Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 3/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 3/MP
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
Grefier: - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror:
S-au luat în examinare apelurile penale declarate dePARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚAși inculpatul-(- (fiul lui și, născut la data de 21.09.1979 ) - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva sentinței penale nr. 448 din data de 02 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 174 Cod penal.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 02 februarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp, pentru a delibera, a mânat pronunțarea cauzei la data de 04 februarie 2010, când a pronunțat următoarea decizie;
CURTEA
Prin sentința penală nr. 448/02.12.2009, Tribunalul Constanța a dispus:
" Respinge cererea de restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, formulată de inculpatul .
În baza art.174 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal și art. 75 lit. Cod penal, condamnă pe inculpatul fiul lui și, născut la data de 21.09.1979, la pedeapsa de 12 (doisprezece ) ani închisoare.
În baza art.65 alin. 2 Cod penal rap. la art.66 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. teza a II- a și lit. b Cod penal pe o perioadă de 4 ani, ce se execută după executarea pedepsei principale.
În baza art. 61 Cod penal revocă beneficiul liberării condiționate din pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.103/ 23.03.2005 ( dosar. nr.364/2005) Tribunalului Mehedinți și contopește restul rămas neexecutat de 722 zile închisoare cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, în final, inculpatul execută pedeapsa cea mai grea, de 12( doisprezece) ani închisoare și pedeapsa complementară interzicerii drepturilor, prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II- și lit. Cod penal, pe o perioadă de 4 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. teza a II - a și lit. Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art.88 Cod penal,deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest preventiv,de la data de 31.03. 2009, la zi.
În baza art. 350 alin. 1 Cod proc. pen. coroborat cu art. 160 / alin. 1 și alin. 3 Cod proc. pen., menține măsura arestării preventive față de inculpat.
În baza art.104 Cod penal, în referire la art.101 lit. c Cod penal și art. 106 Cod penal,aplică inculpatului minor fiul lui și, născut la data de 01.02.1993, măsura educativă a internării într- un centru de reeducare, respectiv în Centrul de Reeducare Găești, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 Cod penal, cu aplic.art. 99 și urm. Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 108 alin. 1 și 2 Cod penal, în sensul că dacă în perioada liberării înainte de a deveni major, are o purtare necorespunzătoare, instanța poate dispune revocarea liberării iar dacă în perioada internării într-un centru de reeducare ori a liberării înainte de a deveni major acesta săvîrșește din nou o infracțiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanța revocă internarea.
În baza art. 350 al. 3 lit.d Cod proc. pen, dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.45 / 31.03.2009 emis de Tribunalul Constanța în baza încheierii nr.43 / 31.03.2009,în dosar penal nr-.
În baza art. 490 Cod proc. pen. dispune punerea de îndată în executare a măsurii educative luate precum și comunicarea copiei de pe hotărâre organului de poliție de la locul unde se află minorul și centrului de reeducare.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 108 Cod penal, privind revocarea măsurii educative aplicate, în sensul că dacă în perioada internării într-un centru de reeducare, acesta are o purtare necorespunzătoare precum și în cazul în care săvârșește din nou o infracțiune pentru care se apreciază că este cazul să i se aplice pedeapsa închisorii, instanța revocă internarea.
Ia act că nu există constituire de parte civilă în cauză.
În baza art. 189 Cod proc.pen. onorariu avocat oficiu către Baroul Constanța, pentru av. și av., de 300 lei pentru fiecare, aferent fazei de urmărire penală, precum și de 100 lei pentru av., de 300 lei pentru av. și de 400 lei pentru av., aferent fazei de judecată, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
În baza art. 191 Cod proc. pen. obligă inculpații la plata sumei de 1550 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare către stat aferente ambelor faze procesuale,inclusiv onorariu avocat oficiu acordat potrivit mențiunilor de mai sus".
Pentru a se pronunța, în sensul celor menționate, prima instanță a reținut următoerele;
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța - Secția Urmărire Penală- nr. 802/ P/2009, întocmit la data de 12 iunie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpaților și, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal, cu aplic. art. 75 lit. și art. 37. lit. Cod penal - pentru primul- și cu aplic. art. 99 alin.3 Cod penal- pentru al doilea-.
Din analiza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța reține următoarea situație de fapt:
În ziua de 29.03.2009 victima a consumat băuturi alcoolice
împreună cu inculpatul -, la locuința sa din satul, comuna, județul C, precum și la locuința acestuia din urmă situată în apropiere, imobil în care locuiește și numita, bunica inculpatului nminor.
