Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 23/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIE Nr. 23
Ședința ne publică de la 19 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Scripcariu
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat prin procuror -
La ordine soluționarea apelului penal având ca obiect art. 174 Cod penal, promovat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27 mai 199o, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva sentinței penale nr. 247/15.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în ședință nepublică se prezintă inculpatul, asistat de domnul avocat ce substituie pe doamna avocat, apărător desemnat din oficiu cu delegație la dosar, partea civilă, precum și partea responsabilă civilmente, lipsă fiind partea civilă, pentru care răspunde avocat -, apărător ales, partea responsabilă civilmente precum și Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Domnul avocat, având cuvântul, precizează că inculpatul prin apelul declarat a înțeles să critice sentința pronunțată de Tribunalul Iași cu privire la cuantumul pedepsei aplicate.
Doamna avocat depune la dosar înscrisuri - 2 file - cu privire la familia inculpatului, înscrisuri din care rezultă că martorul, a cărui depoziție este în contradicție cu depozițiile celorlalți martori este arestat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane, ca și fratele inculpatului de altfel.
Nemaifiind alte cereri de formulat și verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbaterea apelului promovat de inculpat.
Domnul avocat, având cuvântul solicită admiterea apelului promovat de inculpatul, în sensul reducerii pedepsei de 9 ani închisoare aplicată de instanța de fond, pedeapsă pe care o apreciază prea mare în raport de vârsta pe care o avea inculpatul la momentul săvârșirii faptei, precum și atitudinea sinceră a acestuia de recunoaștere a faptei.
Inculpatul este la primul contact cu legea penală, a avut un comportament civilizat în societatea din care face parte, circumstanțe care ar justifica reducerea cuantumului pedepsei cu cel puțin 2-3 ani.
De asemenea, domnul avocat solicită instanței a aprecia asupra măsurii arestării preventive a inculpatului și a dispune în consecință.
Doamna avocat, având cuvântul pune concluzii de respingere a apelului promovat de inculpat ca neîntemeiat. Deși la o vârstă fragedă, inculpatul a săvârșit o faptă deosebit de gravă, a lezat dreptul suprem al victimei, dreptul la viață. Victima era o persoană deosebită, studentă, care a mers în vizită la părinți și însoțită de fratele ei, venit din străinătate, a mers la acea discotecă.
Nu a existat nicio provocare din partea victimei, și mai mult decât atât, instanța de apel trebuie să aibă în vedere că fapta a fost săvârșită cu un cuțit, intenția inculpatului fiind vădită, acesta dând dovadă de o deosebită precizie în mânuirea acestui obiect, pe care de altfel, a recunoscut că îl poartă asupra sa.
De altfel, din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune, rezultă că inculpatul a mai fost implicat într-o infracțiune de furt și de asemenea într-o altercație în aceeași discotecă, astfel încât nu poate fi vorba de lipsa antecedentelor penale în ceea ce îl privește, măsura dispusă de instanța de fond fiind cea mai potrivită pentru a se atinge scopul pedepsei.
Tot din referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune, rezultă că și anterior inculpatul frecventa același mediu cu un risc crescut de infracționalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că în lipsa unei preocupări și pe fondul unei carențe educaționale, s-a consumat o infracțiune de omor calificat, inculpatul a aplicat victimei mai multe lovituri cu un cuțit în zona toracelui și a reușit să-i străpungă inima, suprimându-i viața.
În contextul întregului probator administrat în cauză s-a demonstrat fără dubiu vinovăția inculpatului minor, astfel încât, pedeapsa aplicată este în limite legale, astfel încât, procurorul solicită menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Iași ca fiind legală și temeinică, și respingerea apelului promovat de inculpat ca nefondat.
Inculpatul, prin apărător, a solicitat o reindividualizare a sancțiunii aplicate, însă nu s-au depus nici un fel de diligențe, acte, în susținerea acestei solicitări.
De altfel, deși nu este definitivă sentința primei instanțe, dar pedeapsa este aplicată în limite legale, periculozitatea și gravitatea fiind atrase de însăși natura infracțiunii presupus a fi săvârșită, și, verificând și celelalte acte ale dosarului, cum nu s-a făcut dovada că s-au modificat sau au dispărut temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, procurorul apreciază că este legală și solicită instanței aom enține.
