Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 28/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 28/
Ședința publică din data de 13 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de - procuror general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL, inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, și de partea vătămată, domiciliat în G,-, - 6, 50, I, împotriva sentinței penale nr. 585 din 19.12.2008 a Tribunalului Galați.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06 martie 2009 și au fost consemnate în încheierea din aceeași zi, care face poarte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 10.03.2009, apoi la data de 13.03.2009.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 585/19.12.2008 a Tribunalului Galația fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b pen. după executarea pedepsei principale, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20.pen. rap. la art. 174 al.1.pen.
În temeiul disp.art.71 alin.2 pen. i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit.a și b pen. pe durata executării pedepsei principale a închisorii.
În conformitate cu disp.art. 350.pr.pen. s-a menținut starea de arest inculpatului, iar în baza disp. art. 88.pen. s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată prin prezenta sentință, perioada reținerii și arestului preventiv, începând cu data de 28.08.2008 la zi.
În baza disp art. 14.pr.pen. în ref. la art. 346.pr.pen. combinat cu art. 998, 999.civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 lei, daune morale, către partea civilă.
S-a constatat că partea vătămată Spitalul Clinic de Urgență "Sf. " nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
S-a dispus restituirea către inculpat a celor două cuțite ridicate de la domiciliul său,cu obligarea acestuia de a le păstra până la rămânerea definitivă a hotărârii.
În baza disp. art.191 pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 406/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20. penal rap. art. 174 al.1.penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în ziua de 23.08.2008 a intrat în grădina martorului și, pe fondul unui conflict spontan, i- aplicat părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona abdomenului cauzându- o plagă înjunghiată penetrantă hipocondrul stâng, leziune ce i-a pus în primejdie viața.
În faza de cercetare judecătorească s-a procedat la audierea inculpatului, a părții vătămate, care s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500. lei, daune morale și martorului din lucrări .
În circumstanțiere, inculpatul a solicitat audierea martorului, probă ce a fost încuviințată de instanță.
S-a dat citire declarației martorului având în vedere imposibilitatea audierii sale, ca urmare intervenirii decesului.
Analizând și coroborând materialul probator administrat în ambele faze procesuale, s-au reținut următoarele:
Inculpatul este crescător de animale și le ducea la pe imașul din zona cunoscută sub numele de " " din mun.
În această zonă, martorul, fratele părții vătămate, avea o grădină. În ziua de 23.08.2008, cei doi frați și martorul s-au aflat la această grădină, martorul plecând acasă în jurul orelor 1700.
La un moment dat, prin gardul de vegetație ce înconjoară grădina, a pătruns inculpatul, având o în mănă și o geantă de mască pentru gaze, pe umăr.
Întrucât martorul i-a spus să părăsească grădina, dar inculpatul nu s- conformat și și-a continuat drumul prin grădină spunând că-și caută o vacă, partea vătămată s-a îndreptat spre el pentru a-i cere socoteală.
În acest moment, inculpatul s-a întors din drum însă a fost ajuns din urmă de către partea vătămată care l-a apucat de umăr și l- întors cu fața spre ea. Partea vătămată și- justificat acest gest prin faptul că inculpatul îl înjurase și dorea să-l întrebe de ce a făcut acest lucru.
În momentul în care cei doi s-au aflat față în față, fără ca partea vătămată să facă vreun gest de agresiune față de inculpat, aceasta a scos din geanta pe care o avea pe umăr un cuțit cu care i-a aplicat părții vătămate o lovitură în zona abdominală.
Deși partea vătămată a susținut că inculpatul a ridicat și bâta pe care o avea în mână amenințându-l că îl lovește, instanța a constatat că afirmația părții vătămate nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă, martorul, fratele părții vătămate neavând vizibilitate, datorită vegetației, pentru a confirma sau infirma acest aspect.
Partea vătămată s-a întors la locul unde rămăsese fratele său și i- spus acestuia că a fost înjunghiat de cel care intrase în grădină. Acesta l-a strigat pe martorul, cerându- ajutorul, ulterior partea vătămată fiind transportată la Spitalul Județean unde fost supusă unei intervenții chirurgicale.
Din raportul de constatare medico-legală rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu un corp înțepător tăietor, leziunile putând data din 23.08.2008.
