Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 28/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-- 5.01.2010
DECIZIA PENALĂ NR.28/
Ședința publică din data de 25.02.2010
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea apelurilor formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpata, împotriva sentinței penale nr.642/PI din 30.11.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpata apelantă în stare de arest preventiv, asistată de avocat ales, și partea civilă intimată.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
În conformitate cu dispozițiile art.378 al.1 Cod procedură penală se procedează la audierea inculpatei, declarația cesteia fiind consemnată în scris și atașată la dosar, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit dispozițiilor art. 70 Cod procedură penală.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cauzei.
Procurorul pune concluzii de respingerea apelului formulat de parchet având în vedere declarația inculpatei dată în fața instanței și contextul probator în care s-a săvârșit fapta.
Apărătorul ales al inculpatei, avocat achiesează la concluziile procurorului solicitând respingerea apelului formulat de parchet, având în vedere circumstanțele reale și personale ale inculpatei, față de atitudinea sinceră de recunoaștere și de regret a faptei comise. Arată că deși instanța de fond a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante ar fi putut diminua și mai mult pedeapsa față de contextul în care s-a comis fapta. Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și în rejudecare reducerea în continuare a cuantumului pedepsei. Cu privire la latura civilă a cauzei, solicită respingerea despăgubirilor solicitate de partea civilă, atât a daunelor materiale, cât și a daunelor morale care nu se cuvin, acestea nefiind dovedite, familia victimei neținând legătura cu acesta și nu se poate spune că au fost afectați de cele întâmplat, ba mai mult existând conflicte între aceștia.
Procurorul pune concluzii de respingerea apelului inculpatei atât în latură penală cât și civilă. în mod corect a fost soluționată atât latura civilă cât și cea penală a cauzei raportat la ansamblul probator administrat și starea de fapt reținută de către prima instanță, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică. Apreciază că suma de 2000 lei daune materiale este o sumă modică, iar cu privire la daunele morale acordate de prima instanță apreciază că suma de 28.000 lei reprezintă un prejudiciu echitabil, chiar dacă frații nu s-au vizitat.
Inculpata apelantă, luând cuvântul se declară de acord cu susținerile apărătorului.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 642/PI din 30.11.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timiș, în baza art.174 alin.1, pen. cu aplicarea art. 74 lit. a, c și art. 76 lit. a pen, a condamnat inculpata,fiica lui și, născută la data de 07.03.1957 în F, jud. S, domiciliată în T,-, - 13,. 4, jud. T, CNP - -, cetățenie română, ocupația - muncitoare la SC SRL, fără cu antecedente penale,cercetată în stare de arest preventivla o pedeapsă de:
-7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, cu executare în regim de detenție potrivit art. 57.pen.
În baza art.71 Cod Penal a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a și b pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 65 alin.1 și 2.pen.a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a și b pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 350.pr.pen. a menținut starea de arest a inculpatei.
În baza art. 88.pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 21.04.2009 și a arestului preventiv de la data de 22.04.2009 la zi.
În baza art. 14.pr.pen. raportat la art.346 pr.pen. și cu aplicarea art. 998, 999.civ. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă, sens în care obligă inculpata la plata către partea civilă a sumei de 2000 lei daune materiale și 18.000 lei daune morale.
În baza art.118 alin.1 lit. b pen. a confiscat de la inculpată un cuțit marca cu lungime totală de 32 cm, lungimea lamei 20 cm și lățimea maximă de 3,5 cm și un cuțit marca cu lungime totală de 27,5 cm, lungimea lamei 16 cm și lățimea maximă de 2 cm.
În temeiul art. 109.pr.pen. a dispus restituirea către inculpată la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri a 3 prosoape de bucătărie, unul cu alb, altul alb cu desene negre, respectiv unul de culoare albastru cu alb, un maiou alb.
În baza art.191 alin.1 pen. a obligat inculpata la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
A luat act că partea civilă nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1246/P/09.07.2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș, înregistrat la data de 14.07.2009 pe rolul Tribunalului Timiș sub număr unic de dosar -, a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, inculpata, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor prevăzută de dispozițiile art. 174 Cod Penal.