Partea responsabilă civilmente, având cuvântul, susține că inculpatul nu i-a făcut nici un fel de probleme până la acest moment, că a fost cuminte, a muncit pentru a se întreține și numai pentru că a trebuit să se apere, deoarece a fost provocat, a ajuns în această situație.
Inculpatul apelant, persona, având ultimul cuvânt, solicită instanței a aprecia asupra soluției ce va pronunța, achiesând la concluziile formulate de apărătorul său.
Declarând închise dezbaterile, cauza rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 247 din 15 aprilie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Iașis -a hotărât condamnarea inculpatului inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.05.1990 în comuna R, județul I, cu domiciliul în comuna/sat R, județul I, -, cetățenia română, 6 clase, ocupația agricultor, necăsătorit, fără copii minori, stagiul militar nesatisfăcut, fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul d Maximă Siguranță I, pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat" prevăzută și pedepsită de art. 174 - 175 alin. 1 lit. "i" Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și următoarele Cod penal, la pedeapsa de 9(nouă) ani închisoare.
Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 Cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. și Cod penal.
În baza art. 65 alin. 2 Cod penal s- aplicat inculpatului pedeapsa complementară interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. și Cod penal pentru o perioadă de 4 ani, pedeapsă ce va fi executată în condițiile art. 66 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art. 350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpatul, iar în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată prin prezenta sentință penală perioada reținerii și arestării preventive, respectiv perioada începând de la data de 21.10.2007 până la zi.
În temeiul dispozițiilor art. 118 lit. Cod penal s-a dispus confiscarea de la inculpatul unui cuțit cu lama rabatabilă având lungimea totală de 19 cm, lungimea lamei fiind de 8,5 cm iar lățimea de 2,2 cm, obiect ce fost folosit la săvârșirea infracțiunii de "omor calificat" și care se află la camera de corpuri delicte Tribunalului Iași.
În baza dispozițiilor art. 109 alin. 5 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către moștenitorii legali ai victimei, numiții și -, obiectelor de îmbrăcăminte care au aparținut victimei, respectiv giacă din tercot de culoare kaki, bluză trening de culoare gri, un tricou cu dungi verticale de culoare verzi și albastre, pereche de blue-jeans de culoare albastră, o pereche de chiloți și o pereche de șosete.
În baza dispozițiilor art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 cod civil au fost admise, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile și -, domiciliate în comuna R, județul și, în consecință, inculpatul a fost obligat în solidar și cu părțile responsabile civilmente și să plătească fiecăreia dintre părțile civile câte 2965 lei cu titlu de despăgubiri materiale.
În baza art. 189 Cod procedură penală suma de 200 lei reprezentând onorariu avocați oficiu - în faza de urmărire penală și în faza de judecată - va fi suportată din fondurile speciale ale Ministerului Justiției urmând fi inclusă în cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat.
În baza dispozițiilor art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat în solidar și cu părțile responsabile civilmente și să plătească statului suma de 5500 cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei pentru reprezintă onorariu avocați oficiu.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
s- născut la data de 27.05.1990 și locuiește împreună cu familia sa în satul/comuna din județul
În aceeași localitate locuit și victima, astfel că cei doi - inculpatul și victima - au fost consăteni.
Minorul provine dintr-o familie organizată, o familie cu venituri modeste formate din pensiile celor doi părinți în cuantum total de circa 300 lei lunar. În cadrul familiei din care provine, inculpatul minor nu fost supus agresivității și nu avut modele de agresivitate.
Inculpatul urmat și absolvit șase clase primare la Școala Generală din comuna R, după care, fiind dezinteresat de procesul educațional, abandonat cursurile școlare.
În aceste condiții, inculpatul desfășurat diverse activități lucrative plătite, iar timpul liber, în mare majoritate, și- petrecea împreună cu prietenii fie pe terenul de fotbal fie la discoteca din sat.
Așa cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, inculpatul obișnuia să consume uneori băuturi alcoolice, iar atunci când se afla sub influența acestora avea un comportament mai violent (în acest sens este declarația martorului, aflată la fila 147, dosarul instanței).
