Omorul (art. 174 cod penal). Încheierea /2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 22 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 357 din 25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă partea vătămată intimată, personal și asistată de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind inculpații intimați B G și, pentru care se prezintă avocat din oficiu, cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că a fost depus la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, procesul-verbal întocmit de organele de poliție referitor la mandatul de aducere emis pe numele inculpatului intimat, rezultând că acesta se află la domiciliu, luându-și angajamentul de a se prezenta la Curtea de Apel Timișoara, la data și ora stabilite prin mandat, după care nefiind formulate cereri sau invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Procurorul susține apelul parchetului astfel cum a fost formulat, arătând că hotărârea primei instanțe este netemeinică, întrucât se bazează pe o greșită interpretare a probelor administrate în cauză, solicitând astfel condamnarea celor doi inculpați pentru infracțiunea de omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit.b Cp.
Apărătorul din oficiu al inculpaților intimați pune concluzii de respingere a apelului parchetului și menținerea soluției de achitare dispusă de instanța de fond. Apărătorul părții vătămate, av. solicită ca în baza art. 371 alin.2 Cpp, privind efectul devolutiv al apelului și limitele sale, să se constate că, prin încheierea din 18 aprilie 2008, partea vătămată, în legătură cu care s-a reținut că nu are calitate de parte în cauză, a fost scoasă din cauză, cu motivarea că atât în cursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, aceasta nu s-a constituit parte civilă. Astfel, solicită admiterea apelului parchetului, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, având în vedere că vătămarea adusă părții vătămate prin scoaterea din cauză nu poate fi înlăturată prin nici un act.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 306 Cpp,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la 30.09.2008.
Dată în ședință publică azi, 22.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Tehnored. /26.09.08
RO MANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.141/
Ședința publică din 30 septembrie 2008
PREȘEDINTE: - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea soluției privind apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva sentinței penale nr. 357 din 25.04.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Dezbaterile asupra apelului, concluziile apărătorilor și ale procurorului au avut loc în ședința publică de la 22.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 30 septembrie 2008, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 357 din 25.04.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cp.p. raportat la art. 10 lit. c Cp.p. a achitat pe inculpatul B G, pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. b și d Cp. cu aplicarea art. 37 lit. a Cp.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a Cp.p. raportat la art. 10 lit. c Cp.p. a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea
infracțiunii de complicitate la infracțiunea de omor deosebit de grav prevăzută de art. 26Cp. raportat la art. 174 alin. 1, art. 176 alin. 1 lit. b și d Cp.
În baza art. 14 Cp.p. raportat la art. 346 Cp.p. s-a luat act că moștenitorii victimelor și, respectiv numiții - și, nu s-au constituit părți civile în cauză.
În baza art. 109 Cp.p. s-a dispus restituirea către moștenitorii victimelor, - și a unui topor, și cuțit cu lama îndoită, corpuri delicte la dosarul cauzei.
În baza art. 192 alin. 3 Cp.p. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal,
instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 13.08.2004, ofițerii din cadrul Inspectoratului de Politie al Județului T-Serviciul de Investigații Criminale au fost încunoștințați de către lucrătorii Politiei orașului F că în satul nr. 98, au fost descoperiți numiții și, soți, primul de 83 de ani și femeia de 81 ani, decedați, întreaga locuință prezentând urme de răvășire.
numitei a fost găsit în poziția decubit dorsal, oblic pe partea dreaptă, cu mâna dreaptă sub corp, mâna sprijinită pe pardoseală peste piept, piciorul drept semiflexat, piciorul stâng întins, iar la nivelul feței, organelor genitale și abdomenului s-au observat leziuni de violență și eviscerare. Lângă capul cadavrului s-a găsit o din nailon ce conținea ardei, iar pe faianță și pe ușa din imediata apropiere a capului cadavrului se observa urme de sânge sub formă de stropi și dinamită cu sensul de curgere de sus în jos pe o suprafață, de circa 1 mp. Lângă cadavru a fost găsit un. De asemenea, lângă capul victimei s-a găsit un cu crem, iar sub cadavru un cuțit de bucătărie cu un de culoare neagră â cărui lamă este îndoită în unghi de 70 grade și un prosop.
numitului a fost găsit în hol.
