Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 27/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
2735/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PRNALĂ NR. 27
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
GREFIER: G -
*****************
MINISTERUL PUBLIC Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de către apelantul-condamnat împotriva sentinței penale nr. 891 din data de 03.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, în temeiul art. 306 Cod procedură penală, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 27.01.2010 astăzi, când în aceeași compunere,
CURTEA
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr. 891/03.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală a fost respinsă cererea de revizuire a sentinței penale nr. 1108/21.09.2006 a Tribunalului București - Secția I-a penală, definitivă și irevocabilă prin decizia penală nr. 5429/14.11.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de revizuientul, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin cererea de revizuire a susținut că este nevinovat și că nu este autorul infracțiunii de tentativă la omor calificat pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Revizuientul a susținut că există declarațiile unor martori care nu au fost audiați de organele de cercetare penală, care pot relata fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute de către instanța de judecată, indicând pe martorii și.
Deasemenea, a solicitat audierea martorului pentru a se dovedi existența cazului de revizuire prev. de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 210/15.03.2002 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, petentul a fost achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 Cod penal.
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 30.04.2009 de Tribunalul București, în dosar nr-, s-a dispus în baza art. 397-399.C.P.P. trimitea cauzei având ca obiect revizuirea sentinței penale nr. 1108/21. 09. 1996 Tribunalului București - Secția I-a penală, definitivă și irevocabilă decizia penală nr. 5429/14.11.2007 a Înaltei Curți de Casație șt Justiție, formulată de revizuientul domiciliat în B, Calea, nr. 317,. 30A,.1,.5,.23, sector 5, la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru efectuarea cercetării prealabile.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin 1108/21.09.1996 a B, Secția Ia P enală (dosar -, dosar vechi 1869/2005) în baza art.334 s C.P.P.-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art.20 rap. la art.174-175 lit.i Cp. și art.211 alin.1, 2 lit.b,e,h Cp. cu aplicarea art.33 lit.a Cp. și art. 13 Cp. în infracțiunea prev. de art. 182 alin.1 Cp. și art.208 alin.1 rap. la art.209 lit.b, b,e Cp. cu aplicarea art. 33 lit a si art. 13 Cp.
In baza art. 11 pct.2 lit.a rap. la art. 10 lit.d s C.P.P.-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art.208 alin.l rap. la art.209 lit.b, b,e Cp. cu aplicarea art. 13 Cp.
In baza art. 182 alin.1 Cp. cu aplicarea art.73 lit.b Cp. și art.74-76 Cp. inculpatul a fost condamnat la 6 luni închisoare, cu aplicare art.81 Cp. pe un termen de 2 ani și 6 luni.
Inculpatului i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art.83 Cp.
Instanța a respins celelalte cereri de schimbare a încadrării juridice.
S-a constatat că partea-vătămată nu s-a constituit parte-civilă.
Inculpatul a fost obligat la 5.260.000 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare către CASMB pentru SPITALUL UNIVERSITAR DE URGENȚĂ.
Conform art. 191.C.P.P. inculpatul a fost obligat la 700 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr.162/3.05.2007 a B, Secția Ia P enală (dosar -) s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, au fost înlăturate prevederile art.73 lit.b Cp. și au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Prin decizia penală nr.5429/14.11.2007 a .CJ. Secția Penală (dosar -) s-a admis apelul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI împotriva deciziei penale nr. 162/3.05.2007 a B, Secția Ia P enală.
S-a casat, în parte, atât decizia penală atacată cât și sentința penală nr. 1108/21.09.1996 a Tribunalului București, Secția I-a Penală dar numai sub aspectul laturii penale și numai în ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor și individualizarea juridică a pedepselor.
În baza art.334 s C.P.P.-a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de art. 182 alin.1 Cp. cu aplicarea art.74-76 Cp. și art.208 alin.1 rap. la art.209 lit.b, b,e Cp. cu aplicarea art. 13 Cp. în infracțiunea prev. de art.20 rap.la art.174, art.175 lit.i Cp. și art.176 lit. d Cp. și art.211 alin.1, 2 lit.b, e,h Cp. cu aplicarea art. 13 Cp.
În baza art.211 alin.1, 2 lit.b, e,h Cp. cu aplicarea art. 13 Cp, art.74-76 Cp. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i Cp. și art. 176 lit. d Cp, art.74-76 Cp. inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cp.
Conform art.33 - 34 Cp. inculpatul are de executat pedeapsa de 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.,b Cp.
Inculpatului i-au fost interzise drepturilor prevăzute de art.64 lit.b Cp în condițiile art.71 Cp.
S-a constat că inculpatul a fost arestat de la 4.11.2004-19.11.2004.
S-a înlăturat dispozițiile art.73 lit.b Cp. art.81, 82, 83 Cp.
