Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 198/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
2275/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.198/
Ședința publică din data de 05 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Veronica Găină
JUDECĂTOR 2: Niculae Stan
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de revizuientul împotriva Sentinței penale nr.344/F din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns apelantul revizuient, personal, aflat în stare de deținere și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu, avocat, cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea califică prezenta cale de atac ca fiind apel, iar nu recurs, astfel cum a fost înregistrată, avându-se în vedere mențiunea din dispozitivul sentinței atacate.
Apelantul revizuient, întrebat fiind de către C, arată că este de acord să fie asistat juridic de către apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Apărătorul din oficiu al apelantului revizuient solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și, în dovedirea cererii de revizuire, încuviințarea audierii celor trei martori indicați de acesta, precum și efectuarea unei reconstituiri a faptei, arătând că, deși condamnat în mod definitiv, apelantul revizuient se consideră nevinovat.
Reprezentantul Ministerului Public arată că, din examinarea actelor dosarului, rezultă că hotărârea de condamnare a fost pronunțată în primă instanță de către același judecător care a soluționat și cererea de revizuire dedusă judecății în prezenta cauză, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art.47 alin.1 din Codul d e procedură penală, potrivit cărora judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauze într-o cale de atac, indiferent de caracterul ordinar sau extraordinar al acesteia. Or, în condițiile în care revizuirea este o cale extraordinară de atac, judecătorul care a pronunțat hotărârea de condamnare era incompatibil să o soluționeze. Procedându-se în sens contrar, prin încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează acest caz de incompatibilitate, în cauză a fost pronunțată în fond o hotărâre lovită de nulitate absolută, întrucât dispozițiile anterior menționate se referă la însăși compunerea completului de judecată. Pentru acest motiv, solicită admiterea apelului, desființarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Giurgiu.
Apelantul revizuient, personal, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de către apărătorul său.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
PrinSentința penală nr.344/F din data de 16 iulie 2009, pronunțată în Dosarul nr-, Tribunalul Giurgiu - Secția Penală a hotărât astfel:
În baza art.394 și art.403 din Codul d e procedură penală, a respins în principiu cererea de revizuire a Sentinței penale nr.440/F din data de 05 noiembrie 2007 aceleiași instanțe (rămasă definitivă prin Decizia penală nr.1458/R din data de 21 aprilie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție), formulată de revizuientul condamnat (fiul lui și, născut la data de 08 decembrie 1961, în prezent deținut în Penitenciarul Giurgiu ).
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, a obligat pe revizuientul condamnat la plata sumei de 190 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, a fost avansată din fondul.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art.394 alin.1 lit.b din Codul d e procedură penală, pe care s-a întemeiat cererea de revizuire dedusă judecății sale, întrucât nu există nicio hotărâre definitivă prin care să se fi constatat săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă de către vreunul din martorii audiați pe fondul cauzei și, mai mult, însuși revizuientul condamnat a învederat că nici măcar nu a formulat plângere penală împotriva vreunuia dintre acei martori cu privire la comiterea unei astfel de infracțiuni.
Împotriva sentinței Tribunalului, potrivit art.407 din Codul d e procedură penală,a declarat apelîn termenul legal (la data de 22 iulie 2009)revizuientul, care, în dezbateri, beneficiind de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a solicitat ca, admițându-se cererea de revizuire formulată, să se dispună audierea a trei martori (indicați în cererea respectivă) și efectuarea unei reconstituiri a faptei pentru care a fost condamnat, fără a fi vinovat.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivul astfel invocat, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelulcu care a fost sesizatăeste fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Subprimul aspect, Curtea constată că judecătorul care a pronunțat în fond sentința în prezent apelată (prin care a fost respinsă în principiu cererea de revizuire) este același care a pronunțat în primă instanță și hotărârea de condamnare a cărei revizuire se cere.
Potrivit art.47 alin.1 din Codul d e procedură penală (astfel cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006), "judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauzeîntr-o cale de atacsau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs".
Anterior modificării, textul prevedea că "judecătorul care a luat parte la soluționarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiași cauzeîntr-o instanță superioarăsau la judecarea cauzei după desființarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs".