Cele două cadavre au fost autopsiate și în preliminar s-au constatat că moartea numitei a fost violentă și s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute consecutivă evoluției hemoragice meningo-cerebrale în cadrul unui acut deschis cu fractură de boltă și bază craniană. Leziunile de violență s-au produs prin folosirea unui obiect dur cu muchie, posibil topor și obiect tăietor, posibil. S-a recoltat secreție vaginală pentru decelare spermatozoizi și eventual test ADN.
Moartea numitului a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute consecutive evoluției hemoragice meningo-cerebrale în cadrul unui acut deschis cu fractură de boltă și baza craniană, leziuni produse prin lovire directă cu un corp contondent de formă pătrată cu latura de circa 5 cm, posibil muchia toporului.
Ca urmare a acestor constatări, s-au declanșat cercetările, iar întrucât în sat exista un număr mare de persoane străine, care prestau diferite munci ocazionale, s-a constituit un cerc larg de suspecți, dar printre cei prezenți pe raza localității nu au fost depistate persoane în privința cărora să fi existat probe că ar fi săvârșit fapta.
În aceste condiții, cercetările s-au extins, fiind efectuate verificări pe întreg cuprinsul țării, care au durat un an și Pe parcursul acestora, s-a luat legătura și cu Postul de Poliție. Șeful de post i-a comunicat polițistului că în satul, l-a depistat pe inculpatul. In același timp, fusese anunțată și Poliția orașului, unde se afla inculpatul B G, urmând ca cei doi să fie verificați întrucât dispăruseră de pe raza localității la scurt timp după comiterea omorului.
După ce echipa de polițiști din Faa juns la, au fost conduși la inculpatul. în prezența martorului, polițiștii au început să-1 chestioneze la modul general pe despre perioada cât a stat în Mc. Inculpatul a relatat faptul că, împreună cu inculpatul B, ar mai fi sustras bunuri din gospodăria celor doi bătrâni, dar la un moment dat a început să plângă și să spună că "nu eu i-am omorât pe bătrâni, ci B, cu securea.". sa a fost bruscă, nedeterminată de vreo întrebare specifică. In continuare, declarația inculpatului a fost consemnată într-un proces verbal, inculpatul afirmând că venise la locuința familiei la furat, împreună cu inculpatul B, care i-a omorât pe cei doi cu un topor, la săvârșirea faptei participând și un anume " -".Ca urmare a acestei situații, inculpații și B au fost aduși la T pentru audieri.
Inculpatul B G nu a recunoscut săvârșirea faptei, susținând că a plecat din satul Mc în luna aprilie 2004, iar în vara anului 2004 se afla în orașul, unde se ocupa de strângerea fierului vechi.
În ciuda faptului că la dosar nu există probe alte probe directe care să-i incrimineze pe cei doi inculpați, organele de urmărire penală au dispus trimiterea acestora în judecată.
Unul dintre principiile fundamentale ale desfășurării procesului penal, consacrat atât prin dispozițiile art.52Cp.p. cât și prin prevederile art.6 alin.2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este cel al prezumției de nevinovăție, în conformitate cu care orice persoană, indiferent de gravitatea faptei reținute în sarcina sa, este considerată nevinovată până la dovedirea vinovăției sale în cadrul unui proces public, desfășurat cu respectarea garanțiilor dreptului la apărare.
Prezumția de nevinovăție este o prezumție relativă, ce poate fi răsturnată, însă numai prin prezentarea unor probe certe de vinovăție. în situația în care, în urma administrării întregului probatoriu, există dubii în legătură cu vinovăția inculpatului, acestea vor fi interpretate în favoarea acestuia, deoarece instanța va putea dispune condamnarea lui numai în situația în care vinovăția va putea fi dovedită fără nici un echivoc.
Raportându-se la materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că în privința inculpaților și B G, există numeroase dubii și împotriva acestora nu pot fi reținute probe certe de vinovăție.
