Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 23/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 23
Ședința publică din data de 11 februarie 2008
PREȘEDINTE: Anghel Ștefana
JUDECĂTOR 2: Diaconu Gabriela
Grefier _ - -
Ministerul publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, și de inculpatul, fiul lui și, născut la 09 decembrie 1978, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.489/4.12.2007, pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, în dosarul -, prin care, în baza art. 174 Cod penal cu aplic. art. 74 lit. a și b rap. la art. 76 lit. a Cod penal, inculpatul a fost condamnat la 7 ani închisoare.
În baza art. 174 Cod penal rap. la art. 65,66 Cod penal, a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de dispozițiile art. 64 lit. a și b Cod penal, pe o perioadă de 3 ani.
S-a aplicat inculpatului dispozițiile art. 71, 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a fost computată din durata pedepsei, timpul arestării preventive de la 31 decembrie 2006 la zi, și potrivit dispozițiilor art. 350 alin.1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive.
În baza art. 14, 346 cod procedură penală rap. la art. 998, 999 cod civil a fost obligat inculpatul către partea civilă, la plata sumei de 3500 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea și pomenirea victimei infracțiunii de omor.
Același inculpat a fost obligat către partea civilă, în beneficiul minorei, la plata sumei de 50 lei lunar cu titlu de prestație periodică, datorată de la data decesului tatălui minorei, până la majoratul acesteia, iar dacă se află în continuarea studiilor și după majorat, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
S-a luat act că părțile civile nu au cerut acordarea de daune morale.
În baza art. 169 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpat a bunurilor acestuia.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns inculpatul, personal aflat în stare de detenție, și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, din Baroul Dâmbovița, intimata - parte civilă lipsă fiind intimata - parte civilă .
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
S-a audiat inculpatul, cele declarate fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Avocat, cu acordul instanței luând legătura cu inculpatul, arată că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul arată că nu are cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, ia act că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, expune situația de fapt, precizând că, la individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o comportare bună anterior săvârșirii faptei cooperat cu organele de cercetare penală, astfel că au fost aplicate acestuia dispozițiile prev. de art. 74-76 Cod penal, care au avut drept consecință coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Se apreciază că din probele administrate în cauză, respectiv declarații de martori, rezultă că acesta a exercitat și anterior violențe asupra altor persoane, pe de o parte, dar și față de victimă căreia i-a aplicat puternice lovituri pe toată zona corpului, lovituri ce dovedesc intenția directă a inculpatului de a produce decesul acesteia, întrucât au fost aplicate atât la nivelul capului cât și pe întreg corpul, provocându-i numeroase fracturi și hemoragii.
Împrejurările invocate de instanța de fond pentru a justifica reținerea circumstanțelor atenuante, în aceste condiții nu prezintă relevanța ce i-a fost atribuită.
Față de considerentele mai sus arătate, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie înlăturate circumstanțele atenuante.
Avocat, având cuvântul pentru inculpat, critică hotărârea primei instanțe ca netemeinică și nelegală, având în vedere că din întreg materialul probator rezultă că inculpatul a fost evident provocat de către victimă, împrejurare fată de acre acesta nu a înțeles să invoce legitima apărare, precizând totodată că acesta încă din faza urmăririi penale a descris cu lux de amânunte întregul incident.
Se arată că inculpatul a mers la domiciliul victimei fiind invitat și poftit în casă de aceasta, drept urmare, așa cum a recunoscut și inculpatul, a mers în domiciliul victimei, tratând-o cu câteva țigări iar în momentul când a vrut să plece a fost împiedicat de victimă care devenise foarte agresivă.
Apărătorul inculpatului arată că la momentul incidentului, inculpatul avea asupra sa un casetofon, pe care victima a vrut să și-l însușească, acestea aflându-se în stare de ebrietate au început să se îmbrâncească victima fiind cea care l-a lovit cu picioarele și pumnii, inculpatul fiind provocat a răspuns, aplicându-i acestuia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele.
Cu privire la apelul declarat de parchet și față de susținerile reprezentantului parchetului, în sensul că pedeapsa este mică, nu înțelege de ce se insistă pe o pedeapsă, având în vedere persoana inculpatului, comportarea bună anterior săvârșirii faptei, de circumstanțele în care în care s-a comis fapta, de situația în care el s-a aflat și a reacționat.