S-a concluzionat că, interesând peretele abdominal și vasele sangvine, leziunile i-au pus în primejdie viața părții vătămate, salvarea acesteia datorându-se tratamentului chirurgical de înaltă calificare, efectuat în timp util.
S-a apreciat că situația de fapt, astfel cum a fost dovedită mai sus, și vinovăția inculpatului sunt dovedite cu plângerea și declarația părții vătămate, declarațiile martorilor și, și raportul de constatare medico-legală efectuat în cauză.
În ceea ce-l privește pe inculpat, s-a arătat că în faza de urmărire penală aceasta a recunoscut conflictul avut cu partea vătămată, însă a negat că a lovit- pe aceasta cu cuțitul.
S-a precizat că în faza de cercetare judecătorească acesta a recunoscut fapta în integralitate și declarat că a scos cuțitul din geantă și a lovit- pe partea vătămată în abdomen deoarece i-a fost teamă de acesta.
De asemenea, a declarat că nici unul dintre cele două cuțite ridicate de organele de poliție nu este cel folosit la comiterea faptei, acesta având lungimea lamei de circa 25 cm. și din plastic de culoare neagră, cu apărătoare.
S-a arătat că inculpatul a fost de acord să o despăgubească pe partea vătămată cu suma de 3.000 lei.
S-a reținut că, în drept, fapta inculpatului, de a aplica părții vătămate o lovitură cu cuțitul în zona abdominală cauzându- o plagă înjunghiată penetrantă hipocondrul stâng, leziuni ce i-au pus în primejdie viața, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor, prevăzut de art. 20.penal raportat la art. 174 al.1.penal.
S-a arătat că la individualizarea pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului se vor avea în vedere criteriile prev. de art 72.penal, cu reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prev. de art. 74 al.1 lit. a penal în referire la art. 76 lit. b penal
În conformitate cu disp.art. 71.penal, s-a precizat că se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art. 64 lit. a și b penal.
S-a precizat că se va constata că deși partea vătămată a fost internată, Spitalul Clinic de Urgență " Sf. " G, nu s- constituit parte civilă în prezenta cauză.
În ceea ce privește partea civilă, având în vedere faptul că inculpatul a fost de acord să o despăgubească pe aceasta cu suma de 3.000 lei, reprezentând daune morale, față de principiul disponibilității care operează și în cazul în care acțiunea civilă este alăturată celei penale, s-a arătat că se va dispune obligarea inculpatului la plata acestei sume, conform art. 14.pr.pen. în ref. la art. 346.pr.pen.
Instanța a apreciat că această sumă este echitabilă, justă și suficientă pentru a oferi părții vătămate satisfacție compensatorie, ceea ce este suficient și înseamnă repararea prejudiciului moral.
În privința celor două cuțite ridicate de la inculpat, s-a constatat că nu s-a făcut dovada că vreunul dintre acestea ar fi fost cel folosit la comiterea infracțiunii, nefiind prelevate probe biologice pentru expertizare.
Cum inculpatul declarat că nici unul dintre cuțitele ridicate de organele de poliție nu este cel cu care a înjunghiat- pe partea vătămată, instanța a precizat că va dispune restituirea acestora către inculpat, cu obligarea acestuia de a le păstra până la rămânerea definitiv a hotărârii.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația criticat sentința pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
În scris, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galația criticat hotărârea pe considerentul că pedeapsa aplicată inculpatului - 4 ani închisoare - este nelegală în condițiile în care minimul prevăzut de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este de 5 ani închisoare, iar instanța nu a reținut circumstanțe atenuante.
Cu privire la acest motiv s-a invocat oral împrejurarea că în motivarea hotărârii se inserează împrejurarea că acest cuantum, al pedepsei de 4 ani închisoare e determinat de faptul că în cauză se rețin circumstanțe atenuante și e evident că aceste circumstanțe atenuante trebuiau să se regăsească în dispozitivul hotărârii, considerându-se că e evidentă contradicția între motivare și dispozitiv.
S-a mai arătat că instanța de fond nici nu avea motive să rețină circumstanțe atenuante în raport de împrejurările comiterii faptei, de natura infracțiunii deduse judecății și de modalitatea de comitere.