În fapt, prin actul de inculpare, s-au reținut următoarele:
La data de 20.04.2009, organele de poliție din cadrul Poliției mun. T - Secția 2, au fost sesizate telefonic de către Dispeceratul Secției 2, în legătură cu faptul că, la imobilul situat pe-,. 4 din T, se află o persoană înjunghiată. Cu prilejul deplasării la fața locului, organele de poliție au constatat că victima, identificată în persoana numitul prezenta o plagă înjunghiată la nivelul abdomenului, fiind transportată ulterior la Spitalul Clinic Județean de Urgență T unde a decedat. S-a stabilit că victima a decedat în urma înjunghierii cu un cuțit de bucătărie de către inculpata.
În fapt, s-a reținut că victima și inculpata locuiau împreună încă din anul 2004 la locuința acesteia din urmă. Pe fondul consumului de alcool a celor doi, relațiile dintre victimă și inculpată erau deseori tensionate. În data de 20.04.2009, victima, după ce a consumat băuturi alcoolice, potrivit declarațiilor inculpatei, a plecat la serviciu la Spitalul Clinic Județean de Urgență T, în jurul orei 07,30, revenind la domiciliu în jurul orei 10,00. Victima s-a așezat la masa din bucătărie și a continuat să consume băuturi alcoolice, proferând injurii la adresa inculpatei. În jurul orei 15,30, inculpata a părăsit locuința și s-a deplasat până la o vecină, de la care a revenit în jurul orei 16,30. Inculpata s-a așezat la masa la care se afla și victima. La un moment dat, pe fondul consumului de alcool, victima a aruncat după inculpată cu o scrumieră și cu un pahar, aflate pe masă. Ulterior, s-a ridicat de la locul său, cu intenția declară de a-i lua ochelarii inculpatei, despre care susținea că el i-a cumpărat. În aceste împrejurări, inculpata s-a ridicat de la locul său și s-a îndreptat către victimă, după ce, în prealabil, a luat de pe masă un cuțit de bucătărie marca " Germany", în lungime de 28 cm. În momentul în care a ajuns față în față cu victima, inculpata l-a împins cu mâna dreaptă, iar cu mâna, în care ținea cuțitul, i-a aplicat o lovitură de sus în jos. În urma loviturii, victima s-a prăbușit pe scaun, iar inculpata s-a deplasat la vecina sa, martora, căreia i-a relatat că partea vătămată s-a înjunghiat. Martora și inculpata s-au deplasat la locuința celor doi și, în timp ce i-a acordat victimei primele îngrijiri, a sunat la salvare. Victima a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență T unde, în pofida eforturilor depuse de către cadrele medicale, a decedat.
Mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală constau în procesul verbal se sesizare (fila 1 dos. up), procesul verbal de cercetare la fața locului (fila 3-6 dos up), planșă foto (fila 7-23 dos. up), declarații martori (fila 41-48 dos up), proces verbal de reconstituire (fila 49-56 dos up), raport de constatare și expertiză medico - legală (fila 57 dos. up), raport de constatare tehnico științifică (fila 79-85 dos. up), procesul verbal de cercetare la fața locului.
În fața instanței a fost audiată inculpata (fila 34), precum și martorii și (fila 46-48).