Pentru motivele expuse mai sus, solicită admiterea apelului inculpatului, casarea hotărârii instanței de fond, ca nelegală și netemeinică, reanalizarea cuantumului pedepsei, și reducerea acesteia, iar cu privire la recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, solicită respingerea acestuia, ca neîntemeiat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului declarat de inculpat, ca nefundat.
Intimata - parte civilă, solicită admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA, pedeapsa aplicată inculpatului este mică, iar cu privire la apelul declarat de inculpat solicită respingerea acestuia.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă fapta, nu a dorit ca victima să moară.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin sentința penală nr.489/4.12.2007, Secția Penală a Tribunalului Dâmbovița, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la 09 decembrie 1978, la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și b Cod penal, pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal, cu reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a și b, rap. la art. 76 lit. a Cod penal.
Conform art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b Cod penal, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 Cod penal s-a computat din durata pedepsei, timpul arestării preventive de la 31 decembrie 2006 la zi, și potrivit dispozițiilor art. 350 alin.1 Cod procedură penală, s-a menținut măsura arestării preventive.
În latură civilă, prima instanță a dispus obligarea inculpatului, în baza art. 14, 346 cod procedură penală, rap. la art. 998, 999 Cod civil către partea civilă, la plata sumei de 3500 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând cheltuieli ocazionate cu înmormântarea și pomenirea victimei infracțiunii de omor, către partea civilă, în beneficiul minorei, la plata sumei de 50 lei lunar cu titlu de prestație periodică, datorată de la data decesului tatălui minorei, până la majoratul acesteia, iar dacă se află în continuarea studiilor și după majorat dar, nu mai târziu de împlinirea vârstei de 26 de ani.
S-a luat act că, părțile civile nu au solicitat acordarea de daune morale, iar în baza art. 169 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către inculpat, a bunurilor acestuia.
Pentru a pronunța această soluție de condamnare, prima instanță a reținut că, în seara zilei de 30.12.2006, aflându-se în stare de ebrietate avansată, în jurul orelor 23,00, pe când se întorcea la domiciliul părinților săi, inculpatul a fost chemat de victimă, vecin cu aceștia, persoană cu care era prieten, ambii fiind cunoscuți ca mari consumatori de alcool.
Potrivit declarației inculpatului, la un moment dat, între cei doi a izbucnit un conflict generat de faptul că inculpatul a refuzat să dea victimei un casetofon pe care îl avea asupra sa, la care cei doi ascultau muzică.
A susținut inculpatul, că a intenționat să plece, luând și casetofonul care îi aparținea, victima încercând să-l oprească sau să-i smulgă casetofonul, aplicându-i în acest scop mai multe lovituri cu unui hârleț, provocându-i leziuni constatate la examenul medico - legal.
A mai reținut prima instanță că, pornind de la acest incident, inculpatul a reușit să dezarmeze victima, căreia i-a aplicat lovituri în zona capului mai întâi, cu hârlețului apoi cu picioarele, și un corp tăietor, în urma cărora victima a decedat.
Au fost înlăturate apărările inculpatului, privind existența în cauză a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal, cu motivarea că, agresiunile exercitate de victimă nu au fost de natură să determine inculpatului o puternică tulburare și deci nu pot fi asimilate ipotezelor prev. de art. 73 lit.b Cod penal.
Prima instanță a apreciat totuși că, în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțe atenuante personale, respectiv vârsta acestuia, lipsa antecedentelor penale și sinceritatea dovedită pe parcursul procesului penal, cu efect în privința individualizării judiciare a pedepsei, prin aplicarea unei pedepse situate sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În apelul parchetului s-au formulat critici privind, greșita reținere în cauză a circumstanțelor atenuante personale, susținându-se că, din probele administrate au rezultat împrejurări în raport de care, aplicarea acestei clemențe a legii în favoarea inculpatului nu se justifică, respectiv, caracterul violent al inculpatului, obiceiul acestuia de a consuma alcool în exces și nu în ultimul rând, gravitatea faptei săvârșite precum și violența de care a dat dovadă în comiterea acesteia.
Apelantul inculpat a susținut că, hotărârea primei instanțe este greșită, deoarece nu s-a reținut în favoarea sa existența scuzei provocării, deși la dosarul cauzei existau dovezi care să confirme violențele exercitate asupra sa de partea vătămată, solicitând aplicarea art. 73 lit. b Cod penal, iar ca efect al acestei corecte calificări juridice a faptei, reducerea și mai mult, sub limita minimă, a pedepsei aplicate.