În jurul orei 19.00, inculpatul - împreună cu inculpatul minor,s-au deplasat la locuința victimei,unde au consumat vin, iar la un moment dat, datorită faptului că victima i-a adresat cuvinte jignitoare inculpatului -, referitoare la prietena acestuia, na-, acesta a luat o toporișcă victimei, aflată în holul casei și a lovit-o pe victimă peste cap. Inculpatul minor a luat și el apoi, aceeași toporișcă și 1-a lovit de mai multe ori pe în partea dreaptă a gâtului.În timp ce era lovit de către cei doi inculpați, acesta din urmă se afla pe pat, întins pe spate, de-a curmezișul.Înainte de a fi lovit cu toporișca,el stătea în șezut pe pat,însă a fost împins de, astfel căzând pe spate, așa cum chiar inculpatul a declarat inițial.În continuare, a luat din camera alăturată, butelia de la aragaz, tăindu-i furtunul de alimentare, iar - a smuls cablul de antenă și a luat televizorul din camera în care se afla victima, bunuri ce au fost găsite abandonate în holul locuinței victimei și despre care - a declarat că nu au mai fost luate întrucât el a refuzat să le transporte.
Din raportul de constatare medico-legală nr. 213/2 / 04.05.2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală C, rezultă că moartea numitului a fost violentă și -a datorat anemiei acute grave, consecutive unor plăgi despicate cranio-cerebrale și cervicale cu secționarea pachetului vasculo-nervos cervical drept. S-a mai constatat că leziunile de violență au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-despicător, posibil topor și au legătură directă cu cauza morții și că oricare dintre plăgi, prin gravitatea lor, ar fi dus și singure la deces.Prin adresa nr. 213/2/14.05.2009 a Serviciului de Medicină Legală C, s-a precizat că leziunile prezentate de victimă, au putut fi produse prin lovire cu un topor cu lama de 11 cm, ținându-se cont de variabilitatea în care lama unui topor poate lua contact cu suprafața corpului.
criminaliști din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului C-Serviciul Criminalistic- au examinat hainele cu care au fost îmbrăcați inculpații în ziua de 29.03.2009,în laborator,cu sursă de lumină cu lungimi de undă variabilă "" și au constatat că pe acestea se pun în evidență de culoare brun roșcat, cu aspect de sânge, care nu sunt vizibile în lumină albă,așa cum reiese din procesul verbal întocmit la data de 15.04.2009 și planșele fotografice privind aceste constatări.
Starea de fapt a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesele- verbale de depistare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică anexă, procesele-verbale de ridicare a hainelor cu care au fost îmbrăcați inculpații când au săvârșit fapta,procesul-verbal de examinare a hainelor inculpaților și planșele fotografice anexe, raportul de constatare medico-legală nr. 21312 din data de 04.05.2009 al Serviciului de Medicină Legală C și adresa nr. 213/2/14.05.2009 a Serviciului de Medicină Legală C,declarațiile numiților și -,depozițiile martorilor, na- și, adresa nr. - din data de 28.04.2009 a Postului de Poliție, înscrisurile trimise din arest de către inculpatul -, declarațiile inculpaților.
Cu ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă, inculpații au refuzat să dea declarație în cauză, prevalându-se de dreptul la tăcere.
Fiind audiați în cursul urmăririi penale, inițial ( 31.03.2009) ambii inculpați au recunoscut săvârșirea faptei de omor în împrejurările și modalitatea prezentate mai sus și au relatat detaliat ceea ce s-a întâmplat în locuința victimei. Ulterior, dar tot în prima fază procesuală, cei doi au revenit asupra declarațiilor și mai mult decât atât, au susținut că polițiștii din cadrul Postului de Poliție le-au spus ce s-a găsit la fața locului.
