Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 29/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 29
Ședința publică de la 12 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE. - -
JUDECĂTOR 1: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 861/PI/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales, partea vătămată, lipsă Spitalul Clinic Județean
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-au luat declarații inculpatului și părții vătămate, acestea fiind consemnate în scris și atașate separat la dosar, după care, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și rejudecând cauza, după o reapreciere a probatoriului, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct.2 lit.a p Cod Penal raportat la art. 10 lit.c C.P.P. întrucât inculpatul nu este autorul faptei. În cursul urmăririi penale nu s-au administrat probe din care să rezulte cu certitudine că inculpatul a săvârșit fapta, chiar partea vătămată a precizat că nu inculpatul este cel care l-a agresat, singurul lucru cert fiind acela că partea vătămată a fost lovită de o persoană pe care nu o poate identifica. La dosar există doar o declarație a martorului, care se declară martor ocular, deși nu a fost de față la incident, iar declarațiile acestuia date ulterior sunt contradictorii. Mai mult, nu s-a ținut seama de declarația martorei și nici nus -a motivat înlăturarea declarației acesteia. A mai arătat că plângerea și sesizarea organelor de poliție s-au efectuat doar după 3 zile de la incident și de către mama părții vătămate. Tot astfel, partea vătămată s-a internat la spital în data de 12 martie, timp în care era dezorientat și confuz. Referitor la persoana inculpatului a arătat că, așa cum s-a reținut și în referatul de evaluare întocmit, acesta este un bun familist, avea loc de muncă și nu este cunoscut de consăteni ca având un caracter violent sau impulsiv.
Procurorul a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat, menținerea hotărârii primei instanțe, motivat de faptul că, din probele administrate în cauză rezultă în mod indubitabil că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor, acesta a intrat în locuința victimei, fapt confirmat de martorii audiați în cauză. Declarațiile martorilor sunt constante în ceea ce privește prezența inculpatului în casa victimei, având în mână un par. Solicită să fie înlăturată ultima declarație a părții vătămate, prin care susține că nu are pretenții civile și nu inculpatul este autorul faptei, având în vedere că inițial s-a constituit parte civilă cu o sumă considerabilă și a afirmat constant că inculpatul este cel care l-a agresat.
Partea vătămată arată că inculpatul nu este autorul faptei.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, susține concluziile apărării, solicitând admiterea apelului, are 2 copii în întreținere, iar martorii audiați nu prezintă credibilitate.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 861/PI din 22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în temeiul art. 20 rap. la art. 174.Cod Penal, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
În baza art. 65 cod penal, raportat la art. 64 al.1 lit. a și b și Cod Penal cu referire la art. 174.Cod Penal, teza finală, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii, pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale, a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În temeiul art. 71.Cod Penal, s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al.1 lit. a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h din Codul d e Procedură Penală s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 al.1
Cod PenalÎn baza art. 350 din Codul d e Procedură Penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar potrivit art. 88 cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 19.01.2008 la zi.
În temeiul art. 998-999.civ. cu referire la art. 313 al.1 din Legea nr. 92/2006, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1.526 lei despăgubiri către partea civilă JUDETEAN DE URGENȚĂ
În temeiul art. 346 al.1 C.P.P. s-a luat act că partea civilă, a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 328/I din 15 iunie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș, în baza art. 20 rap. la art. 174.Cod Penal, pe inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
In baza art. 65 rap. la art. 64 al. 1 lit. a și b și Cod Penal la art. 174.Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii pe o perioadă de 5 (cinci) ani după executarea pedepsei principale a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
În baza art. 192 al. 1.Cod Penal, același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu.
In baza art. 34 al. 1 lit. b rap. la art. 33 lit. a Cod Penal, s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare, care a fost sporită cu 6 (șase) luni închisoare, pedeapsa rezultantă fiind de (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea, după executarea pedepsei rezultante principale, a dreptului de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
In temeiul art. 71.Cod Penal, s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 al. 1 lit. a, b pe Cod Penal durata executării pedepsei rezultante principale.
