Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 224/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2049/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 224
Ședința publică din data de 28 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Veronica Cîrstoiu
JUDECĂTOR 2: Liliana Bădescu
GREFIER: - -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.1484 din data de 19.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-parte-civilă, personal, lipsind intimatul-inculpat pentru care a răspuns apărător din oficiu cu delegație depusă la dosar, lipsind și intimatul-parte-civilă Spitalul Universitar de Urgență
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost primită o adresă din partea Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, cu privire la adresa de domiciliu a intimatului-inculpat care figurează ca fiind aceeași la care s-a efectuat procedura de citare.
Curtea procedează la identificarea intimatului-parte-civilă legitimat cu CI seria - nr. - CNP: -.
Nefiind cereri de formulat probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apel:
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.1484 din data de 19.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția I penală vizând greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului sub aspectul cuantumului și a modalității de executare ca urmare a reținerii nejustificate a prevederilor art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod de procedură penală, apreciind că în mod eronat instanța a reținut circumstanțe atenuante având în vedere că inculpatul a avut o comportare negativă, fiind sancționat cu amendă administrativă în anul 2007 sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 213 Cod penal.
Reprezentanta Parchetului solicită a se avea în vedere natura și gravitatea faptei săvârșite de către inculpat, întrucât victima a avut nevoie de îngrijiri medicale ca urmare a leziunilor provocate fiind supusă la o intervenție chirurgicală datorită căreia i-a fost salvată viața, altfel rezultatul ar fi fost decesul, din aceste probe rezultă pericolul concret pentru ordinea publică, astfel că solicită aplicarea inculpatului unei pedepsei mai severe cu executare în regim de detenție.
Al doilea motiv de apel reține culpa comună a victimei și inculpatului, urmând ca toate cheltuielile acordate pentru asistența medicală să fie plătite numai în limitele propriei sale culpe.
Pentru considerentele arătate solicită admiterea apelului, astfel cum a fost formulat.
Apărătorul din oficiu al intimatul-inculpat solicită respingerea apelului formulat de parchetul de pe lângă Tribunalul București, considerând că instanța de fond în mod corect a ținut cont de circumstanțele atenuante ale inculpatului.
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, solicită admiterea, considerând că se impune reținerea culpei comune, iar cheltuielile de spitalizare să fie plătite în limitele propriei culpe.
Intimatul-parte-civilă, personal, solicită ca inculpatul să plătească spitalizarea.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1484 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, a fost respinsă cererea formulată - conform art.334 proc.pen.- de inculpat, prin apărător din oficiu, de schimbare a încadrării juridice a faptei, dată prin actul de sesizare a instanței de judecată, din infracțiunea prev. și ped. de art.20 pen. rap. la art.174 pen. în infracțiunea prev. și ped. de art.181 alin.1/1 pen. ca neîntemeiată.
În temeiul art.20 pen. rap. la art.174 pen. cu aplic. art.73 lit.b, art.74 alin.1 lit.a și c, art.76 alin.1 lit.b, alin.2 și alin.3 pen. a fost condamnat inculpatul - la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, în stare de provocare.
În temeiul art.71 pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și b pen.
În temeiul art.81 pen. a fost suspendată condiționat executarea pedepsei închisorii aplicate inculpatului, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art.82 pen.
În temeiul art.71 alin.5 pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, s-a dispus suspendarea și executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului.
În temeiul art.359 proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
S-a constatat că, față de inculpat nu a fost luată nicio măsură preventivă.
În temeiul art.118 lit.b pen. s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a confiscării speciale a cuțitului folosit la săvârșirea infracțiunii.
S-a constatat că, partea vătămată, anterior constituită parte civilă, a renunțat la despăgubirile civile solicitate inculpatului.
În temeiul art.346 alin.1 proc.pen. rap. la art.14-15.proc.pen. în ref. la art.998-999.civ. a fost admisă acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Universitar de Urgență B și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3320,57 lei către aceasta, cu titlu de despăgubiri civile pentru cheltuielile ocazionate de îngrijirile medicale acordate părții vătămate.
În temeiul art.191 alin.1 proc.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 08.04.2006, partea vătămată și inculpatul - (primul concubinul martorei, iar al fiul acesteia) au muncit la săparea unui șanț pentru un cetățean din localitatea C, activitate pentru care remunerația a fost încasată de către cel dintâi, urmând ca, la sfârșitul zilei, să împartă banii după cum se cuvenea, mai ale că ambii locuiau la aceeași adresă și anume, în imobilul situat în localitatea C,-, -. 1,. 3,. 12, județul
Când au ajuns acasă, unde locuiau atât membri ai aceleiași familii, cât și persoane aflate în relații de concubinaj (inculpatul - împreună cu concubina sa - martora - și copilul lor minor, martora împreună cu concubinul ei - partea vătămată, fiul martorei - martorul - și copilul minor rezultat din relația de concubinaj a martorei cu partea vătămată ), cei doi, datorită consumului anterior de băuturi alcoolice, se aflau în stare de ebrietate.