Întreaga învinuire a acestora s-a bazat pe declarațiile inculpatului. Astfel, la data de 19.01.2006 inculpatul, cu ocazia audierii sale pe raza localității, a precizat că în vara anului 2004, inculpatul B și vărul său, un anume "-", i-au propus să-i omoare pe cei doi membri ai familiei. Inculpatul a mai indicat faptul că cei doi au venit înarmați cu securi și deși fratele său și soția acestuia, nu l-au lăsat să meargă, el totuși a mers la locuința familiei. în momentul în care au intrat în casă, inculpatul a declarat că inculpatul Bau cis-o pe cu toporul, lovind-o în cap, după care și el a lovit victima cu un topor pe care 1-a luat dintr-o anexă a gospodăriei. Totodată, inculpatul a menționat faptul că vărul său "-" l-a omorât pe, iar după ce au plecat de la fața locului, s-au deplasat la, unde fiica vărului său -, le-a adus apă să se spele de sânge.
Este adevărat faptul că reacția inculpatului a fost neașteptată și nu a fost determinată de vreo întrebare din partea organelor de cercetare penală, aspect reliefat de martorul, care a asistat la ascultarea inculpatului, de martorul, care l-a condus la postul de poliție pe inculpatul și care a menționat faptul că, în momentul în care a văzut polițiștii din județul T inculpatul s-a schimbat la față și a dat declarațiile incriminatoare, precum și de martorul, polițistul care l-a audiat pentru prima dată pe inculpatul și care a menționat că el a fost convins de realitatea declarației inculpatului întrucât acesta nu a fost constrâns de nimeni să dea acea declarație și a relatat cu lux de amănunte anumite detalii pe care nu avea cum să le cunoască decât dacă ar fi fost prezent la fața locului.
Însă, în acest moment, organele de urmărire penală au omis dispozițiile art.69 Cp.p., care stabilesc faptul că declarațiile inculpatului făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului, numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
În acest sens, s-a putut observa faptul că declarația inculpatului a fost contrazisă de celelalte probe administrate în cauză.
Astfel, fiind audiat martorul -, vărul inculpatului, acesta a precizat faptul că a părăsit localitatea Mc în luna aprilie 2004, împreună cu toată familia și cu inculpatul B G, plecând să lucreze ca îngrijitori de animale în orașul S din județul A, la martorul C. Martorul a indicat faptul că din luna aprilie 2004 și până în momentul audierii sale (03.05.2006) a lucrat în același loc din județul A, dar că inculpatul Bal ucrat acolo doar o săptămână, după care a plecat, spunând că se întoarce acasă la. în final, martorul a indicat faptul că de atunci nu 1-a mai văzut pe inculpatul
Declarațiile martorului au fost confirmate și de martorii C, persoana la care acesta lucra în orașul S și care a atestat faptul că din luna aprilie 2004 martorul nu a părăsit locul de muncă, fiind imposibilă implicarea sa în comiterea faptei din județul T, precum și, fiica și soția martorului, care au relatat aceleași împrejurări.
De asemenea, organele de urmărire penală nu au luat în considerare personalitatea inculpatului, cu toate că, potrivit raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr.Al/4691/2006 al INML B, existent la dosarul de urmărire penală, inculpatul prezintă diagnosticul de intelect liminar cu tulburări de comportament, astfel că declarațiile acestuia puteau fi privite cu rezervă, în condițiile în care începând cu luna ianuarie 2006, când a apărut prima declarație, susținerile inculpatului au fost confuze și contradictorii, de fiecare dată el prezentând o altă modalitate în care s-ar fi desfășurat activitatea infracțională.
Astfel, la aceeași dată, 19.01.2006, de data aceasta în fața procurorului, inculpatul revine asupra primei declarații în care arătase că la săvârșirea faptei participase și vărul său -, precum și asupra faptului că și el a lovit-o cu toporul pe. De data aceasta, inculpatul afirmă că inculpatul B i-a propus să meargă împreună la locuința familiei, pentru a fura bani, el urmând doar să asigure paza locului. După ce au sărit gardul, inculpatul B ar fi luat un topor pe care l-a găsit în curte. Inculpatul a continuat, arătând că în momentul în care a intrat în hol, BGl -a lovit pe cu toporul în cap, apoi s-a deplasat în bucătărie unde se afla și a lovit-o și pe aceasta cu toporul în cap, după care inculpatul B ar fi întreținut acte sexuale cu, pentru ca la final să o mutileze.