Partea civilă (fratele victimei) a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 20.000 lei din care suma de 2000 lei daune materiale - cheltuieli de înmormântare și suma de 18.000 lei daune morale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Victima și inculpata locuiau împreună încă din anul 2004 la locuința acesteia din urmă. Victima consuma frecvent băuturi alcoolice, astfel că relațiile dintre cei doi erau tensionate. În data de 20.04.2009, victima, după ce a consumat băuturi alcoolice, potrivit declarațiilor inculpatei, a plecat la serviciu la Spitalul Clinic Județean de Urgență T, în jurul orei 07,30, revenind la domiciliu în jurul orei 10,00. Victima s-a așezat la masa din bucătărie și a continuat să consume băuturi alcoolice, proferând injurii la adresa inculpatei. În jurul orei 15,30, inculpata a părăsit locuința și s-a deplasat până la o vecină, de la care a revenit în jurul orei 16,30. Inculpata s-a așezat la masa la care se afla și victima. La un moment dat, pe fondul consumului de alcool, victima a aruncat după inculpată cu o scrumieră și cu un pahar, aflate pe masă. Ulterior, s-a ridicat de la locul său, cu intenția declară de a-i lua ochelarii inculpatei, despre care susținea că el i-a cumpărat. În aceste împrejurări, inculpata s-a ridicat de la locul său și s-a îndreptat către victimă, după ce, în prealabil, a luat de pe masă un cuțit de bucătărie. În momentul în care a ajuns față în față cu victima, inculpata l-a împins cu mâna dreaptă, iar cu mâna, în care ținea cuțitul, i-a aplicat o lovitură de sus în jos. În urma loviturii, victima s-a prăbușit pe scaun, iar inculpata s-a deplasat la vecina sa, martora, căreia i-a relatat că partea vătămată s-a înjunghiat. Martora și inculpata s-au deplasat la locuința celor doi și, în timp ce i-a acordat victimei primele îngrijiri, a sunat la salvare. Victima a fost transportată la Spitalul Clinic Județean de Urgență T unde, în pofida eforturilor depuse de către cadrele medicale, a decedat.
Starea de fapt astfel cum a fost reținută de instanță, rezultă din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată.
S-a reținut că inițial inculpata a declarat la venirea organelor de poliție că victima s-a în junghiat, dar ulterior, cu ocazia audierii inculpatei în data de 21.04.2009 aceasta a recunoscut fapta și a descris modul de săvârșire. Inculpata și-a menținut poziția procesuală sinceră atât în fața organelor de urmărire penală, cât și ulterior în fața procurorului, în fața judecătorului care a dispus luarea măsurii arestării preventive dar și în fața instanței de judecată cu ocazia audierii.
Din raportul medico - legal de necropsie numărul 182/A/21.04.2009 rezultă că moartea numitului a fost de natură violentă și s-a datorat insuficienței acute cardio respiratorii consecutive hemoragiei interne urmare a plăgii transfixiante hepatice. Totodată se menționează la capitolul concluzii din raport că leziunile de violență constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu un corp tăietor - înțepător cu o tăioasă, lama având lățimea maximă de 3 cm, iar lungimea de minim 12 cm. S-a mai reținut că lovitura de cuțit se putea executa cu arma ținută în mâna de către agresor, mișcarea fiind spre victimă și de sus în jos.
De asemenea din buletinul de analiză a corpului delict - cuțitul marca Germany cu lungime totală de 27,5 cm, lungimea lamei 16 cm și lățimea maximă de 2 cm rezultă că pe suprafața acestuia erau urme de sânge, specia umană, grupa de sânge B, aceasta fiind și grupa de sânge a victimei.
Potrivit art. 174.pen:" unei persoane se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi"
După cum se poate observa din analiza dispozițiilor legale indicate mai sus, infracțiunea de omor constă din punct de vedere al laturii obiective în orice acțiune sau inacțiune care a re drept rezultat suprimarea vieții unei persoane
Din punct de vedere obiectiv, infracțiunea s-a realizat prin acțiunea inculpatei de a înjunghia victima în abdomen, din raportul medico legale rezultând cu certitudine legătura de cauzalitate dintre acțiunea inculpatei și moartea victimei
Pe latură subiectivă instanța a reținut intenția indirectă, ca formă a vinovăție, inculpata prevăzând rezultatul periculos al faptei sale, pe care deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea acestuia.
Față a de aceste considerente, instanța a apreciat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzute și pedepsite de art. 174 alin. 1 pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, plecând de la prevederile art. 72 cod penal instanța a ținut seama de limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea reținută în sarcina acesteia, de pericolul deosebit al faptei inculpatului, de persoana inculpatei.
Tribunalul a reținut că inculpata a avut o atitudine sinceră, de profund regret față de fapta săvârșită, aceasta nu are antecedente penale, iar din declarațiile martorilor audiați s-a reținut că inculpata a fost marcată de multitudinea scandalurilor provocate de victimă pe fondul consumului de alcool.
Toate acestea au îndreptățit instanța să aplice o pedeapsă cu reținerea în favoarea inculpatei a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a și c cu consecința coborârii pedepsei sub minimul special potrivit art. 76 lit. pen.
În concluzie, în temeiul art. 174 alin. 1.pen. a condamnat pe inculpata la 7 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de omor, cu executare în regim de detenție.
Cu privire la aplicarea pedepsei accesorii instanța a reținut că aplicarea art.71 al.2. trebuie realizată în lumina jurisprudenței CEDO, (cauzele Hirst Regatului Unit și și Pârcălab României), cât și în lumina Deciziei nr. XXIV/ 2007 ÎCCJ, dată în soluționarea unui recurs în interesul legii, care a stabilit că interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a-c nu se face de drept, ci instanța trebuie să aprecieze în concret, prin raportare la criteriile prevăzute de art.71 al.3 și la principiul constituțional al proporționalității. Prin urmare, ținând cont de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările cauzei și de persoana infractorului (precizate mai sus), instanța a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa accesorie și a interzis drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit. a lit. b constând în dreptul de a alege fi ales în autoritățile publice sau funcțiile publice elective și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ca pedeapsă accesorie, pe durata și în condițiile prevăzute de art.71 pen.
Instanța a apreciat că interzicerea drepturilor electorale de a alege sau a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința inculpatei întrucât aceasta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viață al oricărei persoane, nu este în măsură nici să-și exprime punctul de vedere, prin votul său, referitor la modalitatea în care autoritățile statului își îndeplinesc atribuțiile, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.
În același sens, interzicerea dreptului prev. de art.64 lit. c pen. trebuie analizat în contextul faptei săvârșite de inculpată, constatând că față de natura acesteia, nu se impune interzicerea dreptului de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit inculpata pentru săvârșirea infracțiunii deoarece ipotezele prevăzute de textul legal nu sunt incidente în speță.
Față de aceste aprecieri, instanța a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b pen. pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art.65 pen. pentru că textul articolului 174.pen. o cere în mod expres, a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a și b pen. pentru o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Împotriva inculpatei s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și admiterea propunerii de arestare preventivă, emițându-se mandatul de arestare preventivă nr. 44/22.04.2009 emis de Tribunalul Timiș
În consecință, instanța a dispus în temeiul dispozițiilor art. 88 deducerea din pedeapsa aplicată a arestului preventiv din 22.04.2009 la zi.
Apreciind că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei subzistă și în prezent în temeiul art. 350.pr.pen.a menținut starea de arest preventiv a acesteia.
În baza art.118 alin.1 lit. b pen. a confiscat de la inculpată un cuțit marca cu lungime totală de 32 cm, lungimea lamei 20 cm și lățimea maximă de 3,5 cm și in cuțit marca cu lungime totală de 27,5 cm, lungimea lamei 16 cm și lățimea maximă de 2 cm.
În temeiul art. 109.pr.pen. a dispus restituirea către inculpată la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri a 3 prosoape de bucătărie, unul cu alb, altul alb cu desene negre, respectiv unul de culoare albastru cu alb, un maiou alb.
Referitor la acțiunea civilă, instanța a reținut că partea civilă s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2000 lei daune materiale și 18.000 lei daune morale.
Instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită (inculpata a înjunghiat victima), vinovăția (inculpata a înjunghiat-o cu intenție indirectă), existența prejudiciului (cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei și suferința produsă de moartea acesteia) și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu (fapta inculpatei a generat direct prejudicierea părții civile) se regăsesc în cauză.