La un moment dat, inculpatul - i-a reproșat fratelui său, martorul -, faptul că, în cursul acelei zile, nu a vrut să poarte de grijă copilului minor al inculpatului, ocazie cu care au schimbat câteva vorbe mai grele.
După acest episod, martorul - a fost lovit de către partea vătămată, dar inculpatul - a intervenit în apărarea fratelui său, context în care i-a amintit părții vătămate că trebuie să îi dea o sumă de bani pentru munca prestată în acea zi.
Partea vătămată a replicat spunându-i că a plătit pentru cumpărături comune, așa că nu-i mai este dator, moment în care a început cearta între cei doi, urmată de o confruntare fizică desfășurată prin întreg apartamentul, cu stricăciuni, partea vătămată încercând chiar să-l pună pe inculpat cu capul peste flacăra aragazului. Atunci, inculpatul - a luat un cuțit de pe masa din bucătărie și a lovit-o pe partea vătămată, o dată, în zona toracică, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat circa. 25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii și i-au pus în primejdie viața.
Văzând că incidentul ia proporții, ceilalți locatari ai apartamentului au apelat la organele de poliție și la ambulanță.
Situația de fapt, astfel cum, a fost descrisă, a fost dovedită pe baza materialului probator administrat atât la urmărirea penală,cât și la cercetarea judecătorească, conform art.289 proc.pen. oral, nemijlocit și în contradictoriu, toate formând convingerea instanței, cu sublinierile ce vor fi făcute după caz.
A concluzionat instanța fondului că, în drept, fapta inculpatului - - care la data de 08.04.2006, a lovit-o cu cuțitul pe partea vătămată, în timp ce se aflau în locuința comună, situată în localitatea C,-, -. 1,. 3,. 12, județul I, și erau în stare de ebrietate, pe fondul unui conflict spontan, la provocarea victimei, cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat circa 25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare de la data producerii și i-au pus în primejdie viața - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, în stare de provocare, prev. și ped. de art.20 pen. rap. la art.174 pen. cu aplic, art.73 lit.b pen.
A arătat instanța fondului că, fapta prevăzută de legea penală a fost săvârșită de inculpat cu vinovăție și prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, motiv pentru care instanța a dispus condamnarea sa la pedeapsa închisorii.
Referitor la forma de vinovăție, instanța a identificat intenția indirectă, așa cum este ea descrisă de art.19 alin.1 pct.1 lit.b pen. și anume, infractorul a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui, având în vedere: zona vitală în care s-a acționat (torace), dinamica producerii leziunilor (prin lovire) și obiectul tăietor-înțepător (cuțit).
A reținut instanța fondului că, din materialul probator administrat, nu rezultă că a existat vreuna dintre condițiile de înlăturare a caracterului penal al faptei.
Cu privire la cererea formulată - conform art.334 proc.pen.- de de către inculpat, prin apărător din oficiu, de schimbare a încadrării juridice a faptei, dată prin actul de sesizare a instanței de judecată, din infracțiunea prev. și ped. 20.pen. rap. la art.174 pen. în infracțiunea prev. și ped. de art.181 alin.1/1 pen. instanța de fond a reținut că este neîntemeiată, dispunând respingerea ei, ca atare, pentru următoarele argumente:
În primul rând, s-a reținut că, inculpatul -nu este soț sau rudă apropiată cu partea vătămată (în accepțiunea dată "membrului de familie" de art. 149/1 pen.), chiar dacă locuiesc și gospodăresc împreună, cel din urmă fiind doar concubinul mamei sale martora.