Astfel, inculpatul - a trimis din arest, prin intermediul altui arestat care urma să fie adus la sediul parchetului, un înscris prin care a solicitat o "înțelegere" în schimbul unor informații legate de săvârșirea a două "crime" în cursul anului 1999 în capitală.La data de 02.04.2009, același inculpat a solicitat să fie condus la procuror iar la data de 03.04.2009,fiind escortat la sediul parchetului, cerut să stea de vorbă cu procurorul, fără să fie de față alte persoane, inclusiv agenții de poliție ce îl escortau. Dar cum ceea ce solicita inculpatul nu era posibil, acesta a scris ceea ce dorea să spună procurorului . Prin înscrisul întocmit,inculpatul a arătat că nu este el autorul faptei, că a intrat în locuința victimei cu intenția de a fura, însă 1-a găsit pe decedat, s-a speriat și a luat-o la fugă. A mai arătat că autorul faptei este o persoană cu căruță dar pe care nu o cunoaște. La data de 27.04.2009, - a trimis o declarație adresată prim procurorului parchetului, prin care descrie cu lux de amănunte, cum trei persoane a căror identitate nu o arată, l-au ucis pe, în prezența sa, datorită refuzului victimei de a vinde locuința sa din satul. Totodată, a arătat că una dintre persoane a lovit-o pe victimă cu toporul pe care 1-a luat din locuința victimei,în zona gâtului, o altă persoană a lovit-o cu un alt topor care îi aparținea și care a nu a rămas la fața locului iar a treia persoană a intenționat să îi scoată ochii victimei dar s-a răzgândit, însă 1-a amenințat pe inculpat cu cuțitul, să nu spună nimic. A menționat că i s-a promis suma de 3.000 de lei pentru a nu spune ceea ce s-a întâmplat, dar și că a fost amenințat că va păți la fel, el și familia sa, dacă va spune ceea ce s-a întâmplat. A mai afirmat că de la locuința victimei s-au sustras mai multe bunuri, respectiv: un covor,becuri, șpalieri din vie, trei sacouri și trei tricouri și el a fost pus să ia televizorul,astfel l-a scos pe hol și l-a pus lângă butelie. Tot el a luat telecomanda televizorului și a pus-o în buzunar, a luat cuțitul cu care una dintre persoane a vrut să îi scoată ochii victimei, precum și cuțitul cu care s-a tăiat furtunul buteliei, pe care le-a îngropat în apropiere. De asemenea, i s-au dat cele trei sacouri luate din locuința victimei. Inculpatul nu a negat că avea pe haine sângele victimei, explicând aceasta prin faptul că s-a aflat acolo când a fost ucisă victima. De altfel, aceleași aspecte au fost invederate într-un alt înscris prezentat procurorului la data de 22.04.2009,de către inculpatul -.La data de 29.04.2009 a refuzat să dea declarație în cauză cu privire la cele arătate în înscrisurile depuse la dosarul cauzei,prin care relata o altă variantă de săvârșire a faptei.De asemenea, în ultimele versiuni susținute în cuprinsul declarațiilor date în cursul urmăririi penale ( 22.05.2009), acesta exclude prezența inculpatului minor în locuința victimei,susținând că nu a fost de față la săvârșirea faptei, că l-a văzut în după amiaza zilei respective, în jurul orei 17,30,în fața magazinului " La Americanu" și mergând la locuința concubinei sale, na,l-a văzut pe, "mort de beat".Tot la data de 22.05.2009, când a fost de acord să dea declarație referitor la afirmațiile făcute prin înscrisurile înaintate la dosar,
l-a indicat pe numitul ca fiind unul dintre autorii faptei, arătând că acesta a lovit victima cu o toporișcă,o singură dată, peste cap,toporișcă pe care susnumitul a adus-o de la căruță,după ce anterior,victima fusese lovită de către o altă persoană, o singură dată, peste cap,cu toporișca luată din holul locuinței victimei. Susținerea inculpatului precum că victima a fost lovită cu toporiștile, doar de două ori, este în contradicție cu concluziile raportului de constatare medico-legală,potrivit cărora victima a prezentat cinci leziuni în zona cervicală și o plagă la nivel frontal temporal dreapta. Acesta a refuzat să indice identitatea celorlalte două persoane care ar fi fost prezente în casa victimei,deși menționează că îi cunoaște,motivând că îi este frică pentru familia sa,că a primit amenințări cu moartea din partea celor trei persoane,pe de altă parte însă, afirmând că i s-a promis o sumă de bani, pentru a păstra tăcerea. În condițiile în care însă inculpatul a nominalizat pe unul dintre eventualii autori, evident că ceilalți doi ar putea afla că nu a păstrat tăcerea așa cum i s-a solicitat, astfel că această susținere nu are logică și demonstrează încă odată în plus tendința de inducere în eroare a organului judiciar cu privire la fapta comisă
Aceeași versiune din data de 22.05. 2009, ușor nuanțată,inculpatul a prezentat-o cu ocazia audierii în instanță,în plus indicând numele celorlalte două persoane care s-ar fi aflat în locuința victimei, unde era și el,respectiv,numiții și, arătând că aceștia și veniseră pentru a cumpăra casa victimei dar aceasta nu voia să o vândă și pe fondul acestei discuții ce se purta în timp ce toți consumau vin servit de gazdă,s-a declanșat conflictul, cele trei persoane trecând la amenințări la adresa victimei,în urma refuzului de a vinde imobilul.În acest context, ar fi lovit victima "cu piciorul în stomac,o singură dată", urmat de,care ar fi lovit victima "în cap, o singură dată,cu un topor", cu care ar fi venit de afară iar ar fi lovit-o cu toporișca luată din holul casei, "de mai multe ori peste gât",toporișca rămânînd înfiptă în gât. A susținut că a luat asupra sa această faptă datorită promisiunii celor trei privind suma de bani ce urma să-i fie dată, în schimbul tăcerii, că organele judiciare nu au făcut presiuni de nici o natură asupra sa dar că nu menține declarațiile anterioare,potrivit cărora el și coinculpatul ar fi săvârșit fapta iar în ceea ce privește pe acesta din urmă,a motivat că l-a indicat inițial coautor, considerând că din cauza lui a fost arestat, din moment ce organele de poliție au venit însoțite de el când l-au ridicat.