Instanța a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
Inculpatul a fost obligat la plata a 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, s-a reținut că, în 10.03.2000, în jurul orelor 23.00, inculpatul i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu crosa unui în zona capului și o lovitură cu pumnul în zona feței. După aceea, prin amenințare cu ul a deposedat-o pe aceeași parte-vătămată de documentele personale. Conform rapoartelor de expertiză, partea-vătămată a necesitat 30-40 zile de îngrijiri medicale și leziunile i-au pus în primejdie viața.
Tribunalul a apreciat că nu există date pentru admiterea în principiu al cererii de revizuire.
Deși revizuientul susține că ancheta organelor de urmărire penală s-a desfășurat în mod abuziv și că o parte din martori au făcut declarații mincinoase împotriva sa, nu s-a făcut dovada, printr-o hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului, că aceste persoane au comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, așa cum prevăd dispozițiile art. 395 Cod procedură penală.
Nici critica referitoare la o eventuală greșită apreciere a probelor nu se încadrează în vreuna din situațiile pe care le are în vedere art. 394 Cod procedură penală, aceste aspecte putând fi invocate în căile ordinare de atac, neîncadrându-se în nici unul din cazurile de revizuire.
Cum însă, motivele invocate de petent nu se regăsesc între cauzele de revizuire menționate expres și limitativ de lege, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel revizuientul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 394 lit. a Cod procedură penală.
Apărarea a solicitat admiterea în principiu a cererii de revizuire întrucât refuzul instanței de fond de a administra probatorii este nejustificat și contrazice dispozițiile art. 403 alin. 1 Cod procedură penală.
În opinia apărării, chiar dacă probele sunt noi, în sensul că nu au fost administrate niciodată sau se solicită reaudierea altor participanți ale căror depoziții se află deja consemnate, atunci când aceste probatorii pot genera o situație de fapt diferită care tinde la stabilirea nevinovăției condamnatului, instanțele în vederea respectării dreptului la apărare trebuie să încuviințeze aceste solicitări.
Astfel, în declarația prezentată instanței de fond și dată pe proprie răspundere în fața unui notar public - a arătat și motivele pentru care inițial a prezentat o situație de fapt neconformă cu realitatea și anume presiunile la care a fost supus de lucrătorul de poliție care i-a arătat o declarație dată anterior de un alt martor, respectiv, prieten cu victima, martor care susținea că inculpatul a fost cel care a lovit cu ul în cap.
Deasemenea, apărarea revenirea martorului asupra declarației inițiale prezintă o importanță deosebită în economia probatoriului administrat și este total nerelevantă împrejurarea că schimbarea sa de poziție intervine după o perioadă de 8 ani de la data producerii incidentului.
Potrivit opiniei apărării, revizuirea este admisibilă întrucât hotărârile judecătorești în baza cărora s-a stabilit vinovăția revizuientului sunt total diferite, probatoriul fiind confuz și interpretabil, indicând în acest fel imposibilitatea instanțelor de a adopta o soluție unitară în ceea ce privește condamnarea cu privire la faptele ce fac obiectul trimiterii în judecată.
Examinând sentința atacată prin prisma motivului de apel invocat cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Cazurile de revizuire unei sentințe penale intrate în puterea lucrului judecat sunt cele prev. de art. 394 lit. a,b,c,d Cod procedură penală.
Legea procesul penală a prevăzut aceste cazuri pentru a se verifica o eventuală eroare judiciară comisă în desfășurarea procesului penal care creează aparențe serioase de temeinicie.
Potrivit art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
Descoperirea are înțelesul de a dezvălui, de a da în vileag, de a scoate la lumină ceva ce rămăsese necunoscut instanței de judecată.
Or, cererea de reaudiere a martorului pe motiv că a fost suspus unor presiuni din partea organelor de cercetare penală, motiv pentru care declarația sa este "interpretabilă și contradictorie" cum susține apărarea, nu se încadrează în aceste descoperirii la care se referă textul de lege mai sus invocat.
Mai mult, la dosar nu sunt dovezi din care să rezulte, susținerea apărării referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 86 Cod procedură penală, de către organele de urmărire penală.
Deasemenea, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a respins cererea de reaudiere a martorilor și, care potrivit apărării au fost de față la locul incidentului în data de 10.03.2000, întrucât declarațiile acestora nu pot fi încadrate în acele fapte și împrejurări care prin ele însele sau prin coroborare cu probele aflate la dosar ar fi de natură să stabilească existența unei erorii judiciare și să conducă la o altă soluție dată în cauză.
Astfel, cum bine se cunoaște eroarea judiciară în cazul descoperirilor ulterioare își are sursa în lipsa probei contrare, ceea ce nu-și găsește justificarea în speța de față.
Așa fiind în temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondat apelul formulat de condamnatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul declarat de condamnatul împotriva sentinței penale nr. 891/03.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă apelantul revizuient la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică azi 27.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECATOR - - - -
GREFIER
G -
Red.
Dact./25.03.2010
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana
