Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 2/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ Nr. 2
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Constantin Iriza Valentina Trifănescu Vicepreședinte
- - - Judecător
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 290 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător din oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, s-a luat declarație inculpatului, după care, constatând apelul în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat dezvoltă oral motivele scrise ale apelului, în raport de care, într-o primă teză cere schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 174 cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 183 cod penal, iar în teză subsidiară, reținerea de circumstanțe atenuante față de datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului și alcoolemia victimei. O ultimă critică vizează pedeapsa accesorie în raport de jurisprudența CEDO, privind interzicerea dreptului de a vota, considerând că se încalcă un drept fundamental al cetățeanului, care în condițiile speței ar trebui să fie permis.
Reprezentantul parchetului cere respingerea apelului ca nefondat, considerând încadrarea juridică exactă, susțină de probatoriul administrat, iar cu privire la individualizarea pedepsei, apreciază că aceasta este corect stabilită.
Inculpatul își însușește concluziile apărătorului, motivând că nu a avut intenția să-și omoare soția.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Prin sentința penală nr. 290 din 4 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din infracțiunea prev. de art. 174 al. 1.Cod Penal, cum a fost reținută în rechizitoriu, în infracțiunea prev. de art. 183.
Cod PenalÎn baza art. 174 al.1 Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03.01.1958, în comuna, județul M, domiciliat în comuna, sat, județul M, -, deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță C, la 11 ani închisoare cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit.a, b în Cod Penal cond. art.71 Cod Penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
În baza art. 65 al.2 Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a teza a II a și lit. b pe Cod Penal o perioadă de 4 ani, pedeapsă ce se va executa după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88.p, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestului preventiv începând cu 01.07.2009 la zi.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. lit. b Cod Penal, s-a dispune confiscarea de la inculpat a cuțitului cu lungime totală de 20 cm, lama cu lungime de 10,5 cm, prăsele cu lungimea de 9,5 cm, de culoare roșie confecționate din plastic, cu 3 nituri, cuțit folosit de acesta la săvârșirea infracțiunii.
În baza art. 17 C.P.P. a fost obligat inculpatul la plata către partea civilă minoră a unei prestații periodice lunare în sumă de 150 lei începând cu data de 30.06.2009 și până la majoratul minorei sau până la intervenirea unei cauze de modificare sau de stingere a obligației.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă prin curator.
A fost obligat inculpatul la 10.000 lei daune morale către partea civilă.
S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă .
A fost obligat inculpatul la 6.000 lei daune materiale - cheltuieli de înmormântare și cheltuieli cu pomenirile - către partea civilă.
S-a constatat că prin hotărârea nr.9/06.10.2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă, definitivă prin nerecurare s-a dispus plata către a sumei de 1500 lei, reprezentând avans din compensația financiară prevăzută de Legea nr. 211/2004, sumă pe care o deduce din despăgubirile materiale în cuantum de 6.000 lei la plata cărora a fost obligat inculpatul.
S-a luat act că părțile vătămate, nu s-au constituit părți civile în cauză.
A fost obligat inculpatul la 1700 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr. 229/P/24.07.2009 întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinția fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin.1
Cod PenalAnalizând și coroborând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale cu probele administrate în mod direct, public, nemijlocit și contradictoriu pe parcursul cercetării judecătorești, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:
Inculpatul și victima s-au căsătorit în anul 1983, căsătorie care a fost desfăcută prin divorț în anul 1987.Ulterior divorțului, părțile au locuit împreună în comuna, județul M și au întreținut relații de concubinaj, relații din care a rezultat minora născută în anul 1999. În timp, relațiile dintre inculpat și concubină s-au deteriorat pe fondul consumului de alcool de către aceasta, în ultimii ani consumul de alcool devenind excesiv. În acest context, între cei doi adeseori aveau loc certuri care degenerau în violențe verbale și fizice.
Pe acest fond, în data de 30.06.2009 inculpatul în jurul orei 12,00 revenit acasă din sat unde consumase două beri și a constatat că concubina sa consumase băuturi alcoolice reproșându-i starea în care se afla, după care a plecat în altă încăpere. Victima s-a îndreptat către el având un cuțit în mână, moment în care acesta i-a aplicat două palme și cei doi au început să se împingă reciproc căzând, victima aflându-se pe pământ cu fața în sus, iar inculpatul deasupra acesteia; în acest moment victimei i-a căzut cuțitul care a fost luat de către inculpat și i-a aplicat o lovitură în zona piciorului drept. Ulterior, victima s-a ridicat și s-a retras într-o altă cameră unde s-a închis. În după-amiaza aceleiași zile, inculpatul a pătruns în camera în care se afla victima și a constatat că aceasta era căzută lângă sobă, iar în zona picioarelor se afla sânge, realizând că decedase.
