Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 190/2009. Curtea de Apel Craiova

Dosar nr- - art. 20 raportat la art. 174 Cod penal -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI

INSTANȚA DE RECURS

DECIZIE PENALĂ Nr. 190

Ședința publică de la 07 Octombrie 2009

PREȘEDINTE: Constantin Diaconu JUDECĂTOR 2: Liana Balaci

Judecător - -

Grefier - -

Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.

Pe rol, soluționarea apelurilor promovate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ, inculpatul și partea vătămată, împotriva sentinței penale nr. 754 din 17 decembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul - inculpat asistat de avocat ales, apelantul - parte vătămată și martora.

Procedura completă.

S-a efectuat referatul oral al cauzei, a fost audiată - sub prestare de jurământ - martora prezentă (declarația acesteia fiind consemnată și depusă la dosar), după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Având cuvântul, reprezentantul Parchetului susține motivele scrise de apel, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței întrucât în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracțiunea de omor, în infracțiunea prevăzută de art. 181 Cod penal, deși din probele administrate în cauză rezultă că intenția inculpatului a fost aceea de a omorî pe partea vătămată, în raport de obiectul folosit, intensitatea loviturilor aplicate într-o zonă vitală, iar faptul că nu s-au produs consecințe mult mai grave, s-a datorat împrejurării că partea vătămată s-a apărat, protejându-și capul cu mâinile și a faptului că a strigat după ajutor, determinând fuga imediată a inculpatului de la locul faptei; de asemenea, s-a criticat faptul că instanța de fond a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cod penal, pronunțând astfel o hotărâre netemeinică și nelegală.

Apelantul - parte vătămată a criticat, de asemenea, sentința ca fiind nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului și, pe fond, condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor.

Avocat, având cuvântul pentru apelantul - inculpat, solicită admiterea apelului inculpatului conform motivelor scrise, în sensul desființării sentinței și, pe fond, achitarea inculpatului întrucât fapta pentru care a fost trimis în judecată nu există, respectiv s-a încălcat principiul in dubio pro reo deoarece, pentru a se angaja răspunderea penală a inculpatului trebuie răsturnată prezumția de nevinovăție, pe baza unei analize profunde a probelor administrate; ori, în cauză, sigura persoană care susține că a văzut ceea ce s-a întâmplat este soția părții vătămate dar, din probele administrate, rezultă că aceasta nu s-a aflat la locul indicat.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea apelului declarat de partea vătămată și respingerea apelului declarat de inculpat, întrucât s-a stabilit cu certitudine existența faptei.

Apelantul - inculpat, având ultimul cuvânt, nu recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat, arătând că între el și partea vătămată există relații tensionate și că a auzit-o când striga după ajutor întrucât a căzut și s-a lovit, acesta aflându-se la o distanță de circa 40 - 50 de metri de locul unde se afla partea vătămată.

Dezbaterile fiind închise;

CURTEA:

Asupra apelurilor penale de față;

Din actele și lucrările existente la dosarul cauzei, reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 754 din 17 decembrie 2008 pronunțată în dosarul cu nr-, TRIBUNALUL GORJ - Secția Penală a dispus, în baza art. 334.pen. schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20.pen. raportat la art. 174.pen. în art. 181 alin. 1.pen.

În baza art. 181 alin. 1.pen. a fost condamnat inculpatul - fiul lui și, născut la data de 23.02.1957 în comuna, jud. G, domiciliat în comuna, sat, județul G, cetățean român, studii 10 clase, electrician la -, căsătorit, fără antecedente penale, CNP - - la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 81.pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe perioada prevăzută de art. 82.pen. și i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 și următoarele din Codul penal.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b pen. pe perioada prevăzută de art. 71. pen. și în baza art. 71 pct. 5.pen. s-a dispus suspendarea executării acestor pedepse accesorii.