În finalul declarației sale, inculpatul a menționat că după ce au plecat de la locuința familiei, el s-a deplasat la fratele său, unde se afla și cumnata sa, celor doi povestindu-le cele întâmplate. Despre inculpatul B, a precizat că acesta a plecat la vărul său, -, dar ulterior a revenit asupra acestui aspect arătând că și inculpatul B l-a însoțit până la fratele său, unde fiica numitei le-ar fi ars hainele, care erau pline de sânge și abia ulterior inculpatul B ar fi plecat la -. Nu în ultimul rând, inculpatul a indicat faptul că din banii sustrași victimelor, a doua zi inculpatul B ar fi cumpărat două lăzi de bere de la magazinul aparținând martorului.
În ceea ce privește această declarație, instanța a constatat că celelalte probe administrate în cauză nu confirmă susținerile inculpatului. Astfel, deși a afirmat faptul că inculpatul B ar fi întreținut acte sexuale cu, potrivit buletinului de analiză biocriminalistică nr.86/24.08.2004 al IML T victima nu prezenta urme de spermatozoizi.
De asemenea, inculpatul a relatat faptul că despre uciderea celor doi bătrâni de către inculpatul B le-a povestit fratelui său și cumnatei sale.
Fiind întrebați în legătură cu aceste aspecte, cei doi martori au negat declarațiile inculpatului. Astfel, martorul a precizat că a locuit pe raza localității împreună cu soția sa într-un grajd, ei ocupându-se de creșterea animalelor. Martorul a mai indicat faptul că din câte cunoaște, inculpatul Bap lecat din în primăvara anului 2004, împreună cu -, cei doi mergând în orașul S din județul De atunci, potrivit declarației martorului, nu l-a mai văzut pe inculpatul B, iar în privința inculpatului, același martor a declarat că la scurt timp după plecarea inculpatului B, și inculpatul a părăsit, plecând să lucreze în orașul F, și de atunci nu l-a mai văzut.
La rândul său, martorul a precizat că nu este adevărat faptul că imediat după săvârșirea faptei, cei doi inculpați i-ar fi povestit cele întâmplate, venind la grajdul unde locuia cu familia. De altfel, martorul a învederat faptul că inculpatul B nu a venit niciodată la acel grajd întrucât erau certați și că știe împrejurarea că acesta ar fi plecat din împreună cu -.
Totodată, în ciuda faptului că inculpatul a arătat că din banii sustrași de la familia, inculpatul B ar fi cumpărat bere de la magazinul martorului, fiind audiată, aceasta a contrazis aceste susțineri. Astfel martorul a indicat faptul că pe inculpatul îl cunoaște întrucât a prestat munci ocazionale în gospodăria sa în vara anului 2004. De asemenea, martorul a mai menționat faptul că inculpatul a achiziționat diferite produse din magazin, pe care nu le-a plătit, dar a subliniat că pe inculpatul B G nu îl cunoaște, acesta nefiind prezent niciodată la magazin, de unde nu a cumpărat produse, însă de la mama sa, martorul a aflat că inculpatul ar fi fost odată în fața magazinului, dar nu a intrat înăuntru.
Inculpatul a fost din nou audiat la data de 30.01.2006, când a susținut încă odată faptul că inculpatul BGe ste autorul omorului, el fiind cel care a asigurat paza locului.
Cu toate acestea, la data de 28.03.2006 are loc o reconstituire, când din nou poziția inculpatului se schimbă radical. De data aceasta, inculpatul afirmă faptul că la săvârșirea faptei, pe lângă inculpatul B G, ar fi participat și frații săi și. Potrivit acestei declarații, după ce au sărit cu toții gardul în curtea familiei, inculpatul Bal uat din șopron un topor, iar inculpatul a deschis ușa casei. Inculpatul B ar fi intrat primul, fiind urmat de și. Inculpatul susține în continuare faptul că inculpatul a luat toporul din mâinile inculpatului B și a lovit-o în cap pe, care se afla în bucătărie. La rândul său, inculpatul BGl -ar fi lovit pe cu toporul, după care inculpatul Bat ăiat-o pe cu o lamă în zona organelor genitale și pe față. Inculpatul a mai indicat faptul că ceilalți participanți și-ar fi satisfăcut nevoile sexuale cu, dar și că în interiorul imobilului nu au căutat obiecte și că nu au răvășit nimic.
