Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 218/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 1853/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.218
Ședința publică din data de 23 OCTOMBRIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ioana Alina Ilie
JUDECĂTOR 2: Magdalena Iordache
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă CURTEA DE APEL BUCUREȘTI fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 708 din data de 06 iulie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul inculpat, personal, aflat în stare de arest, asistat juridic de apărător din oficiu - avocat, cu delegația pentru asistență juridică obligatorie nr. -/7.08.2009 depusă la fila 7 din dosar, și intimatul parte vătămată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea a procedat la identificarea intimatului parte vătămată, cu CI seria - nr.- CNP - - care a precizat că nu s-a constituit parte civilă în proces.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de apel.
Apărătorul din oficiu pentru apelantul inculpat solicită, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, reindividualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, dându-se o eficiență sporită circumstanțelor atenuante reținute de prima instanță. În acest sens, arată că inculpatul nu are antecedentele penale, a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei, și are cinci copii minori în întreținere. Apreciază că aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de către instanța de fond își poate atinge scopul coercitiv.
Intimatul parte vătămată solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, apreciind că nu se impune reducerea pedepsei în raport de natura și gravitatea faptei comise de către acesta.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind pedeapsa aplicată inculpatului ca fiind corect individualizată în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei - inculpatul a lovit în mod repetat cu o scară metalică victima, leziunile produse determinând decesul acesteia - si comportamentul inculpatului, sens în care solicită a se avea în vedere concluziile referatelor depuse la dosar, din care rezultă nenumăratele incidente în care a fost implicat acesta pe fondul unui comportament violent și agresiv, soldate cu avertismente și sancțiuni. Totodată, arată că au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului și nu se impune o reducere a pedepsei în raport de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatului.
Apelantul inculpat, având cuvântul, arată că nu a dorit să săvârșească fapta, a fost un incident nefericit și solicită clemența instanței.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 708/06.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a), c) Cod penal raportat la art. 76 alin. 1 lit. a) Cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
În baza art. 65 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal, pe o perioadă de 5 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) Cod penal, după executarea pedepsei principale, conform art. 66 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a) teza a lI-a și lit. b) Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal s-a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 01.09.2008 la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod procedură penală a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 346 Cod procedură penală și art. 14 Cod procedură penală, coroborat cu art. 998 cod civil și art. 999 Cod civil s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 3000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt că, în data de 30.08.2008, în jurul orelor 1700, între inculpatul și victima, care locuiau împreună în aceeași cameră într-un cămin social situat în B,--5, sectorul 1, izbucnit un conflict, pe fondul consumului de băuturi alcoolice.
Incidentul a debutat în B alăturată dormitorului în care locuiau părțile, acestea adresându-și injurii reciproce, după care inculpatul și victima s-au deplasat în interiorul dormitorului, unde au continuat conflictul verbal, de față fiind și martorii și.
La un moment dat, inculpatul a luat scara metalică atașată patului său și destinată accesului la respectivul pat suprapus și l-a lovit cu aceasta pe atât la nivelul capului, cât și în zona corpului.
În încercarea de a se apăra, victima a ridicat mâinile, împrejurare în care i-au fost cauzate leziuni și la membrele superioare, aceste leziuni având un caracter specific de apărare.
Inculpatul a fost dezarmat de către martorul, care i-a smuls scara din mână, însă, în acel moment, inculpatul a luat un cuier metalic cu care a lovit din nou victima, până când aceasta a căzut pe pat.
Victima a decedat anterior sosirii echipajului ambulanței.
Această situație de fapt a fost reținută de Tribunal pe baza următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșa fotografică aferentă, procesul-verbal de constatare, declarația părții vătămate, raportul de autopsie, concluziile medico-legale provizorii și planșa fotografică cu aspecte de la autopsie, declarațiile inculpatului, raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică serologică, declarațiile martorilor și, copii de pe înscrisurile aflate la dosarul de asistență socială al inculpatului, copii de pe înscrisurile aflate la dosarul de asistență socială al victimei.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate în parte specială a Codului penal pentru infracțiunea de omor, gradul ridicat de pericol social al faptei, persoana inculpatului, atingerea gravă adusă valorilor sociale ocrotite de normele de drept și împrejurările care atenuează răspunderea penală.
Sub acest din urmă aspect, Tribunalul a reținut ca circumstanțe atenuante împrejurările prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a) și c) Cod penal, având în vedere conduita bună a inculpatului înainte de comiterea infracțiunii și atitudinea sa sinceră pe parcursul procesului penal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei ce i-a fost aplicată de instanța de fond.
S-a arătat în cadrul motivelor de apel formulate oral cu ocazia dezbaterilor, că sancțiunea penală stabilită de prima instanță este prea mare în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului, solicitându-se reducerea pedepsei aplicate, prin acordarea unei eficiențe sporite circumstanțelor atenuante reținute de Tribunal. În acest sens, apelantul-inculpat a învederat faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale, are 5 copii minori în întreținere și a manifestat o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivului de apel invocat, cât și din oficiu, potrivit art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază apelul declarat de inculpatul ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, Curtea constată că în cauză s-a făcut de către instanța de fond o interpretare judicioasă a probelor administrate și o analiză corespunzătoare a acestora, reținând-se în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei penale săvârșite de acesta.
Deși inculpatul a susținut în mod constant că a săvârșit fapta sub stăpânirea unei puternice tulburări determinată de o provocare din partea victimei, care ar fi manifestat o atitudine agresivă față de el, încercând să-l strângă de gât, Curtea nu poate reține această apărare, apreciind, la fel ca și Tribunalul, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 73 alin. 1 lit. b) Cod penal pentru existența circumstanței atenuante legale a provocării.
Astfel, contrar susținerilor inculpatului, Curtea constată că, din materialul probator administrat, nu rezultă existența vreunei acțiuni de provocare din partea victimei realizată în una dintre modalitățile prevăzute de art. 73 alin. 1 lit. b) Cod penal, datele existente în cauză nefurnizând indicii că victima ar fi fost cea care a declanșat conflictul dintre părți.
Astfel cum rezultă din declarațiile martorilor și, incidentul dintre inculpat și victimă a debutat în B comună alăturată camerei în care aceștia locuiau împreună, cei doi adresându-și reciproc cuvinte jignitoare, fără să se poată stabili cine anume a iscat conflictul.
Discuția în contradictoriu dintre părți a continuat și în interiorul dormitorului, însă nici unul dintre martorii prezenți nu a confirmat susținerile inculpatului, în sensul că victima l-ar fi agresat pe acesta încercând să îl strângă de gât, fapt ce ar fi determinat reacția sa violentă.
Dimpotrivă, martorul a arătat că victima nu l-a provocat în nici un fel pe inculpat și că, în momentul în care părțile au intrat în cameră, s-a îndreptat spre patul său, inculpatul fiind cel care a declanșat acțiunea violentă îndreptată împotriva acestuia, lovindu-l cu o scară și, ulterior, cu un curier.
Și sub aspectul proporționalizării pedepsei aplicate inculpatului, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă individualizare, ținând seama de toate criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. 1 Cod penal și dând eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante judiciare prevăzute art. 74 alin. 1 lit. a) și c) Cod penal, prin coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită.
Chiar dacă inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră, trebuie avut în vedere la aprecierea periculozității sociale a acestuia și comportamentul manifestat anterior comiterii infracțiunii, din datele furnizate de conducerea complexului social de servicii "-" rezultând că, pe toată durata șederii în căminul social, inculpatul, pe fondul consumului excesiv de alcool, a avut nenumărate incidente soldate cu avertismente și suspendări de servicii pe diferite perioade, manifestând o atitudine violentă, agresivitate fizică și verbală atât față de celelalte persoane cazate în cămin, cât și față de angajații complexului (filele 80-124 ).
De asemenea, nu poate fi ignorat nici gradul ridicat de pericol social concret al infracțiunii comise, raportat la modul și împrejurările în care fapta a fost săvârșită (pe fondul consumului de băuturi alcoolice, prin lovirea repetată a victimei cu o scară metalică și un curier), la persoana victimei (coleg de cameră cu inculpatul), precum și la urmările produse (leziuni corporale, inclusiv ruperea splinei și rupturi costale în urma cărora victima a decedat).
Ca urmare, având în vedere aceste aspecte, Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse mai ușoare ar fi insuficientă pentru a asigura reeducarea inculpatului și că numai prin executarea sancțiunii penale stabilite de instanța de fond se poate realiza scopul preventiv - educativ prevăzut de art. 52 Cod penal.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază sentința pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică și, în consecință, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpat.
În baza art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, va deduce prevenția inculpatului de la 01.09.2008 la zi, iar în baza art. 383 alin. 11raportat la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, art. 3002raportat la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală va menține starea de arest a apelantului - inculpat, apreciind că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de acesta se mențin și impun în continuare privarea lui de libertate.
Având în vedere că apelantul-inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat împotriva sentinței penale nr. 708/06.07.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art. 383 alin. 11raportat la art. 350 alin. 1 Cod procedură penală, art. 3002raportat la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, menține arestarea preventivă a apelantului-inculpat.
În temeiul art. 383 alin. 2 Cod procedură penală deduce perioada reținerii și arestării preventive a apelantului inculpat de la 1.09.2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă apelantul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Cu recurs în 10 zile.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red. -
Dact./30.10.2009
Ex.3
Red. / Tribunalul București - Secția I Penală
Președinte:Ioana Alina IlieJudecători:Ioana Alina Ilie, Magdalena Iordache