A fost obligat inculpatul la 3.000 lei despăgubiri civile și la 10.000 lei daune morale, în favoarea părții civile ; a fost obligat inculpatul la 1.200 lei cheltuieli judiciare statului, din care, suma 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, va fi suportată în avans din bugetul Ministerul Justiției, precum și 38 lei reprezentând taxa expertizei medico-legale către Institutul de Medicină Legală

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL GORJ nr. 658/P/2007, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 20 raportat la art. 174. pen.

În fapt, instanța de fond a constatat că, la data de 22.05.2007, în jurul orelor 11,30 - 12,00, partea vătămată s-a deplasat la o suprafață de teren ce-i aparținea, situată la aproximativ 100. de locuința sa, pentru a priponii o vaca, împrejurare în care a fost observat de către inculpat, ce se afla la o distanta de 40 - 50 metri de locul respectiv.

În timp ce se întorcea spre locuință, traversând albia unui, partea vătămată a fost surprinsa de apariția inculpatului - care avea asupra sa un obiect contondent, posibil par, cu care i-a aplicat doua lovituri la nivelul capului, producându-i pe regiunea parietala stânga superioara o plaga contuză și o fractură extremitate distala falanga 1 police drept și baza falanga 2 police drept.

Potrivit certificatului medico-legal nr. 641 din 23.05.2007 și a completării acestei constatări medico-legale, mecanismul de producere a leziunii parietale stânga este prin lovire cu un corp dur, cu suprafața de contact mică (mecanismul de producere al leziunii degetului I police de la mana dreapta a fost stabilit ca fiind cel mai probabil prin lovire cu corp dur, identic cu cel ce a produs leziunea de la cap), degetul fiind sprijinit pe o suprafață ca suport.

De asemenea, s-a stabilit că nu este exclus ca leziunea sa fie produsă simultan cu leziunea din regiunea parietala, partea vătămata apărându-se și încercând sa-și protejeze capul.

Martorii, -, alertați de strigatele de ajutor ale partii vatamate au acordat acesteia primul ajutor, după care martora și - șotia parții vătămate, 1-au transportat pe acesta la Postul de Politie și la Spitalul Județean Tg.J iu.

Din certificatul medico-legal, s-a reținut ca leziunile nu au pus in primejdie viata victimei, iar din probatoriul administrat nu a rezultat că inculpatul a avut intenția de a produce moartea victimei, instanța de fond admițând astfel cerea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174.pen. în infracțiunea prevăzută de art. 181 alin. 1.pen.

În drept, instanța de fond a constatat că fapta săvârșită de către inculpat - de a aplica parții vătămate doua lovituri cu un corp dur, in zona parietală stânga superioară, producându-i leziuni ce au necesitat de la data producerii lor 25 - 30 zile îngrijiri medicale - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. 1.penal. pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei și a modului de executare a acesteia (suspendare condiționată), instanța de fond a avut în vedere dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a acestuia, precum și persoana inculpatului, împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale.

În privința laturii civile a cauzei, instanța de fond a apreciat că pretențiile formulate de partea civilă au fost justificate în parte și l-a obligat astfel pe inculpat la plata sumei de 3.000 lei reprezentând despăgubiri civile și la 10.000 lei daune morale.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJ, inculpatul, cât și partea vătămată.

Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GORJa criticat sentința ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor, în mod greșit instanța de fond dispunând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 181 Cod penal, deși, din actele medico-legale rezultă că leziunile părții vătămate s-au produs prin lovire cu corp dur, iar intenția inculpatului de a omorî partea vătămată rezultă din obiectul folosit, intensitatea loviturilor aplicate într-o zonă vitală. S-a solicitat, de asemenea, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

Partea vătămată a criticat, de asemenea sentința sub aspectul laturii penale, solicitând condamnarea inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor.

Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în motivele scrise de apel d esființarea hotărârii și achitarea sa, întrucât fapta nu există, cu consecința respingerii acțiunii civile; se arată că, din probele administrate nu reiese faptul că a avut intenția de a suprima viața victimei, între aceștia neexistând nici un conflict, iar loviturile nu au fost de natură să pună în pericol viața părții vătămate; de asemenea, s-a arătat că, în cauză, s-a încălcat principiul in dubio pro reo, nefiind răsturnată prezumția de nevinovăție a inculpatului, care ar fi trebuit să se facă de instanța de fond în urma unei analize profunde a temeiniciei acuzației penale, atât în ceea ce privește problemele de fapt, cât și cele de drept, cu precizarea că întreaga soluție se bazează pe declarațiile părții vătămate și soției acestuia, care a relatat că a văzut când inculpatul l-a lovit pe soțul său însă, ulterior, s-a stabilit, după cercetarea la fața locului, că martora nu putea să vadă ceea ce a susținut, din locul în care a precizat că se afla. De asemenea, s-a arătat că martorii audiați nu puteau ajunge imediat la locul faptei, așa cum au susținut, deoarece locuiesc la circa 100 metri de acest loc, iar certificatul medico-legal al părții vătămate a fost constituit pro causa și, ca urmare, în cauză, probele referitoare la vinovăție nu sunt certe, sigure, complete, ci există îndoială cu privire la vinovăția inculpatului, impunându-se astfel achitarea acestuia.

Apelurile promovate de Parchet și inculpat sunt fondate, iar apelul declarat de partea vătămată este nefondat, urmând a fi soluționate ca atare, pentru următoarele considerente:

Verificând hotărârea apelată prin prisma criticilor și a materialului aflat la dosarul cauzei, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, bazată pe un material probatoriu concludent și just apreciat, în baza căruia, fapta reținută în sarcina inculpatului a fost încadrată în mod corect în prevederile infracțiunii prevăzută de art. 181 Cod penal.

Pentru verificarea susținerilor invocate în motivele de apel d e către inculpat și partea vătămată, instanța de apel a apreciat util pentru aflarea adevărului readministrarea probelor, respectiv audierea martorilor care au avut cunoștință despre conflictul dintre părți.

În mare, au fost audiați în mod nemijlocit martorii, și și, de asemenea, în raport de prevederile legale, s-a procedat la ascultarea inculpatului, care și-a menținut poziția procesuală de nerecunoaștere a faptei pentru care a fost trimis în judecată.

Instanța de apel, pe baza tuturor probelor aflate la dosarul cauzei și a probelor noi administrate, constată că, în mod legal prima instanță a stabilit vinovăția apelantului - inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 Cod penal, constând în aceea că, la data de 22 mai 207, aplicat părții vătămate două lovituri în zona parietală stânga superioară, producându-i leziuni ce au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale de la producere, o plagă contuză și fractura extremității distale falanga 1 police drept și baza falanga police drept.

Astfel, martorii, au declarat că au auzit țipetele părții vătămate și s-au deplasat la locul în care se afla aceasta, aflând de la partea vătămată că a fost lovită de către inculpatul, iar a declarat că a văzut pe inculpat cu un par în mână.

Împrejurarea că martorii menționați mai sus nu au asistat la conflictul părților, respectiv momentul aplicării loviturilor de către inculpat părții vătămate, nu poate conduce la concluzia că acesta nu a săvârșit infracțiunea pentru care a fost condamnat de instanța de fond și că ar exista un dubiu care i-ar profita, așa cum s-a susținut în motivele de apel, în condițiile în care toate probele administrate în cauză, respectiv declarațiilor martorilor, părții vătămate, concluziile actului medico-legal, demonstrează cu certitudine că inculpatul este autorul infracțiunii de vătămare corporală.

