Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 30/2009. Curtea de Apel Timisoara

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

DECIZIA PENALĂ NR.30/

Ședința publică din data de 19.03.2009

PREȘEDINTE: Ion Dincă

JUDECĂTOR 2: Anca Nacu

GREFIER: - -

Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror a.

Pe rol se află judecarea apelurilor formulate de inculpatul și partea civilă G, împotriva sentinței penale nr. 39/PI din 16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.

La apelul nominal se prezintă inculpatul apelant în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, partea civilă apelantă G asistat de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind părțile civile intimate Spitalul Clinic Județean de Urgență T și Spitalul Municipal

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, după ce în prealabil i-au fost aduse la cunoștință drepturile de care beneficiază potrivit disp. art. 70 Cpp

Instanța pune în discuție cererea formulată în scris de apărătorul ales al inculpatului de schimbare a încadrării juridice din art. 20 rap. la art.174 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 182 Cod penal.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea apelului și schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 20 rap. la art.174 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 182 teza a II-a invocând prevederile art. 334 Cod procedură penală. În susținerea celor solicitate arată că din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă elementele obiective și elementele laturii subiective ale infracțiunii prevăzute de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal, tentativa la infracțiunea de omor există numai în cazurile în care se stabilește neîndoielnic intenția de a ucide, iar în celelalte cazuri va putea fi reținută numai infracțiunea de vătămare corporală gravă.

Apărătorul ales a părții civile solicită respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, considerând că fapta a fost corect încadrată, iar motivele invocate nu au nici o relevanță, intenția de a suprima viața rezultă din intensitatea loviturii, obiectul folosit- un.

Procurorul pune concluzii de respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei prev. de art. 20 rap. la art.174 Cod penal, în infracțiunea prevăzută de art. 182 ca neîntemeiată.

Inculpatul apelant cuvântul solicită schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 182 Cod penal.

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul pe fond.

Apărătorul ales al inculpatului pe fond solicită ca instanța de judecată să aplice inculpatului o pedeapsă orientată spre minimul special prevăzut de art. 182 alin. 2 Cod penal, cu dispunerea aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzută de art. 81 lit. a Cod penal sau aplicarea art. 861lit.a,b,c cu termen de încercare conform art. 862și aplicarea art. 863Cod penal. În latură civilă solicită respingerea acordării daunelor morale părții civile în cuantum de 32306 lei ca fiind netemeinicie și nedovedite, iar în situația în care instanța apreciază că se impune acordare unor daune morale, solicită diminuarea cuantumului acestora, având în vedere fapta pentru care este condamnat inculpatul, modalitatea de săvârșire a ei, starea de provocare a părții civile, precum și condițiile de aplicare a unor daune morale raportate la efectele și prejudiciul moral suferit de partea civilă. Față de apelul părții civile pune concluzii de respingere.

Apărătorul ales al părții civile solicită respingerea apelului formulat de inculpat ca nefondat și admiterea apelului părții civile, desființarea sentinței și în rejudecare condamnarea inculpatului la o pedeapsă mai mare, avându-se în vedere atitudinea nesinceră a inculpatului, consecințele deosebit de nefaste în ce privește partea civilă, violența de care a dat dovadă acesta. În latură civilă solicită obligarea inculpatului la plata daunelor morale și materiale solicitate.

Procurorul pune concluzii de respingerea ambelor apeluri ca nefondate și menținerea soluției dată de prima instanță ca legală și temeinică. Arată că inculpatul a adoptat o poziție procesuală nesinceră, încercând să inducă în eroare organele judiciare, iar din referatul de anchetă efectuat rezultă că acesta este o persoană agresivă, astfel că individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-a făcut cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal. În ceea ce privește latura civilă a cauzei, cuantumul despăgubirilor la plata căruia inculpatul a fost obligat, reprezintă o justă și reală reparare atât a prejudiciului material, cât și a prejudiciului moral suferit de victimă, nefiind justificată majorarea acestor sume.

Inculpatul apelant luând cuvântul se declară de acord cu susținerile apărătorului, arătând că nu a avut intenția de a suprima viața victimei.

CURTEA:

Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:

Prin sentința penală nr.39/Pi/16.01.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.334 Cod procedură penală a fost respinsă cererea formulată de inculpat având ca obiect schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în seama sa prin rechizitoriu, iar în baza art. 20 Cod penal, rap. la prevederile art. 174 alin. 1, 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 21 alin. 2 Cod penala condamnat inculpatul, fiul lui G și, născut la data de 08.07.1971 în, jud.V, CNP - -, domiciliat în comuna -, jud.T, șofer, fără antecedente penale la o pedeapsă de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat.