Astfel, în primăvara - vara anului 2007, inculpatul fost implicat într-un incident ce avut loc în discoteca organizată în barul " ", incident în cadrul căruia, cu o sticlă, l-a lovit pe martorul .
În seara zilei de 20.10.2007, în jurul orei 21,00, inculpatul împreună cu un prieten, martorul, s- deplasat la discoteca organizată în barul " " din comuna/satul R, județul I, bar ce aparține " "
Se impune arăta că în acel moment, minorul avea asupra sa un cuțit cu lama rabatabilă, cuțit pe care îl ținea în buzunarul pantalonilor.
Referitor la motivul pentru care purta asupra sa acel cuțit, inculpatul, în cursul urmăririi penale relatat că "asupra mea aveam un cuțit pentru a-l folosi în cazul când vreunul dintre tineri ar sări la mine", iar în faza cercetării judecătorești declarat că " în mod permanent purtam asupra mea cuțit întrucât obișnuiam să-l folosesc la diverse lucruri".
În aceeași discotecă, în seara zilei de 20.10.2007, mers și victima însoțită de fratele său și de alți prieteni printre care și martorii, și.
În discotecă inculpatul consumat băuturi alcoolice, respectiv 1,5 l bere cu alcool (potrivit propriei sale declarații) și dansat.
La un moment dat, în jurul orelor 1,30, inculpatul, deranjat de un gest al minorului, i- luat acestuia fesul de pe cap. Această acțiune inculpatului fost observată de victima care intervenit și i- cerut lui să-i restituie acelui minor fesul. În aceste împrejurări între inculpat și victimă izbucnit o discuție contradictorie, discuție în cadrul căreia cei doi s-au înjurat reciproc.
La scurt timp după acest prim incident, inculpatul și victima s-au întâlnit pe ringul de unde s-au lovit reciproc cu palmele, după care inculpatul scos din buzunar cuțitul pe care îl avea asupra sa și i- aplicat victimei o lovitură intensă în zona toracică - partea. Datorită intensității cu care fost aplicată acea lovitură, cuțitul străpuns inima victimei, producându- o plagă tăiată penetrantă cardiacă.
În urma loviturii primite, victima a început să sângereze abundent și a fost ajutată de martorul să iasă din incinta discotecii, iar când ajuns în afară și- pierdut cunoștința. În continuare, una dintre persoanele aflate prin preajmă a apelat numărul de urgență 112 și, în scurt timp, la fața locului sosit un echipaj de poliție.
Victima fost urcată în autoturismul Poliției care pornit către municipiul I, după ce în prealabil fusese anunțat și Serviciul de Ambulanță I, însă, pe timpul deplasării decedat.
Inculpatul imediat după ce lovit victima cu cuțitul fugit din discotecă, mers la locuința sa de unde luat o sumă de bani, după care, în ideea de a se sustrage de la cercetări, luat un microbuz care circula către municipiul
În momentul în care microbuzul se afla la intrarea în satul, județul I, un echipaj de poliție procedat la oprirea acestuia, iar apoi la identificarea și conducerea inculpatului la sediul Biroului de Poliție R (în acest sens procesul verbal de depistare aflat la fila 30 dosar urmărire penală).
Potrivit concluziilor raportului de autopsie medico - legală nr. 3620/ din 01.11.2007 întocmit de I, moartea victimei fost violentă, ea datorându-se insuficienței cardiace acute consecutive hemopericardului prin plagă tăiată penetrantă cardiacă. S- concluzionat că leziunea fost produsă prin lovire unică cu obiect înțepător tăios cu o lățime maximă de 2,5 cm și o lungime minimă de 5,5 - 6 cm. S-a stabilit că între plaga tăiată penetrantă cardiacă și deces există legătură directă de cauzalitate. Totodată, urmare a analizelor de laborator, s- stabilit că în momentul decesului sângele victimei nu conținea alcool.
Audiat cu privire la învinuirea adusă, după ce în prealabil s-au adus la cunoștință dispozițiile art. 70 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul recunoscut săvârșirea faptei imputate. Mai exact, inculpatul recunoscut că în noaptea de 20/21.10.2007, în timp ce se afla în discoteca organizată în barul " " din comuna R, cu un cuțit pe care îl avea asupra sa, lovit- pe victima în zona toracică, lovitură în urma căreia aceasta decedat.