În raport de aceste considerente s-a apreciat că în cauză nu se impune a fi reținute circumstanțe atenuante, iar pedeapsa ce urmează a fi aplicată inculpatului trebuie să fie cel puțin limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății, respectiv cel puțin 5 ani închisoare.
Un alt motiv de nelegalitate invocat a fost și faptul că s-a considerat nelegală dispoziția instanței de restituire a celor două cuțite ridicate de la inculpat pe parcursul urmăririi penale. S-a arătat că cel puțin unul dintre ele, și anume, cuțitul cu dimensiuni mai mari, așa cum rezultă din planșele foto și din procesul-verbal de cercetare la fața locului, este cel folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii.
S-a învederat că, deși nu s-au făcut amprentări și ridicări de urma biologice de pe acest cuțit folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii, restituirea apare ca nelegală față de declarația inculpatului din faza de urmărire penală, prin care acesta a precizat că e obiectul cu care a săvârșit infracțiunea, arătându-se că revenirea inculpatului în fața instanței asupra celor declarate inițial e neargumentată.
În aceste condiții, s-a solicitat să se facă aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 118 lit. b Cod penal, și să se dispună confiscarea cuțitului cu lungimea de 24 cm, a cărui lamă este de 13 cm.
Pe cale de consecință, s-a solicitat admiterea apelului promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, desființarea în parte a hotărârii primei instanțe, majorarea cuantumului pedepsei aplicate la cel puțin minimul special prevăzut de lege prin înlăturarea dispoziției din motivarea primei instanțe, precum că s-ar reține circumstanțe atenuante, precum și aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 118 lit. b Cod penal.
Inculpatul, în apelul său, a solicitat reținerea prevederilor art. 73 lit. b Cod penal, arătând că a săvârșit fapta în mod spontan, pe fondul emoției provocate de agresiunea părții vătămate, astfel că în cauză se impunea reținerea scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal.
S-a arătat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 74 Cod penal și în mod just prima instanță a aplicat o pedeapsă sub minimul prevăzut de lege, motivat de faptul că inculpatul nu are antecedente penale și nu e cunoscut ca o persoană agresivă.
În ceea ce privește apelul Parchetului, s-a precizat că nu e de acord cu primul motiv, arătându-se că raportat la împrejurările comiterii faptei și persoana inculpatului nu se impune majorarea pedepsei aplicate.
Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. b Cod penal, s-a lăsat la aprecierea instanței.
La termenul la care au avut loc dezbaterile s-a prezentat în instanță partea vătămată și a depus la dosarul cauzei o cerere adresată instanței, prin această cerere partea vătămată precizând că înțelege să învestească instanța cu apelul pe care îl declară împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță.În motivarea apelului promovat, acesta a arătat că e nemulțumit de cuantumul pedepsei aplicate și a solicitat majorarea acesteia. De asemenea, oral partea vătămată a precizat că solicită obligarea inculpatului la plata daunelor civile, așa cum le-a formulat cu ocazia soluționării cauzei în fond.
Inculpatul, prin apărătorul său, a precizat că apelul părții civile e tardiv.
Cu privire la apelurile formulate, analizând cauza prin prisma motivelor de apel, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază că apelul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de inculpat sunt fondate, iar apelul părții vătămate este nefondat,pentru considerentele ce for fi expuse în continuare.
Se constată că în mod corect prima instanță a stabilit situația de fapt, încadrarea în drept și a reținut vinovăția inculpatului, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză.
În ceea ce privește cererea de reținere în cauză a circumstanței atenuante a scuzei provocării prev. de art. 73 lit. b Cod penal, constatăm că aceasta a fost formulată de inculpat și în cursul cercetării judecătorești la prima instanță și în mod corect a fost respinsă pe considerentul că în cauză nu sunt întrunite dispozițiile legale menționate, în condițiile în care inculpatul este singurul care susține că ar fi fost lovit anterior de partea vătămată. Alte probe nu există și nu există nici măcar o constatare medico-legală care să ateste acest lucru. E evident că partea vătămată l-a tras de braț pe inculpat, dar acest lucru nu echivalează cu o tulburare, o temere adusă psihicului inculpatului, care să îl determine să acționeze de așa manieră încât să lovească cu cuțitul pe partea vătămată.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, apreciem că pot fi reținute în favoarea inculpatului circumstanțele prevăzute de art. 74 lit. a Cod penal, având în vedere următoarele:
În aprecierea unor împrejurări ca circumstanțe atenuante, acestea trebuie raportate la gradul de pericol social al faptei comise, la urmările ei și la ansamblul condițiilor în care a fost săvârșită, precum și la alte elemente privitoare la persoana inculpatului.
