitui un prilej de îmbogățire fără justă cauză a părții civile și o împovărare nejustificată a inculpatului.
In ce privește obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată, cererea părții civile a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada acestora până la pronunțarea sentinței, cererea și chitanța de plată a onorariului de avocat fiind depusă prin corespondență după pronunțarea sentinței.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel, în termen legal, atât inculpatul, cât și partea vătămată.
În motivele de apel formulate de inculpat, personal și prin apărător, s-a solicitat admiterea apelului formulat, arătând că încadrarea juridică corectă a faptei comisă este cea prevăzută de art. 182 alin. 2 Cod penal și că intenția sa nu a fost aceea de a ucide partea vătămată, ci de a se apăra de aceasta din urmă. A precizat faptul că a lovit o singură dată pe partea vătămată cu toporul și a arătat că instanța de fond nu a reținut dispozițiile art. 73 lit. b Cod penal, fiind depășite limitele legitimei apărări. De asemenea, a arătat că a avut atitudine procesuală sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea infracțiunii, iar starea de sănătate a acestuia este precară, așa încât, pot fi reținute în cauză circumstanțele prevăzute de art. 74, 76 Cod penal.
A solicitat astfel desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond, reîncadrarea juridică a faptei și reducerea cuantumului, în sensul aplicării unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, precum și suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Partea vătămată a criticat soluția instanței de fond pentru netemeinicie, solicitând admiterea apelului propriu, desființarea hotărârii primei instanțe și acordarea în totalitate a sumei reprezentând despăgubiri civile, respectiv a daunelor morale solicitate în fața instanței de fond, aceste pretenții fiind pertinente și dovedite cu actele existente la dosar.
Apelul formulat de inculpat este fondat, urmând să fie admis, iar apelul formulat de partea vătămată este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, reținând că, la data de 26 marttie 2007, inculpatul a lovit cu toporul partea vătămată în zona capului, lovitură în urma căreia, partea vătămată a căzut, pierzându-și cunoștința, situația de fapt reținută fiind confirmată atât de declarațiile martorilor, -, cât și de declarațiile inculpatului, acesta recunoscând săvârșirea faptei.
Criticile formulate de inculpat în privința încadrării juridice a faptei, cât și a incidenței art. 73 lit. b Cod penal, sunt nefondate.
În raport cu obiectul folosit de inculpat, intensitatea loviturii raportată la leziunile produse părții vătămate, cât și zona în care a fost lovită partea vătămată - regiunea fronto-temporală stânga - instanța de fond a reținut corect că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide pe partea vătămată.
În privința circumstanței atenuante prevăzută de art. 73 lit. b Cod penal, Curtea constată că probele administrate în cauză nu confirmă împrejurările invocate de inculpat, în sensul că acesta ar fi fost lovit de partea vătămată și că aceasta ar fi încercat să îl lovească cu o cazma.
Apelul formulat de inculpat este fondat în privința pedepsei aplicate.
Curtea apreciază că, în raport cu limitele de pedeapsă prevăzute, împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, precum și persoana inculpatului, respectiv vârsta acestuia, faptul că nu are antecedente penale, aplicarea unei pedepse de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție va fi de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei, prevăzut de art. 52 Cod penal.
În privința pedepselor complementară și accesorie, instanța apreciază că, în raport cu natura și gravitatea infracțiunii comise, se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, în privința pedepsei complementare stabilind o durată de 2 ani.
În privința laturii civile a cauzei, Curtea constată că instanța de fond a făcut o justă apreciere a cuantumului despăgubirilor civile, obligând astfel inculpatul la plata sumei de 100.000 lei despăgubiri civile, sumă ce este de natură să contribuie la repararea prejudiciului cauzat părții civile.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, urmează a admite apelul declarat de inculpatul, desființând în parte sentința instanței de fond, iar în baza art.20 rap. la art.174 Cp. dispunând condamnarea inculpatului la pedeapsa de 5 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a și Cp. pe durată de 2 ani, în final cu aplicarea dispozițiilor art.71, art. 64 lit. și b Cp.
În baza art. 383 alin. 11raportat la art. 350 Cod procedură penală, precum și a art. 88 Cod penal, urmează a se dispune menținere măsurii arestării preventive luată față de apelantul - inculpat, cu deducerea detenției preventive în continuare la zi.
Celelalte dispoziții ale sentinței apelate, ce nu contravin prezentei decizii date în apel, vor fi menținute ca atare.
Totodată, urmează a se respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea vătămată, potrivit dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, iar conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, acest apelant va fi obligat la plata sumei de150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, suma de 100 lei reprezintă onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.64 din 17.06.2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosar nr-.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată împotriva aceleiași sentințe penale.
Desființează în parte sentința atacată.
In baza art.20 rap. la art.174 Cp.;
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a și Cp. pe durată de 2 ani.
Aplică inculpatului dispozițiile art.71, art.64 lit. și b Cp.
Menține măsura arestării preventive față de inculpat și deduce detenția preventivă în continuare la zi și menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă apelantul-parte vătămată la 150 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care, suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 28 2008.
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.GC
dact. 3 ex./IB() - 05 decembrie 2008
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Valentina Trifănescu
