Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 28/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--20.06.2007
DECIZIA PENALĂ NR.28/A
Ședința publică din data de 14 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea apelurilor formulate de inculpatul și partea civilă, împotriva sentinței penale nr.194/PI din 16.04.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă avocat ales pentru inculpatul apelant lipsă, avocat ales pentru partea civilă apelantă, lipsind și părțile civile intimate Spitalul Municipal T, Spitalul Județean T, și martorul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, invederează instanței că, la dosarul cauzei, au fost restituite mandatele de aducere privind pe martorul, împreună cu procesele verbale întocmite de IPJ B și IPJ T, din care rezultă imposibilitatea executării acestora, după care,
Avocatul inculpatului apelant solicită amânarea cauzei și citarea martorului de la adresa fiului său din
Avocatul părții vătămate apelante susține că procedura de citare a fost legal îndeplinită, organele de poliție se află în imposibilitatea executării mandatului de aducere, iar emiterea unui nou mandat la adresa fiului său din T fără să se cunoască adresa acestuia, ar duce la tergiversarea cauzei.
Procurorul se opune la amânarea cauzei.
Instanța având în vedere motivele precizate în procesele verbale întocmite de IPJ B și IPJ T, omite audierea martorului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Reprezentantul ales al părții civile critică sentința pronunțată pentru netemeinice, sub aspectul cuantumului redus al despăgubirilor civile acordate și al pedepsei mici aplicate inculpatului, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare în ce privește latura civilă a cauzei, majorarea despăgubirilor civile de 15.000 lei ca fiind dovedite prin depozițiile martorilor. Sub aspectul laturii penale susține că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică față de poziția constant nesinceră de nerecunoaștere a faptei, ce se află în contradicție cu întreg materialul probator administrat în cauză, și care dovedește săvârșirea de către inculpat a faptei reținute în sarcina sa, și urmările produse.
În apărarea inculpatului, avocat critică sentința penală pentru netemeinicie sub aspectul greșitei condamnări. Susține că instanța de fond nu s- conformat dispozițiilor instanței de apel, care prin decizia de desființare cu trimitere a cauzei pentru rejudecarea fondului, nu a efectuat cercetarea judecătorească la fața locului și nici reconstituirea împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, iar probelor administrate în cauză, nu li s-a dat o corectă interpretare, înlăturând toate probele pertinente administrate în cauză de dovedire a nevinovăției inculpatului. Pentru aceste motive solicită în baza disp. art. 379 Cod procedură penală admiterea apelului formulat de inculpat, desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării probatoriilor solicitate, respectiv audierea martorului și cercetarea la fața locului ce poate fi efectuată în prezența martorilor. Cu privire la apelul părții civile solicită respingerea tuturor pretențiilor civile ca nedovedite.
Reprezentantul ales al părții civile, solicită respingerea apelului formulat de inculpat susținând că nu se impune casarea cu trimitere spre rejudecare întrucât instanța de fond a dovedit bunăvoință, s-au efectuat probe, au fost audiați peste 20 de martori. Cu privire la efectuarea cercetării la fața locului susține că este imposibil de efectuat, având în vedere că partea vătămată este netransportabilă, și că aceasta s-ar efectua după 4 ani de la data comiterii faptei, iar mediul înconjurător a suferit modificări.
În replică, avocat susține că distanțele raportat la locul săvârșirii faptei nu se schimbă.
Procurorul pune concluzii de respingerea ambelor apeluri ca nefondate. În ce privește latura penală a cauzei susținând că vinovăția inculpatului a fost corect reținută din probatoriul administrat și din declarațiile martorilor. Mai arată că, inculpatul s-a sustras de la judecarea cauzei întrucât după ce a fost pus în libertate nu s-a mai prezentat la nici un termen pentru a-și dovedi nevinovăția. În ce privește latura civilă a cauzei susține că instanța de fond a făcut o corectă soluționare, bazându-se pe concluziile raportului medico- legal.
Avocat în replică susține că inculpatul nu s-a sustras, el fiind plecat cu familia în Italia.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele: prin sentința penală nr. 194 din 16.04.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în baza art. art. 334.C.P.P. a fost respinsă cererea formulată de către inculpatul, prin apărătorul său ales, pentru schimbarea încadrării juridice, din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174.Cod Penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183.Cod Penal.
În baza art. 20 rap. la art. 174.Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod Penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.04.1961 în com., jud. M, domiciliat în com. nr. 259, jud. T, căsătorit, recidivist, CNP - -, la:
- 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare și 2 (doi) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și e din Cod Penal, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și e Cod Penal, pe durata prev. de art. 71.Cod Penal.
În baza art. 88.Cod Penal, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive, din data de 17.11.2003 până la data de 10.03.2006.
În baza art. 14, 346.C.P.P. rap. la art. 998. civil și disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006, a obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Clinic nr. 1 Județean T, suma de - ROL - reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată și a constatat că, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T nu mai are calitate procesuală în cauză.