Analizând pretențiile formulate de către partea civilă, tribunalul a reținut că, deși nu s-au depus la dosar înscrisuri, împrejurarea că înmormântarea unei persoane necesită anumite cheltuieli este de notorietate și cuantumul acestora a fost stabilit de partea civilă în mod rezonabil. Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. Astfel cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere, urmare aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de partea civilă în cauză în plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele faptei. Totodată, în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs părții civile. Raportat la ceste criterii, instanța a apreciat că suma de 18.000 lei reprezintă un prejudiciu echitabil pentru suferințele morele cauzate de către inculpată părții civile, prin aceea că și-a pierdut o rudă apropiată, respectiv fratele, motiv pentru care în temeiul art. art.14 și art.346 pr.pen. cu raportare la art.998 civ a obligat inculpata la plata acestei sume către partea civilă.
Împotriva sentinței penale nr. 642/PI/30.11.2009 au declarat apel inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș.
În motivarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș se solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale și urmare a rejudecării majorarea cuantumului pedepsei aplicată inculpatei întrucât fapta comisă evidențiază un grad ridicat de pericol social, fiind pusă în pericol viața persoanei, că lipsa antecedentelor penale nu justifică reducerea pedepsei raportat la modul concret de comitere a faptei.
Apelul declarat de inculpată nu a fost motivat în scris.
La termenul de judecată din 25.02.2010 instanța de apel a procedat la audierea inculpatei, declarația acesteia fiind consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art.371 al.2 pr.pen. instanța de apel apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală și readministrate în fața instanței de fond, respectiv depozițiile martorilor, și care, audiați de către prima instanță au arătat că inculpatul și partea vătămată se certau deseori pe fondul consumului de alcool. Astfel, la data de 20.04.2009 victima aflându-se la domiciliul inculpatei și consumând de dimineața băuturi alcoolice, în jurul orei 16,30 când inculpata s-a întors de la o vecină a început scandalul, generat de consumul de alcool al celor doi, victima intenționând să arunce cu o scrumieră după victimă, pe toată perioada aceasta victima continuând injuriile la adresa inculpatei. În cursul urmăririi penale inculpata a recunoscut săvârșirea faptei, poziție procesuală pe care și-a menținut-o în cursul cercetării judecătorești. Cu ocazia audierii de către organele de poliție inculpata a arătat că aflându-se și ea în stare de ebrietate, în momentul în care s-a întors în locuință de la vecina pe care o vizitase și datorită atitudinii victimei care a intenționat să îi smulgă ochelarii de pe cu motivația că el îi cumpărase, aruncând cu o scrumieră spre ea, a luat cuțitul de bucătărie și l-a înfipt în concubin, fără a avea intenția de a-l omorî. Starea de fapt reținută este confirmată și de raportul de constatare medico-legală care a stabilit că leziunile au fost produse prin lovire directă cu un corp tăietor-înțepător, aceasta fiind cauza decesului.
Susținerile inculpatei în sensul că nu a avut intenția de a suprima viața victimei și astfel fapta ar urma să primească o altă încadrare juridică nu sunt fondate. În vederea stabilirii încadrării juridice corecte a faptei respectiv cea de omor sau cea de lovituri cauzatoare de moarte trebuie avut în vedere și raportul medico legal care stabilește zona leziunilor provocate prin înțeparea părții vătămate de către inculpată cu un cuțit și care sunt vitale pentru normala funcționare a organismului. Lovirea părții vătămate in regiunea abdominală cu un obiect dur de ucide și cu intensitate materializată în gravitatea leziunilor și consecințele acestora, impun concluzia că inculpatul a prevăzut posibilitatea morții părții vătămate și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat l-a acceptat, acționând cu intenție. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 2230/19.05.2000 și 1327/29.03.2000 în care având a se pronunța asupra corectei încadrări juridice a faptei în situația în care agresiunea inculpatului a vizat abdomenul părții vătămate a stabilit că față de natura instrumentului cu care a fost lovită victima, împrejurările în care a fost comisă fapta, intensitatea lovirii și regiunea spre care a fost îndreptată denotă intenția inculpatului de a ucide victima, punerea în primejdie a vieții acesteia nefiind rezultatul intenției depășite ce caracterizează faptele pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării. În condițiile în care inculpata a luat avut cuțitul de pe masă și s-a îndreptat spre victimă cu acesta, nu se poate retine că nu a avut reprezentarea faptului că prin atingerea părții vătămate cu obiectul contondent ii poate provoca acesteia leziuni grave. Nu se poate reține nici existența unei legitime apărări care să fi justificat reacția inculpatei, câtă vreme părțile se certaseră înainte, starea conflictuală fiind normală în locuința lor, iar intenția victimei în momentul în care s-a apropiat de victimă a fost aceea de a-i lua ochelarii de pe, fără ca acest lucru să presupună vreo agresare care să constituie o temere pentru inculpată determinând-o să reacționeze.