Este de subliniat faptul că, potrivit declarațiilor martorilor și, martori asistenți la reconstituire, nici de data aceasta inculpatul nu a fost forțat să dea anumite declarații, singur procedând la schimbarea poziției sale.
Nici aceste declarații ale inculpatului nu au putut fi coroborate cu alte probe. s-a arătat că asupra victimei nu au fost descoperite urme de spermatozoizi.
Apoi, declarația unuia dintre frații inculpatului, a fost deja analizată, acesta arătând că nu cunoaște nimic în legătură cu această faptă.
La rândul său, numitul, celălalt frate al inculpatului, despre care acesta a afirmat că a fost implicat în uciderea familiei, a negat de asemenea săvârșirea faptei, arătând că nu cunoaște nimic în legătură cu acest incident, el afirmând că în noaptea de 12/13.08.2004 a dormit la locuința sa, începând cu ora 22,30, împreună cu vărul său, acesta din urmă confirmând varianta martorului.
Pe de altă parte, inculpatul a susținut de această dată faptul că în interiorul locuinței nu au căutat obiecte. Susținerile sale însă nu pot fi raportate la alte dovezi. Astfel, potrivit procesului verbal de consemnare a unor acte premergătoare, precum și procesului verbal de cercetare la fața locului, întreaga locuință a familiei era răvășită, autorii căutând în interior obiecte.
Deosebit de important este faptul că, potrivit procesului verbal de efectuare a unor acte premergătoare, de la locul omorului au fost ridicate 9 urme papilare. Insă, deși inculpatul afirmă că frații săi și ar fi fost implicați în uciderea celor doi bătrâni, fără ca în privința ultimului să indice în ce modalitate a participat acesta, potrivit adreseinr.52.062/18.08.2004 a IPJ T urmele papilare descoperite la fața locului nu au fost create de numitul.
La data de 30.03.2006, fiind din nou audiat, inculpatul a arătat că își menține declarațiile date cu ocazia reconstituirii și aceasta în ciuda faptului că, potrivit raportului nr.-/17.03.2006 întocmit de AS., la data de 17.03.2006, responsabilul camerei în care inculpatul era deținut, respectiv numitul, a relatat organelor de cercetare penală faptul că inculpatul i-a povestit împrejurarea că fratele său, împreună cu un văr de al său, au ucis familia, dar l-au sfătuit să-și asume el responsabilitatea pentru că prezintă afecțiuni psihice și nu va răspunde penal.
În acest context, la data de 05.07.2006 are loc o confruntare între cei doi inculpați și din nou inculpatul își schimbă radical declarațiile, de data aceasta el negând săvârșirea faptei. Potrivit ultimelor declarații ale inculpatului, el nu a fost implicat în nici un fel în săvârșirea omorului, dar fapta a fost comisă de frații săi și, împreună cu inculpatul B Inculpatul a mai indicat faptul că toate amănuntele le-a cunoscut datorită relatărilor fraților săi, dar a subliniat împrejurarea că el personal nu știe dacă inculpatul Baf ost sau nu la fața locului, în final arătând că este posibil ca frații săi să - implice și pe inculpatul B întrucât sunt în dușmănie cu acesta.
În sfârșit, inculpatul a reușit performanța de a-și schimba încă odată poziția, în cursul cercetării judecătorești el afirmând că frații săi nu sunt implicați în comiterea faptei și că de la mama sa a aflat că familia ar fi fost ucisă de către inculpatul împreună cu vărul său -.