În temeiul art. 313 al. 1 din Legea nr. 92/2006 rap. la art. 998-999.civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.526 lei despăgubiri către partea civilă JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T.
In temeiul art. 346 al. 1.C.P.P. s-a luat act că partea civilă a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului.
Împotriva sentinței Tribunalului Timișa declarat apel inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pe motiv că lipsesc probele pe baza cărora să poată fi reținută vinovăția sa pentru săvârșirea celor două infracțiuni. S-a arătat că inculpatul nu a recunoscut faptele iar martorii audiați atât în faza de urmărire penală cât și a cercetării judecătorești nu au putut afirma cu certitudine că inculpatul a comis vreuna din cele două infracțiuni. Încă din faza de urmărire penală partea vătămată a retractat cele consemnate în plângerea inițială arătând că nu a cunoscut și nu știe cine este persoana care l-a agresat. S-a mai arătat că, în ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, partea vătămată a declarat că nu i-a interzis inculpatului să vină în casă și nu i-a cerut să părăsească casa.
Examinându-se cauza în raport cu motivele invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 371 al. 2.C.P.P. Curtea de Apel a constatat că sentința instanței de fond este temeinică și legală și nu există nici un motiv de desființare a acesteia.
Prima instanță pe baza probelor administrate, a reținut în mod corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică legală și a procedat la o justă individualizare a pedepselor, în conformitate cu prevederile art. 72.pen. avându-se în vedere pericolul social ridicat al infracțiunilor, modalitatea în care a avut loc agresarea părții vătămate, precum și numărul de zile necesare pentru îngrijirea acesteia.
Făcând o evaluare a probatoriului administrat în cursul urmăririi penale s-a constatat că partea vătămată l-a indicat pe inculpat în mod constant că el este persoana care a agresat-o lovind-o cu un par, în timp ce se afla în pat în locuința sa, până și-a pierdut cunoștința. Declarația părții vătămate se coroborează cu declarația martorului dată în cursul urmăririi penale care a declarat că l-a văzut pe inculpat intrând în locuința părții vătămate având asupra sa o, iar după plecarea inculpatului a intrat și el în locuința părții vătămate, pe care a găsit-o întinsă pe podea plină de sânge. La fel și martorele și au declarat că au văzut-o pe partea vătămată având urme de lovituri la nivelul feței și aceasta susținea că inculpatul este persoana care a exercitat agresiuni asupra sa. Chiar dacă partea vătămată a revenit parțial, în cursul cercetării judecătorești, asupra declarațiilor sale, date în cursul urmăririi penale, și în opinia Curții, vinovăția inculpatului este dovedită și nu există nici un dubiu cu privire la autorul celor două infracțiuni. Partea vătămată a declarat constant în cursul urmăririi penale, la scurt timp de la comiterea infracțiunilor, de mai multe ori că inculpatul l-a agresat, astfel că susținerile sale precum că șeful de post l-a determinat să dea declarație împotriva inculpatului nu au nici un temei, nefiind dovedite.De asemenea, martorul și-a menținut declarația și în fața instanței de judecată, afirmând că la scurt timp de la plecarea inculpatului din locuința părții vătămate a intrat și el în casă și a găsit-o pe aceasta căzută la pământ și plină de sânge.
Și în ce privește infracțiunea de violare de domiciliu, Curtea a apreciat că din probele administrate și menționate mai sus a rezultat cu certitudine că inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate fără consimțământul acesteia, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs inculpatul.
Prin motivele de recurs, inculpatul a criticat hotărârile pronunțate pentru nelegalitate și netemeinicie, recursul fiind întemeiat în drept pe disp. art.3859pct. 10, 17 și 18.C.P.P. În principal, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță având în vedere că se impune readministrarea probelor în prezența inculpatului, readministrare care se impune atât ca urmare a declarațiilor contradictorii, făcute pe durata procesului, ale părții vătămate și ale martorilor, cât și a faptului că inculpatul nu a fost prezent la cercetarea judecătorească. În esență, inculpatul a solicitat casarea hotărârilor pentru a beneficia de un proces echitabil, pe parcursul căruia să poată administra probe care să demonstreze nevinovăția sa.
