Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 174/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(1487/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.174/
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA -IE 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Damian Dolache
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiectapeluldeclarat de revizuientul condamnat împotriva Sentinței penale nr.578/F din data de 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul revizuient condamnat, personal, aflat în stare de deținere și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuient condamnat depune la dosar copie de pe adresa nr.11966/P/2008 din data de 01 octombrie 2008 Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2
La întrebarea Curții, apărătorul din oficiu al apelantului revizuient condamnat arată că cererea acestuia de revizuire se întemeiază pe cazul prevăzut de art.394 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, întrucât s-au descoperit fapte și împrejurări noi, care nu au fost cunoscute de către instanța de judecată până la acest moment. De asemenea, arată că, pe calea revizuirii, condamnatul înțelege să solicite schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art.174 - 175 lit.i - 176 lit.c din Codul penal în infracțiunea prevăzută de art.183 din Codul penal și respectiv aplicarea dispozițiilor art.73 din Codul penal, în sensul reținerii în favoarea sa a scuzei provocării, pentru aceste motive solicitând ascultarea unor martori care nu au fost audiați până în prezent.
Apelantul revizuient condamnat, personal, solicită audierea martorului, pentru a dovedi că a fost provocat de către victimă.
Curtea, în raport cu precizările anterioare, apreciază că nu este necesară atașarea dosarului de fond și nici utilă pentru judecarea cauzei ascultarea martorului indicat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuient condamnat solicită, în temeiul art.379 pct.2 lit.a din Codul d e procedură penală, admiterea apelului, desființarea în întregime a sentinței atacate și, în temeiul art.403 alin.1 rap. la art.394 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, admiterea în principiu a cererii de revizuire.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază sentința instanței de fond ca fiind legală și temeinică, întrucât condamnatul nu a invocat fapte sau împrejurări noi, care să dovedească netemeinicia hotărârii de condamnare. Astfel, solicitarea condamnatului de schimbare a încadrării juridice a faptei și respectiv de aplicare a unei circumstanțe atenuante legale nu poate fi examinată în calea extraordinară de atac a revizuirii, întrucât aspectele invocate nu sunt de natură a dovedi lipsa de temeinicie a hotărârii definitive de condamnare. În consecință, solicită respingerea apelului, ca nefondat.
Apelantul revizuient condamnat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea apelului, schimbarea încadrării juridice a faptei și reducerea pedepsei.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.578/F din data de 26 mai 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul București - Secția I-a Penală a hotărât astfel:
În baza art.403 alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală, a respins, ca inadmisibilă, cererea condamnatului (fiul lui și, născut la data de 09 septembrie 1975, deținut în Penitenciarul Rahova ) de revizuire a Sentinței penale nr.1321/2004 a aceleiași instanțe, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1329/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A obligat pe revizuientul condamnat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu fiind avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că, prin hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat, condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art.174 - 175 lit.i - 176 lit.c din Codul penal, din care s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive, începând cu data de 10 aprilie 2003.
Potrivit art.393 alin.1 din Codul d e procedură penală, hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă a cauzei, iar art.394 din același cod enumeră în mod limitativ cazurile în care se poate solicita revizuirea.
În speță, condamnatul a invocat drept motiv de revizuire împrejurarea că a săvârșit fapta în stare de legitimă apărare, însă instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare a analizat, prin prisma materialului probator administrat, incidența în cauză a dispozițiilor art.73 lit.b din Codul penal, privitoare la provocare, constatând că acestea nu sunt aplicabile, astfel încât, cu atât mai puțin, nu se impune aplicarea dispozițiilor art.44 din Codul penal.
Tribunalul a mai constatat că niciunul dintre motivele invocate de revizuient nu fac parte dintre cele prevăzute în art.394 din Codul d e procedură penală, întrucât nu reprezintă împrejurări noi.
Împotriva acestei sentințe,a declarat apelîn termenul legal (la data de 10 iunie 2009)revizuientul condamnat, care, în dezbateri, a precizat că, prin cererea formulată, care, contrar celor hotărâte în primă instanță, ar trebui admisă în principiu, solicită a se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art.174 - 175 lit.1 - 176 lit.c din Codul penal în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art.183 din Codul penal și, de asemenea, reținerea în favoarea sa a scuzei provocării, conform art.73 lit.b din Codul penal și reducerea corespunzătoare a pedepsei.
Revizuientul condamnat a depus la dosar copie de pe adresa nr.11966/P/2008 din data de 01 octombrie 2008 Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B, în care se menționează că plângerea penală a acestuia cu privire la medicul (care i-a acordat îngrijiri medicale victimei la Spitalul Clinic de Urgență Sf. ) a fost trimisă Poliției Sectorului 2 B, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art.249 din Codul penal și, de asemenea, a solicitat audierea martorului, pentru a dovedi că a fost provocat de către victimă.