A susținut inculpatul că victima este cea care declanșat conflictul violent prin aceea că, după ce i- cerut să-i restituie fesul minorului, i- aplicat mai multe lovituri, cu pumnii și picioarele. Susține inculpatul că, în aceste împrejurări, scos cuțitul și lovit pe victima.
Prin aceste susțineri inculpatul încercat să acrediteze ideea existenței unei stări de provocare în momentul comiterii faptei, solicitând în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei reținerea, în favoarea sa, acestei circumstanțe atenuante.
Analizând declarațiile inculpatului în coroborare cu toate celelalte mijloace de probă existente la dosar, instanța a constat că susținerile lui cum că victima este cea care declanșat conflictul violent, lovindu- cu pumnii și picioarele sunt confirmate doar de martorul .
Făcând o analiză atentă declarațiilor date de inculpatul și martorul, instanța a constat câteva neconcordanțe între aceste mijloace de probă. Astfel, dacă inculpatul susținut că, între, cele două incidente pe care le- avut cu victima în noaptea de 20/21.10.2007 s-au scurs circa 10 minute, martorul arătat că timpul scurs fost de circa 2-3 minute.
De asemenea, dacă inculpatul susținut că înainte de momentul în care lovit victima cu cuțitul, aceasta l-ar fi lovit de mai multe ori cu pumnii și picioarele în diverse zone ale corpului, martorul, referindu-se la aceeași împrejurare de fapt, relatat că victima "l-a lovit pe inculpat cu pumnii în zona feței".
Aceste neconcordanțe dintre declarațiile inculpatului și ale martorului creează o stare de îndoială în ceea ce privește sinceritatea acestor persoane și, implicit, în privința caracterului real al respectivelor declarații.
În aceeași ordine de idei trebuie relevat faptul că susținerile inculpatului și ale martorului referitoare la comportamentul violent din partea victimei sunt infirmate de declarațiile celorlalți martori oculari, respectiv martorii care relatat că "l-am văzut pe inculpat și pe prietenul sau lovind victima, iar aceasta din urmă nu am văzut să lovească pe vreunul dintre cei doi", care relatat că "am observat pe inculpat și pe victimă că se aflau pe jos trăgându-se de haine, fără să văd că aceștia își aplică lovituri" și "revin și arăt că cele două părți nu erau căzute pe jos, ci datorită diferenței de înălțime dintre ei în sensul ca victima era mai mică decât inculpatul, pot spune că acesta (referindu-se la inculpat) era cumva deasupra ei (referindu-se la victimă)", - care relatat că "cei doi (referindu-se la inculpat și victimă) nu s-au lovit", care susținut că nu văzut că victima să- fi lovit pe inculpat, și martora care arătat că cele două părți doar s-au îmbrâncit reciproc.
În condițiile în care martorii oculari, R, -, și - au relatat că victima nu l- lovit pe inculpatul anterior momentului l- care acesta aplicat lovitura de cuțit, relatări care infirmă susținerile inculpatului și pe ale martorului referitoare la acest aspect de fapt, având în vedere și neconcordanțele dintre declarațiile acestor două din urmă persoane, instanța înlăturat susținerile făcute de și cum că victima a fost cea care a lovit prima pe inculpat.
Într- altă ordine de idei, circumstanța legală provocării presupune în afara acțiunii provocatoare din partea persoanei vătămate și existența unei stări de tulburare, de surescitare nervoasă făptuitorului în momentul comiterii faptei.
Or, în cauza de față în niciuna dintre declarațiile date, inculpatul nu susținut că în momentul în care lovit victima s-ar fi aflat într- stare de surescitare nervoasă determinată de pretinsele violențe fizice exercitate de victimă asupra sa.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța a constatat că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 73 lit. Cod penal pentru putea fi reținută starea de provocare în favoarea inculpatului. Mai concret, probatoriul existent la dosar nu dovedește, cu certitudine, împrejurarea că victima l-ar fi lovit pe inculpat și că urmare loviturilor primite acestuia i s-ar fi produs o stare de tulburare care i- răpit posibilitatea de a-și putea da seama de acțiunile sale, stare sub imperiul căreia să se fi aflat la momentul comiterii faptei de omor.