La data de 30.04.2009, a fost audiat din nou inculpatul, care a relatat din nou împrejurările în care s-a comis fapta de omor, dar negat că și el a lovit victima cu toporul așa cum declarase inițial, susținând că doar coinculpatul a săvârșit fapta, luând toporul aflat în holul locuinței și lovind-o de mai multe ori peste cap și la gât, în timp ce el se uita și că în locuința victimei, alte persoane în afară de ei doi, nu s-au aflat. a rămas la gâtul victimei, iar i-a șters cu o cârpă, în timp ce toporul era înfipt în gât.Atunci când l-a lovit pe, acesta era întins pe pat, pe spate, era beat iar în casă era întuneric întrucît coinculpatul stinsese lumina,A mai precizat că telecomanda televizorului a luat-o și a pus- o în buzunar iar televizorul și butelia de aragaz, tot acesta le-a lăsat în hol și nu știe de ce nu le-a mai luat.De la locuința victimei, au mers la cârciuma din sat de unde celălalt inculpat a cumpărat o sticlă de vin și una de bere, apoi s-au dus la el acasă, unde tatăl său și au consumat băuturile alcoolice cumpărate iar el s-a culcat.A declarat minorul că în ziua respectivă,a fost la locuința bunicii sale împreună cu coinculpatul,care a consumat vin alb împreună cu victima ce locuia în imediata apropiere și venise acolo, la un moment dat cel din urmă a plecat iar după aproximativ o oră au mers ei doi la locuința susnumitului. Înainte de a ajunge acolo, au trecut pe la magazinul " La Americanu", de unde au cumpărat o sticlă de 2 litri cu vin alb, coinculpatul spunându- că voia să-l îmbete pe și să-l omoare pentru a- i fura banii iar după ce au ajuns, timp de aproximativ o oră și J cei doi au consumat conținutul sticlei, victima îmbătându-se, apoi, a luat toporul care se afla în "marchiză"și a lovit victima, în modalitatea arătată mai sus.
La data de 11.06.2009, când i -a fost adusă la cunoștință punerea în mișcare a acțiunii penale pentru săvârșirea infracțiunii de omor, inculpatul minor a negat că s-ar fi aflat în locuința victimei când aceasta a fost ucisă, arătând că în acea zi a lucrat la numitul până la ora 17,00, după care a trecut pe la magazinul " La Americanu", de unde a cumpărat două pungi cu pufuleți, acolo l-a văzut pe care stătea la o masă și bea, apoi a plecat acasă și după ce a mâncat,s-a culcat. A mai susținut că în primele declarații a "mințit" întrucât a crezut că va "scăpa"iar spre finalul declarației,că cei de la Poliția i-au spus ce s-a găsit la fața locului,că el și celălalt inculpat au luat televizorul și butelia și le-au pus în marchiză, totodată a menționat că ultima dată a stat de vorbă cu acesta din urmă la Curtea de Apel,când au fost duși pentru că expira mandatul de arestare, iar coinculpatul i-a spus că el poate fi arestat preventiv doar 6 luni.