Față de toate aspectele evidențiate mai sus, instanța a constatat că declarațiile inculpatului nu pot servi la aflarea adevărului, în condițiile în care inculpatul prezintă afecțiuni psihice, iar susținerile sale sunt confuze și contradictorii, neputând fi raportate la alte probe certe, directe, care să confirme învinuirea. Este adevărat faptul că, potrivit raportului de nouă expertiză medico-legală psihiatrică nr.356/II/n/13/14.02.2008 al Serviciului de Medicină Legală B N, nu există suficiente elemente pentru a se putea aprecia dacă inculpatul avea capacitatea de a inventa situația de fapt arătată în cursul urmăririi penale, dar acest lucru este mai puțin probabil ținând cont de diagnosticul acestuia și multitudinea detaliilor relatate, însă aceste concluzii nu pot fi interpretate ca reprezentând probe certe de vinovăție și confirmă odată în plus varianta oferită de inculpat, fiind posibil ca acestuia să-i fi fost relatată de către cineva modalitatea de desfășurare a evenimentelor, ceea ce a condus la memorarea detaliilor de către inculpat și ulterior la relatarea acestora în fața organelor de urmărire penală.
Inculpatul B G, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței, a negat săvârșirea faptei, arătând că în vara anului 2004 nu s-a aflat pe raza localității Mc, ci în orașul, unde se ocupa cu strângerea fierului vechi.
Sub aspectul prezenței sale în raza localității în vara anului 2004, în mare parte susținerile inculpatului au fost contrazise de probele administrate în cauză, însă simpla prezență a acestui inculpat, în vara anului 2004, în localitatea în care a fost comisă o infracțiune de omor, nu este suficientă pentru a justifica condamnarea sa și răsturnarea prezumției de nevinovăție.
În acest sens au fost audiați în cauză mai mulți martori. Astfel, martorul a menționat faptul că l-a cunoscut pe inculpatul B în cursul anului 2003 în arest. După liberarea sa, s-a reîntâlnit cu inculpatul în toamna anului 2004, când l-a văzut pe acesta strângând fier vechi, împreună cu concubina sa, pe raza orașului. De asemenea, martorul a precizat că din toamna anului 2005 început să colaboreze cu inculpatul la strângerea fierului vechi, moment în care inculpatul B i-a relatat faptul că, înainte de a fi arestat ultima dată, s-a aflat în județul T, unde a comis mai multe furturi.
La rândul său, martorul G, care de asemenea se ocupa cu strângerea fierului vechi, a precizat că l-a văzut pe inculpatul B ocupându-se cu reciclarea materialelor feroase doar din toamna anului 2005.
Fiind audiată și concubina inculpatului B din acea perioadă, martorul, aceasta a menționat că a trăit în concubinaj cu inculpatul B până în toamna anului 2003, după care acesta a plecat din orașul și s-a reîntors abia în iama anului 2004. Martorul a mai indicat faptul că în vara anului 2004 nu crede că inculpatul B se afla în orașul.
Împrejurarea potrivit căreia este posibil ca în vara anului 2004 inculpatul B G să nu se fi aflat în orașul, așa cum a susținut, este atestată și de procesele verbale de constatare în cuprinsul cărora s-a specificat faptul că în cursul lunii august 2004, două societăți comerciale autorizate în colectarea fierului vechi, nu au făcut achiziții de la inculpatul B, deși acesta afirmă că se ocupa cu strângerea fierului vechi.
La dosar există declarațiile mai multor persoane care au afirmat că în vara anului 2004 l-au văzut pe inculpatul B G în satul. În acest sens pot fi observate declarațiile martorilor și, aceasta din urmă învederând că l-a văzut pe inculpatul B prin sat până cu o săptămână înainte de comiterea faptei, celelalte aspecte fiind deja analizate mai sus. De altfel, martorul i-a recunoscut pe cei doi inculpați după fotografie, martorii și atestând faptul că recunoașterea după fotografie s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale.
Apoi, martorul a precizat faptul că l-a văzut pe inculpatul B consumând băuturi alcoolice la barul din sat, în vreme ce martorii și au declarat că i-au văzut pe cei doi inculpați prin sat în lunile iulie-august 2004.
Însă, după cum s-a arătat deja, simpla prezență a inculpatului nu este suficientă pentru a trage concluzia că acesta se face vinovat de comiterea faptei.
De altfel, așa cum s-a indicat mai sus, de la fața locului au fost ridicate mai multe urme papilare, iar conform adresei nr.50211/20.01.2006 a IPJ T acestea nu au fost create de niciunul dintre cei doi inculpați.
