Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 2/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 2/
Ședința publică de la 07 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
GRFEIER- - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror-
S-a luat în examinare apelul penal declarat dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței penale nr.200 din data de 10.05.2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA, în dosarul penal nr- (nr. format vechi 1162/2005), privind pe intimatul inculpat, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.174-175 Cod penal.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru intimatul inculpat, apărătorul desemnat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.5061/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176 - 181 Cod procedură penală.
Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință invederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus din partea Serviciului de Stare Civilă din cadrul Primăriei Municipiului un extras al actului de deces privind pe din care rezultă că acesta a decedata la data 09 septembrie 2009, urmare spânzurării.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.375-376 Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.377 Cod procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul solicită admiterea apelului și să se dispună încetarea procesului penal, urmare intervenirii decesului inculpatului.
Având cuvântul, avocat, apărător desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat, solicită instanței să dispună încetarea procesului penal, urmare decesului acestuia, întrucât în cauză nu există moștenitori și nici constituire de parte civilă.
CURTEA;
Asupra apelului penal de față:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA 449/P/2003 din data de 5 iunie 2003, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat" prevăzută de art.174 raportat la art.175 lit.i) Cod penal prin aceea că după-amiaza zilei de 6.04.2003, aflându-se pe - din C, l-a înjunghiat cu un corp tăietor înțepător în zona gâtului pe victima, provocându-i leziuni ce au dus la moarte în scurt timp.
Stabilind aceeași situație de fapt și în drept, prin sentința penală 364/14.06.2004 pronunțată în dosarul penal 1012/2003, TRIBUNALUL CONSTANȚAl -a condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 16 ( șaisprezece ) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat" prevăzută de art.174 raportat la art.175 lit.i) Cod penal.
În același sens, prin decizia penală 79/P/18.03.2005 pronunțată în dosarul 707/P/2004, Curtea de APEL CONSTANȚAa respins apelul declarat de inculpat ca nefondat și menținând măsura privativă de libertate.
Prin decizia penală 2812/5.05.2005, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de inculpatul, a casat decizia atacată și sentința penală 364/14.06.2006 a Tribunalului Constanța și a trimis dosarul spre rejudecare la instanța de fond, TRIBUNALUL CONSTANȚA, considerând că hotărârile de condamnare și respingere a apelului s-au bazat numai pe declarația martorei, pe procesul verbal de recunoaștere din grup a inculpatului de către aceasta și pe procesul verbal de prezentare spre recunoaștere martorului G, probe care se impun a fi analizate cu rezervă având în vedere chiar declarația martorei care a arătat că "nu a văzut fața agresorului, incidentul l-a văzut când se îngâna ziua cu noaptea și nu fuseseră aprinse încă luminile", impunându-se reaudierea martorei, a inculpatului cu privire la motivul pentru care a refuzat să semneze procesul-verbal de recunoaștere a lui de către martorul G, a martorilor, propuși în apărare pentru completarea probatoriului.
Cu ocazia rejudecării conformându-se limitelor deciziei instanței de control judiciar, prin sentința penală nr.200 din data de 10 mai 2007, pronunțată în dosarul penal nr- (nr.vechi 1162/200), TRIBUNALUL CONSTANȚA a hotărât:
"În baza art.11 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, raportat la art.10 lit.c) Cod procedură penală:
Achită pe inculpatul - fiul lui și, născut la data de 20.02.1957 - pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat" prevăzută de art.174 Cod penal - art.175 lit.i) Cod penal.
Constată că nu sunt moștenitori în cauză și nu există constituire de parte civilă în procesul penal.
În baza art.189 Cod procedură penală;
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei ( 1.000.000 lei ROL) se va vira din fondul Ministerului Justiției către Baroul d e Avocați C, pentru avocat.
În baza art.192 alin.(3) Cod procedură penală;
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia."
Împotriva sentinței, Parchetul de pe Lângă TRIBUNALUL CONSTANȚAa declarat apel motivând că inculpatul este autorul faptei și urmează a fi condamnat.
Reținând aceeași motivare în fapt și în drept, prin decizia penală nr.150/P/12.10.2007, Curtea de Apel Constantaa respins, în baza art.379 pct.1 lit."b" cod procedură penală, ca nefondat apelul penal declarat de Parchetul de pe Lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA.
Prin decizia penală 243/23.01.08, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Parchetul de pe Curtea de APEL CONSTANȚA, a casat decizia atacată și a trimis dosarul spre rejudecare la instanța de apel pentru "reexaminarea întregului material probator administrat în scopul evaluării existenței ori nu a unei încălcări a legalității și temeiniciei hotărârii de fond".
Rejudecând, în apelul declarat de procuror (cauza fiind reînregistrată pe rolul Curții de apel la nr-), s-a procedat la reaudierea martorilor acuzării, G, -, respectiv la verificarea veridicității afirmațiilor martorei cu privire la identitatea făptuitorului pe baza observațiilor făcute din locuința sa în momentul incidentului.
Conform art.345 Cod procedură penală, instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; dar potrivit art.52, art.66 Cod procedură penală, vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil în sensul art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În cauză, s-au respectat exigențele unui proces echitabil, inculpatul dispunând de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistență juridică calificată și având efectiv posibilitatea audierii tuturor martorilor; astfel, s-au administrat pe parcursul procesului, în ședințe publice, de către instanțe, în fond, respectiv în apel, atât probele acuzării-ascultarea martorilor propuși, confruntarea inculpatului cu aceștia, înscrisuri, reconstituiri cât și probele apărării-audierea inculpatului, a martorilor.
Deci, cu ocazia soluționării cauzei de către prima instanță nu s-a încălcat vreo regulă de procedură (aspect necriticat nici de către apelant) și ca atare, se pune problema examinării cauzei pe fond - interpretarea și aprecierea probelor administrate în cursul urmăririi penale, fond și apel, recomandare făcută și prin decizia de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pe baza declarațiilor inculpatului, ale martorilor G, -, rezultă că duminică - 6 aprilie 2003, prânz/după-amiaza, inculpatul și victima se aflau în restaurantul și, la un moment dat, au plecat amândoi; sub aspectul vestimentației, unii dintre martori susțin că inculpatul avea o geacă cu dungi roșii, albastre sau numai una dintre culori, iar victima avea o haină de culoare deschisă. După momentul în care cei doi au ieșit din restaurant, unii dintre martori (ex. G) i-au mai urmărit scurt timp cu privire, dar niciunul dintre martori nu a putut susține cu fermitate că inculpatul și victima au mers împreună spre bulevardul - -, inculpatul declarând în mod constant că s-au despărțit și a luat-o într-o altă direcție.
Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto, a declarațiilor martorei, victima și-a continuat deplasarea pe strada - paralel cu bordura și, la o distanță de aproximativ 60 de metri față de sensul giratoriu și 150 de metri față de str. - -, 25 de metri de ce intersectează strada - și care duce spre blocul 16 B, a fost atacat cu un obiect tăietor în zona gâtului de o persoană care îl însoțea.
Conform raportului de constatare medico-legală - din 14.04.2003, întocmit de Serviciul de Medicină Legală C, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat anemiei acute severe consecutivă hemoragiei externe prin plaga înjunghiată hemitorace anterior stâng cu afectarea pachetului vasculo - nervos al gâtului, trahee, tiroidă și coasta I, leziunile de violență au putut fi produse cu corp tăietor-înțepător cu legătură directă cu cauza morții existând și lovire cu corp dur la nivelul feței, cu puțin înainte de deces; în sângele recoltat s-a constat o alcoolemie de 2,00 gr. %
Cu excepția unei ezitări la efectuarea "recunoașterii din grup" și cu toate că a precizat că nu a putut observat fizionomia agresorului, martora a susținut în mod constant că persoana care se deplasa pe bordură alături de victimă și care a înjunghiat-o este inculpatul; ori, în condițiile în care nu a putut să vadă fizionomia făptuitorului, nu a indicat vreun aspect particular al trăsăturilor acestuia (gesturi, mimică, mers, anume mișcări ale corpului), de constituția asemănătoare inculpatului fiind multe alte persoane, nu a văzut corpul tăietor-înțepător cu care a acționat, îndoielile manifestate la "recunoaștere", declarațiile martorei nu se coroborează cu alte probe și, pe cale de consecință, în mod corect au fost înlăturate de către instanța de fond.
Mai mult, verificând circumstanțele reale ale percepțiilor martorei, a posibilității acesteia de a observa persoanele implicate în incident, Curtea s-a deplasat la locuința martorei și, în condiții de timp, vreme asemănătoare celor de la data faptei, de la punctele de observație indicate de aceasta (fereastra bucătăriei, balcon), a constatat că fizionomia agresorului nu putea fi văzută deoarece acesta avea un obiect pe cap (aspect precizat și de către martoră) și în această situație vizibilitatea este împiedicată, totul fiind consemnat în procesul-verbal cu planșa fotografică și înregistrarea în sistem informatic pe -R anexate (filele 81-87 din dosar).