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Prima instanță a făcut în mod corect aplicarea circumstanțelor atenuante față de inculpată raportat la atitudinea sinceră a acesteia concretizată în recunoașterea faptei în cursul urmăririi penale, lipsei antecedentelor penale, stării de beție în care se afla victima în momentul comiterii faptei și atitudinii ulterioare de regret a acesteia.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, suma de bani acordată de prima instanță cu titlu de daune civile-18000 lei daune morale și 2000 lei daune materiale- este corect proporționată raportat la suferința părții civile care este fratele victimei, neputându-se pune la îndoială traumele psihice la care a fost supusă partea civilă prin pierderea unei rude apropiate. Daunele morale nu pot fi cuantificate în funcție de frecvența cu care partea civilă își vizita tatăl, sentimentele existând independent de vizitele la care face referire inculpata și a căror continuitatea nu a fost pusă la îndoială.
Prin urmare, în mod corect a fost soluționată atât latura civilă cât și cea penală a cauzei raportat la ansamblul probator administrat și starea de fapt reținută de către prima instanță, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
Astfel, în temeiul art. art. 379 pct.1 lit.b pr.pen. va respinge apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpata împotriva sentinței penale nr. 642/PI/30.11/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 350.pr.pen. va menține starea de arest a inculpatei, iar în temeiul art. 381.pr.pen. raportat la art. 88C.pen. deduce în continuare starea de arest a inculpatei din data de 30.11.2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin.2 pr.pen. va obliga inculpata la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar în temeiul art. 192 alin.3 pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpata împotriva sentinței penale nr. 642/PI/30.11/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatei, iar în temeiul art. 381 Cod procedură penală raportat la art. 88 Cod penal deduce în continuare starea de arest a inculpatei din data de 30.11.2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală obligă inculpata la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar în temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu partea civilă și de la comunicare cu inculpata.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. 05.03.2010
Tehnored.
2ex/08.03.2010
Prima inst. - Trib.
ROMANIA
CURTEA DE APEL operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR.-
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 28/
Ședința publică din 25 februarie 2010
În temeiul art. art. 379 pct.1 lit.b pr.pen. respinge apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpata împotriva sentinței penale nr. 642/PI/30.11/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 350.pr.pen. menține starea de arest a inculpatei, iar în temeiul art. 381.pr.pen. raportat la art. 88C.pen. deduce în continuare starea de arest a inculpatei din data de 30.11.2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin.2 pr.pen. obligă inculpata la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar în temeiul art. 192 alin.3 pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu partea civilă și de la comunicare cu inculpata.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
ROMANIA
CURTEA DE APEL operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA PENALĂ NR. 28/
Ședința publică din 25 februarie 2010
În temeiul art. art. 379 pct.1 lit.b pr.pen. respinge apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș și inculpata împotriva sentinței penale nr. 642/PI/30.11/2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În temeiul art. 350.pr.pen. menține starea de arest a inculpatei, iar în temeiul art. 381.pr.pen. raportat la art. 88C.pen. deduce în continuare starea de arest a inculpatei din data de 30.11.2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin.2 pr.pen. obligă inculpata la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat în apel, iar în temeiul art. 192 alin.3 pr.pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu partea civilă și de la comunicare cu inculpata.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Ss/indescifrabil ss/indescifrabil
Conform cu originalul
GREFIER
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Anca Nacu