Situația de fapt reținută de instanță este dovedită cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu, proces-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto întocmite cu aceeași ocazie, inclusiv cu examinarea obiectelor de îmbrăcăminte purtate de victimă în momentul decesului, precum și corpului delict, proces-verbal de depistare inculpatului, raportul de autopsie medico-legală nr. 3620/ din 01.11.2007 I, planșă foto întocmită cu ocazia necropsiei, declarațiile martorilor, -, -, -, și, referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Iași care coroborate și cu aspectele din declarațiile inculpatului în care acesta recunoscut că aplicat victimei lovitura letală, formează un ansamblu probator ce dovedește pe deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa.
În drept:
- Fapta inculpatului minor care în noaptea de 20/21.10.2007, în timp ce se afla în discoteca organizată în barul " " din comuna R, în condițiile în care în discotecă se afla un număr mare de persoane, cu un cuțit, i- aplicat victimei (în vârstă de 20 de ani) lovitură în zona toracică - partea, cauzându-i astfel o plagă tăiată penetrantă cardiacă care determinat decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "omor calificat" prevăzută și pedepsită de art. 174 - 175 lit. i Cod penal, cu aplicarea dispozițiilor art. 99 și urm. Cod penal.
Se impune arăta că în cadrul dezbaterilor pe fondul cauzei, inculpatul, prin apărător solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea de "omor calificat" în infracțiunea de "lovituri cauzatoare de moarte". În motivarea acestei cereri s- susținut că "inculpatul folosit cuțitul, nu cu intenția de săvârși fapta, ci cu intenția de se apăra și descuraja atitudinea grupului victimei".
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma temeiniciei cererii de schimbare încadrării juridice, instanța a constat-o neîntemeiată motivat de următoarele:
dintre infracțiunea de "omor" și cea de "lovituri cauzatoare de moarte" se face sub aspectul laturii subiective. Astfel, dacă în cazul omorului făptuitorul acționează cu intenția - directă sau indirectă - de ucide, în cazul infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte făptuitorul acționează cu intenția de lovi sau vătăma integritatea corporală sau sănătatea persoanei, însă, se produce rezultatul mai grav constând în moartea victimei, rezultat față de care autorul este în culpă. Forma de vinovăție cu care se săvârșește infracțiunea prevăzută la art. 183 Cod penal este praeterintenția.
Intenția cu care acționat făptuitorul rezultă din materialitatea actelor săvârșite de inculpat în raport de zona anatomică vizată, obiectul vulnerant folosit, numărul și intensitatea loviturilor aplicate.
În cauza de față, în raport de zona corpului victimei vizată - zona toracică care este o zonă vitală -, de instrumentul folosit - un cuțit cu lama metalică în lungime de 8,5 cm, obiect să producă moartea -, de intensitatea mare loviturii aplicată, intensitate ce rezultă din gravitatea leziunii produse - plagă tăiată penetrantă cardiacă -, de atitudinea manifestată imediat după comiterea faptei de inculpat care fugit, abandonând victima în starea gravă în care se afla, rezultă, fără echivoc, că intenția cu care a acționat inculpatul atunci când lovit pe victima fost aceea de ucide și nu aceea de a- fi produs doar o lezare integrității corporale. Mai mult, în raport de elementele de fapt anterior arătate, instanța a apreciat că inculpatul în momentul în care l- lovit pe, cu un cuțit, în partea toracelui avut reprezentarea morții victimei, urmare cărei producere dorit-o, ceea ce înseamnă că forma de vinovăție cu care comis fapta fost aceea a intenției directe.
Pentru aceste considerente, instanța a dispus respingerea cererii de schimbare încadrării juridice formulată de inculpatul, prin apărător.
Pentru infracțiunea dovedit comisă s-a dispus condamnarea inculpatului.