Din raportul medico-legal nr. 429/99 din 21.06.2009 încheiat de M și avizat cu avizul nr. 145/A/30.07.2009 de C, a rezultat că în urma examinării cadavrului victimei s-a constatat că aceasta prezenta mai multe semne de violență: pe sânul drept 3 plăgi cu margini netede cu unghi ascuțit și unul rotunjit de diferite mărimi, pectoral anterior, presternal la baza sternului plagă verticală cu margini netede, pe coapsa dreaptă posterior 1/3 inferioară plagă oblică cu unghi inferior ascuțit. Din același act medico-legal a mai rezultat că la nivelul membrului inferior drept s-a constatat secțiunea parțială a arterei poplitee, concluzia fiind că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei externe consecința unei plăgi tăiate înțepate poplitee dreapta cu secțiune parțială de arteră poplitee dreapta.
S-a concluzionat că leziunile de violență constatate pe corpul victimei
s-au putut produce cu un corp tăietor înțepător, iar între leziunea constatată la nivelul coapsei drepte-zona poplitee - și deces există legătură de cauzalitate directă necondiționată.
Această stare de fapt a fost reținută de instanță pe baza declarației dată de inculpat coroborată cu declarațiile martorilor și cu care inculpatul s-a întâlnit imediat după ce a găsit-o pe victimă în cameră, precum și cu declarației martorului.
Deși inculpatul s-a apărat arătând că în momentul în care a căzut cu victima, aceasta l-a lovit în zona organelor genitale, iar lovitura cu cuțitul a aplicat-o pentru a se elibera, s-a constatat că inculpatul a fost examinat de medicul legist, iar pe corpul acestuia nu s-au constatat leziuni de violență( conform raportului de constatare medico-legală nr. 470/14.07.2009 încheiat de. M).
De asemenea s-a mai constatat că deși inculpatul a susținut că a aplicat o singură lovitură victimei în picior, pe corpul acesteia cu ocazia autopsiei s-au constatat mai multe lovituri de violență-sân drept, stern, leziuni ce s-au putut produce cu un corp tăietor înțepător, însă leziunea care a condus la rezultatul letal a fost cea de la nivelul membrului inferior drept, zona poplitee.
Cât privește încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpat, tribunalul a reținut că infracțiunea se încadrează în disp. art. 174 alin.1 Cod Penal- omor, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 183.Cod Penal - loviri cauzatoare de moarte, sub aspectul laturii subiective deoarece nu se poate reține praeterintenția în sensul că lovirile au fost aplicate cu intenție de către inculpat, iar rezultatul mai grav - moartea victimei - s-a datorat culpei inculpatului care nu l-a prevăzut, deși trebuia și putea să îl prevadă.
În acest sens, s-a reținut că articolul 174.Cod Penal incriminează infracțiunea de omor fără a indica modalitățile de săvârșire a activității de ucidere, esențial fiind ca între acțiune și rezultat să existe raport de cauzalitate.
Sub aspectul laturii subiective infracțiunea de omor se caracterizează prin intenție directă sau indirectă, aceasta din urmă implicând pe lângă prevedere o atitudine de indiferență față de rezultat și de acceptarea posibilității producerii lui.
În speță, intenția indirectă cu care a acționat inculpatul a rezultat din faptul că acesta a aplicat o lovitură cu cuțitul - obiect vulnerant să producă moartea, într-o zonă vitală fiind irelevant că acesta nu avea cunoștințele necesare de anatomie.
În formularea acestei concluzii, s-a avut în vedere vârsta inculpatului - 51 de ani și experiența sa de viață care i-a permis să prevadă rezultatul acțiunii de lovire a victimei cu cuțitul și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Față de considerentele expusele Tribunalul a respins ca nefondată cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în rechizitoriu din infracțiunea de omor, în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte.
Având în vedere cele expuse s-a apreciat că fapta săvârșită de inculpatul întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174 al.1 atât Cod Penal sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective sub forma intenției indirecte, întrucât fapta acestuia constând în aplicarea unei lovituri cu cuțitul victimei în zona membrului inferior drept, cu consecința secționării arterei poplitee drepte, a condus la decesul acesteia.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului au fost avute în vedere împrejurările concrete în care s-a derulat agresiunea, faptul că aceasta a avut loc pe fondul consumului de alcool atât de către inculpat cât și de către victimă, pericolul social concret al faptei, urmarea produsă constând în moartea unei persoane.