În al doilea rând, la stabilirea încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul -, s-a arătat că trebuie să se țină seama de toate urmările, nu doar de numărul de zile de îngrijiri medicale (circa 25 de zile), inclusiv de aceea că leziunile traumatice produse i-au pus în primejdie viața victimei. La stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor, stipulate în art.72 pen. și anume de: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Astfel fiind, s-a reținut că: limitele de pedeapsă fixate în partea specială sunt închisoarea de la 5 la 10 ani și interzicerea unor drepturi, inculpatul este tânăr (în vârstă de 27 de ani), nu este cunoscut cu antecedente penale (după cum rezultă din fișa de cazier judiciar reactualizată la data de 22.09.2008), dar (potrivit fișei de cazier judiciar eliberată în faza de urmărire penală) în anul 2007, i s-a aplicat o amendă administrativă de 400 lei, pentru comiterea faptei de abuz de încredere prevăzută de art.213 pen. are ca studii 8 clase, are un copil minor în întreținere, prestează munci ocazionale, lucrând cu ziua, s-a prezentat în fața autorității, a recunoscut și a regretat săvârșirea faptei în modalitatea reținută și probată, fapta a fost comisă în stare de provocare pricinuită inculpatului de către a vătămată.
A mai reținut instanța fondului că, de mare însemnătate este și împrejurarea că victima - în ultima declarație în fața instanței - a arătat nu numai că renunță la despăgubirile solicitate anterior, dar și că vrea să-l ierte pe inculpat, precizând că, în fapt, s-a împăcat cu acesta, mai ales că inculpatul este "chiar crescut" de el.
Ținând cont de toate aceste argumente, în egală măsură, instanța a reținut aplicabilitatea art.73 lit.b, art.74 alin.1 lit.a și c, art.76 alin.1 lit.b, alin.2 și alin.3 pen.
Prin urmare, reținând și dispozițiile art.52 pen. prima instanță a aplicat inculpatului pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani.
Referitor la modalitatea de executare a pedepsei, instanța de fond a apreciat că scopul acesteia poate fi atins chiar fără executarea ei, în acord cu dispozițiile art.81 pen. prin suspendarea ei condiționată pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art.82 pen.
S-a mai arătat că, după remarcarea modificărilor recente de politică legislativă care au condus la abrogarea alin.3 și 4 din art.81 pen. prin art.1 pct.31 din Legea nr.278/2006, faptul că procurorul nu a luat sau propus luarea niciunei măsuri preventive împotriva inculpatului, precum și faptul că inculpatul nu a mai avut alt contact cu legea penală de la data comiterii prezentei fapte, s-a reținut că nu se mai justifică privarea de libertate a inculpatului, văzând și circumstanțele reale și personale relevate de speța dedusă judecății.
La stabilirea pedepsei accesorii, pe care instanța a suspendat-o în condițiile art.71 alin.5 pen. s-a ținut cont de strânsa legătură ce trebuie să existe între infracțiunea săvârșită și interzicerea unui drept (fapta comisă furnizând premisa că este nevoie de interzicerea acelui drept pentru apărarea valorilor ocrotite de legea penală), în respectarea dispozițiilor Convenției pentru Apărarea Drepturilor și a Libertăților Fundamentale, precum și a hotărârilor date în materie de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului (de pildă, în cauza Sabou și Pârcălab contra României, în cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord). Natura, modalitatea săvârșirii faptei, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului au condus instanța la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a Il-a și b pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat). Nu a interzis, însă, dreptul de a alege, ope legis, deoarece infracțiunea comisă nu are conotație electorală, nu este îndreptată contra siguranței statului, nu denotă o gravitate absolut deosebită.
Referitor la pedeapsa complementară privativă de drepturi, prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, reținând circumstanțe atenuante, instanța a înlăturat-
Ca măsură de siguranță, instanța de fond a dispus confiscarea obiectului tăietor-înțepător (cuțit) folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a promovat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări - în cuantum și modalitate de executare - a pedepsei stabilite, precum și sub aspectul greșitei soluționări a laturii civile, față de faptul că inculpatul trebuia obligat la despăgubiri pentru asistența medicală,numai în limitele propriei sale culpe.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu în - conformitate cu dispozițiile art.371 și art.378 Cod procedură penală, Curtea constată că apelul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București este fondat, însă în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pe baza probelor certe de vinovăție care au legitimat tragerea la răspundere penală a inculpatului, prima instanță a dispus condamnarea acestuia la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, în condițiile în care a fost provocat de către victimă.
Cât privește individualizarea judiciară a pedepsei, Curtea notează că, în mod just, prima instanță a dat eficiență împrejurărilor vizând conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, dar și atitudinea adoptată de acesta ulterior acestui moment; astfel, lipsa antecedentelor penale - care, într-adevăr nu constituie un criteriu unic de apreciere a comportamentului persoanei acuzate - în cazul inculpatului se coroborează și cu alte împrejurări, cum ar fi cea referitoare la poziția procesuală sinceră a acestuia, prezentarea sa în fața autorităților, aspecte ce au contribuit la stabilirea, în mod corespunzător, a adevărului judiciar; în acest context, al unei atitudini pozitive a inculpatului se înscrie și regretul său sincer pentru săvârșirea faptei, regret care a determinat-o pe victimă să declare - în fața tribunalului (fila 39-) nu numai că renunță la cererea de despăgubiri civile, dar și că s-a împăcat cu inculpatul, pe care "l-a crescut", partea vătămată subliniind că dorește să-l ierte, mai ales că amândoi, în seara incidentului, consumaseră alcool.