A constatat că Spitalul Municipal T nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 14, 346.C.P.P. rap. la art. 998.civil, a obligat pe inculpatul să plătească părții civile suma de 480 RON, reactualizată la data de plății efective, despăgubiri civile pentru cositul fânului; suma de 294,43 RON lunar, reactualizată la data plății, reprezentând diferența dintre veniturile realizate din pensia de invaliditate și veniturile ce ar fi putut fi realizate de partea civilă din salariu, începând cu data de 01.04.204 și până la împlinirea vârstei de 64 ani și 7 luni, vârsta standard de pensionare pentru partea civilă; suma de 15 000 RON despăgubiri materiale pentru daune morale. Va respinge în rest acțiunea civilă a părții civile pentru despăgubiri civile reprezentând daune materiale și daune morale, ca fiind nedovedite și neîntemeiate.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele: prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 856/P/ 18.12.2003, a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prev. de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174.Cod Penal, cu aplicarea art. 37 lit. b.Cod Penal
În fapt, la data de 17.06.2003, partea vătămată, în timp ce se afla la saivanul de oi, proprietatea acestuia, situat pe câmpul dintre localitățile și, a dat dispoziție ciobanului să scoată oile aparținând inculpatului de pe terenul pe care pășunau în apropiere, spunând că este terenul lui. Martorul a dat curs solicitării și, la puțin timp după aceea, a fost întâmpinat în câmp de către inculpatul care se afla cu un autoturism, culoare roșie, și era însoțit de fiul său și de soția sa, care l-a întrebat de ce a scos oile sale de pe acel teren. La primirea răspunsului, inculpatul i-a replicat " de ce nu i-ai dat cu bâta în cap să-l omori", după care i-a spus " lasă-mă pe mine, că rezolv eu", după care a plecat la stâna sa, situată la circa 500 depărtare de stâna de oi aparținând victimei.
La circa o J de oră după aceea, respectiv în jurul orei 19,00, partea vătămată a luat bicicleta cu care s-a deplasat de la pe drumul unui dig de canal înspre domiciliul său din com.. În timp ce s-a îndepărtat circa 500-600, inc., s-a lansat în urmărirea lui, cu autoturismul și însoțit de fiul său. În momentul în care l-a ajuns pe, a oprit autoturismul, s-a dat jos, luând cu el o ciobănească de circa 1 și J, cu care i-a aplicat o lovitură în cap lui, în timp ce acesta cobora de pe bicicletă. Urmare a loviturii primite, partea vătămată a căzut spre fundul canalului de irigație unde inculpatul s-a deplasat și i-a aplicat o multitudine de lovituri cu bâta, pumnii și picioarele. Numai la intervenția fiului său care, fiind de față la cele întâmplate, a strigat " tată, lasă-l, că-l omori", inculpatul a abandonat victima în canal, urcându-se apoi în autoturism și plecând împreună cu fiul său înspre satul unde, la magazinul alimentar din marginea satului, a stat de vorbă cu mai multe persoane, fiind văzut de martorii, Despi, și alții.
Partea vătămată a zăcut în stare de inconștiență până în jurul orelor 1,00 - 2,00, în fundul canalului de irigație, când, după ce și-a revenit a strigat după ajutor, fiind auzit de martorul care a încercat să-i acorde primul ajutor, ieșind apoi în drum pentru a opri un autoturism în care a constatat că se afla soția victimei, și fiul acestuia,. Aceștia au luat măsuri de transportare a victimei, inițial la Spitalul D de unde a fost trimis la Spitalul Județean T, unde a fost internat și unde a suferit mai multe intervenții chirurgicale.
Din conținutul certificatului medico-legal nr. 868/26.06.2003, cu completarea din data de 06.08.2003, rezultă o multitudine de leziuni corporale, existente pe toată suprafața corpului victimei, unele dintre acestea persistând în părțile vitale ale corpului, respectiv în regiunea capului, ca traumatism cranio-cerebral, hemipareză, stare comatoasă, cu consecințe de natură a-i pune victimei viața în primejdie.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 323/P/2004 la data de 26.01.2004.
În cauză partea vătămată s-a constituit parte civilă cu următoarele sume:91.000.000. lei constând în pierderi prin nemulgerea oilor timp de o lună, calculul fiind făcut la 10kg pentru fiecare, având 130 oi; 30.000.000.lei pierderi prin necosirea fânului; 50.000.000 lei cheltuieli cu spitalizarea și 300.000.000 lei daune morale.
Prin sentința penală nr. 770/PI/01.10.2004, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor. În baza art. 14, 346.C.P.P. și art. 998.civil, a fost obligat inculpatul să plătească părții civile 30.000.000. ROL, daune morale. Au fost respinse despăgubirile civile materiale. A obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic Județean nr. 1 suma de 1.500.000 Rol, despăgubiri civile. A obligat inculpatul să plătească părții civile 5.000.000 Rol cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, partea civilă și inculpatul. Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa solicitat admiterea apelului, motivat de faptul că prima instanță a omis aplicarea prevederilor art. 65 alin. 2.C.P.P. privind pedeapsa complementară și nu a acordat părții civile Spitalul Clinic nr. 1 T suma de 11.818.121 ROL, reprezentând cheltuieli de spitalizare, așa cum s-a solicitat încă din faza de urmărire penală, fila 48 dosar. De asemenea, nu s-a reținut în mod corect starea de recidivă, fiind vorba despre aplicarea prevederilor art. 37 lit. a Cod Penal, și nu a art. 37 lit. b.Cod Penal Inculpatul a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 10 lit. c C.P.P. întrucât nu au fost elucidate aspectele principale ce țin de fondul cauzei, respectiv nu a fost efectuată reconstituirea faptei, nu s-au elucidat contradicțiile cu privire la corpul contondent folosit la comiterea faptei, nu s-au făcut dovezi privind intervenția chirurgicală suferită de partea vătămată.
Prin decizia penală nr. 67/A/10.02.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 10313/P/2004, au fost admise apelurile declarate în cauză, a fost desființată sentința penală apelată și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, respectiv Tribunalul Timiș, urmând a se avea în vedere, la soluționarea cauzei, după casare, motivațiile cuprinse în decizia și criticile aduse acestei sentințe de către părți, pentru a se pronunța o soluție temeinică și legală.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 13.05.2005, sub nr. 3771/2005, număr nou -.
Prin notele de ședință depuse la data de 17-08-2005 fila57 vol.1din dos- partea civilă și-a menținut pretențiile civile anterioare și-a majorat cuantumul daunelor morale de la 300.000.000.lei, la 400.000.000.lei și a formulat pretenții noi în sensul obligării inculpatului la plata sumei reprezentând diferența dintre veniturile nerealizate din salarii și veniturile din concedii medicale în perioada 18.06.2003-01.01.2004, reactualizată la data plății efective și obligarea inculpatului la plata sume de bani lunare reprezentând diferența dintre veniturile realizate din pensia de invaliditate și veniturile care ar fi putut fi realizate din pensia de invaliditate și veniturile care ar fi putut fi realizate de acesta în condițiile în care nu ar fi survenit incapacitatea de muncă începând cu data de 01.01.2004 până la vârsta de 64 ani și 7 luni, sumă ce urmează a fi actualizată la data plății efective.
Partea civilă și-a menținut pretențiile formulate și le-a reiterat în concluziile scrise depuse la dosar.
Conformându-se dispozițiilor deciziei nr. 67/A/10.02.2005 prin care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, s-au administrat probele propuse de părți. Astfel, a fost reaudiat inculpatul, s-a întocmit un raport medico-legal - de primă expertiză - de către IML T, a fost verificată capacitatea de muncă a părții vătămate, au fost audiați martorii propuși de către inculpat și partea civilă, respectiv, A, s-au depus următoarele acte de către părți, respectiv program de recuperare pentru partea vătămată, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din data de 30 martie 2005 și din 04.10.2005, schița topografică, raport de expertiză medico-legală, acte medicale, bilete de ieșire din spital, rețetele privind pe partea vătămată, adeverința nr. 13274/22.09.2005 - "Apele Române" - Direcția Apelor T, proces verbal - 20.09.2005, fotografii ale locului unde a fost găsită partea vătămată, buletin de interpretare rezonanță magnetică, carnet de sănătate, raport de expertiză tehnică topografică extrajudiciară, tratat de topografie militară, dovezi privind imposibilitatea audierii unor martori, cerere de strămutare și soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție B, respectiv respingerea cererii.
Examinând probele administrate în cauză, atât în timpul urmăririi penale, cât și în timpul celor două cicluri procesuale, tribunalul a reținut următoarele:
În după amiaza zilei de 17.06.2003, în timp ce se afla la saivanul de oi aflat în proprietatea sa, situat pe câmpul dintre localitățile și, întâlnindu-l pe cobanul, angajat al inculpatului, partea vătămată i-a spus să scoată oile aparținând inculpatului de pe terenul pe care pășunau în apropiere, spunând că este terenul lui, incident desfășurat pe la ora 19,30.
a executat dispoziția părții vătămate, însă s-a întâlnit cu inculpatul, care se afla cu un autoturism, culoare roșie, și era însoțit de fiul său și de soția sa, care i-a cerut socoteală de ce a scos oile sale de pe acel teren. La primirea răspunsului, inculpatul i-a replicat " de ce nu i-ai dat cu bâta în cap să-l omori", după care i-a spus " lasă-mă pe mine, că rezolv eu", după care a plecat la stâna sa, situată la circa 500 depărtare de stâna de oi aparținând victimei.
Martorul a declarat, de asemenea, că partea vătămată, după incident, s-a urcat pe bicicletă și a plecat, dar a fost văzut de către inculpat care a plecat cu în urmărirea acestuia.
Cele reținute se regăsesc în declarația martorului, aflată la fila 41 din dosar nr. 323/2004, dată în fața instanței, prin care acesta revine asupra declarațiilor date în timpul urmăririi penale, respectiv date la poliție, deoarece a declarat ceea ce polițistul i-a spus să declare, dar menține declarația dată la procuror, filele 22, 23 din dosarul de.
Declarația acestui martor se coroborează cu declarațiile martorului, fila 64 dosar 323/2004 și fila 29, în care susține că, fiind cu măgarul la fântână, după apă, l-a văzut pe partea vătămată care a fost lovit de un care s-a coborât din, loviturile fiind aplicate cu bâta de aproximativ o J de metru.
Același martor susține că l-ar fi auzit pe băiatul inculpatului spunând "lasă tată, nu mai da, că-l omori".
Împotriva celor doi martori, inculpatul a formulat plângere pentru mărturie mincinoasă, dar, în primă fază, aceasta a fost respinsă, iar soluția la următoarea plângere formulată nu a fost depusă, astfel că instanța va avea în vedere declarațiile celor doi martori, singurii martori oculari.
Instanța a înlăturat raportul de expertiză tehnică topografică extrajudiciară, efectuată de către Expertul, deoarece a fost efectuată la cererea inculpatului, iar determinările și măsurătorile s-au făcut doar în prezența acestuia, și punctele din care s-au făcut măsurători au fost determinate și indicate de către inculpat.
Din tratatul de topografie militară rezultă că se poate distinge corpul unui om de la 600 și la 700 se văd mâinile și picioarele, iar martorul nu a susținut că a văzut fața, nasul sau ochii inculpatului, mai mult, a precizat că nu a știut cine este persoana care a coborât din, ci doar că era un masiv, iar distanța corespunde cu cea indicată de martor și chiar cu aceea indicată de planșa topo - f 342 din dosar nr. 377/P/2005.
Zona în care a avut loc incidentul este de șes, existând doar mici denivelări, raza de vizibilitate cuprinsă cu ochii fiind de 10 km, iar din declarațiile martorului A rezultă că, în toamna anului 2005, s-au adâncit canalele cu aproximativ 1, și crede că și cel pe marginea căruia a fost găsită partea vătămată. Cu prilejul efectuării "cercetării locale", martorul nu a coborât până la locul unde a fost găsită partea vătămată, dar apreciază că denivelarea existentă în acel loc nu împiedică vizibilitatea și apreciază că partea vătămată putea fi văzută trecând pe șosea, aspect care are mai puțină relevanță în cauză în raport cu ora la care s-a comis fapta.
La data comiterii faptei nu s-a efectuat nicio cercetare locală sau reconstituire, iar cercetarea efectuată de către Postul de Poliție și apărătorul ales al inculpatului, nu are valoare probatorie, nefiind efectuată de un organ de cercetare penală competent, de asemenea, instanța a înlăturat pozele realizate de avocatul ales al inculpatului, ca material probator în cauză. Având în vedere starea critică în care se găsește partea vătămată sub aspectul sănătății sale, precum și trecerea a 4 ani de la data săvârșirii faptei, a absenței martorilor oculari, au fost respinse cererile pentru efectuarea unei cercetări locale sau a reconstituirii la această dată.
În fața instanței, după desființarea primei sentințe penale și trimiterea spre rejudecare, a fost audiat fiul inculpatului care susține același punct de vedere ca și cel exprimat de tatăl său și susține că nu a fost audiat în cauză deoarece a fost plecat în Italia după o lună de la producerea incidentului și a revenit după un an și
Declarația acestui martor, la fel ca și aceea a soției sunt subiective și contrazise de alte probe testimoniale, și apreciate de instanță ca atare, la fel cum subiective sunt unele dintre declarațiile martorilor care sunt cunoscuți ai părților, în funcție de apropierea care există între ei.
Este cert că incidentul între inculpat și partea vătămată a avut loc în seara zilei de 17.06.2003, în jurul orei 19, 00.
Din declarația martorului, este clar că, înainte de ora 19,00, la ora 18,30, inculpatul, soția și fiul acestuia au fost plecați la, distanța fiind de 4- 5 km putea fi parcursă în 5 minute la o viteză de 60km/h, drumul fiind asfaltat.
Martorul a fost dus spre casă de inculpat abia după ce s-a întors de la.
Martorul, fila 3, precizează că i-a văzut pe partea vătămată și pe certându-se fără să se lovească sau să se agreseze reciproc, consecința fiind că cel din urmă a scos oile cu care intrase pe terenul lui.
Inculpatul a plecat la, dar înainte a vorbit cu, după ora 19,00.
În declarațiile martorului se face referire la ora 19,00, dar nu se poate reține această oră ca fiind fix 19,00, deoarece, coroborând declarațiile tuturor, se constată că este vorba de ora 19,00 fără câteva minute sau și câteva minute, deoarece niciun martor nu a afirmat că s-a uitat la ceas, sau că au reținut această oră exactă, legat de o anumită împrejurare.
Deși inculpatul a susținut și a încearcat să demonstreze că a fost plecat împreună cu la pentru a-l duce acasă pe acesta și a lipsit în intervalul 19,00 - 21,00, martorul este acela care declară că în intervalul orar 18,30 - 19,00 l-a văzut pe inculpat vorbind cu martorul și apoi a plecat la împreună cu fiul și soția sa.
Martorul afirmă că a plecat după ora 19,00 la fântână, dar aceasta poate însemna ora 19, 01- 21,00, din context însă este clar că este vorba de o oră în apropierea orei 19,00.
Martorul Despi a afirmat că a ajuns la fântână la ora 19,00, dar inculpatul plecase, iar martorul - fila 27, susține că a stat de vorbă cu inculpatul între orele 19,00 - 19,30 până la ora 21,00.
Inițial, partea vătămată a afirmat că incidentul a avut loc la ora 19,00, iar într-o declarație ulterioară a precizat ora 20,00 care este în discordanță cu toate celelalte declarații, dar explicabilă prin lovitura primită de acesta în cap - urmare căreia a leșinat.
Este dovedit că între și partea vătămată nu a avut loc decât o altercație verbală, urmare căreia primul a plecat cu oile de pe miriștea lui și cel de-al doilea a plecat cu bicicleta spre șosea, după ora 16,30, dar a fost agresat de către inculpat care, plecând împreună cu fiul și soția sa la, a fost informat de despre incidentul respectiv, astfel că, ajungând-o din urmă pe partea vătămată, i-a aplicat o corecție, lovindu-l cu un corp contondent în față, după care acesta a căzut, pierzându-și cunoștința, și i-a mai aplicat niște lovituri cu picioarele și pumnii.
Atât partea vătămată, cât și martorul, au susțiut că l-au auzit pe fiul inculpatului strigând " tată, lasă-l că-l omori", iar instanța a apreciat că la ora la care a avut loc incidentul în locul în care s-a produs, pe câmp, era multă liniște, astfel că propagarea unor strigăte la o distanță de aproximativ 5002este perceptibilă. Nu poate fi ignorată ocupația martorului care este obișnuit să comunice la distanțe mari cu alți, astfel că alta este acuitatea sa acustică față de un locuitor al orașului.
Partea vătămată a fost agresată și abandonată în câmp, pe marginea canalului, la câțiva metri de șosea, unde a fost găsit la ora 02,00 din noapte, de martorul, și transportat la Spitalul D unde i s-au acordat îngrijiri medicale, în acest mod acceptându-se ideea că acesta putea deceda, urmare a leziunilor provocate, fără acordarea unor îngrijiri medicale de specialitate.
În actele medicale și rapoartele de expertiză medico-legală rezultă că leziunile cauzate au pus în primejdie viața părții vătămate și, pentru vindecare, sunt necesare 70 zile - conform certificat medico-legal nr. 868/26.06.2003 - fila 8.
Starea de sănătate a părții vătămate a fost verificată și în primul ciclu procesual, dar în timpul rejudecării cauzei au fost depuse acte medicale care fac dovada tratamentelor medicale urmate și a celor recuperatorii, precum și a pierderii capacității de muncă, iar prin raportul medico-legal de primă expertiză - filele 35-36 din vol. II al dosarului nr- - rezultă că între agresiunea din data de 17.06.2003 și urmările acesteia asupra numitului și hemoragia cerebrală de nuclei bazali stânga cu hemiplagie dr. pe fondul hipertensiunii arteriale gradul III, cu risc cardiovascular foarte înalt, accident vascular survenit în decembrie 2005, nu există legătură de cauzalitate. De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală nr. 1944/14.09.2005 - fila 103 vol. I dosar - rezultă că leziunile de violență din data de 17.06.2003 au determinat infirmitatea permanentă - hemipareză sechelară - a părții vătămate.
S-a confirmat încă o dată că leziunile provocate în data de 17.06.2003 au pus în primejdie viața victimei.
Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, având în vedere probele administrate și analizate în cauză, instanța a apreciat că starea de fapt prezentată în rechizitoriu a fost corect reținută și a menținut-
Inculpatul a solicitat instanței, la data de 16.04.2007, când s-au pus concluzii în fond, schimbarea încadrării juridice a faptei din tentativă la infracțiunea de omor în cea de lovituri cauzatoare de moarte, cerere pe care instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, deoarece nu a avut loc decesul părții vătămate, iar disp. art. 183.Cod Penal prevăd expres că există această infracțiune doar dacă faptele prev. de art. 180-182.Cod Penal au avut ca urmare moartea victimei.
Având în vedere cele reținute, în baza art. 334.C.P.P. a respins cererea formulată de către inculpatul, prin apărătorul său ales, pentru schimbarea încadrării juridice, din tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174.Cod Penal, în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183.Cod Penal.
Fapta inculpatului, constând în aceea că, în ziua de 17.06.2003, prin aplicarea multiplelor lovituri cu bâta, pumnii și picioarele părții vătămate, cauzându-i acesteia leziuni corporale grave care i-au pus în primejdie viața și care au necesitat pentru vindecare 70 zile îngrijiri medicale și i-au cauzat infirmitatea permanentă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor, prev. de art. 20 rap. la art. 174.Cod Penal, l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și e.
Cod PenalS-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, b și e p, pe durata prev. de art. 71.Cod Penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei și modalitatea concretă de săvârșire a acesteia, starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, atitudinea acestuia în timpul desfășurării procesului penal, apreciind că, atât cuantumul, cât și modalitatea de executare sunt de natură să realizeze scopul punitiv, educativ și preventiv al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52.Cod Penal.
În baza art. 88.Cod Penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive, din data de 17.11.2003 până la data de 10.03.2006.
În cauză s-a constituit parte civilă Spitalul Clinic nr. 1 Județean, a fost citată în calitate de parte civilă și CJAS T, dar, urmare a modificărilor legislative succesive, la data soluționării cauzei, calitate procesuală activă are Spitalul, astfel că, în baza art. 14, 346.C.P.P. rap. la art. 998. civil și disp. art. 313 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr. 72/2006, a obligat pe inculpat să plătească părții civile Spitalul Clinic nr. 1 Județean T, suma de - ROL - reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată și a constatat că, Casa Județeană de Asigurări de Sănătate T nu mai are calitate procesuală în cauză.
S-a constatat că Spitalul Municipal T nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În cauză s-a constituit parte civilă și partea vătămată, prin avocat ales, care și-a precizat pretențiile civile prin avocat ales, după ce s-a dispus rejudecarea cauzei, conform notelor de ședință, precizându-le și prin concluziile scrise depuse la dosar, iar cu ocazia susținerii în fond a cauzei, s-a solicitat admiterea acțiunii civile conform concluziilor scrise.
Constatând că există legătură de cauzalitate între fapta comisă de către inculpat și prejudiciul material și moral cauzat părții vătămate, iar din probele administrate în cauză, au fost dovedite în parte pretențiile civile formulate, în baza art. 14, 346.C.P.P. rap. la art. 998. civil s-a admis în parte acțiunea civilă precizată și, în baza art. 1169. civil s-a respins ca neîntemeiate celelalte pretenții.
S-a stabilit că starea de invaliditate a părții vătămate este ireversibilă, și că acesta nu mai este pentru muncă, precum și împrejurarea că există raport de cauzalitate între această stare și leziunile provocate de către inculpat la data de 17.06.2003, astfel că, apreciind întemeiată cererea, în baza art. 14, 346.C.P.P. rap. la art. 998.civil, a obligat pe inculpatul să plătească părții civile suma de 294,43 RON lunar, reactualizată la data plății, reprezentând diferența dintre veniturile realizate din pensia de invaliditate și veniturile ce ar fi putut fi realizate de partea civilă din salariu, începând cu data de 01.04.204 și până la împlinirea vârstei de 64 ani și 7 luni, vârsta standard de pensionare pentru partea civilă, și a dispus admiterea acestui capăt de cerere al acțiunii civile precizate, astfel cum a fost formulat, fiind antrenată răspunderea delictuală a inculpatului.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 RON, reactualizată la data plății efective, reprezentând pierderi generate prin necosirea fânului, în felul acesta partea civilă fiind obligată în acea iarnă să cumpere fânul, dar nu a dovedit în întregime aceste pretenții.
Din declarația martorului - fila 183 dosar 3771/2005 - rezultă că, pentru activitatea depusă pentru cosirea fânului și strângerea acestuia de către martor și cei doi nepoți ai săi, i s-a achitat suma de - lei vechi - 180 RON, dar nu a putut declara dacă s-a cosit toată suprafața deținută de partea civilă și nici nu știe dacă partea civilă a trebuit să cumpere în acea iarnă fân.
Din declarația martorului - file 183 din dosar nr. 3771/2005, rezultă că acesta a fost chemat de partea vătămată și împreună cu fiul săi, au cosit și au strâns fânul, apoi au ajutat la transportarea acestuia cu un tractor, primind în total suma de 3 000 000 ROL - 300 RON, respectiv suma de 2 500 000 ROL - 250 RON - pentru cosit și strâns, și 500 000 ROL - 50 RON - pentru transport. Acesta a precizat că, din auzite, știe că partea civilă ar fi cumpărat fân, dar nu poate preciza de la cine, ce cantitate și cu ce preț.
Analizând declarațiile martorilor, a rezultat că partea civilă a făcut dovada parțială a pretențiilor solicitate, fiind dovedită suma de 480 RON cheltuieli ocazionate pentru cosit, strâns și transportat fân, fără a se face dovada privind cumpărarea fânului, respectiv ce cantitate de fân a fost cumpărată și care a fost prețul acestuia - respectiv cositul fânului, astfel că, apreciind întemeiate și dovedite în parte aceste pretenții, a admis în parte acest capăt de cerere și a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 480 RON, reactualizată la data de plății efective, despăgubiri civile pentru cositul fânului, și a respins în rest acest capăt de cerere ca fiind nedovedit și neîntemeiat, sarcina probei revenind părții civile, conform art. 1169. civil.
Partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 9100 RON, reprezentând venituri nerealizate de partea civilă datorită nemulgerii oilor timp de peste o lună de zile, după comiterea infracțiunii, perioadă în care a fost internată în spital și nu s-a mai putut ocupa de activitățile legate de creșterea oilor, sumă ce urmează a fi reactualizată la data plății efective.
Partea civilă avea obligația de a stabili modul de calcul al cuantumului prejudiciului și existența acestuia, respectiv care era cantitatea de lapte ce se mulgea zilnic de la o, câte oi erau apte pentru muls, care era cantitatea de care se putea produce per, care era contravaloarea care a fost, cantitatea de obținută.
Din declarația martorului - fila 53 dosar nr. 323/2004, rezultă că părții civile îi revenea, pentru întregul an, o cantitate de aproximativ 500 kg, iar martorului, pentru perioada cât partea civilă a fost internată în spital, îi reveneau 10 kg de.
În aceeași perioadă, oile au fost înțărcate deoarece nu le mulgea nimeni.
Din declarația martorului - fila 86 din dosar nr. 323/2004, rezultă că a fost asociat cu partea civilă, și avea 34 oi în grija acestuia, iar partea civilă avea 80-90 oi. În luna iunie sau iulie a fost acasă la și acesta i-a spus că oile se mulgeau la 3-4 zile, iar când a ajuns să le vadă erau spre înțărcare și și-a luat oile și nu a mai avut din cauză că nu au mai fost mulse.
Din declarația martorului - fila 41 din dosar nr. 323/2004, rezultă că, în perioada în care a fost internată în spital partea civilă, a pierdut cam 500 Kg de și precizează că acesta avea oameni din, plătiți cu ziua.
Coroborând declarațiile de mai sus, a rezultat că partea civilă a suferit un prejudiciu ca urmare a neglijării mulgerii oilor, acest aspect reflectându-se în diminuarea producției de pe care trebuia să o realizeze, dar nu rezultă care este valoarea acestui prejudiciu și cum este el calculat, iar în lipsa elementelor precizate anterior, nu se poate aprecia și calcula de către instanță prejudiciul real, avându-se în vedere și împrejurarea că inculpatul nu recunoaște săvârșirea infracțiunii și nu este de acord să achite părții civile despăgubiri, astfel că sarcina probei revine părții civile, potrivit art. 1169. civil, care nu a reușit să dovedească paguba de 9100 RON și nici în parte prin identificare valorică a acestei sume, astfel că a respins ca nedovedit și neîntemeiat acest capăt de cerere.
Prin aceleași concluzii scrise a fost solicitată și suma de 5000 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare și plata unor persoane în gospodărie, urmând ca acestea să fie actualizate la data plății.
Din actele aflate la dosar rezultă că partea civilă a fost internată la Spitalul Clinic Județean Nr. 1 de Neurochirurgie - 18.06.2003 - 30.06.2003, iar în perioada 30.06.2003 - 17.10.2003 în secția de Chirurgie a Spitalului Municipal T, spitalizările fiind suportate în baza asigurării de sănătate de către
Pentru perioada în care partea civilă a fost internată la Spitalul Clinic Județean T s-a făcut dovada că aceasta a fost vizitată aproape zilnic de fiul său care se deplasa în acest scop de la o distanță de aproximativ 60 Km, aspect care rezultă din declarația martorului - fila 357 din vol. I dosar nr. 3771/2005 - care era brancardier la acea instituție în perioada în care partea civilă era internată.
Același martor afirmă că, din discuțiile avute cu partea civilă și familia acestuia, a înțeles că a fost necesară cumpărarea unor medicamente pentru tensiune, calmante, deoarece nu se găseau permanent în spital, dar nu știe ce sume au fost folosite și că, în această perioadă, nevoile alimentare ale părții civile erau sporite, aceasta consumând mai mult lichide, supe, sucuri, vitamine, și a apreciat că se puteau cheltui 100, 200, 300 mii lei în acest scop.
Pentru a dovedi cheltuielile de transport se impunea depunerea unor bonuri pentru achiziționare combustibil dacă deplasarea se făcea cu mașina, bilete sau abonament tren sau autobuz - pentru a fi calculate cheltuielile pentru medicamente erau necesare bonuri fiscale, chitanțe, care să facă dovada costului acestora, iar în lipsa acestor acte și față de refuzul inculpatului de a recunoaște efectuarea acestor cheltuieli sau realitatea sumelor pretinse, sarcina probei revenea părții civile, în condițiile art. 1169. civil. Instanța nu a putut stabili în mod arbitrar cuantumul acestor cheltuieli deoarece pretențiile civile pentru daune materiale trebuie dovedite, nefiind suficientă justificarea acestora.
Partea civilă a susținut că în suma de 9100 RON solicitată se include și plata unor persoane în gospodărie, dar nu s-a făcut nicio probă în acest sens, câte persoane au fost angajate sau plătite cu ziua, pentru ce activități, cum se numesc acestea, numărul de zile în care au prestat munca, astfel că și aceste pretenții sunt nedovedite.
Având în vedere cele reținute, s-au respins pretențiile formulate în sumă de 9100 RON, reactualizată la data plății, ca nedovedite și neîntemeiate.
Apreciind că, urmare a leziunilor produse, partea civilă a fost spitalizată 23 zile și în prezent este paralizat, nu poate să mănânce sau să vorbească, a solicitat cu titlu de despăgubiri civile pentru daune morale, suma de 400 000 000 ROL, reactualizată la data plății, aceasta reprezentând o minimă reparație morală.
Starea precară a sănătății părții civile nu poate fi contestată, este dovedită prin acte medicale și rapoartele de expertiză medico-legală, aflate la dosar, dar din aceste acte rezultă că, între agresiunea din data de 17.06.2003 și urmărire acesteia asupra părții civile și accidentul vascular survenit în decembrie 2005, nu există legătură de cauzalitate, astfel că hemipareza a intervenit urmare a unui puseu de hipertensiune, intervalul scurs între cele două momente fiind de peste 2 ani.
În aceste condiții, nu poate fi obligat inculpatul la plata unor daune morale pentru situația regretabilă în care se află partea civilă, respectiv aceea de a fi paralizat, fiindu-i restrânsă capacitatea de a se liber, de a comunica, de a se manifesta emotiv și volitiv.
Același raport medico-legal de primă expertiză, aflat la filele 35-36 din dosar nr. 3771/2005, vol. II, stabilește că leziunile de violență din data de 17.06.2003 au determinat o infirmitate permanentă, astfel că se impune obligarea inculpatului la suportarea unor despăgubiri civile pentru daune morale, care urmează să realizeze o satisfacție părții civile și să-i asigure posibilitatea de a compensa ceea ce nu mai poate face în prezent, creând premisele obținerii unor alte bucurii, în compensare și asigurarea unui confort fizic și psihic adecvat.
Aceste pretenții sunt de natură a asigura o compensație materială părții civile, deși sunt multe valori pierdute de către acesta, dar care nu au un echivalent bănesc, suma ce se acordă trebuie să fie, însă, stabilită în mod echilibrat, fără a crea o îmbogățire nejustificată părții civile, dar să fie și posibil de achitat și suportat de către inculpat, putând să se dea eficiență prin executare acestor pretenții, astfel că instanța a apreciat că suma de 15 000 RON este de natură să realizeze acest scop, urmând să respingă în rest pretențiile civile în sumă de 2500 RON, ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel partea civilă, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul cuantumului redus al despăgubirilor civile acordate și al pedepsei mici aplicate, și inculpatul, care criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul greșitei condamnări. S- mai reținut că instanța de fond nu s- conformat dispozițiilor instanței de apel, care prin decizia de desființare cu trimitere a cauzei pentru rejudecarea fondului, nu a efectuat cercetarea judecătorească la fața locului și nici reconstituirea împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, iar probelor administrate în cauză, nu li s-a dat o corectă interpretare.
Apelul declarat de partea civilă este fondat, urmând a fi admis în latura civilă, iar apelul declarat de inculpat este nefondat.
Certificatul medico - legal nr. 868/26.06.2003 și completarea acestuia din data de 06.08.2003, evidențiază că victima suferit leziuni și traumatisme multiple pe tot corpul, traumatism cranio - cerebral, hemipareză stare comatoasă, cu consecința de natură a-i pune viața victimei în primejdie, pentru vindecarea leziunilor și traumatismelor fiind necesare 70 zile de îngrijiri medico - legale.
Din fișa de observație clinică, existentă la fila nr. 13 dosar de fond, rezultă că la internarea sa, victima prezintă " pierdere de cunoștință pe durată neprecizată, somnolență, confuzie și instalarea unui deficit motor în hemicorpul stâng, scăderea forței musculare în hemicorpul stâng", iar decizia asupra capacității de muncă nr. 1869/2005, existentă la fila 56 dosar instanță de fond, consemnează diagnosticul clinic " stânga sechelară după hematom intraparenchimatos de nuclei bazali și talamus drept post politraumatism Sd. cerebral fond vascular și post ( traumatism craniocerebral)", iar la " diagnostic global" se menționează: " Deficiență funcțională globală medie", în același sens fiind și raportul de expertiză medico- legală existent la fila nr. 35 dosar instanță de fond.
Decizia asupra capacității de muncă a părții vătămate - parte civilă, existentă la fila 62 dosar de fond, decizie ce poartă nr. 1092/30.05.2006, menționează:" Diagnostic clinic: cerebrală. bazali str ( ian.2006) hemiplegie dr. mixtă iar la diagnostic funcțional se menționează: " Deficiență funcțională globală gravă", partea vătămată încadrându-se în gradul de invaliditate 1 (unu).
Avându-se în vedere suferința produsă victimei, infirmitatea acestuia încadrată la gradul I de invaliditate justifică acordarea în cuantum majorat al despăgubirilor morale, acesta fiind privat de dreptul de a se manifesta în societate, având chiar dificultăți majore de a se gospodări singur.
Așa fiind, în temeiul prevederilor art. 379 alin. 1, pct. 2 lit. a Cod procedură penală, apelul părții civile va fi admis, sentința penală apelată va fi desființată în latura civilă și rejudecându-se cauza, cuantumul despăgubirilor morale vor fi majorate la suma de 30.000 lei RON, sumă la plata căreia inculpatul va fi obligat către partea civilă.
Cu privire la despăgubirile materiale, prima instanță a stabilit cuantumul acesteia pe baza probelor administrate în cauză, astfel că sub acest aspect sentința penală apelată este temeinică și legală.
În ceea ce privește latura penală a cauzei, criticile formulate de partea civilă prin apărătorul ales vor fi respinse ca nefondate pentru motivele care vor fi analizate în raport cu apelul inculpatului, starea de fapt și încadrarea juridică fiind corect reținute de instanța de fond.
Apelul declarat de inculpat este nefondat.
În mod corect prima instanță a reținut vinovăția inculpatului iar individualizarea pedepsei este făcută cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.
În mod greșit inculpatul prin apărătorul său critică sentința pentru neefectuarea cercetării la fața locului, întrucât această probă nu a fost stabilită ca necesară, prin decizia penală nr. 671/10.02.2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 10313/P/2004- filele nr.56-58, această decizie recomandând doar a fi "avute în vedere și celelalte critici invocate ". Instanța de fond respins motivat cererea inculpatului având ca obiect cercetarea judecătorească la fața locului.
Cu privire la greșita interpretare a probelor administrate în cauză de către instanța de fond, criticile sunt de asemenea neîntemeiate.
În apel, la cererea inculpatului a fost audiat martorul - a se vedea în acest sens fila nr. 48-51 dosar nr- în apel după desființare cu trimitere pentru rejudecare - declarația acestuia fiind în concordanță cu celelalte probe administrate în cauză. Martorul, martor ocular, ca și martorul, detaliat împrejurările săvârșirii faptei de către inculpat, violența dovedită de acesta. Această declarație este în concordanță întru totul cu declarația dată de același martor în faza urmăririi penale - fila 22 dosar up și a martorului - fila 29 dosar up. Cei doi martori sunt martori oculari, depozițiile acestora neputând fi înlăturate. Ele se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, violențele exercitate de inculpat asupra părții vătămate fiind descrise detaliat în foaia de observație clinică, raportul de expertiză medico- legală.
Așa fiind, în temeiul prev. de art. 379 alin. 1, pct.1, lit.b Cod procedură penală, apelul inculpatului va fi respins ca nefondat, iar în baza disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, acesta va fi obligat la plata sumei de 150 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului părții vătămate, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 379 alin. 1 pct. 2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 194/PI/16.04.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
Desființează în latura civilă sentința penală apelată cu privire la despăgubirile morale și rejudecând cauza, în temeiul prevederilor art.14, 346 Cod procedură penală, art. 998 cod civil obligă inculpatul, la plata sumei de 30.000 lei Ron, despăgubiri morale, către partea civilă.
Menține nemodificate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul prevederilor art. 379 alin. 1 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul apelant la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului părții civile rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. 15.02.2008
Tehnored.
2ex/25.02.2008
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--20.06.2007
MINUTA DECIZIEI PENALE NR.28/A
Ședința publică din data de 14 FEBRUARIE 2008
În temeiul prevederilor art. 379 alin. 1 pct. 2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 194/PI/16.04.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
Desființează în latura civilă sentința penală apelată cu privire la despăgubirile morale și rejudecând cauza, în temeiul prevederilor art.14, 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil obligă inculpatul, la plata sumei de 30.000 lei Ron, despăgubiri morale, către partea civilă.
Menține nemodificate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul prevederilor art. 379 alin. 1 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul apelant la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului părții civile rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--20.06.2007
COPIA DECIZIEI PENALE NR.28/A
Ședința publică din data de 14 FEBRUARIE 2008
În temeiul prevederilor art. 379 alin. 1 pct. 2 lit.a Cod procedură penală admite apelul declarat de partea civilă împotriva sentinței penale nr. 194/PI/16.04.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
Desființează în latura civilă sentința penală apelată cu privire la despăgubirile morale și rejudecând cauza, în temeiul prevederilor art.14, 346 Cod procedură penală, art. 998 Cod civil obligă inculpatul, la plata sumei de 30.000 lei Ron, despăgubiri morale, către partea civilă.
Menține nemodificate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul prevederilor art. 379 alin. 1 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă inculpatul apelant la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
În temeiul prevederilor art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului părții civile rămân în sarcina statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Prezenta este conformă cu originalul
Grefier,
Tehnored. 18.02.2008
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Laura Bogdan