De asemenea, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.75875/23.06.2006 întocmit de IPJ B, inculpatul acceptând supunerea sa la testul poligraf, la întrebările relevante nu s-au evidențiat în persoana inculpatului BGm odificări psihofiziologice semnificativ-caracteristice reactivității emoționale care conduc la concluzia absenței detecției comportamentului simulat al subiectului.
Pe de altă parte, potrivit raportului psihologic de constatare tehnico-științifică nr.52189/15.10.2004 întocmit de IPJ T, autorul sau autorii omorului prezintă caracteristici predominant specifice asasinului psihopat, care are sau au antecedente de violență, și trăiește sau trăiesc într-un mediu dominat de alcool sau violență. Or, analizând fișa de cazier judiciar, instanța constată că inculpatul Bas uferit numeroase alte condamnări anterioare, însă toate pedepsele i-au fost aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, respectiv furturi, neexistând antecedente în privința comiterii unor infracțiuni de violență (nici măcar tâlhării), astfel încât, chiar dacă acest aspect nu reprezintă altceva decât un indiciu, se poate observa faptul că personalitatea inculpatului B nu poate fi încadrată în tiparul evidențiat prin raportul psihologic.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că întregul material probatoriu administrat în cauză nu cuprinde probe certe care să dovedească fără echivoc vinovăția inculpaților, existând numeroase dubii sub acest aspect, ce au fost interpretate în favoarea inculpaților, în temeiul art. 11 pct.2 lit.a Cp.p. raportat la art. 10 lit.c Cp.p., instanța a dispus achitarea celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor prin actul de sesizare.
Împotriva sentinței Tribunalului Timișa declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, criticând-o pentru netemeinicie, motivând că, în mod greșit, instanța de fond a dispus achitarea inculpaților, deși din probele administrate rezultă vinovăția acestora pentru uciderea victimelor.
Se arată că inculpatul a recunoscut fapta într-o primă fază a urmăririi penale, relatând modul în care s-a comis fapta, descriind topografia casei și prezentând o multitudine de amănunte referitoare la poziția victimelor, locul loviturilor aplicate, iar referitor la inculpatul B G, deși a negat săvârșirea faptei, negând chiar și prezența sa în localitatea și declarând că, la data săvârșirii faptei se afla în localitatea, s-a dovedit că, în luna august 2004, el nu s-a aflat în această localitate și nu a desfășurat activități de colectare de fier vechi, așa cum a susținut.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art. 371 al.2 Cpp, se constată că apelul parchetului este fondat în parte, pentru următoarele considerente:
Din analiza hotărârii instanței de fond se reține că s-a dispus achitarea inculpaților B G și, pe motiv că din întregul material probator administrat în cauză, nu se pot reține probe certe care să dovedească fără echivoc vinovăția inculpaților.
Curtea apreciază însă că sentința apelată este netemeinică sub aspectul achitării inculpatului și soluția pronunțată se bazează pe o interpretare eronată a probelor administrate.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a dat mai multe declarații, prin care a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, susținând că a participat la săvârșirea infracțiunii, împreună cu inculpatul B G, el asigurând doar paza, în timp ce inculpatul Baa plicat lovituri victimelor, în urma cărora acestea au decedat.
Recunoașterea inculpatului, care a prezentat detalii privind locul săvârșirii faptei, pe care nu avea cum să le cunoască altfel, ce țin de topografia casei victimelor, locul loviturilor aplicate, poziția victimelor, se coroborează și cu celelalte probe administrate în cursul urmăririi penale.
Se reține astfel că, într-o primă fază a urmăririi penale, inculpatul, fiind pe o listă de suspecți, întrucât a lucrat ca și zilier în localitatea în care au locuit victimele, fiind întrebat de către organele de cercetare penală dacă știe ceva despre cele două omoruri, a avut o reacție surprinzătoare, spunând că nu el i-a omorât pe cei doi bătrâni, ci inculpatul B, el stând doar de pază, potrivit declarației agentului de poliție (fila 67, vol. II, dos.). Ulterior, el a mai dat declarații în prezența martorilor asistenți, relatând în continuare și prezentând amănunte și detalii cu privire la modalitatea în care au fost omorâte cele două victime.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și în fața procurorului și s-a efectuat și o reconstituire în prezența martorilor asistenți și, inculpatul indicând traseul urmat pentru a pătrunde în casa victimelor, locul în care au fost agresate și în care au căzut, a indicat obiectele cu care au fost lovite și a prezentat și alte detalii pe care nu avea cum să le cunoască decât dacă ar fi fost în locul și momentul în care a fost comisă fapta.