Conform practicii recente a O, în aplicarea principiului dreptului oricărei persoane la un proces echitabil, Curtea a procedat la ascultarea inculpatului dându-i acestuia posibilitatea să-și expună în mod direct apărările și în fața instanței de control judiciar.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate de apelanți expuse deja anterior, dar și din oficiu sub toate aspectele conform art. 371 alin.2 pr.pen. de asemenea ținând cont de cele declarate de inculpat în fața Curții dar și de probele aflate la dosarul cauzei, Curtea constată ambele apeluri fondate, în sensul celor ce se vor menționa în continuare:
Vinovăția inculpatului pentru fapta reținută în sarcina sa, în rechizitoriu, este pe deplin dovedită.
Astfel, declarațiile martorilor au contribuit la stabilirea activităților inculpatului în momentele anterioare comiterii faptei, iar inculpatul a recunoscut în mod constant, pe întreaga durată a procesului penal, existența incidentului ca și urmările grave ale acestuia.
Acesta a descris, după o scurtă ezitare, chiar din prima declarație( filele 88-90 dosar de urmărire penală)modalitatea comiterii faptei precizând că, într - adevăr, în noaptea de 30.12.2006, în jurul orelor 23,00, pe când se întorcea la domiciliul părinților săi împreună cu care locuiește, situat vis - a - vis de locuința victimei, fiind în stare de ebrietate, a fost invitat de victimă, prieten vechi, la el, să stea de vorbă, și să asculte muzică, având la scurt timp un conflict cu acesta.
Tot în prima declarație, inculpatul a relatat despre comportamentul agresiv al victimei, precizând că acesta a încercat să-l rețină cu forța, aplicându-i mai multe lovituri, din spate, cu unui hârleț, declarație pe care a reluat-o atât pe parcursul urmăririi penale cât și în faza de cercetare judecătorească.
Deși nu există martori oculari ai incidentului, care să fi observat această atitudine violentă a părții vătămate, raportul de expertiză medico legală depus la fila 86 dosar de urmărire penală, confirmă faptul că în urma incidentului, inculpatul a prezentat tumefacții, excoriații și cicatrici în zona capului și a membrelor superioare mai ales în partea dorsală a acestora, probând varianta susținută de apelantul inculpat, aceea că, la plecare a fost agresat cu un băț de partea vătămată.
În conformitate cu disp. art. 73 lit. b pr. pen. constituie circumstanță atenuantă, " săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență(.)".
Pentru existența provocării - invocată de inculpat, este necesară îndeplinirea a trei condiții: infracțiunea să fi fost comisă sub influența unei puternice tulburări sau emoții; această stare să fi fost determinată de o provocare din partea victimei; provocarea să se fi produs prin violență ori printr- atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă
Curtea consideră că, având în vedere modul de derulare al faptelor, descris anterior, în momentul săvârșirii faptei, inculpatul s-a aflat sub imperiul unei stări de tulburare și emoție puternică provocată de comportamentul agresiv al victimei, care, așa cum reține chiar instanța de fond " a vrut sa-l deposedeze pe inculpat de casetofon și l-a lovit cu bâta respectivă".
Așa cum s-a precizat și anterior, pe tot parcursul procesului penal, inculpatul a susținut o unică teză și anume, aceea că, mai întâi a fost lovit de victimă cu un băț, în zona capului și peste mâini, în încercarea de a-l deposeda de casetofon.
În lipsa oricăror martori care să fi asistat la incidentul dintre cei doi, expertiza medico - legală confirmă existența agresiunilor la care se referă inculpatul, care în mod evident a avut și o anumită intensitate din moment ce i-a provocat mai multe tumefacții, excoriații și cicatrici.
Însuși existența tumefacțiilor excoriațiilor și cicatricelor, confirmă faptul că inculpatul a fost victima agresiunilor exercitate de victimă având o intensitate, de natură a crea acestuia o intensă tulburare, determinantă în declanșarea agresiunii.
Pe de altă parte, se poate afirma că, starea de ebrietate în care ambele părți se aflau în momentul conflictului,a amplificat atât amploarea incidentului cât și percepția inculpatului asupra intensității actelor agresive săvârșite de victimă asupra sa și implicit riposta sa în situația dată.