De altfel, apelantul - inculpat are o poziție contradictorie cu privire la fapta pentru care este cercetat penal în raport de notele de ședință depuse la 13 martie 2009 în care, pe de o parte arată că fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal - lipsind latura subiectivă, respectiv nu rezultă intenția directă sau indirectă a acestuia de a ucide partea vătămată, faptul că loviturile nu au fost de natură să pună în pericol viața părții vătămate, conform certificatului medico-legal, iar pe de altă parte, invocă principiul in dubio pro reo și faptul că probele administrate în cauză nu au demonstrat implicarea acestuia în conflict.

În raport de dispozițiile art. 69 Cod procedură penală, declarațiile învinuitului sau inculpatului făcute în cursul procesului penal, pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, în speța de față, o astfel de concordanță între poziția procesuală a inculpatului - de nerecunoaștere a faptei - și celelalte probe administrate în cauză, nefiind realizată.

Este nefondat și motivul de apel formulat de Parchet privind greșita schimbare a încadrării juridice dispusă de prima instanță din art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, în infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 Cod penal, întrucât infracțiunea de omor presupune intenția inculpatului de a suprima viața părții vătămate, rezultat pe care acesta îl prevede fie ca o consecință sigură a faptei, fie ca o eventualitate, pe această bază delimitându-se infracțiunea de omor de infracțiunea de vătămare corporală. Numai împrejurarea că, în cauza de față, inculpatul a folosit un instrument de a produce moartea unei persoane, fără însă a aplica lovituri numeroase și fără ca acestea să aibă o mare intensitate, nu poate duce la concluzia certă că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului părții vătămate.

Relevante pentru caracterizarea juridică a unei fapte, ca tentativă de omor sau ca vătămare corporală, sunt împrejurările în care fapta a fost comisă, natura instrumentului cu care a fost lovită partea vătămată, intensitatea loviturilor și regiunea corpului în care au fost aplicate acestea, precum și consecințele cauzate.

Ori, în cauza de față este evident că, aplicând lovituri fără intensitate, chiar dacă într-o regiune vitală a corpului, cauzând leziuni care au necesitat 25 - 3o de zile îngrijiri medicale de la producere, așa cum rezultă din actul medical și care nu au pus în primejdie viața părții vătămate, inculpatul nu a urmărit uciderea pății vătămate ci doar vătămarea corporală a acesteia.

Este fondat însă motivul de apel invocat de către Parchet în favoarea inculpatului, în sensul interzicerii în mod greșit a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, fără ca instanța să motiveze interzicerea tuturor acestor drepturi, apreciindu-se în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv lipsa antecedentelor penale, că se poate dispune numai interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

În raport de aceste considerente, în baza art. 379 pct. 2 lit. a cod procedură penală, se vor admite apelurile declarate de Parchet și inculpat, se va desființa în parte sentința, sub aspectul laturii penale, în sensul că pedeapsa accesorie va consta în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza - II - a și art. 64 lit. b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

În limitele caracterului devolutiv al căii de atac de față, se reține legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice adoptate de prima instanță, astfel încât se vor menține celelalte dispoziții din sentința apelată.

În raport de aceleași considerente, se va dispune respingerea apelului declarat de partea vătămată, ca nefondat, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b cod procedură penală.

În baza art. 192 alin. 2 cod procedură penală, va fi obligat apelantul - parte vătămată la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelurile declarate de PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GORJ și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 754 din 17 decembrie 2008, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Gorj - Secția Penală.

Desființează în parte sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, în sensul că pedeapsa accesorie va consta în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza - II - a și art. 64 lit. b Cod penal, pe durata prevăzută de art. 71 Cod penal.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 754 din 17 decembrie 2008, pronunțată de TRIBUNALUL GORJ - Secția Penală.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea vătămată, împotriva sentinței penale menționată mai sus.

Obligă apelantul - parte vătămată la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare statului.

Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Octombrie 2009

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier,

- -

Red. jud.: -

Jud. fond:

Dact. 3 ex./ - 26 Octombrie 2009

Președinte:Constantin Diaconu
Judecători:Constantin Diaconu, Liana Balaci

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 190/2009. Curtea de Apel Craiova