Sigur că atitudinea împăciuitoare a victimei, prin ea însăși, (scoasă din context) nu are efect asupra tragerii la răspundere penală a inculpatului, dar nici nu poate fi ignorată când se apreciază reacția sa cu privire la fapta săvârșită și la înlăturarea - cel puțin în parte - a rezultatului acesteia.
Pe de altă parte, sancțiunea administrativă primită de inculpat în anul 2007, la care face trimitere Parchetul, nu are aptitudinea de a imprima faptei deduse judecății un caracter grav, care să conducă spre o lipsire a inculpatului de beneficiul dispozițiilor de favoare, consacrate de dispozițiile art.74 alin.1, literele a și c, cu referire la art.76 alin.1, lit.b din Cod penal.
În plus, la recunoașterea circumstanțelor atenuante, instanța de judecată este obligată să țină seama nu numai de pericolul social concret al faptei comise, dar și de urmările acesteia, de ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și de orice alte elemente privitoare la persoana făptuitorului (a se vedea, în acest sens, "Codul penal - adnotat - cu practică judiciară" Dr. Ed. " ",. 2000, pag.232-233).
Cât privește individualizarea judiciară a executării pedepsei, criticată de reprezentantul Ministerului Public, în cadrul dezbaterilor din ședința publică de astăzi, Curtea - ca și instanța de fond - apreciază că scopul pedepsei, în cazul inculpatului, poate fi atins și fără privarea sa de libertate; în sprijinul acestei opinii, pledează - pe lângă argumentele expuse mai sus - și împrejurarea că împotriva acestuia organele de anchetă penală nu au propus (sau luat) nicio măsură preventivă, iar o detenție a inculpatului - aflat la prima sa confruntare cu legea penală - nu ar mai putea fi justificată începând din acest moment, fapta fiind săvârșită în urmă cu aproape 4 ani de zile.
Critica, vizând cuantumul despăgubirilor acordate Spitalului de Urgență B, este fondată, deoarece - după cum s-a statuat și în practica judiciară - atunci când producerea pagubei în patrimoniul unității sanitare care a acordat îngrijiri medicale victimei, se datorează culpei comune a făptuitorului și persoanei vătămate - cum este cazul de față - infracțiunea de tentativă de omor fiind comisă în stare de provocare, inculpatul urmează să fie obligat a plăti acestei unități sanitare cheltuielile ocazionate de asistența medicală acordată victimei numai în limitele propriei sale culpe, deoarece într-o atare situație, operează principiul de drept civil al răspunderii doar în raport cu propria culpă (nr.40/1991 a -II.Pen. de practică judiciară penală, pe anul 1991, note de, Casa de Editură și Presă "Șansa". 1992 pag.40-41; dec.pen.nr.68/A/1996 a B, Secția a II-a Penală, de practică judiciară penală cu note de același autor, Ed.,. 1998, pag.40-41).
Astfel fiind, se impunea ca, în speță, instanța fondului să stabilească întinderea culpei inculpatului și, în raport de aceasta, să procedeze la diminuarea corespunzătoare a sumei reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale ocazionate de acordarea asistenței medicale pentru partea vătămată, hotărârea fiind privită ca nelegală, sub acest aspect.
Ca urmare, Curtea - în temeiul prevăzut de art.379 pct.2, lit.a Cod procedură penală - va admite, pe acest aspect - apelul Parchetului, va desființa, în parte, hotărârea atacată și, rejudecând va dispune diminuarea cuantumului acestor despăgubiri civile, apreciind, totodată, culpa comună a părților, respectiv de 50% pentru fiecare.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii instanței de fond, iar față de soluția ce urmează a se pronunța, Curtea va face aplicarea art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.1484 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală.
Desființează, în parte, sentința, în sensul că, reduce despăgubirile civile stabilite în sarcina inculpatului de la 3320, 57 lei, la 1660,28 lei.
Menține, în rest, dispozițiile sentinței.
Onorariul de avocat din oficiu, în sumă de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.
Ex.2
Red.---
Președinte:Veronica CîrstoiuJudecători:Veronica Cîrstoiu, Liliana Bădescu