Astfel, față de probele administrate în cauză, față de situația de fapt și de persoana inculpatului, prin raportare și la criteriile generale de individualizare, a răspunderii penale reglementate de dispozițiile art. 72 Cod penal, considerăm că pot fi reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.
În concret, față de activitatea infracțională desfășurată de inculpat, așa cum rezultă din situația de fapt reținută, față de gradul concret de pericol social și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, având în vedere persoana și conduita inculpatului, faptul că nu are antecedente penale, considerăm că pot fi reținute în favoarea acestuia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub limita minimului special.
Împrejurarea că acest gen de infracțiuni prezintă un grad ridicat de pericol social, privit în mod general, nu poate conduce la inaplicabilitatea prevederilor art. 74 Cod penal atât timp cât în conformitate cu dispozițiile art. 72 Cod penal, la stabilirea cuantumului pedepsei se au în vedere toate criteriile generale de individualizare (stabilite în acest text de lege) și nu doar gravitatea infracțiunii.
Considerăm că apelul inculpatului e fondat sub aspectul reținerii în cauză a dispozițiilor art. 74 lit. a Cod penal.
Vom menține pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de către prima instanță (prin aplicarea în cauză a disp. art. 74 lit. a ref. la art. 76 alin. 2 Cod penal), pe care o apreciem just individualizată și aptă să asigure realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
Pe cale de consecință, apreciem neîntemeiată critica Parchetului ce vizează individualizarea pedepsei și reținerea de circumstanțe având în vedere argumentele expuse anterior.
Într-adevăr, există o contradicție între motivarea hotărârii, prin care se inserează împrejurarea că acest cuantum al pedepsei de 4 ani închisoare e determinat de faptul că în cauză se rețin circumstanțe atenuante, și dispozitivul hotărârii în care nu apar aceste circumstanțe.
Dar, apreciem că putem remedia această contradicție în apel, reținând dispozițiile art. 74 lit. a ref. la art. 76 lit. d Cod penal, atunci când vom menține pedeapsa aplicată de prima instanță.
Apreciem că hotărârea instanței e nelegală pentru faptul că s-a greșit la dispoziția de restituire a celor două cuțite către inculpat. În mod nelegal prima instanță a restituit cele două cuțite întrucât, cel puțin unul dintre ele, și anume, cuțitul cu dimensiuni mai mari, așa cum rezultă din planșa foto și procesul-verbal de cercetare la fața locului (filele 4-11 dosar urmărire penală), este folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii. E adevărat că nu s-au făcut amprentări și ridicări de urme biologice de pe obiectul folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii, dar restituirea apare ca nelegală în condițiile în care chiar inculpatul a precizat organelor de urmărire penală că este cel cu care a săvârșit infracțiunea.
Revenirea inculpatului în cursul cercetării judecătorești asupra declarației de la urmărirea penală nu este susținută și nu e argumentată.
În aceste condiții, apreciem că se impune admiterea apelului promovat de către Parchet, înlăturarea din sentința penală apelată a dispoziției prin care s-a dispus restituirea către inculpat a celor două cuțite ridicate de la domiciliul său, iar în cauză să se facă aplicarea art. 118 lit. b Cod penal și să se dispună confiscarea de la inculpat a cuțitului folosit la comiterea infracțiunii, cu lungimea de 24 cm, cu lama de 13 cm.
În ceea ce privește apelul promovat de partea vătămată reținem următoarele:
În ceea ce privește declarația de apel depusă la data de 6.03.2009, la instanța de apel, apreciem că cererea e formulată în termenul prevăzut de art. 363 Cod procedură penală. în vedere că la dezbaterile la fond la prima instanță, partea vătămată nu a fost prezentă, acesteia i s-a comunicat dispozitivul de pe hotărâre, dar i s-a comunicat pe numele și nu. Comunicarea a fost făcută la aceeași adresă, dar e evident că nu s-a comunicat părții vătămate din prezenta cauză. Ca atare, apreciem că partea vătămată se află în termenul de depunere a declarației de apel. Probabil, a aflat de hotărâre abia acum, fiind citat, și întrucât nu i s-a comunicat hotărârea primei instanțe, beneficiază de termenul prevăzut de lege de 10 zile pentru declararea căii de atac.