Martorii din anturajul victimei și inculpatului, anterior nominalizați, au arătat că inculpatul era violent când era deranjat, dar nu au dezvăluit existența vreunei stări conflictuale între inculpat și victimă anterior decesului acesteia și nici a vreunui incident fizic sau verbal între cei doi la data de 06.04.2003; și nici vreunul dintre martorii care i-au văzut în restaurant sau plecând de la restaurant nu au făcut referire la vreo manifestare violentă între cei doi, dimpotrivă martorul G susținea că inculpatul a ajutat victima să-și așeze rucsacul ce-i căzuse și care a fost găsit la locul faptei.
Apoi, declarațiile martorilor sunt contradictorii cu privire la culoarea, imprimeurile obiectelor de vestimentație purtate de inculpat la acea data, dar nici măcar pe geaca pe care susține pe baza unora dintre martori că ar fi purtat-o inculpatul nu s-au găsit urme biologice care să-l plaseze la locul faptei și să-l indice ca autor.
Semnificativ este și faptul că acuzarea nu a reușit să stabilească obiectul cu care a fost lezată victima și nici nu au găsit asupra inculpatului sau la locuința sa cuțitul pe care susțin că l-ar fi folosit.
Și în fine, o altă carență a acuzării, este lipsa mobilului pentru care inculpatul ar fi acționat.
Prin urmare, în lipsa unor elemente certe de identificare a agresorului, când "arma" crimei nu a fost găsită, iar mobilul nu a fost stabilit, inculpatul se bucură, în baza art.6 paragraful 1 din Convenție și a dispozițiilor naționale invocate mai sus, de "prezumția de nevinovăție" care, după efectuarea cercetării judecătorești de către instanța de fond, respectiv cea de control judiciar, nu a fost răsturnată; dacă probele administrate în cursul urmăririi penale au justificat trimiterea în judecată, luarea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia de către instanță pe o durată rezonabilă, ansamblul probator existent în acest moment, nu poate conduce la o soluție de condamnare, dubiul profitând intimatului inculpat; testarea "poligraf" a fost un indiciu temeinic pe baza căruia s-a inițiat anchetarea inculpatului, însă nefiind o probă obiectivă, nu poate conduce în mod absolut la condamnarea inculpatului.
În concluzie, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii atacate, pentru considerentele expuse, apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA este nefondat și, în baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va fi respins.
Prin decizia penală nr. 2582 pronunțată, la data de 07 iulie 2009, în dosarul penal nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție Baa dmis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CONSTANȚA, împotriva deciziei penale nr. 27/P din 18 martie 2009 Curții de APEL CONSTANȚA, a casta decizia penală atacată și trimis cauza spre rejudecare Curții de APEL CONSTANȚA, în vederea rejudecării apelului cauzei.
În termen legal împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, criticând hotărârea pentru nelegalitate în sensul greșitei achitări a inculpatului.
Procedând la rejudecarea apelului potrivit deciziei nr. 2582/07.07.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Penală -, curtea constată că pe timpul judecății apelului, inculpatul a decedat conform extrasului din registrul de deces înaintat de Serviciul se Stare Civilă a Municipiului
Ca atare, în cauză se constată că există un impediment la exercitarea acțiunii penale, respectiv dispozițiile art. 10 lit.g) cod pr. penală.
În aceste condiții, apelul declarat de către procuror apare ca fondat, sens în care va fi admis, va fi desființată sentința apelată și rejudecând se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului făcându-se aplic corespunzătoare a dispozițiilor art. 11 pct2 lit.b) cod pr. penală.
De asemenea se va face aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor.art. 192 al.2 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE;
În temeiul art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală. Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL CONSTANȚA, împotriva sentinței nr.200/10.05.2007, pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr-, privind pe inculpatul.
Desființează sentința apelată și rejudecând dispune:
În temeiul art.1 pct.2 lit.b cod procedură penală, raportat la art.10 lit.g cod procedură penală.
Încetează procesul penal față de inculpatul, privind săvârșirea infracțiunii prev.de art.174-175 lit.1 Cod Penal, ca urmare a decesului acestuia.
Înlătură din sentință dispozițiile contrare și menține celelalte dispoziții.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru prezenți și de la comunicare pentru cei lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.01.2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTOR,
Grefier,
- -
Jud fond
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Marius Cristian Epure