În raport cu motivele invocate și înscrisul depus de către revizuientul condamnat, Curtea a apreciat că, pentru justa soluționare a cauzei, nu este necesară atașarea dosarului în care a fost pronunțată hotărârea de condamnare și nici utilă audierea martorului indicat de apelant.
Analizând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma motivelor susținute de revizuientul condamnat, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelulcu care a fost sesizatăeste nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Prin Sentința penală nr.1321/F din data de 19 octombrie 2004 Tribunalului București - Secția I-a Penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1329/R din data de 23 februarie 2005 Înaltei Curți de Casație și Justiție (filele 9-12 din dosarul de fond), s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art.174 - 175 lit.i - 176 lit.c din Codul penal, reținându-se în fapt că, la data de 31 martie 2003, după ce mai fusese condamnat definitiv în anul 1992 pentru o infracțiune de tentativă la omor calificat, fără a se împlini termenul de reabilitare, aflându-se în incinta unui șantier, în prezența mai multor muncitori, acesta i-a aplicat numitului, cu o țeavă rectangulară, mai multe lovituri în partea superioară a corpului, în regiunea umărului și în cea a brațelor, dar și în cap, în urma cărora victima a suferit leziuni traumatice ce au determinat, în data de 05 aprilie 2003, într-o legătură indirectă de cauzalitate (pe fondul unor complicații medicale), decesul său.
Instanța care a pronunțat hotărârea de condamnare a analizat cererea inculpatului de acordare a beneficiului circumstanței atenuante legale prevăzute de art.73 lit.b din Codul penal (săvârșirea faptei în stare de provocare), respingând motivat această cerere.
Cererea de revizuire a acestei hotărâri este într-adevăr inadmisibilă, după cum în mod corect s-a reținut și prin sentința apelată în prezenta cauză, întrucât, pe de o parte, condamnatul nu a invocat în concret fapte sau împrejurări noi, care să nu fi fost cunoscute de către instanța care a pronunțat acea hotărâre și de către instanțele ce au soluționat căile ordinare de atac exercitate pe fond, nefiind astfel incident cazul de revizuire prevăzut de art.394 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, iar, pe de altă parte, motivele invocate în susținerea cererii, conform precizărilor explicite făcute în fața acestei instanțe, prin care se tinde la schimbarea încadrării juridice a faptei într-o infracțiune mai puțin gravă și respectiv la reducerea pedepsei, prin reținerea scuzei provocării, nu sunt de natură a dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, în sensul de a conduce la o soluție diametral opusă acesteia (achitarea inculpatului), situație în care nu este îndeplinită nici cerința art.394 alin.2 din Codul d e procedură penală.
Sub primul aspect, Curtea observă că, deși prin cererea scrisă de revizuire (filele 5-7 din dosarul de fond) condamnatul a făcut referire la descoperirea ulterioară a doi noi martori oculari (doar unul nominalizat în apel), pe calea revizuirii nu este posibilă prelungirea probatoriului, prin eventuala audiere a acelor martori, pentru fapte deja cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat cauza pe fond, întrucât, potrivit art.394 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, faptele probatorii trebuie să fie noi, iar nu mijloacele de probă.
În acest context, Curtea reține că nici pretinsa săvârșire a faptei în stare de legitimă apărare (aspect pe care, de altfel, după ce l-a invocat în primă instanță, condamnatul a renunțat să-l mai susțină și în prezentul apel) nu se circumscrie cazului de revizuire analizat, câtă vreme nu s-au indicat fapte probatorii noi care să fie în măsură a contrazice constatarea instanței care a pronunțat hotărârea definitivă de condamnare, în sensul că, pe fondul cauzei, nu sunt îndeplinite nici măcar condițiile mai puțin restrictive ale stării de provocare.
În ceea ce privește plângerea penală formulată de condamnat cu privire la medicul care i-a acordat îngrijiri medicale victimei, despre care acesta pretinde că nu au fost corespunzătoare, Curtea constată că, până în prezent, nu s-a dovedit nici măcar că, față de medicul respectiv, ar fi fost începută urmărirea penală, astfel că simpla formulare a acelei plângeri nu constituie nici ea o împrejurare nouă, în accepțiunea art.394 alin.1 lit.a din Codul d e procedură penală, cu atât mai mult cu cât existența unor complicații medicale a fost analizată și prin hotărârea de condamnare, tocmai pentru acest motiv reținându-se o legătura de cauzalitate secundară (indirectă) între leziunile traumatice cauzate de inculpat victimei și decesul acesteia din urmă.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, nici din oficiu, nu se constată motive legale de desființare a sentinței atacate, Curtea, în temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, apelantul revizuient condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul condamnat împotriva Sentinței penale nr.578/F din data de 26 mai 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în Dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe apelantul revizuient condamnat la plata sumei de 400 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, onorariul avocatului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru apelantul revizuient condamnat.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 / 31.07.2009
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Damian Dolache