De asemenea, s-a avut în vedere și persoana inculpatului care nu are antecedente penale și a recunoscut fapta însă a încercat să minimalizeze gravitatea comportamentului său invocând consumul de alcool de către victimă.
Din referatul de evaluare întocmit cu privire la persoana inculpatului a rezultat că anterior acesta a avut un comportament de conformare față de normele și valorile sociale, însă relația de familie a fost tensionată fiind marcată de violențe fizice, certuri, animozități pe fondul consumului de alcool.
Faptul că victima era o persoană cunoscută în comunitate ca având viciul consumului de alcool ( așa cum a rezultat din declarațiile martorilor audiați în cauză, cât și din referatul de evaluare ) nu a justificat violența excesivă manifestată de inculpat în data de 30.06.2009 și cu atât mai mult faptul că în urma comportamentului său agresiv s-a produs decesul victimei.
Prin urmare, s-a apreciat că în sarcina inculpatului nu s-au putut reține circumstanțe atenuante judiciare; de asemenea, nici circumstanța atenuantă legală a provocării prev. de art. 73 lit.b deoarece Cod Penal există disproporție între actul pretins provocator al victimei - pretinsa lovire a inculpatului în zona organelor genitale, deși actul medico-legal nu a confirmat această susținere - și riposta violentă a inculpatului care i-a aplicat lovituri cu cuțitul acesteia.
Față de aceste circumstanțe reale și personale s-a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea în regim de detenție peste minimul special prevăzut de lege va conduce la reeducarea inculpatului și la formarea unui comportament de conformare și respectare a regulilor și normelor de conviețuire socială.
Referitor la partea vătămată minoră s-a constatat că în urma săvârșirii infracțiunii de către inculpat aceasta va fi lipsită de îngrijirea părintească și întrucât în cauză curatorul nu a solicitat obligarea inculpatului la plata unei sume lunare pentru creșterea minorei, astfel că a fost obligat inculpatul la plata unei prestații periodice lunare în sumă de 150 lei în favoarea minorei, începând cu data de 30.06.2009 și până la majoratul acesteia sau până la intervenirea unei cauze de modificare sau de stingere a obligației. Această prestație a fost calculată în raport de venitul minim pe economie deoarece victima nu realiza venituri.
De asemenea a fost obligat inculpatul și la plata sumei de 10.000 lei daune morale către partea vătămată minoră apreciindu-se că prin fapta sa inculpatul i-a produs minorei puternice traume psihice și emoționale, privând-o pe aceasta pe viitor de prezența și de afecțiunea maternă.
Referitor la cheltuielile de înmormântare solicitate de partea civilă s-a constatat că inculpatul a contestat aceste cheltuieli susținând că sunt prea mari și că nu au fost efectuate de, ci de fiul său, însă s-a apreciat că din probele administrate în cauză a rezultat că aceste cheltuieli au fost suportate de partea civilă.
În acest sens, s-a reținut că martorele și au confirmat că de înmormântarea victimei s-a ocupat mama acesteia, precum și părțile vătămate, și -copiii majori ai victimei și ai inculpatului.
În susținerea pretențiilor civile, partea civilă a depus două deconturi cu cheltuielile efectuate, precum și o chitanță în sumă de 410 lei referitoare la achiziționarea sicriului și a accesoriilor.
De asemenea, s-a mai reținut că în declarația pe care a dat-o în fața instanței, partea vătămată a arătat că toată familia a contribuit la suportarea cheltuielilor de înmormântare și este de acord ca aceste cheltuieli să fie solicitate de bunica sa.
În cursul urmăririi penale, a arătat că nu are pretenții civile în cauză, iar pe parcursul cercetării judecătorești acesta și fratele său au fost citați însă nu s-au prezentat și nu s-au constituit părți civile.
Coroborând probatoriul administrat pe latură civilă, s-a apreciat că acțiunea civilă formulată de partea civilă este întemeiată întrucât suma de 6.000 lei solicitată pentru cheltuielile de înmormântare și cele cu pomenirile ulterioare nu este mare în raport cu valoarea bunurilor și a alimentelor care se achiziționează cu aceste ocazii.