Ulterior, inculpatul își schimbă parțial declarațiile, în sensul că, împreună cu el a fost inculpatul BGs au doi frați de-ai săi, respectiv și, însă chiar și din aceste declarații rezultă că inculpatul a fost prezent la fața locului în momentul comiterii omorului.
În cursul cercetării judecătorești s-a dispus efectuarea unui noi expertize medico-legale psihiatrice, în care se arată că inculpatul prezintă diagnosticul intelect liminar cu tulburări de comportament, dar se apreciază că acesta avea discernământul păstrat la data săvârșirii faptei și nu există suficiente elemente obiective medico-legale, pentru a aprecia dacă susnumitul avea capacitatea de a inventa situațiile prezentate în declarațiile din luna ianuarie 2006.
Față de probele menționate mai sus, instanța de apel apreciază că inculpatul este vinovat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la omor reținută în rechizitoriu și nu există nici un dubiu cu privire la prezența sa la locul faptei și participația sa în modalitatea prezentată, la săvârșirea acesteia.
Cu privire la inculpatul B G și Curtea apreciază că sentința apelată este temeinică și legală, întrucât, din probele administrate nu rezultă săvârșirea faptei de către acest inculpat.
Inculpatul BGa negat în permanență săvârșirea faptei, și doar simpla declarație a coinculpatului nu este suficientă pentru a reține vinovăția sa, mai ales că inculpatul nu este consecvent atunci când arată care au fost persoanele care l-au însoțit în locuința victimelor și care au aplicat lovituri victimelor, inițial susținând că inculpatul Baf ost împreună cu el și o altă persoană -, iar cu ocazia reconstituirii face referire la cei doi frați ai săi. De asemenea, nici împrejurarea că inculpatul Baf ost găsit în în perioada săvârșirii omorului sau că nu s-au dovedit susținerile sale privind prezența sa în localitatea, unde colecta metale, nu poate constitui un argument suficient pentru a reține în sarcina inculpatului comiterea acestei fapte.
Acest inculpat a fost supus și unui test cu aparatul poligraf, care a relevat faptul că în timpul examinării nu s-au evidențiat modificări psihofiziologice, caracteristice comportamentului simulat.
Față de considerentele mai sus enunțate, va fi admis apelul parchetului, se va desființa sentința apelată și rejudecând cauza:
În baza art.26 rap. la art.174 al.1, art.176 al. 1 lit.b,d cp va fi condamnat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de omor deosebit de grav, la pedeapsa de:
-15(cincisprezece) ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b cpp.
Se va aplica inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. teza II,b cp, pe,o durată de 5 ani.
În baza art. 88 cp se va deduce din pedeapsă reținerea din data de 19.01.2006 și durata arestului preventiv din data de 24.02.2006 la data de 27.09.2006.
Vor fi menținute în rest dispozițiile sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului și se va dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 379 pct.2 lit.a Cpp admite apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva Sentinței penale nr.357/PI/2008, pronunțate în dosarul nr- de către Tribunalul Timiș.
Desființează sentința apelată și rejudecând cauza:
În baza art.26 rap. la art.174 al.1, art.176 al. 1 lit.b,d cp condamnă pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de omor deosebit de grav, la pedeapsa de:
-15(cincisprezece) ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II, b cpp.
Aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. teza II,b cp, pe,o durată de 5 ani.
În baza art. 88 cp deduce din pedeapsă reținerea din data de 19.01.2006 și durata arestului preventiv din data de 24.02.2006 la data de 27.09.2006.
Menține în rest dispozițiile sentinței apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului și dispune plata din fondurile MJ a sumei de 100 lei, onorariu avocat din oficiu.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare cu inculpații și de la pronunțare cu partea vătămată.
Pronunțată în ședința publică din 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR - - - -
GREFIER
- -
Red. /02.10.08
Tehnored. 2 ex./02.10.08
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Victor Ionescu