Din disp. art. 73 lit. b Cod penal, rezultă că starea de provocare nu se prezumă, ci trebuie dedusă printr-o analiză concretă a stării psihice în care s-a aflat inculpatul în momentul comiterii faptei, o analiză care exclude posibilitatea folosiri unor criterii obiective, pe baza cărora, în mod aprioric să se ajungă la concluzia că inculpatul s-a găsit în această situație.
Făcând o verificare asupra împrejurărilor concrete în care inculpatul a acționat, Curtea a stabilit că, în cauză trebuie reținută în favoarea inculpatului existența circumstanței atenuante a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal, cu consecința aplicării unei pedepse situate sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator, conf. art. 76 alin.1 lit. a li alin 2 Cod penal, urmând a se dispune modificarea sentinței pronunțată la prima instanță, sub acest aspect.
Hotărârea instanței de fond este însă greșită și sub aspectul reținerii în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante personale, prev. de art. 74 Cod penal, critica din recursul parchetului fiind în acest sens, întemeiată.
Existența unora din împrejurările enumerate exemplificativ în art.74 Cod penal, avute în vedere și în cazul în speță de judecătorul fondului( lipsa antecedentelor penale, sinceritatea, situația familială etc.), nu obligă instanța de judecată să le considere circumstanțe atenuante și să reducă pedeapsa, întrucât, chiar din redactarea textului art. 74 Cod penal rezultă că, recunoașterea unor astfel de împrejurări drept circumstanțe atenuante este lăsată la aprecierea instanței, care trebuie să țină seama însă și de pericolul social concret al faptei, urmările produse, ansamblul împrejurărilor în care fapta a fost săvârșită și orice alte elemente de apreciere, privind persoana inculpatului.
Or, în cauză inculpatul se face vinovat de comiterea celei mai grave infracțiuni contra vieții, respectiv " omor", săvârșită ca urmare a ripostei deosebit de violente constând în aplicarea unor multiple lovituri ( cu o, cu picioarele, și un corp tăietor, posibil topor), în urma cărora aceasta a decedat, aspecte care în opinia Curții, ar fi trebuit să împiedice instanța de fond să rețină în favoarea inculpatului, existenta unor circumstanțe atenuante personale.
În consecință, față de considerentele expuse, în baza art. 379 pct.2 lit. a pr.pen. Curtea, va admite atât apelul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA cât și de inculpat și desființând în parte sentința primei instanțe, va pronunța o nouă hotărâre, în sensul că se vor înlătura de la încadrarea juridică a faptei disp. art. 74-76 lit. a Cod penal, urmând totodată a se reține aplicarea prev. art. 73 lit. b Cod penal procedând la o nouă condamnare a inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei, vor fi avute în vedere toate criteriile prev. de art. 52 și 72 Cod penal astfel încât, să se aplice inculpatului o pedeapsă care să-și atingă scopul prevăzut de lege.
Reținerea prevederilor art.73 lit.b Cod penal, nu va produce consecințe în latură civilă, deoarece inculpatul a fost de acord cu plata tuturor despăgubirilor civile stabilite de instanță, astfel încât celelalte dispoziții ale sentinței apelate, se vor menține.
Față de soluția pronunțată, apreciind că subzistă în continuare temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, în conformitate cu disp. art.383 alin.1 /1 pr.pen, Curtea o va menține, iar în baza art. 88 Cod penal, va computa din durata noii pedepse aplicate acestuia perioada arestării preventive a inculpatului, de la 31.decembrie 2006, la zi.
Văzând și disp. art. 192 alin. 3.pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA si de către inculpatul, împotriva sentinței nr.489/4.12.2007 pronunțată de TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA și în consecință,
Desființează în parte sentința apelată în sensul că înlătură de la încadrarea juridică a faptei, aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. și b rap. la art. 76 lit. a Cod penal.
Reține la încadrarea juridică a infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal aplicarea disp. art. 73 lit. b cod penal și condamnă pe inculpatul, în baza acestui text legal la pedeapsa de 9 ( nouă ) ani închisoare.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
din durata pedepsei aplicate timpul arestării preventive de la 31 decembrie 2006 la zi.
În baza art. 383 alin.1/1C.pr.pen. menține arestarea preventivă a inculpatului.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru inculpatul arestat și părțile lipsă de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 11.02.2008.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
red.
tehnored.
4 ex./11.03.2008
f-- TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA
G
operator de date cu caracter personal
notificare numărul 3113/2006
Președinte:Anghel ȘtefanaJudecători:Anghel Ștefana, Diaconu Gabriela