Din oficiu s-a constatat că prin hotărârea nr. 6/06.10.2009 a Tribunalului Mehedințis -a acordat petentei și suma de 1.500 lei reprezentând avans din compensația financiară, sumă ce a fost acordată pentru cheltuielile de înmormântare pe care le-a efectuat. Deși din dispozitivul hotărârii a rezultat că suma de 1.500 lei reprezintă avans din compensația financiară cuvenită minorei, în raport de disp. art. 27 al.1 lit.b din 211/2004 care prevede că această compensație poate avea ca obiect cheltuielile de înmormântare și cheltuieli de care victima este lipsită din cauza săvârșirii infracțiunii și de faptul că a solicitat acest avans pentru cheltuielile de înmormântare efectuate, urmează ca suma de 1.500 lei să fie dedusă din suma de 6.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare.
În acest sens s-au avut în vedere disp. art. 33 din 211/2004 care prevăd că statul, prin Ministerul Justiției, se în drepturile victimei care a beneficiat de compensație financiară sau de un avans din aceasta pentru recuperarea sumelor plătite victimei.
Această deducere s-a efectuat pentru ca partea civilă să nu beneficieze de două ori de aceeași sumă plătită cu titlu de cheltuieli de înmormântare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 183 cod penal, aplicarea unei pedepse orientate către minimul special, pe de altă parte reținerea de circumstanțe atenuante personale; o altă critică vizează aplicarea greșită a pedepsei accesorii privind interzicerea dreptului de a alege și, în final, consideră că daunele materiale și morale sunt prea mari și că se impune reducerea acestora.
Apelul este nefondat și urmează a fi respins în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Analiza obiectivă a probelor dosarului, demonstrează justețea convingerii instanței de fond cu privire la existența faptei și vinovăția inculpatului și, în egală măsură, evidențiază caracterul adecvat al pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare, prin privare de libertate.
În practica judiciară intenția de ucidere se deduce din materialitatea actului care, în cele mai multe cazuri, relevă poziția infractorului față de rezultat. Este adevărat că infracțiunile praeterintenționate provoacă dificultăți în stabilirea intenției de a ucide și că, numai o analiză amănunțită a ansamblului datelor cauzei, este de natură să scoată în evidență poziția subiectivă reală a infractorului.
Pentru existența infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, pe plan subiectiv este necesar ca lovirea să fi fost comisă cu intenție, iar rezultatul, moartea victimei, să se fi produs din culpă.
Încadrarea juridică în infracțiunea de omor. prevăzută de art. 174 alin.1 cod penal, este susținută de tot probatoriul administrat, care stabilește că moartea victimei a fost violentă, datorându-se hemoragiei externe, consecință a unei plăgi tăiate - înțepate, cu secțiune parțială de arteră poplitee dreapta, între leziunile de violență de la nivelul copsei drept și deces existând legătură directă necondiționată.
Susținerile inculpatului în sensul că a fost agresat de către victimă, sunt nesincere, întrucât aceasta nu a prezentat nici o leziune de violență în urma examinării medico-legale, mai mult, s-a demonstrat că lovitura care a provocat decesul a fost aplicată din spate, așa cum descrie raportul medico-legal aflat la (filele 31 - 48 dosar ).
Nu sunt întemeiate nici criticile ce vizează aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a,b, cod penal, în raport de gravitatea faptei și agresivitatea manifestată de inculpat și ce privesc aplicarea dispoz. art. 65 alin.2 cod penal, motivarea instanței de fond fiind convingătoare în ceea ce privește dreptul de a fi ales în autoritățile publice și în funcțiile elective publice.
Nici critica ce privește obligarea inculpatului la daune morale și daune materiale către partea civilă, nu este întemeiată, sumele stabilite realizând o justă și integrală despăgubire, cu respectarea dispoz. art. 998 - 999 cod civil.
Conform art. 52 cod penal, pedeapsa este o măsură de constrângere și în scopul prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni, iar potrivit art. 72 cod penal, la stabilirea și aplicarea acesteia, trebuie să se țină seama de dispozițiile părții generale ale codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ori, în cauză, se constată că la stabilirea pedepsei, orientată spre minimul special, s-a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei, reflectat în împrejurările în care aceasta s-a comis, dar și în datele referitoare la persoana inculpatului, infractor primar, date și elemente care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Așadar, prima instanță a făcut o justă individualizare a pedepsei, neimpunându-se atenuarea regimului sancționator prin reținerea de circumstanțe atenuante personale.
Văzând și dispoz. art. 192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale 290 din 04.11.2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Deduce detenția, în continuare la zi și menține starea de arest a inculpatului.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei cheltuieli judiciare statului, din care 200 lei onorariu apărător oficiu.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 13 ianuarie 2009.
- - - -
Grefier,
- -
Red.jud.CI
IB/18.01.2010
Președinte:Constantin Iriza Valentina TrifănescuJudecători:Constantin Iriza Valentina Trifănescu