Într-adevăr, cererea trebuia depusă la instanța de fond, dar considerăm că e un formalism ca partea vătămată să depună cererea de apel la Tribunalul Galați, iar acesta să o înainteze Curții de Apel.
Analizând apelul formulat de această parte, apreciem că e nefondat întrucât, în ceea ce privește latura penală, considerăm că nu se impune majorarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății pentru argumentele pe care le-am prezentat anterior când am analizat apelul Parchetului.
Sub aspectul laturii civile, apreciem că instanța de fond a făcut o corectă operațiune de individualizare a sumei ce se impune a fi acordată părții vătămate cu titlu de despăgubiri civile.
Se observă că partea vătămată a solicitat 150 milioane lei vechi cu titlu de despăgubiri civile, dar a dovedit doar suma de 30 milioane lei. În aceste condiții, apreciem că instanța de fond în mod corect a dispus obligarea inculpatului doar la plata acestei sume.
Față de toate acestea, vom admite atât apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, cât și cel al inculpatului, vom desființa în parte sentința apelată și în rejudecare vom menține pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința Tribunalului Galați, reținând în favoarea sa dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. a în ref. la art. 76 alin. 2 Cod penal.
Vom înlătura din sentința apelată dispoziția prin care s-a dispus restituirea către inculpat a celor două cuțite ridicate de la domiciliul său.
În baza art. 118 lit. b Cod penal, vom confisca de la inculpat cuțitul folosit la comiterea infracțiunii cu lungimea de 24 cm, din care lama de 13 cm, și vom dispune restituirea către inculpat a cuțitului cu dimensiuni mai mici, ridicat de la domiciliul său.
Vom menține celelalte dispoziții.
Vom respinge ca nefondat apelul părții civile.
Dat fiind că inculpatul a fost cercetat și judecat în stare de arest preventiv, față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, față de împrejurarea că și în prezent se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri, urmează ca în conformitate cu disp. art. 383 alin. 11și art. 350 Cod procedură penală, să se mențină starea de arest.
Conform art. 383 alin. 2 Cod procedură penală, se va deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligată partea vătămată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul (fiul lui și, născut la data de 27.07.1960 în comuna, județul G, CNP -, domiciliat în mun. G,-, în G,-, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) și în consecință:
Desființează în parte sentința penală 585 din 19.12.2008 a Tribunalului Galați și în rejudecare:
Menține pedeapsa principală de 4 ani închisoare aplicată inculpatului, prin sentința penală apelată, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 pen. rep. la art. 174.pen. reținând în favoarea acestuia disp. art.74 alin.1 lit.a pen. în ref. la art. 76 alin.2 pen.
Înlătură din sentința penală apelată dispoziția prin care s-a dispus restituirea către inculpat a celor două cuțite ridicate de la domiciliul său.
În baza disp. art. 118 alin. 1 lit.b pen. confiscă de la inculpat cuțitul folosit la comiterea infracțiunii în lungime de 24 cm. din care lama de 13 cm.
Dispune restituirea către inculpat a cuțitului cu dimensiuni mai mici, ridicat de la domiciliul său.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea vătămată (fiul lui și, născut la data de 30.06.1968 în G, CNP -, cu domiciliul în G,-, - 6,. 50, II).
În baza disp. art. 383 alin.11pr.pen. și art.350 pr.pen. menține starea de arest a inculpatului.
În baza disp. art. 383 alin.2 pr.pen. deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 28.08.2008 la zi, respectiv la 13.03.2009.
În baza disp. art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă pe partea vătămată la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel.
Suma de 200 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu (avocat ) în apel pentru inculpat va fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare pentru apelantul parte vătămată și de la comunicare pentru apelantul inculpat și intimata parte vătămată Spitalul Clinic de Urgență "Sf. "
Pronunțată în ședință publică azi, 13 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
Red. -/02.04.2009
Tehnored. /3 ex./22.04.2009
Fond: -
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache
