Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 184/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 25758/3/2009
1900/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.184
Ședința publică data de 12 august 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Sofica
JUDECĂTOR 2: Nedelcu Antoaneta
GREFIER: - C
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de condamnatul revizuient împotriva Sentinței penale nr.680 din data de 24 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul condamnat personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu cu delegație la dosar nr.-.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea asupra apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului condamnat solicită admiterea apelului și pe fond admiterea cererii de revizuire considerând că sunt îndeplinite disp.art.394 lit. a Cod procedură penală având în vedere că există fapte și împrejurări care nu au fost cunoscute la momentul soluționării cauzei, condamnatul nu a fost recunoscut ca autor al faptei iar martorul a spus că u este autorul acestei fapte.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat și solicită menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate întrucât motivele invocate de revizuient în sensul că a fost condamnat nevinovat, nu ar fi fost audiați toți cei 16 martori din rechizitoriu precum și martorul nu se circumscriu cazurilor prevăzute de art.394 Cod procedură penală. Așa cum rezultă din actele dosarului, revizuientul nu și-a recunoscut fapta în fața instanței dar la urmărirea penală a recunoscut că a participat la evenimentul din data de 20-21.05.2002 lovind-o și el pe victima, aspecte susținute de martorii oculari audiații. A reaudia acești martori înseamnă a realiza o prelungire a probatoriului ceea ce este inadmisibil pe calea revizuirii.
Apelantul condamnat, având cuvântul, arată că nu a recunoscut fapta nici la urmărirea penală întrucât dat o declarație cu totul despre altcineva. De asemenea, arată că a fost internat în Spitalul 9 fără voia sa,iar pe data de 24.05.2004 se afla în spital și nu a fost în fața doamnei procuror să dea declarații fiind externat pe data de 25. Martorul a făcut o descriere în fața instanței despre persoana pe care a văzut-o la locul faptei arătând că are peste 1, 80, solid, păr negru și ondulat, învederând instanței că nu condamnatul este persoana pe care a văzut- Consideră că este nevinovat și arată că martorele au fost concubinele sale, acestea fiind amenințate de către anchetatori să dea declarații împotriva sa.
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.680/24.07.2009, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a respins cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1550/07.12.2004 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, formulată de revizuientul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea formulată, petentul condamnat a solicitata revizuirea sentinței penale nr. 1550/07.12.2004 a Tribunalului București - Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr.4620/14.04.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat la o pedeapsă de 15 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 - 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal.
În susținerea cererii de revizuire petentul condamnat a arătat că se consideră nevinovat și că instanțele nu i-au încuviințat audierea celor 16 martori pe care i-a propus și de asemenea nu s-a ținut seama de faptul că martorul, audiat fiind în fața instanței, a declarat că nu își mai aduce aminte cu exactitate fizionomia inculpatului.
Reține de asemenea instanța de fond că motivele invocat de condamnat nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de dispozițiile art. 394 Cod procedură penală.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de revizuire fără a ține seama de faptul că nu este el autorul faptei, solicitând audierea martorilor, probă respinsă de instanțele care au soluționat fondul cauzei.
Critica adusă nu este fondată.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate sub aspectul motivelor de apel invocate cât și din oficiu conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că apelul inculpatului nu este fondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 394 Cod procedură penală revizuirea poate fi cerută când:
a)s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță de soluționarea cauzei;
b)un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c)un înscris care servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d)un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e)când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Ca atare, art. 349 Cod procedură penală reglementează situațiile în care se poate cere revizuirea unei sentințe penale definitive, aspectele invocate de apelantul condamnat neputând fi încadrate în niciuna din situațiile expres și limitativ prevăzute de acest text de lege.
Prin cererea formulată, apelantul condamnat solicită prelungirea probei testimoniale constând în audierea a 16 martori, împrejurare ce nu se încadrează în cerințele prev. de art. 394 Cod procedură penală, revizuirea fiind o cale extraordinară de atac având ca scop îndreptarea unei erori judiciare și nu prelungirea materialului probator.
De asemenea, faptul că martorul a fost audiat cu ocazia soluționării în fond a cauzei, conduce la concluzia că instanțele au avut în vedere, la pronunțarea soluției, depoziția acestui martor, inclusiv afirmațiile acestuia în sensul că nu își aduce aminte cu exactitate fizionomia inculpatului.
Față de considerentele arătate, reținând că sentința instanței de fond este legală și temeinică, Curtea urmează ca în baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală să respingă apelul condamnatului ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr.680/24.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă apelantul la 400 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.08.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- C
Red.
Dact./21.08.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Dumitrașcu SoficaJudecători:Dumitrașcu Sofica, Nedelcu Antoaneta