În fața instanței, fiind audiat a negat săvârșirea faptei, susținând că nu s-a aflat în locuința victimei la data când se reține comiterea faptei și nu știe cine a omorât-o,că nu s-a întâlnit cu coinculpatul în acea zi la magazin,că la postul de poliție a fost obligat să recunoască fapta,au fost și bătuți dar la parchet nu s-au exercitat presiuni de natură fizică sau psihică asupra sa și nu are nici o explicație cu privire la declarațiile în care a prezentat versiuni diferite în fața procurorului. A mai precizat minorul că menține ultima declarație dată la parchet,dar cu precizările făcute în instanță.
În cauză,a fost întocmit în cursul urmăririi penale, raportul de expertiză psihiatrică nr. A- privind pe inculpatul minor, din concluziile formulate constatându-se că a avut discernămîntul păstrat la data comiterii faptei.
Au fost audiați și martorii din lucrări, menționați anterior.
Martora a declarat în cursul urmăririi penale că minorul este cunoscut în localitate ca fiind autorul mai multor furturi din locuințe, că în urmă cu un an a fost surprins de victimă în timp ce sărea pe fereastră, încercând să-i sustragă butelia - cum dealtfel reiese și din primele declarații ale inculpatului- că în mai multe rânduri a afirmat că îl omoară pe iar în urmă cu aproximativ o lună a amenințat- și pe ea cu o toporișcă. În cursul cercetării judecătorești, susnumita, în calitate de rudă apropiată ( sora inculpatului minor ), s-a prevalat de dreptul de a nu depune ca martor, reglementat de art. 80 Cod proc. pen.
Din declarațiile martorei na rezultă că în seara de 29/ 30.03.2009, inculpatul - când a venit la locuința acesteia, avea o sticlă de vin alb de 2 litri și o alta de 2 litri cu bere, pe care le- a băut cu tatăl ei, "era îmbrăcat cu o geacă din fâș de culoare neagră cu, blugi, negre și o bluză albă pe care era scris COAST iar în buzunarul drept de la geacă avea o telecomandă TV pe care aceasta i-a luat-o și întrebându-l de unde o are, el i-a răspuns că nu este " ei. În faza de judecată, după ce i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 80 Cod proc. pen.martora nu a fost de acord să depună mărturie.
Martora a declarat că în seara de 29.03.2009, în jurul orei 19,30, a venit la magazinul din sat unde este vânzătoare,care era singur, a cumpărat pufuleți și a plecat, în jurul orei 20, 30 venit - care era singur, a cumpărat o sticlă de 2 litri de bere și o sticlă de 2 litri de vin alb iar în jurul orei 21,00, acesta din urmă a revenit și a cumpărat o cu lumânări, spunând că nu au curent electric și folosesc lumânări. Înaintea lui a venit și na și a cumpărat lumânări. Aceeași poziție procesuală a avut-o martora în cursul cercetării judecătorești.
Martorul a arătat că în ziua de 29.03. 2009, în jurul orei 16,30,venea de la câmp cu oile și trecând pe stradă pe lângă casa lui, l-a văzut pe acesta pe dâmbul de pământ din poarta locuinței,era beat și l- a văzut și pe -, despre care știa că locuiește la numita, de aproximativ două luni.Inculpatul ar fi ieșit din curtea victimei,ar fi strigat la aceasta și ar fi ridicat- o de jos, întrucât datorită stării de beție căzuse, apoi ar fi dus- în curte. A doua zi l-ar fi văzut pe același inculpat, la familia, unde ajuta la construirea unui gard, loc de unde a fost ridicat de către organele de poliție. Fiind audiat nemijlocit, martorul și-a menținut depozițiile anterioare.
Din declarațiile date în cursul procesului penal de către martorul, rezultă în esență că, în seara de 29.03.2009, când se afla în casa concubinei sale, ( mama inculpatului minor ), a venit ,care era sub influența băuturilor alcoolice,apoi a venit care a adus o sticlă de doi litri de vin și una de doi litri de bere, băuturi alcoolice pe care le-au consumat el și inculpatul, după care acesta din urmă a plecat.A precizat că ei l-au găzduit pe inculpat o perioadă de timp până când i-a dat chei de la casă proprietarul locuinței unde stă și mama concubinei sale, respectiv,.
Aceasta din urmă a declarat că, într- duminică, după amiază, a venit la ea acasă și a discutat cu el să vină a doua zi și să taie,avea asupra lui o sticlă de 0,5 litri cu Ť. și timp de o oră cât a stat, a băut țuica dar și vin, împreună cu inculpatul, după care cei doi au plecat la locuința victimei.Ulterior, martora i-a văzut pe cei doi, împreună și cu inculpatul minor, mergând toți trei în jos, spre magazin, după care, pe tot parcursul zilei, nu i- a mai văzut pe niciunul dintre ei, dar a doua zi dimineața, a venit acasă, era singur și a și plecat să muncească la familia.Pe minor, care îi este nepot, nu l-a mai văzut din ziua de 29.03. 2009 și a mai afirmat în legătură cu acesta,că i-a furat mai multe bunuri, de mai multe ori și că a furat și de la alți oameni din sat.