La alegerea sancțiunii de drept procesual penal fost aplicată inculpatului minor s- ținut seama de gradul de pericol social ridicat al faptei comise, de vârsta inculpatului care, în cursul acestui an, urmează să împlinească 18 ani, de faptul că provine dintr- familie organizată, că abandonat cursurile școlare, după absolvirea clasei a - VI-a, de împrejurarea că mai fost implicat și în alte incidente asemănătoare. Față de acestea, instanța a apreciat că pentru reeducarea inculpatului se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
La stabilirea cuantumului pedepsei aplicată inculpatului, instanța ținut seama de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de incriminare, de dispozițiile art. 109 Cod penal care cuprind dispoziții speciale în ceea ce privește pedeapsa pentru minori, de gravitatea sporită faptei comise, de împrejurările și modalitatea concretă în care aceasta fost comisă - în incinta unei discoteci, loc destinat pentru distracție, în condițiile în care inculpatul era înarmat cu un cuțit într-un astfel de loc, asupra unei persoane tinere de numai 20 de ani, în cadrul unui conflict izbucnit spontan și generat de faptul că victima intervenit pentru minorul -, de urmarea produsă cât și de circumstanțele personale ale inculpatului care se află la prima încălcare legii penale, anterior având o conduită bună în relațiile cu semenii și care adoptat o poziție procesuală parțial sinceră.
La stabilirea pedepsei s- avut în vedere și faptul că, așa cum rezultă din raportul de evaluare, inculpatul nu manifestă empatie față de victimă și nu conștientizează consecințele faptei sale asupra familiei victimei.
Având în vedere că în cursul urmăririi penale s- dispus arestarea preventivă inculpatului, măsură care fost menținută și pe parcursul judecății în primă instanță, constatând că temeiurile arestării inițiale există și în acest moment, ele impunând privarea de libertate în continuare, instanța a dispus în baza art. 350 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat.
În baza dispozițiilor art. 88 Cod penal s-a dispus ca din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre să se deducă perioada reținerii și arestului preventiv, respectiv perioada începând de la data de 21.10.2007 până la zi.
În conformitate cu dispozițiile art. 118 lit. Cod penal, s- dispus confiscarea de la inculpatul, cuțitului pe care l- folosit la comiterea faptei de omor, cuțit ce fost ridicat cu ocazia cercetării la fața locului și care se află la camera de corpuri delicte Tribunalului Iași.
În baza dispozițiilor art. 109 alin.5 Cod procedură penală s-a dispus restituirea către moștenitorii legali ai victimei, numiții și, obiectelor de îmbrăcăminte care i-au aparținut victimei și pe care aceasta le purta la data decesului, obiecte care constituie mijloace materiale de probă, dar prin căror restituire nu se stânjerește aflarea adevărului. Și aceste obiecte se află la camera de corpuri delicte Tribunalului Iași.
Procedând la soluționarea laturii civile cauzei s- reținut că părinții victimei, numiții și -, fiecare, s-au constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 6000 lei ( ) și respectiv 7000 lei ( ), cu titlu de despăgubiri materiale. Au arătat părțile civile că sumele de bani solicitate reprezintă cheltuielile pe care le-au efectuat cu ocazia înmormântării și pomenilor ulterioare efectuate potrivit tradiției. Au precizat cele două părți civile că nu solicită daune morale.
În dovedirea pretențiilor civile formulate în procesul penal, cele două părți civile au solicitat proba testimonială cu martorii și, probă admisă și administrată de instanță.
Din analiza coroborată declarațiilor martorilor și, instanța a reținut că cele două părți civile, au suportat toate cheltuielile ce au fost necesare pentru transportul victimei de la morgă la domiciliul părinților, pentru organizarea înmormântării și pomenirii de după înmormântare, precum și cele ocazionate de pomenirea efectuată la 40 de zile de la deces.
Rezultă, în urma calculului făcut pe baza datelor arătate de martorii audiați în latura civilă cauzei, că valoarea totală cheltuielilor efectuate de cele două părți civile este de 5930 lei.
Pe cale de consecință, în baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile și, inculpatul minor fiind obligat, în solidar, cu părțile responsabile civilmente la plata cu titlu de despăgubiri civile sumei de câte 2965 lei către fiecare parte civilă.
În termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale pronunțate de tribunal, invocând motive de netemeinicie ce vizează modul de individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului. Se solicită să se dea eficiență maximă circumstanțelor reale și personale ale inculpatului, care nu a avut reprezentarea consecințelor faptei comise, cu reducerea corespunzătoare a cuantumului pedepsei.
Analizându-se actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept conform prevederilor art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, se rețin următoarele:
Instanța de fond, pe baza probelor administrate, a reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la o justă încadrare în drept a faptei comise prin evaluarea împrejurărilor reale în care fapta a fost săvârșită.
De asemenea, prima instanță a verificat probele administrate prin prisma apărărilor inculpatului, argumentând soluția de înlăturare a acestora, a analizat elementele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
În cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. 2 Cod procedură penală referitoare la aprecierea probelor, în sensul că anumitor împrejurări faptice privind contribuția inculpatului sub aspectul intenției urmărite în săvârșirea faptei, le-a fost dată o corectă încadrare juridică.
Din ansamblul materialului probator administrat rezultă că în noaptea de 20/21 octombrie 2007 în timp ce se afla în discoteca organizată în barul " " din comuna R, în cadrul unui conflict spontan, inculpatul, cu un cuțit i-a aplicat victimei o lovitură în zona toracică, cauzându-i astfel o plagă tăiată penetrantă cardiacă care a determinat decesul, între leziunile traumatice și deces existând raport de cauzalitate direct și necondiționat, moartea victimei datorându-se insuficienței cardiace acute consecutive hemopericardului.
Astfel, din materialitatea faptei, respectiv lovirea victimei cu un obiect tăietor-înțepător (cuțit) să producă rezultatul letal, într-o zonă vitală (hemitorace stâng) producându-i o plagă penetrantă cardiacă, agresiune ce s-a desfășurat în public în discotecă, inculpatul a avut capacitatea de a-și reprezenta consecințele faptei comise, în sensul că acțiunea sa ar putea duce la decesul victimei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a dorit, l-a acceptat, ceea ce înseamnă că a săvârșit fapta cu intenția de a ucide.
Având în vedere amplul material probator administrat Curtea constată că în mod corect au fost înlăturate susținerile inculpatului privind reținerea acțiunii ilicite a victimei - ar fi început altercația și ar fi exercitat acte de agresiune față de inculpat - drept cauză a infracțiunii săvârșite, în lipsa căreia acesta nu ar fi comis fapta.
Circumstanța atenuantă a provocării poate fi reținută numai atunci când victima a săvârșit în mod real unul din actele cărora, conform art. 73 lit. "b" Cod penal li se poate recunoaște acest caracter, cu alte cuvinte săvârșirea infracțiunii să fie o ripostă la atitudinea victimei.
Or, din actele și lucrările dosarului nu rezultă această împrejurare - manifestarea agresivă a victimei care să fi trezit în persoana inculpatului o intensă reacție psihică, o stare de tulburare puternică sau o puternică emoție.
Inițial, între inculpat și victimă a avut loc o discuție contradictorie iar, ulterior, când s-au întâlnit pe ringul de s-au lovit reciproc cu palmele,iar inculpatul a scos din buzunar cuțitul pe care îl avea asupra sa și i-a aplicat victimei o lovitură puternică în zona toracică.
Rezultă așadar o reacție nespontană din partea inculpatului la pretinsa atitudine injurioasă a victimei ori, eventual, la comportamentul anterior al acesteia, incompatibilă cu starea de puternică tulburare sau emoție la care se referă art. 73 lit. "b" Cod penal.
Se constată prin urmare că circumstanța atenuantă a provocării invocată nu este susținută probator, forța probantă a declarațiilor martorului referitoare la comportamentul agresiv al victimei fiind atenuată, în condițiile în care nu se coroborează decât cu declarațiile inculpatului, instanța de fond făcând o evaluare juridică corectă, ce va fi menținută de instanța de apel.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului pentru comiterea infracțiunii reținute prima instanță a făcut o corectă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 Cod penal, ținând seama de gradul de pericol social în concret al faptei săvârșite, împrejurările în care a fost comisă și urmările produse, valorile sociale lezate, precum și de circumstanțele personale ale inculpatului - atitudinea acestuia față de fapta comisă, posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială.