Se poate lesne observa, comparând cele două texte, că, anterior Legii nr.356/2006, existența cazului de incompatibilitate analizat era exclusă în situația revizuirii, întrucât această cale extraordinară de atac este dată prin lege (art.401 din Codul d e procedură penală) în competența aceleiași instanțe care a judecat cauza în primă instanță, iar nu în competența unei instanțe superioare.
Noua reglementare a art.47 alin.1 din Codul d e procedură penală (în vigoare începând cu data de 06 septembrie 2006) stabilește însă acest caz de incompatibilitate pentru judecătorul care participă la soluționarea oricărei căi de atac, fără a distinge după cum aceasta este ordinară (apel, recurs) sau extraordinară (contestație în anulare, revizuire) și independent de gradul instanței competente să o judece.
Astfel fiind, sub imperiul reglementării procedurale în vigoare, judecătorul care a pronunțat sentința în prezent apelată se afla în cazul de incompatibilitate prevăzut de art.47 alin.1 din Codul d e procedură penală, ceea ce, în mod legal, trebuia să-l oprească cu caracter absolut de la soluționarea căii de atac a revizuirii.
De altfel, judecătorul respectiv a și formulat cerere de abținere, conform art.50 din Codul d e procedură penală, care a fost însă - în mod nelegal - respinsă prin încheierea din data de 16 iulie 2009, cu o motivare străină de dispozițiile procedurale anterior analizate ( "revizuirea [] implică examinarea cauzei în lumina unor împrejurări noi, asupra cărora instanța nu se pronunțase la judecarea acesteia în fond"), deși aceste dispoziții, prin conținutul lor clar și neechivoc, nu sunt susceptibile de a primi o astfel de interpretare.
Întrucât dispozițiile legale ce reglementează cazurile de incompatibilitate se referă, în esența lor, la însăși compunerea completului de judecată, încălcarea acestora atrage nulitatea absolută a hotărârii pronunțate, conform art.197 alin.2 din Codul d e procedură penală, sancțiune care nu poate fi înlăturată în niciun mod și se ia din considerare chiar din oficiu, în orice stadiu al procesului, potrivit art.197 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Subal doilea aspect, Curtea constată că avocatul din oficiu care a asigurat în fața instanței de fond asistența juridică a revizuientului (obligatorie, conform art.402 alin.2 din Codul d e procedură penală) a formulat concluzii de respingere a cererii acestuia de revizuire, astfel cum se consemnează în practicaua sentinței în prezent apelate.
Or, dreptul la apărare trebuie să aibă un caracter efectiv, asigurând susținerea intereselor persoanei asistate juridic. În mod corelativ, obligația ce incumbă statului, prin organele sale judiciare, în legătură cu exercitarea acestui drept, nu se poate limita la simpla desemnare a unui apărător din oficiu, ci se întinde și asupra modului în care acesta își îndeplinește în mod efectiv atribuțiile, sens în care s-a pronunțat în mod constant și Curtea Europeană a Drepturile Omului (spre exemplu, în cauza Daud Portugalia).
În speță, apărarea asigurată de către avocatul desemnat din oficiu, cu ocazia dezbaterilor asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire, nu a fost efectivă, ci, mai mult, a fost chiar contrară intereselor persoanei îndreptățite la a primi o asistență juridică într-adevăr calificată.
Astfel fiind, întrucât instanța de fond nu a respectat dreptul revizuientului la o apărare efectivă (care, potrivit dispozițiilor legale anterior menționate, era și obligatorie), hotărârea pronunțată este lovită de nulitate absolută și sub acest aspect, potrivit acelorași dispoziții ale art.197 alin.2 și 3 din Codul d e procedură penală.
Față de toate aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.379 pct.2 lit.b din Codul d e procedură penală, Curtea va admite apelul declarat de revizuientul, va desființa în întregime sentința atacată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv Tribunalul Giurgiu.
În temeiul art.192 alin.3 din Codul d e procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a revizuientului, fiind suportat din fondul, conform art.189 alin.1 și 2 din Codul d e procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de revizuientul împotriva Sentinței penale nr.344/F din data de 16 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Penală în Dosarul nr-.
Desființează, în întregime, sentința penală apelată și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, Tribunalul Giurgiu.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru procuror și de la comunicare pentru revizuient.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 13.10.2009
-
Președinte:Carmen Veronica GăinăJudecători:Carmen Veronica Găină, Niculae Stan