Numiții și,audiați la solicitarea inculpaților, au arătat că știu din zvonul satului că cei doi inculpații sunt autorii omorului și nu- și explică susținerile lui precum că au participat la comiterea faptei.
Martorul -, a confirmat că în ziua de 29.03.2009, inculpatul a ajutat la activitățile gospodărești din locuința sa iar a doua zi, știe că organele de poliție au ridicat de acolo, hainele cu care fusese îmbrăcat minorul în ziua precedentă.
În cauză au fost audiați părinții victimei cu privire la susținerile inculpatului - și a rezultat că aceștia nu au cunoștință ca de la locuința victimei să se fi sustras bunurile indicate de către inculpat. De altfel, și inculpatul a negat că s-ar fi luat bunuri din locuința victimei în acest sensș instanța reținând împrejurarea că butelia de aragaz și televizorul victimei au fost lăsate în holul imobilului. Chiar acceptând că de la locuința victimei ar fi lipsit mai multe bunuri (șpalieri din vie, sacouri, un covor, tricouri, becuri) nu există dovezi că acestea ar fi fost sustrase în noaptea din 29/30.03.2009 și nici că ar avea legătură cu uciderea victimei.În ceea ce privește faptul că victima ar fi intenționat să vândă imobilul, mama acestuia, -, a declarat că la fiul său, ar fi venit niște rude ale unei persoane din pentru a cumpăra casa dar acesta nu voia să o vândă până ce fiica sa mai mică nu termina facultatea.
Potrivit art. 69 Cod proc. penală, declarațiile inculpatului în procesul penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Instanța nu poate reține ca apte a satisface exigențele acestui text de lege declarațiile inculpatului în care nu recunoaște fapta ori prezintă de fiecare dată altă versiune a aceleiași împrejurări, întrucât pe de o parte, declarațiile unei persoane reprezintă poziția sa în procesul penal, care trebuie să fie unitară, iar pe de altă parte, într- asemenea situație nu se mai poate aprecia că declarațiile se coroborează cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.
Declarațiile inculpaților - și și aspectele expuse în acest context, nu pot fi reținute de instanță ca fiind în totalitate corespunzătoare adevărului,câtă vreme "apărările" lor sunt contrazise de celelalte mijloace de probă și de înseși relatările anterioare prin care descriu amănunțit împrejurările faptice, pentru ca apoi să nege acuzațiile, fără un suport probator, fără o argumentare plauzibilă, temeinică.
Din perspectiva îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.69 Cod proc.penală, instanța constată că declarațiile prin care aceștia recunosc comiterea faptei de omor,se coroborează cu consemnările din procesul -verbal de cercetare la fața locului, din procesul - verbal de examinare a obiectelor de vestimentație ale inculpaților purtate la data de referință și planșele fotografice anexă, cu concluziile raportului de constatare medico-legală și suplimentul la raport,cu depozițiile părinților victimei și ale martorilor audiați, condiții în care rezultă cu certitudine că ei sunt autorii faptei deduse judecății, iar declarațiile ulterioare, inconsecvente,datorită prezentării de fiecare dată a unei alte versiuni, neputând constitui prin ele însele, un argument în reținerea apărării lor, vor fi înlăturate ca nesincere.
Pe de altă parte, pretinsele abuzuri din partea organelor de poliție, nu au fost în nici un mod dovedite,o asemenea faptă nu a fost reclamată nici cu ocazia ascultării de către procuror iar prin declarațiile ulterioare,oscilante și contradictorii, necorespunzătoare adevărului, în opinia instanței, cei doi au urmărit să fie exonerați de răspundere penală.
Prin urmare,concluziile apărării de a fi achitați inculpații, nu pot fi primite.
Nu se poate dispune restituirea cauzei pentru completarea urmăririi penale, așa cum a solicitat inculpatul, prin apărător,dispozițiile art.333 Cod proc. pen.care prevedeau restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezulta că urmărirea penală nu era completă și că în fața instanței nu s-ar fi putut face completarea acesteia decât cu mare întârziere,fiind abrogate prin Legea nr. 356/ 2006.
Prin art. 332 Cod proc. pen.reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 157 din Legea nr. 356/ 2006, se prevede restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, în sensul că instanța se desesizează și restituie cauza, în cazul nerespestării dispozițiilor privitoare la competența după materie sau după calitatea persoanei,sesizarea instanței,prezența învinuitului sau inculpatului și asistarea acestuia de apărător. De asemenea, când se constată, înainte de terminarea cercetării judecătorești, că în cauza supusă judecății s-a efectuat urmărirea penală de un alt organ decât cel competent, instanța se desesizează și restituie cauza procurorului,care procedează potrivit art. 268. al. 1 Cod proc. pen.
În speță,nu se regăsește nici una din situațiile reglementate de textul de lege antemenționat, pe de altă parte, inculpatul solicită restituirea cauzei la procuror,motivat de împrejurarea că altă persoană este vinovată .
Întrucât fapta există, constituie infracțiune și fost săvârșită de către inculpați, pentru considerentele expuse, instanța urmează a le angaja răspunderea penală.
În drept, fapta inculpaților - și de a lovi cu o toporișca de mai multe ori pe victima peste cap și la nivelul gâtului, cauzându-i acestuia leziuni care au dus la deces, constituie infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174.pen.
Având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei, obiectul vulnerant folosit de către inculpați, zona vitală vizată, intensitatea loviturilor, numărul acestora, instanța apreciază că inculpații au acționat cu intenția directă de a ucide.
În termen legal împotriva acestei sentințe ai declarat apel Parchetul de pe lângă tribunalul Constanța și inculpatul.
Apelul parchetului îl vizează doar pe inculpatul minor și critică sentința apelată sub aspectul sancțiunii penale aplicate acestuia, respectiv măsura educativă a internării într-un centru de reeducare apreciindu-se că în cauză sancțiunea mai potrivită ar fi fost aceea a închisorii privative de libertate.
Apelul inculpatului vizează nelegalitatea dispoziției de condamnare a acestuia apreciindu-se că în opinia apelantului din probele administrate în cauză ce au fost greșit analizate de instanța de fond nu rezultă săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de omor întrucât acesta a negat săvârșirii faptei iar recunoașterea participației penale în fața procurorului s-a datorat faptului că a crezut că astfel va scăpa de răspundere penală.
Examinând sentința apelată în limitele și potrivit art. 371 cod pr. penală, curtea reține următoarele:
În ce privește apelul inculpatului se constată că prima instanță nu a săvârșit o eroare de fapt întrucât din probele administrate rezultă că apelantul inculpat împreună cu inculpatul minor au aplicat multiple lovituri cu un topor în zone vitale ale corpului victimei având legătură directă cu cauza morții și având caracter letal.
Pe hainele cu care au fost îmbrăcați inculpații au fost găsite de sânge aparținând victimei, elemente probatoriu ce coroborează prima declarație a acestora din faza de urmărire penală în care recunoșteau săvârșirea împreună a faptei.
Este evident și se poate constata, că ulterior atât apelantul inculpat cât și inculpatul și-au schimbat poziția procesuală formulând apărări bazate pe diferite versiuni de fapt al producerii decesului victimei, în sensul săvârșirii de către alte persoane care în cauză au avut calitatea de martori.
de fapt prezentate de aceștia nu au fost confirmate de elemente de fapt dovedite și nu puteau să înlăture probele de vinovăție conținute de declarațiile de recunoaștere și de cel probe cu care acestea se coroborau.
Ca atare se constată că prima instanță a reținut corect situația de fapt și pe cale d consecință a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor. art. 345 al.2 cod pr, penală, prin pronunțarea unei hot de condamnare a inculpatului.
Totodată, prima instanță i-a aplicat și o pedeapsă just dozată, în limitele speciale ale pedepsei și ținând seama de cauzele de agravare prev. de art. 37 lit.a) cp. Și art. 75 lit.c) cod penal.
Ca atare, întrucât în ce-l privește pa apelantul inculpat, sentința apelată nu conține elemente de neregularitate apte să impună desființarea în parte a hotărârii, curtea va respinge apelul acestuia ca nefundat.
În ce privește apelul declarat de către procuror, curtea constată că într - adevăr, fapta săvârșită de acesta prezintă o gravitate deosebită.
Totodată, se constată,însă și că inculpatul a săvârșit-o în minorat, respectiv la puțin timp de la îndeplinirea vârstei de 16 ani împreună cu un inculpat major care l-a atras în activitatea infracțională iar nivelul de educație și intelectiv al inculpatului minor este redus.
Măsurile educative, prevăzute de art.101 cod penal, ca și pedeapsa sunt sancțiuni de drept penal având atât un scop represiv cât și un scop educativ.
Ele sunt sancțiuni legale, aplicabile minorilor care au săvârșit infracțiuni și nu constituie dispoziții de exonerare de la răspunderea penală.
Natura specială a răspunderii penale a minorului poate impune cum este ș în cazul de față, ca instanța să aleagă pentru sancționarea infractorului aplicarea unei măsuri educative ținând seama de scopul accentuat educativ al sancțiunilor penale aplicabile minorilor și de încercarea de a recupera o persoană tânără și depune diligențele permise pentru-i asigura acestuia reinserția socială prin supunerea la un regim controlat, privativ de libertate având mai multe componente constând atât în controlul conduitei infractorului minor pe timpul internării cât și în supunerea acestuia unui program de instruire școlară și profesională în vederea dobândirii învățăturii necesare și a pregătirii profesionale potrivit cu aptitudinile sale.
În prezenta cauză, ca și instanța de fond, instanța de apel apreciază că alegerea măsurii educative prevăzute de art. 104 cod penal asigură față de inculpatul minor, pe o perioadă limitată, atât izolarea acestuia față de comunitate( deziderat specific pedepsei privative de libertate) cât și într-un mod mai accentuat măsuri active necesare pentru reeducarea și instruirea școlară și profesională a acestuia pentru a se tinde spre obținerea rezultatului reinserției în societate a infractorului minor.
Alegerea unei pedepse privative de liberate ar fi contravenit acestui principiu și ar fi condus doar la asigurarea scopului represiv al pedepsei.
Față de cele de mai sus, curtea apreciază că și criticile dezvoltate în apelul procurorului sunt neîntemeiate și impun respingerea acestuia ca nefundat.
Concluzionând întrucât criticile formulate sunt neîntemeiate iar instanța de apel nu poate reține existența vreunei neregularități apte să impună desființarea sentinței apelate, va respinge prezentele apeluri ca nefondate.
Întrucât apelantul inculpat este arestat în cauză, curtea apreciază și în raport de soluția pronunțată în apel că se impune privarea acestuia de libertate în continuare, prin menținerea măsurii arestării preventive în scopul prevenirii sustragerii inculpatului de la executarea pedepsei aplicate de prima instanță chiar dacă această pedeapsă nu este executorie neavând caracter definitiv.
În raport de circumstanțele faptelor ce fac obiectul acuzării, de gravitatea acuzațiilor de antecedentele penale ale inculpatului de modul conjugat și premeditat în care a acționat, de lipsa acestuia de inserție socială și profesională, de lipsa lui de sinceritate și de constatarea că acesta nu a conștientizat în mod suficient gravitatea faptelor săvârșite, curtea apreciază că până la soluționarea definitivă a cauzei nu există nici un elemente de fapt care să justifice concluzia că buna desfășurarea a procesului penal în continuare nu ar fi afectată de lăsarea în libertate a inculpatului chiar prin instituirea unor obligații și garanții care să asigure prezența acestuia în fața instanței de recurs în vederea ascultării, mai ales că la acest moment procesual declararea căii de atac a recursului de către vreuna din persoanele îndreptățite este o posibilitate și nu o certitudine.
Ca atare se va menține măsura arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 60 de zile.
Făcând și aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.381 cod pr. penală, art. 189, cod pr. penală. și art. 192 al.2 cod pr, penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE;
În temeiul art.379 pct.1 lit.b cod procedură penală;
Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpatul ( fiul lui și, născut la data de 21.04.1979), împotriva sentinței penale nr.448 din 04 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
În temeiul art.3002cod procedură penală și art.160 cod procedură penală;
Menține măsura arestării preventive a inculpatului ( fiul lui și, născut la data de 21.04.1979;CNP -), pe o perioadă de 60 zile, de la 04.02.2010.
Deduce perioada arestării preventive a inculpatului, de la 02.12.2009 până la zi.
Se comunică la locul de deținere.
În temeiul art.189 cod procedură penală;
Dispune plata din fond a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu av. și în sumă de 300 lei fiecare.
În temeiul art.192 alin.2 cod procedură penală;
Obligă pe apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în procesul penal, în sumă de 700 lei.
Cu recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică astăzi 04.02.2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Jud fond N
Red jud apel /17.02.2010
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Viorica Lungu