Acordându-se semnificația cuvenită unor împrejurări în care s-a comis fapta - în loc public, cu o agresivitate excesivă și cu urmări grave, prin atingerea adusă unei valori sociale fundamentale cum este viața omului - au fost evaluate corect gradul de pericol social al faptei și al inculpatului.
Astfel Curtea nu poate reține critica apelantului-inculpat cu privire la greșita individualizare a pedepsei sub raportul cuantumului, deoarece instanța de fond a făcut un examen plural asupra tuturor criteriilor speciale și generale ce caracterizează individualizarea judiciară a pedepsei.
În ceea ce privește circumstanțele judiciare, art. 74 Cod penal cuprinde împrejurări de fapt care, raportate la cauza penală (fapta și persoana inculpatului) pot dobândi,prin aprecierea instanței, violențe atenuante.
În cauza dedusă judecății se apreciază că nu există date sau împrejurări ale realității de natură a impune pedepse sub minimul special, pedeapsa aplicată asigurând o proporție echitabilă între gradul de pericol social al faptei, urmările produse și profilul socio-moral al inculpatului.
Cum pedeapsa trebuie să fie în același timp atât o măsură de constrângere, cât și un mijloc de reeducare a inculpatului, în speță, scopul prevăzut de art. 52 Cod penal nu poate fi atins prin coborârea pedepsei sub limita stabilită de prima instanță, astfel încât să se ajungă la o diminuare ce nu are acoperire în realitate a gradului concret de pericol social al faptei săvârșite.
În acest context instanța de fond a avut în vedere posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială a inculpatului, de diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege astfel încât, raportat acestor împrejurări s-a procedat la o judicioasă individualizare a pedepsei, criticile formulate sub acest aspect de inculpat nefiind fondate.
Analizând și din oficiu hotărârea apelată sub toate aspectele de fapt și de drept potrivit art. 371 alin. 2 Cod procedură penală Curtea constată că în mod nelegal s-a dispus aplicarea față de inculpat a pedepsei complementare.
Aplicarea pedepsei complementare este obligatorie atunci când legea prevede această pedeapsă. În aceste împrejurări instanța nu poate aprecia cu privire la oportunitatea aplicării ei.
Însă, conform art. 109 alin. 3 Cod penal pedeapsa complementară nu se aplică minorului. În speță, instanța de fond a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a și b" Cod penal pe o perioadă de 4 ani. Instanța a pronunțat o hotărâre nelegală sub acest aspect, întrucât, la data săvârșirii faptei inculpatul era minor, încălcându-se textul de lege menționat.
În temeiul considerentelor expuse urmează ca în baza art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală să se admit apelul declarat de inculpat și să se desființeze în parte, în latura penală sentința apelată, numai cu privire la aplicarea pedepsei complementare.
Procedând la rejudecarea cauzei în limitele menționate se va înlătura dispoziția vizând aplicarea față de inculpatul minor a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a și b" Cod penal pentru o perioadă de 4 ani.
Se vor menține toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Conform dispozițiilor art. 383 raportat la art. 381 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive după data pronunțării hotărârii apelate, cu menținerea stării de arest, întrucât, temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive nu au încetat și nu s-au schimbat ci, impun în continuare, privarea de libertate a inculpatului.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului declarat de inculpat vor rămâne în sarcina statului. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului-apelant va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 27.05.1990 în comuna R, județul deținut în Penitenciarul d e Maximă Siguranță I, împotriva sentinței penale nr. 247 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o desființează în parte, în latură penală.
Rejudecând cauza:
Înlătură dispoziția vizând aplicarea față de inculpat a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. "a și b" Cod penal pentru o perioadă de 4 (patru) ani.
Menține toate celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Deduce arestarea preventivă a inculpatului după data de 15 aprilie 2008 și menține starea de arest a acestuia.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului în sumă de 100 lei va fi avansat din fondul special al Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare pentru partea civilă și partea responsabilă civilmente și de la comunicare pentru inculpatul aflat în stare de deținere și celelalte părți lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 Iunie 2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
26.06.2008
2 ex.-
Președinte:Daniela DumitrescuJudecători:Daniela Dumitrescu, Gabriela Scripcariu