Într-un prim subsidiar, inculpatul a solicitat achitarea pentru ambele infracțiuni în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a, raportat la art. 10 lit.g pentru C.P.P. infracțiunea prev. de art. 20.pen. raportat la art. 174.pen. având în vedere că nu este autorul acesteia și în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d C.P.P. infracțiune prev. de art. 192.pen. condamnarea sa pronunțându-se pe baza interpretării greșite a probelor administrate în cauză.Într-un al doilea subsidiar, a susținut că, în cazul în care s-ar reține vinovăția sa, încadrarea juridică dată faptei de tentativă la infracțiunea de omor este greșită, în realitate fiind vorba de infracțiunea de vătămare corporală.
Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de inculpat, cât și prin prisma cazurilor de casare menționate, Înalta Curtea constatat că recursul formulat este fondat.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 323/P/2005 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului pentru săv. infr. prev. de art. 20.pen. raportat la art. 174.pen. și art. 192 al. 1.pen.
Cum corect s-a reținut după ce Tribunalul Timiș prin încheierea nr. 140/09.05.2006 a respins propunerea Parchetului de arestare preventivă a inculpatului, acesta s-a sustras atât de la urmărirea penală, cât și de la cercetarea judecătorească.Încheierea nr. 140/9.05.2006 a Tribunalului Timișa fost casată prin decizia penală nr. 630/1.06.2006 a Curții de Apel Timișoara și ca urmare s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, în lipsă.
Pe parcursul cercetării judecătorești, atât partea vătămată, cât și martorii cauzei și-au schimbat declarațiile date în faza de urmărire penală.
Conform art. 38514al. 1.C.P.P. inculpatul a fost audiat de către instanța de recurs, prilej cu care acesta a negat săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat în primă instanță, menținându-și declarațiile date în faza de urmărire penală.
Înalta Curtea apreciat că inculpatul are dreptul la un proces echitabil, chiar în condițiile în care acesta s-a sustras de la judecată.
Conform Convenției Europene dreptul la un proces echitabil, în sens larg, cuprinde toate garanțiile pe care le instituie art. 6, respectiv: dreptul oricărei persoane de a fi judecată în mod echitabil de un tribunal independent și imparțial, în mod public și într-un termen rezonabil cu privire la orice acuzație i s-ar aduce; dreptul acesteia de a fi prezumată nevinovată până când vinovăția nu-i va li legal stabilită printr-o hotărâre judecătorească definitivă, dreptul oricărui acuzat de a fi informat cu privire la natura și cauza acuzației ce i se aduce; dreptul de a dispune cu timpul necesar formulării apărărilor sale; dreptul de a interoga martorii cauzei și pe cei în apărarea sa în aceleași condiții, ca expresie a principiului egalității armelor.
Însă o componență importantă a garanțiilor unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, este și principiul contradictorialității, care implică, în esență, posibilitatea pentru părțile procesului de a lua cunoștință de toate actele și lucrările unui dosar și de a le discuta.
Contradictorialitatea este un principiu fundamental și al dreptului procesual penal românesc, în sensul că în temeiul acestui principiu, reglementat în art. 289.C.P.P. părțile pot să formuleze cereri, să propună și să administreze probe și să pună concluzii cu privire la toate probele de fapt și de drept de care depinde corecta soluționare a procesului.
Revenind la cauza dedusă judecății, Înalta Curtea constatat că recurentul inculpat, în pofida comportamentului său procesual negativ de a se sustrage de la judecată, are dreptul de a pune direct și nemijlocit întrebări părții vătămate, martorilor în vederea exercitării efective și eficiente a dreptului la apărare, prin aplicarea principiului contradictorialității, mai ales că, chiar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că o procedură penală care se derulează în absența celui trimis în judecată nu este, în principiu, incompatibilă cu dispozițiile Convenției, dacă acesta are posibilitatea să obțină ulterior ca o jurisdicție să statueze din nou, după ce l-a ascultat, cu privire la temeinicia acuzațiilor ce i se aduc, în fapt și în drept.
Având în vedere că prezența recurentului inculpat în fața instanței de judecată este importantă nu numai pentru respectarea dreptului la apărare al acestuia, dar și datorită necesității de a se verifica exactitatea susținerilor sale și de a le confrunta cu cele ale părții vătămate și cu declarațiile martorilor, Înalta Curte, în temeiul art. 38515al. 1 pct. 2 lit. c și al. 4.C.P.P. a admis recursul formulat de inculpat, a casat ambele hotărâri și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, în vederea administrării de probe.
Cu prilejul rejudecării, inculpatul, cât și partea vătămată își vor exercita dreptul dea participa, activ, la argumentarea și dovedirea drepturilor și apărătorilor lor. De asemenea, vor avea posibilitatea de a discuta și combate susținerile făcute fiecare dintre acestea, de a pune întrebări atât reciproc, cât și martorilor atât ai acuzării, cât și ai apărării, în scopul aflării adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
Pentru aceste considerente, prin decizia penală nr. 732/29.02.2008 a Js -a admis recursul declarat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 188/A/15.10.2007 a Curții de Apel Timișoara și s-a casat decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 328/I din 15 iunie 2007 Tribunalului Timiș și s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Timiș.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 21.04.2008, sub număr dosar -.
Instanța, la termenul din data de 28 mai 2008, dispus reaudierea inculpatului însă acesta a arătat că nu dorește să dea o altă declarație decât cea dată în primul ciclu procesual.
Tribunalul procedat la readministrarea probei cu declarația părții vătămate ( fila 26 ) și cu martori, în acest sens fiind audiați: ( fila 27 ), ( fila 28 ), ( fila 29 ), ( fila 57 ), ( fila 58 ) și ( fila 59 ).
Analizând probele administrate în ambele faze ale procesului penal, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt: în dimineața zilei de 8.03.2005, în jurul orei 800, inculpatul și martora se deplasau cu autoturismul marca Break de culoare albă cu nr. de înmatriculare -, proprietatea firmei SC " " SRL, pe strada pe care se afla imobilul ( nr. 412 ) în care locuia partea vătămată, pentru a-l anunța pe un anume să meargă la lucru. Cei doi aveau de fapt ca destinație primăria pentru a duce niște angajatelor de acolo. În fața respectivului imobil, inculpatul (care era la volan) a oprit mașina iar martora a rămas în autovehicul. Inculpatul a intrat în curtea imobilului pe poarta deschisă și apoi în locuință, pătrunzând în încăperea în care se afla partea vătămată, care dormea pe pat. Partea vătămată s-a trezit, iar în momentul imediat următor inculpatul a lovit-o cu un par în zona capului, cauzându-i leziuni care au pus în primejdie viața victimei și au necesitat pentru vindecare 65 zile îngrijiri medicale (traumatism cranio-cerebral închis mediu, fractură fronto-temporală stg, hematom extradural frontal stg operat, dilacelare intraparenchimatoasă cu diam. de 1,5 cm și edem în jur - a se vedea raportul de constatare medico-legală nr. 661/23.03.2005 întocmit de T - 13 dosar ).După agresiune inculpatul a ieșit, având parul în mână, întâlnindu-se în locuința părții vătămate cu martorul care a venit după inculpat, când l-a văzut că intră în curtea părții vătămate, pentru a-l aborda în privința sumelor de bani pe care inculpatul o datora martorului pentru munca prestată. Chiar și pe martor inculpatul l-a îmbrâncit și amenințat, ridicând parul în direcția acestuia.Martorul a intrat în încăperea unde se afla, găsindu-l pe acesta pe podeaua casei, plin de sânge în zona capului. L-a ajutat apoi pe victimă să se deplaseze la acestuia,.
Inițial partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 400.000.000 lei vechi ( 16 dosar urmărire penală). Ulterior, partea vătămată a revenit în mod nuanțat asupra declarațiilor anterioare și a solicitat ca procesul penal să nu mai continue împotriva lui ( 60 dosar ). JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T s-a constituit parte civilă cu suma de 1.526 lei (RON) reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată ( 69-73 dosar ).
Fiind audiat, atât în faza de urmărire penală, inculpatul nu a recunoscut că l-ar fi lovit pe partea vătămată. A afirmat că a intrat în curtea casei unde știa că locuiește numitul, l-a strigat pe acesta, iar la un moment dat s-a deschis o ușă și o voce i-a zis "-.a p. mea strigi, ce-ți trebuie, că nu-i acasă".
Probatoriul administrat contrazice susținerile inculpatului și confirmă starea de fapt reținută de instanță.Astfel, partea vătămată a dat mai multe declarații, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței. Inițial aceasta, fără nici un fel de ezitare, l-a indicat pe inculpat ca fiind autorul agresiunii însă ulterior a revenit și a spus că nu știe cine a gresat- tribunalul consideră că primele declarații sunt cele care exprimă adevărul deoarece acestea sunt cele care se coroborează cu restul probelor, în special cu declarațiile martorului.Acesta din urmă a arătat ( filele 10 și 11 dosar ) că în dimineața zilei de 08 martie 2006, mergând la locuința părții vătămate, s-a întâlnit cu inculpatul, care ieșea din casă având o în mână iar când a intrat în locuință a găsit-o pe partea vătămată plină de sânge, căzută pe dușumea. Aceasta i-ar fi spus că a fost bătută de inculpatul, zis "".Același martor a mai relatat că a plecat împreună cu partea vătămată la locuința mătușii acesteia.
Aceasta din urmă, audiată în calitate de martor a confirmat susținerile martorului și ale părții vătămate. Astfel, aceasta a menționat că în dimineața zilei de 08.03.2005, în timp ce se afla la domiciliul, a venit nepotul ei - partea vătămată din prezenta cauză, împreună cu martorul, și că aceasta ( partea vătămată ) i-a spus că a fost agresată de inculpatul.
În ceea ce privește declarația martorei, aceasta, în linii mari susține starea de fapt mai sus reținută, cu unele excepții. Astfel, în declarația de la fila 28 dosar martora arată că în dimineața zilei de 08.03.2005 inculpatul, într-adevăr, a intrat în curtea părții vătămate. Martora a arătat că nu știe dacă acesta a intrat și în casă și că nu avea o în mână.
În legătură cu acest ultim aspect, tribunalul a considerat că susținerile martorei nu pot fi primite, având în considerare declarațiile părții vătămate și ale martorului precum și constatările medicului legist, în sensul că leziunile descoperite pe corpul părții vătămate sunt produse și prin lovituri cu corpuri dure.Prin urmare, față de conținutul probelor mai sus enunțate, nu există nici un dubiu cu privire la autorul agresiunii.
In drept, s-a apreciat că fapta inculpatului de a lovi cu un par în zona capului pe partea vătămată cauzându-i leziuni care au pus în primejdie viața victimei și au necesitat pentru vindecare 65 zile îngrijiri medicale întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 rap. la art. 174.
Cod PenalIntrucât s-a dovedit că inculpatul a săvârșit faptele cu vinovăție și acestea prezintă pericolul social al unor infracțiuni, instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii penale a acestuia și îi va aplica pedepse în raport de criteriile de individualizare prev. de art. 72.
Cod PenalLa stabilirea pedepsei s-a ținut seama de lipsa antecedentelor penale, dar și de modul de săvârșire a faptei (folosirea unui corp contondent împotriva unei persoane care tocmai s-a trezit din somn, aflată într-o stare confuză) și de conduita procesuală a inculpatului (care nu a recunoscut săvârșirea faptei, a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală și s-a sustras parțial de la urmărire penală și total de la judecată, părăsind România în ziua următoare respingerii propunerii de arestare preventivă și declarării de către procuror a recursului împotriva acestei soluții - filele 53-54 și 95 dosar de urmărire penală).
Având în vedere declarații părții vătămate de la fila 26 dosar, în sensul retragerii plângerii, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h din Codul d e Procedură Penală tribunalul a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 al.1
Cod PenalSoluționând acțiunea civilă a SPITALULUI CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ T, s-a constatat că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile a inculpatului iar pretențiile acestei părți civile sunt fondate. Inculpatul a cauzat prin fapta sa un prejudiciu cert unității spitalicești, existând legătură de cauzalitate între acțiunea lui și prejudiciul suferit.
In temeiul art. 346 al. 1.C.P.P. s-a luat act că partea civilă a renunțat la pretențiile civile formulate împotriva inculpatului.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul, apel nemotivat și înregistrat la Curtea de Apel la data de 27.01.2009 sub nr-.
La termenul de judecată din 12.03.2009 instanța de apel a procedat la audierea inculpatului, și a părții vătămate declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate în file separate la dosar.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel, precum și din oficiu potrivit art. 371 al.2 p Cod Penal, instanța de apel apreciază că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat.
Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, dar instanța de apel apreciază că vinovăția acestuia este dovedită de probele administrate.
În primul rând instanța de apel apreciază că împrejurarea că partea vătămată și-a schimbat cele patru declarații date succesiv în fața organelor de urmărire penală nu înlătură comiterea infracțiunii de către inculpat. Inculpatul a pătruns în locuința părții vătămate cu intenția de căuta un angajat al firmei, la care el exercita supravegherea activității pe perioada în care directoarea tehnică martora era plecată din localitate. Atât partea vătămată cât și martorul au fost angajați la firma SC SRL B de către inculpat, cei doi părăsind serviciul din cauza condițiilor grele de muncă și a neplății muncii prestate. În ziua incidentului, respectiv 8.03.2005, inculpatul împreună cu martora intenționau să distribuie la primărie și în drum spre această destinație s-au oprit la casa părții vătămate, inculpatul a intrat în curtea imobilului pe poarta deschisă și în locuință în timp ce martora a rămas în mașină.
În prima declarație dată de partea vătămată la data de 28.03.2005 ( fila 8 dosar UP) arată că din luna noiembrie 2004 la locuința sa a stat și numitul care a adus o sobă de lemne pe care nu au folosit-o întrucât era degradată,iar martorul dormea cu partea vătămată în cameră, iar în luna februarie 2005 numitul a plecat de la locuința părții vătămate și în contul datoriei pe care o avea la partea vătămată, în cuantum de 600.000 lei, a valorificat soba, astfel încât inculpatul a început să îi adreseze amenințări solicitându-i să se întoarcă la lucru. În această declarație partea vătămată mai arată că anterior incidentului a fost agresat de către inculpat care i-a solicitat din nou să se întoarcă la lucru, iar in dimineața de 8.03.2005 în timp ce stătea întins în pat a intrat în locuință inculpatul cu o în mână și fără nici o explicație a început să îl lovească peste cap și corp, astfel încât și-a pierdut cunoștința. Partea vătămată arată că a fost găsit de către martorul cu care inculpatul s-a întâlnit în curte, inculpatul exercitând agresiuni și asupra acestui martor. Potrivit certificatului medico legal nr. 661/23-03-2005 urmare agresiunii partea vătămată a necesitat spre vindecare un număr de 65 zile îngrijiri medicale, iar leziunile produse i-au pus viața in pericol.
Deși părții vătămate i s-au luat mai multe declarații, la data de 25.07.2006 partea vătămată formulează o declarație în fața notarului public ( fila 60 dosar UP) în care arată că nu inculpatul este autorul infracțiunii de tentativă de omor a cărei victimă a fost în data de 8.03.2005, și că incidentul a avut loc la ora 6,30 dimineața, fiind întuneric nu a reușit să identifice persoana și constituția fizică era asemănătoare cu cea a inculpatului. Mai arată în declarația notarială că ora 9,00 ca presupusă oră a incidentului i-a fost dictată de organele de urmărire penală, iar plângerea a fost formulată de către mama sa,martorul nefiind prezent în imobil.
Instanța de apel va înlătura această declarație întrucât aceasta nu reflectă adevărul și nu se coroborează cu probele administrate în cursul procesului, martorul povestind incidentul și arătând că l-a văzut pe inculpat intrând în locuința părții vătămate, având în mână o de bassebal și întrucât inculpatul trebuia să îi dea niște bani s-a grăbit să-l întâlnească, cei doi întâlnindu-se în curte. Martorul mai arată că la acel moment inculpatul se afla într-o stare agitată, era nervos, și avea în mână o, exercitând amenințări verbale si la adresa martorului. Același martor mai arată că a intrat in locuința părții vătămate și a remarcat că acesta era întins la podea, plin de sânge și a relatat cum inculpatul a intrat peste el și l-a agresat.
Este de remarcat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în cursul procesului penal cu suma de 400 milioane lei și după momentul în care partea vătămată și-a schimbat poziția procesuală conform declarației dată în fața notarului, aceasta a renunțat total la pretențiile civile formulate în cauză. Atitudinea părții civile de a renunța la pretențiile civile formulate și de a renunța la inculparea numitului poate fi explicată prin înțelegerea care ar fi intervenit între cei doi cu intenția de a-l exonera de răspundere penală pe inculpat. Dar, retractarea declarației părții vătămate nu are valoare juridică câtă vreme aceasta a explicat în mod amănunțit modalitatea în care a fost agresată de către inculpat, oferind și explicații cu privire la motivele care l-au putut determina pe acesta să reacționeze astfel, declarație care se coroborează și cu declarația martorului, care l-a văzut pe inculpat în curtea imobilului părții vătămate, ieșind din locuința acestuia în stare agitată și cu o de bassebal în mână. Câtă vreme martorul a intrat imediat în locuința părții vătămate și nicio altă persoană nu se afla în acel moment în acea încăpere, este exclus ca agresiunea să fi fost exercitată asupra părții vătămate de către o altă persoană. In privința orei incidentului este de remarcat că ora 8,00 fost avansată de către partea vătămată ca fiind ora la care inculpatul ar fi pătruns în locuința acestuia, ulterior atât partea vătămată cât și martorul făcând referire la ora 10,00 ca fiind ora agresiunii. Prin urmare față de declarațiile contradictorii ale părților implicate nu se poate stabili cu exactitate dacă ora incidentului este 8,00 dimineața sau 10,00, dar niciuna dintre părți nu a făcut referire la un moment apropiat de cel al incidentului de ora 6,00 dimineața.
În declarația dată în fața procurorului inculpatul recunoaște că a fost prezent în imobilul părții vătămate cu intenția de a-l striga pe numitul, fără însă a recunoaște că a intrat și în încăpere ci doar în curte.
Partea vătămată și numitul s-au deplasat după incident la locuința martorei, părții vătămate căreia i-au povestit agresiunea și agresor în persoana numitului.
Și martora, directoarea firmei la care inculpatul presta activități de supraveghere a recunoscut că inculpatul i-a cerut să oprească în fața imobilului în care locuia partea vătămată și arată că inculpatul s-a întors după o perioadă scurtă de timp fără însă a observa ce s-a întâmplat în interiorul imobilului.
Nu trebuie neglijat faptul că inculpatul este cel care l-a agresat pe partea vătămată este cunoscut de toate persoanele din comunitatea locală în care s-a produs incidentul și exercitarea acestor agresiuni poate fi explicată prin refuzul părții vătămate de a se întoarce la lucru sau prin refuzul de a înapoia soba dată de către inculpat numitului.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Prima instanță a făcut o corectă stabilire a pedepsei aplicată inculpatului raportat la criteriile de individualizare enunțate și starea de fapt reținută, pedeapsa aplicată fiind în măsură să realizeze prevenția specială și prevenirea săvârșirii de către inculpat a unor noi fapte antisociale.
stfel, în temeiul art. 379 pct. 1 lit.b p Cod Penal se va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 861/PI/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 350.p Cod Penal se va menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 381.p Cod Penal raportat la art. 88.p se va deduce în continuare starea de arest de la data de 22.12.2008 la zi.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 379 pct. 1 lit.b p Cod Penal respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 861/PI/22.12.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 350.p Cod Penal menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 381.p Cod Penal raportat la art. 88.p deduce în continuare starea de arest de la data de 22.12.2008 la zi.
În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 Martie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
Grefier
Red.AN/16.03.09
Tehnored AJ/23.03.09
Prima instanță: Trib. T -
23 Martie 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Victor Ionescu