În baza art.71 interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei.

În baza art.65 alin.1 și 2.Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art.350 menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art.88 dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la data de 22.02.2008 la zi.

În baza art.14 raportat C.P.P. la art.346 și C.P.P. cu aplicarea art.998, 999.civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 2306, 45 lei daune materiale și 30.000 lei daune morale către partea civilă G și respins în rest pretențiile civile ale părții civile

În baza art.313 din Legea nr.95/2006 obligat inculpatul la plata sumei de 2820, 01 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență

act că Spitalul Clinic Municipal de Urgență T nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art.353 raportat C.P.P. la art.163 C.P.P. a respins cererea părții civile G privind instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului.

În baza art.118 alin.1 lit.b a Cod Penal confiscat de la inculpat un de zidărie din metal având mânerul din plastic de culoare neagră în lungime totală de 31 cm și de 27 cm.

În baza art.109 alin.5 C.P.P. a dispus restituirea către inculpat a unei huse pentru scaunul din dreapta față a autoturismului cu nr. de înmatriculare - din material textil de culoare gri deschis, având marginile din vinilin de culoare neagră.

Pentru a pronunța această sentință penală instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 91/P/2008 emis la data de 11.06.2008, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 13.06.2008, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii tentativă de omor calificat prevăzută de art.20 raportat Cod Penal la art. 174 alin. 1, 175 alin.1 lit.

Cod Penal

În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 08.02.2008 a aplicat victimei G mai multe lovituri cu ul în zona capului, cauzându-i multiple leziuni și traumatisme craniene, care au necesitat pentru vindecare 45 zile de îngrijiri medicale, după care a rostogolit victima într-un șanț cu apă, a situat-o în poziția culcat cu fața în jos, apăsându-i capul în apă cu intenția de a-i suprima viața prin înec.

Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procesele verbale de cercetare la fața locului, audiere a părții vătămate, recunoaștere din grup și examinare a autoturismului (filele 6-8, 11-15 dosar UP), rapoartele de examinare medico-legală preliminară, de constatare medico-legală nr.518/25.02.2008 al IML T, de constatare a comportamentului simulate nr.65956/23.04.2008 al IPJ T, de expertiză nr.-/14.05.2008 al - Serviciul Expertize Biocriminalistice, de expertiză medico-legală nr.3285/22.12.2008 al IML T (filele 8, 36, 37, 98-101, 105-114 dosar UP și 208-210 dosar), declarațiile inculpatului (filele 39 - 42, 44 dosar UP și 61 dosar), declarațiile părții vătămate (filele 45-51 dosar UP și 128 dosar), declarațiile martorilor, și (filele 52-72 dosar UP și 129-131, 149-152, 185, 211, 212 dosar), adresa nr.23722/19.09.2008 a Spitalului Județean de Urgență T (filele 46, 47 dosar), înscrisurile privind latura civilă a procesului (filele 22, 23, 78-116, 177-184, 213-219 dosar), referatul de evaluare întocmit pe numele inculpatului de Serviciul de Probațiune al Tribunalului Timiș (filele 171-174 dosar), instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În după-amiaza zilei de 08.02.2008, în jurul orelor 16.00-16.30, inculpatul, l-a contactat telefonic pe partea vătămată G, în timp ce acesta se afla la domiciliul său din municipiul A, unde locuiește cu soția și una din fiice, spunându-i că are de vânzare un număr de 40-50 cartușe de țigări marca pe care poate să i le vândă la un preț modic, chiar pe datorie. Acesta din urmă i- răspuns că este interesat să cumpere țigările, dar că mai întâi trebuie să facă rost de bani, spunându-i că îl va suna în câteva minute și îi va comunica un răspuns.

În momentul în care a fost contactat, partea vătămată Gaf ost sunat de către inculpat de la un telefon public situat în "Zona Dâmbovita" din T, iar inculpatul i-a relatat acestuia că este taximetrist în T și îl cunoaste din piața de mărfuri din, adresându-i-se pe nume cu apelativul " ".

După ce numitul G și-a anunțat sotia, cât și pe fiica sa, acesteia din urmând solicitându-i, sub formă de împrumut, suma de 500 euro, despre faptul că urmează să se deplaseze în judetul T pentru a cumpăra țigări, acesta l-a contactat telefonic la același număr de telefon fix pe inculpatul, cu care a convenit să se întâlnească la bariera din localitatea, în vederea realizării tranzacției.

Ajungând la locul stabilit, unde numitul G s-a deplasat cu autoturismul său cu numere de Germania, marca Audi de culoare gri metalizat, acesta a fost contactat din nou telefonic de la un număr fix de către inculpatul, care a venit imediat în urma sa. După ridicarea și traversarea barierei, la ieșirea din, deplasându-se spre, inculpatul l-a depăsit pe G cu autoturismul cu însemne de taximetru, de culoare J, J galben și cupolă cu emblema firmei EURO-TAXI, având număr de înmatriculare -, la care acesta își desfășura activitatea.

Inculpatul i-a cerut părții vătămate să urce în mașina sa pentru a se deplasa la pentru a lua țigările. Partea vătămată G s-a conformat celor propuse și a lăsat autoturismul la poarta Întreprinderii Pomicole de la ieșirea din localitatea și s-a urcat pe scaunul din față dreapta a autoturismului condus de inculpat, după care și-a amintit că a uitat banii și portmoneul în mașină, fapt relatat inculpatului care i-a spus că îi va plăti când se vor reîntoarce.

După ce au traversat localitatea, la un moment dat inculpatul a oprit autoturismul, spunându-i părții vătămate că vrea sa-i prezinte un telefon mobil care se afla în portbagajul autoturismului. Inculpatul a coborât din mașină, s-a dus în partea din spate unde a deschis protbagajului și a luat din cutia de scule un, după care a revenit, a deschis ușa laterală spate spunând că nu a găsit cutia telefonului în portbagaj și solicitându- părții vătămate să caute în torpedoul mașinii, după care i-a aplicat acestuia o lovitură cu ul în cap. Imediat după aceea, inculpatul s-a retras din mașina pe care a ocolit-o prin partea din spate, s-a dus și a deschis portiera lateral dreapta față, de unde l-a tras afară pe partea vătămată G, căruia a continuat să- aplice lovituri cu ul, în zona capului și a feței.

Văzând că din față, din sens invers, se apropia o căruță cu cai în care se aflau trei cetățeni de etnie rromă, inculpatul l-a împins pe partea vătămată în autoturism, pe scaunul din față dreapta, după care a urcat la volan și s-a deplasat în față câteva zeci de metri, până ce a trecut de căruță, după care a oprit din nou, a mers și l-a tras aflară pe G, căruia i- aplicat mai multe lovituri cu ul și picioarele, trântindu-l jos în marginea dreaptă a drumului și împingându-l apoi în șanțul pe marginea drumului în care se afla apă și trestie.

Cei trei cetățeni de etnie rromă identificați în persoana martorilor, și și-au aruncat, la un moment-dat privirea în urmă și au remarcat că taximetristul îl scosese afară din nou din mașină pe însoțitorul său și începuse din nou să-l ia la bătaie cu ul și picioarele, astfel că au oprit caii și s-au întors la locul evenimentului pentru a sări în ajutorul victimei, strigând la inculpat: "ce face măi, omori omul". -se, aceștia au remarcat că agresorul pusese victima pe, se situase pe spatele acesteia și îi apăsa capul în apa aflată pe fundul șanțului cu intenția de a-i suprima viata, prin înec.

Văzând apropierea celor trei martori oculari, inculpatul a lăsat victima și a alergat înspre autoturism urcând apoi la volanul acestuia și dispărând de la fața locului, după ce în prealabil acoperise victima cu trestia din marginea șanțului.

În momentul în care au ajuns în dreptul victimei, cei trei martori l-au scos pe G din canalul de irigații, după care martorul a sunat la numărul de urgență 112, folosind telefonul mobil al victimei. După sosirea la fața locului, partea vătămată a fost transportat de urgență și internat la Spitalul Județean T, unde s-a procedat la realizarea unei intervenții chirurgicale, la secția neurochirurgie.

Potrivit dispozițiilor art.144 prin Cod Penal săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.

Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.174 alin.1 Cod Penal, din punct de vedere obiectiv, infracțiunea de omor se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unei persoane.

În consecință, s-a putute observa faptul că infracțiunea de omor se consumă în momentul în care se produce rezultatul socialmente periculos, adică decesul victimei, întrucât în situația în care executarea activității de ucidere a fost întreruptă, neducând la producerea efectului, fapta constituie tentativă.

Tentativa nefiind altceva decât o formă a activității infracționale, situată în faza de executare a infracțiunii, între începutul executării acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective și producerea rezultatului socialmente periculos, având în vedere probele administrate în cauză, instanța a constatat că fapta inculpatului de a încerca să suprime viața părții vătămate G, prin aplicarea mai multor lovituri cu un în zona capului și prin rostogolirea victimei într-un canal cu apă, unde a fost așezată cu fața în jos, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, numitul punând în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executarea fiind întreruptă datorită intervenției martorilor, și.

În primul rând instanța constatat că atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a adoptat o poziție nesinceră, schimbându-și declarațiile de mai multe ori și încercând să inducă în eroare organele judiciare.

Inculpatul a fost audiat pentru prima dată în ziua de 22.02.2008 când a afirmat faptul că îl cunoștea pe G, pe care l-a cunoscut la piața din comuna. În acel moment, inculpatul a recunoscut faptul că la data de 08.02.2008 a transportat victima cu taxiul până la, unde l-a așteptat timp de aproximativ o oră. La întoarcere, partea vătămată i-ar fi spus că a întreținut relații sexuale cu o femeie și că a avut o altercație cu o altă persoană, inculpatul precizând că a observat faptul că numitul G sângera, dar nu a putut să-și dea seama unde era situată rana. Inculpatul a încheiat indicând faptul că a lăsat partea vătămată lângă niște buticuri, după care nu l-a mai văzut.

Este de subliniat faptul că inculpatul și-a menținut poziția și la data de 26.03.2008, când a fost audiat din nou în prezența unui apărător ales.

Aceste declarații ale inculpatului sunt însă contrazise de celelalte probe administrate în cauză.

Sub acest aspect au putut fi observate declarațiile părții vătămate. Fiind audiat, Gam enționat faptul că la data de 08.02.2008 inculpatul l-a sunat și i-a propus să-i vândă mai multe pachete de țigări la un preț foarte bun. Este de subliniat faptul că acest aspect este confirmat și de martorul, soția părții vătămate, care a indicat faptul că în ziua incidentului, în jurul orei 16, 20, partea vătămată i-a transmis că a fost contactat de o persoană care i-a propus să-i vândă niște țigări, lucru pe care soțul său l-a acceptat.

Partea vătămată a continuat afirmând că nu avea bani, astfel încât a fost nevoit să se împrumute de la fiica sa, martorul, de la care a primit suma de 500 euro.

Și această susținere a părții vătămate a fost confirmată de martorii și. Soția părții vătămate a precizat că numitul G nu avea bani pentru a cumpăra țigările, astfel că i-a cerut o sumă cu împrumut fiicei sale, care, la rândul ei, a învederat organelor judiciare faptul că tatăl său s-a împrumutat de la ea cum suma de 500 euro pentru a cumpăra niște țigări.

Partea vătămată a declarat faptul că s-a înțeles cu inculpatul să se întâlnească la ieșirea din localitatea spre, loc până la care s-a deplasat cu propria mașină. După ce s-au întâlnit, a urcat în autoturismul condus de către inculpate, plecând în direcția, unde inculpatul a afirmat că se află țigările. La un moment dat, la ieșirea din localitatea, inculpatul a oprit autoturismul, a coborât din mașină și s-a deplasat la portbagaj. Partea vătămată a continuat menționând că i-a cerut să caute un telefon în torpedoul autoturismului, iar când s-a aplecat a simțit o lovitură puternică în cap. În același timp, inculpatul a observat faptul că din sens opus se apropia o căruță în care se aflau mai multe persoane, motiv pentru care a deplasat autoturismul puțin mai în față, oprind din nou. Partea vătămată a menționat că inculpatul a coborât din mașină, s-a deplasat la portiera din partea dreaptă față, și l-a tras afară din mașină, după care i-a aplicat mai multe lovituri cu ul în cap. Inculpatul a continuat să-l lovească și cu picioarele până s-a rostogolit într-un șanț cu apă situat la marginea drumului. Ajuns în apă, partea vătămată a precizat că inculpatul s-a urcat cu picioarele pe spatele său, ținându-i capul în apă, fiind salvat doar de intervenția persoanelor care se aflau în căruță, care au strigat la inculpat, determinându-l pe acesta să se urce în mașină și să fugă de la locul incidentului.

Declarațiile părții vătămate au fost coroborate și cu alte probe administrate în cauză.

Astfel, potrivit procesului verbal de recunoaștere din grup existent la dosarul de urmărire penală, la data de 21.02.2008 partea vătămată G l-a recunoscut pe inculpat ca fiind cel care la data de 08.02.2008 l-a agresat în modalitatea indicată mai sus, martorii A și atestând faptul că acest act procedural s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale.

Apoi au fost audiate în cauză persoanele care se aflau în căruța care a trecut pe lângă autoturismul inculpatului, respectiv martorii, și.

În cursul urmăririi penale, fiind audiat la data de 19.02.2008, martorul a precizat că în ziua incidentului se întorcea împreună cu ceilalți doi martori de la, mergând spre casă, în direcția, la un moment dat a văzut în fața sa un taxi oprit pe partea dreaptă a drumului, pe sensul opus deplasării sale. A observat faptul că șoferul taxiului îl lovea pe celălalt pasager. În momentul în care a observat apropierea lor, șoferul a băgat partea vătămată în mașină, după care s-a urcat la volan, a demarat și a trecut pe lângă ei. La scurt timp după aceea, s-a uitat înapoi și a observat faptul că șoferul a tras partea vătămată afară din mașină, continuând să-l lovească. În aceste condiții, martorul a afirmat că ei trei au intervenit, strigând la taximetrist să lase în victima și alergând în direcția lui. Cu cât s-au apropiat mai mult, au văzut că agresorul stătea peste victimă, care era căzut cu fața în jos în canalul cu apă de pe marginea drumului. Martorul a încheiat, arătând că atunci când a constatat că se apropie, agresorul s-a urcat în mașină și a fugit.

Aceleași aspecte au fost relatate și de martorii și cu ocazia audierii lor la datele de 08.02.2008 și 19.02.2008.

Este de subliniat faptul că toți cei trei martori au precizat că victima a fost găsită cu tot corpul în apa situată în șanțul de pe marginea drumului, G fiind găsit cu fața în jos, în apă.

De asemenea, cei trei martori au indicat faptul că ei au chemat salvarea la fața locului, iar după ce victima a fost scoasă din canal, le-a povestit că s-a întâlnit cu acel taximetrist, pe care ulterior l-a recunoscut în persoana inculpatului, pentru a cumpăra de la acesta niște țigări, motiv pentru care se deplasau spre.

Fiind audiați în cursul cercetării judecătorești, la termenele judecată din 21.11.2008 și 12.01.2009, martorii, și au menționat că își mențin declarațiile date în cursul urmăririi penale. Este adevărat faptul că martorii nu și-au mai amintit anumite aspecte pe care le-au relatat în cursul urmăririi penale, însă acest lucru se poate datora trecerii timpului, lipsei de experiență a martorilor și nivelului lor de pregătire. Pe de altă parte, instanța a reținut că în esență declarațiile celor trei martori din cursul urmăririi penale sunt identice cu declarațiile lor din cursul cercetării judecătorești, persoanele în cauză evidențiind faptul că au asistat la agresarea părții vătămate de către inculpat.

Este de subliniat faptul că toți cei trei martori au precizat că victima a fost găsită cu tot corpul în apa situată în șanțul de pe marginea drumului, G fiind găsit cu fața în jos, în apă.

De asemenea, cei trei martori au indicat faptul că ei au chemat salvarea la fața locului, iar după ce victima a fost scoasă din canal, le-a povestit că s-a întâlnit cu acel taximetrist, pe care ulterior l-a recunoscut în persoana inculpatului, pentru a cumpăra de la acesta niște țigări, motiv pentru care se deplasau spre.

După cum s-a arătat deja, partea vătămată a indicat faptul că inculpatul l-a lovit în cap, de mai multe ori, cu un. Este esențial faptul că acest a fost găsit la fața locului de către martorii, și, care l-au predat organelor de cercetare penală. În acest sens au putut fi observate atât declarațiile celor trei martori, cât și procesul verbal de cercetare la fața locului, în cuprinsul căruia organele de urmărire penală au consemnat faptul că la locul incidentului a fost găsit un tip zidărie din material metalic ce prezenta mai multe de sânge.

Totodată, împrejurarea că victima a fost agresată după ce a fost trasă afară din mașină rezultă și din aceea că, potrivit aceluiași proces verbal de cercetare la fața locului, vegetația din canal în dreptul locului unde a fost găsit ul este culcată la pământ, iar în canal, pe vegetație, se observau mai multe de sânge.

În contextul în care, după cum s-a arătat deja, inculpatul a negat faptul că partea vătămată ar fi fost agresat în momentul în care se afla în autoturismul său, organele de urmărire penală au procedat la verificarea interiorului acestui autoturism. Potrivit procesului verbal de examinare existent la dosarul de urmărire penală, în interiorul mașinii, au fost găsite mai multe urme de sânge. Astfel de urme au fost descoperite în partea față, pe plafon, urmele având aspectul unor stropi. Pe scaunului din partea dreaptă față au fost descoperite două de sânge, iar după scoaterea husei, organele de cercetare penală au mai găsit două de sânge. În același timp, pe plafonul din partea dreaptă față s-au descoperit mai mulți stropi de sânge.

Toate aceste urme, precum și urmele de sânge descoperite pe ul ridicat de la fața locului și de pe vegetația uscată de pe malul canalului de irigare, au fost supuse unor analize de laborator. Potrivit raportului de expertiză nr.- din data de 14.05.2008, întocmit de IGPR - Institutul de Criminalistică - Serviciul Expertize Biocriminalistice, probele prelevate de pe ul găsit la fața locului sunt constituie din sânge uman, sângele provenind de la partea vătămată Aceleași concluzii s-au desprins și în ceea ce privește probele prelevate de pe vegetația uscată de pe malul canalului de irigare. De asemenea, experții au stabilit că probele prelevate de pe plafonul dreapta față al autoturismului condus de inculpat (cele cu aspect de stropi), sunt constituite din celule epiteliale care provin de la partea vătămată

Or, toate aceste aspecte contribuie la formarea convingerii instanței că partea vătămată a fost lovit cu ul în cap în interiorul autoturismului, ceea ce a condus la împroșcarea plafonului mașinii cu stropi de sânge, agresiunea cu același obiect contondent continuând și afară, pe marginea șoselei, în dreptul canalului de irigații.

Ținând seama de poziția inculpatului, organele de urmărire penală au procedat la verificarea comportamentului simulat al acestuia. Or, potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr.65.956 din data de 23.04.2008 întocmit de IPJ T - Serviciul Criminalistic, la întrebările relevante, răspunsurile inculpatului au evidențiat reacții specifice comportamentului simulat al inculpatului.

Abia în urma administrării tuturor acestor probe inculpatul a înțeles să-și schimbe poziția, recunoscând în parte existența unui incident în cursul căruia a agresat partea vătămată. Fiind audiat din nou la data de 04.06.2008, inculpatul a menționat că în cursul deplasării spre, a fost deranjat de anumite remarci ale părții vătămate. Atunci a oprit mașina și i-a cerut victimei să coboare. Acesta a refuzat și a încercat să-l lovească cu ul găsit la fața locului. Inculpatul a menționat el doar s-a apărat, fiind lovit la mână de către partea vătămată. La un moment dat lui Gis -a făcut rău, astfel încât l-a stropit pe față cu apă. Apoi partea vătămată a coborât din mașină, iar el a plecat, însă uitându-se în spate în oglinda retrovizoare a observat faptul că victima a căzut la pământ. Atunci s-a oprit și s-a deplasat cu o sticlă cu apă până în dreptul victimei, după care s-a speriat de strigătele martorilor și, care se apropiau, astfel că a fugit. În final, inculpatul a recunoscut faptul că el a cauzat victimei leziunile constatate la examinarea medico-legală, fără însă a-și putea explica mecanismul de producere a acestora întrucât nu-și amintea să fi lovit victima cu ul în cap.

Inculpatul și-a păstrat aceeași poziție și în cursul cercetării judecătorești.

După cum s-a arătat deja, declarațiile inculpatului au fost contrazise de celelalte probe administrate în cauză, care au fost analizate mai sus. Inculpatul, deși a relatat că a fost lovit de partea vătămată, nu a prezentat nicio dovadă în acest sens. În același timp, el nu a putut oferi o explicație plauzibilă și rezonabilă în legătură cu modul în care sângele părții vătămate a ajuns pe ul găsit la fața locului, pe plafonul autoturismului, pe vegetația din jurul canalului de irigații, în legătură cu modul în care corpul victimei a ajuns în canalul cu apă și nici în ceea ce privește motivele care i-au determinat pe martorii și să se deplaseze în fugă în direcția sa, strigând și determinându-l să plece în grabă de la locul incidentului. Chiar și în situația în care inculpatul s-ar fi speriat de cei trei martori, avea obligația să se adreseze organelor de poliție pentru lămurirea incidentului în care a fost implicat, lucru pe care nu l-a făcut, preferând să abandoneze victima la marginea drumului, în stare de semiconștiență.

La stabilirea vinovăției inculpatului instanța a ținut seama și de împrejurarea că între activitatea desfășurată de inculpat și leziunile cauzate victimei există un raport de cauzalitate, fiind evident că fără loviturile aplicate de inculpat, aceste leziuni nu s-ar fi produs. În acest sens pot fi observate concluziile examenului medico-legal preliminar efectuat la data de 09.02.2008 de către IML T, în momentul internării victimei la Spitalul Județean T numitul G prezentând un traumatism cranio-facial și craniocerebral, leziunile putând data din ziua de 08.02.2008 și putând fi rezultatul lovirii directe și repetate cu un corp dur.

Aceste concluzii au fost confirmate și prin raportul de constatare medico-legală nr.518/25.02.2008 al IML Potrivit acestui raport, la examinarea medico-legală victima Gap rezentat leziuni la față, cap, mâini, palme, și genunchi, leziuni care pot data din ziua de 08.02.2008, care pot fi rezultatul lovirii directe și repetate cu un corp dur ( leziunile de la cap - lovituri aplicate cu ul) sau lovirii de un corp/plan dur (leziunile de la nivelul membrelor - prăbușirea la pământ și rostogolirea în canalul de irigații), și pentru vindecarea cărora au fost necesare 45 zile de îngrijiri medicale.

Văzând dispozițiile art.152 lit.a Cod Penal, din care rezultă că o faptă este considerată săvârșită în public, atunci când a fost comisă într-un loc întotdeauna accesibil publicului, indiferent dacă a fost sau nu prezentă vreo persoană, și luând în considerare împrejurarea că incidentul a cărui victimă a fost partea vătămată a avut loc pe șoseaua care leagă localitățile și, un loc întotdeauna accesibil publicului, instanța a apreciat că în prezenta cauză sunt îndeplinite și cerințele prevăzute de art.175 alin.1 lit.i

Cod Penal

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă. Este evident că inculpatul a avut reprezentarea socialmente periculoasă a faptei sale, în condițiile în care a lovit cu ul o persoană, de mai multe ori, într-o zonă vitală a corpului, după care a aruncat victima, cu fața în jos, într-un canal cu apă. În acest sens inculpatul a cunoscut împrejurarea că prin actele sale poate provoca moartea victimei și chiar dacă este posibil să nu fi urmărit producerea acestui rezultat, totuși el a acceptat posibilitatea producerii sale, motiv pentru care instanța a reținut intenția indirectă ca modalitate a vinovăției.

Pentru aceste considerente, ținând seama și de prevederile art.175 alin.2 Cod Penal, instanța a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, urmând ca la individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată să țină seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social deosebit, prin actele sale numitul aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la viață.

La stabilirea pedepsei instanța a luat în considerare și persoana inculpatului. Este adevărat faptul că inculpatul se află la prima abatere de acest gen, el nefiind cunoscut cu antecedente penale. De asemenea, potrivit declarațiilor martorului, fosta prietenă a inculpatului, acesta nu a creat niciodată probleme, ea cunoscându-l ca o persoană respectuoasă și pozitivă.

Însă, după cum s-a evidențiat mai sus, inculpatul a adoptat o poziție procesuală nesinceră, încercând să inducă în eroare organele judiciare. În același sens, s-a putut constata că potrivit referatului de evaluare întocmit de pe numele inculpatului, referat care are la bază și afirmațiile soției numitului, acesta este o persoană conflictuală, impulsivă, care devenea agresiv verbal la cea mai mică provocare. Inculpatul mai este caracterizat ca fiind, în relațiile cu persoanele din afara familiei, sociabil și un bun interlocutor, însă, pentru satisfacerea propriilor interese, nu ezita să devină persuasiv și manipulator.

Instanța reținut că inclusiv în momentul discuțiilor purtate cu consilierul de probațiune, inculpatul a adoptat o atitudine contradictorie, încercând să-și creeze o imagine de sine pozitivă, dar, în același timp, neputând explica cum, dintr-o persoană pacifistă, a acționat cu impulsivitate, aspecte reliefate în cuprinsul referatului de evaluare.

Raportându-se la toate aceste aspecte, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 Cod Penal, observând și prevederile art.21 alin.2 Cod Penal, instanța a constatat ca fiind necesară aplicarea unei sancțiuni privative de libertate orientată spre minimul special, respective 8 ani închisoare.

Instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 referitoare Cod Penal la pedeapsa accesorie, urmând ca inculpatului să-i fie interzisă, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b Instanța Cod Penal a apreciată că interzicerea drepturilor electorale de a alege sau a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viață al oricărei persoane, nu este în măsură nici să-și exprime punctul de vedere referitor la modalitatea în care sunt conduse treburile statului, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.

În baza art.65 alin.1 și 2.Cod Penal raportat la art.66 instanța Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, motivele fiind identice cu cele prezentate în cazul pedepsei accesorii.

În temeiul art.350 instanța C.P.P. a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv.

În temeiul art.334 instanța C.P.P. a respins cererea inculpatului, formulată prin apărătorul său, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat Cod Penal la art.174, 175 alin.1 lit.i în Cod Penal infracțiunea prevăzută de art. 182 alin.2

Cod Penal

Este posibil ca inculpatul să nu fi urmărit să provoace moartea victimei, însă, raportat la împrejurarea că a lovit o persoană cu un, de mai multe ori, instrument care, în condițiile în care lovitura aplicată în zona capului, este să producă moartea, s-a putut constata că inculpatul a acceptat, cel puțin, producerea acestui rezultat periculos. În același sens poate fi interpretat comportamentul inculpatului și în ceea ce privește rostogolirea victimei în canalul cu apă, unde partea vătămată a fost așezat cu fața în jos. De asemenea, după ce victima a fost abandonată în canalul de irigații, iar inculpatul s-a urcat la volanul autovehiculului părăsind în grabă locul incidentului, el nu a întreprins nimic pentru a-l ajuta pe numitul G, ceea ce a condus la concluzia că a acceptat posibilitatea ca victima să moară datorită acțiunii sale.

Totodată, împrejurarea că potrivit raportului de constatare medico-legală vătămările suferite nu au fost de natură a-i pune victimei viața în pericol, nu are relevanță asupra încadrării juridice a faptei. Loviturile inculpatului au fost aplicate în zona capului, o zonă vitală a corpului, iar faptul că acțiunile inculpatului nu au produs moartea victimei s-a datorat unor împrejurări independente de voința acestuia, fiind evident că numitul a lovit cu ul la întâmplare, vizând zona capului, ceea ce presupune și acceptarea de către acesta a posibilității producerii unor consecințe tragice, inclusiv moartea victimei.

În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța a reținut că s-au constituit părți civile în cauză partea vătămată G, cu suma de 200.000 lei daune morale și 7.500 lei daune materiale, precum și Spitalul Clinic Județean de Urgență T cu suma de 2820, 01 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale victimei.

Potrivit dispozițiilor art.998 civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.1169 civ. cel care formulează o cerere în fața instanței trebuie să o dovedească.

În conformitate cu raportul de constatare medico-legală existent la dosarul de urmărire penală, pentru vindecarea leziunilor suferite de către victimă ca urmare a acțiunilor inculpatului, au fost necesare un număr de 45 de zile de îngrijiri medicale. Aceste îngrijiri au presupus și efectuarea mai multor investigații medicale, precum și achiziția de medicamente sau de servicii medicale de specialitate. Partea civilă a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri (chitanțe și bonuri fiscale) care certifică faptul că datorită actelor inculpatului a suferit un prejudiciu, reprezentând sumele de bani pe care a fost nevoit să le plătească pentru a-și ameliora starea de sănătate (medicamente și servicii medicale), prejudiciu care trebuie reparat, motiv pentru care instanța a acordat suma de 2306, 45 lei cu titlu de daune materiale.

La dosarul cauzei au fost depuse mai multe bonuri fiscale privind achiziționarea de benzină, partea civilă G solicitând obligarea inculpatului la plata contravalorii acestora. Din înscrisurile medicale existente la dosar, rezultă că partea civilă a fost internat la T în perioadele 09.02 - 20.02.2008 și 03.04 - 07.04.2008. În consecință, la calculul daunelor materiale au fost avute în vedere doar acele bonuri fiscale care atestă faptul că în perioada în care partea civilă a fost internată la Taf ost achiziționat combustibilul aferent acestui transport, fiind necesară prezența sa sau a familiei sale la Celelalte bonuri fiscale reprezentând achiziția de combustibil nu au legătură cu cauza, privind cheltuieli care nu au fost ocazionate de inculpat.

De asemenea, partea civilă a depus la dosarul cauzei contractul de credit nr.-/26.03.2008 încheiat între Bank SA și Asociația Familială G "". Analizând acest contract de credit, instanța a constatat că acest credit în valoare de 25.000 lei a fost acordat Asociației Familiale și nu părții civile, iar pe de altă parte creditul a fost acordat pentru capital de lucru sau alte investiții. În consecință, instanța a constatat că acest contract de creditare nu are legătură cu fapta ilicită a inculpatului, motiv pentru care și aceste pretenții civile au fost respinse.

Martorii și au învederat instanței faptul că fiecare dintre ei au acordat soției părții civile câte un împrumut în valoare de 1.000 euro, împrumuturi care au fost restituite. Instanța a reținut faptul că acordarea acestor împrumuturi nu a fost contestată de inculpat, însă partea civilă nu a prezentat nicio dovadă din care să rezulte că banii împrumutați au fost folosiți pentru a contribui la însănătoșirea sa ca urmare a agresiunii inculpatului, motiv pentru care și sub acest aspect pretențiile părții civile au fost respinse.

În ceea ce privește daunele morale solicitate, luând în considerare probele administrate în cauză, instanța a constatat că inculpatul, prin fapta sa ilicită de încerca să suprime viața unei persoane, cu certitudine a cauzat victimei prejudicii de natură morală, constând în suferințele atât fizice, cât și psihice determinate de producerea unei infirmități fizice permanente, în imposibilitatea de a participa pentru o perioadă îndelungată de timp la viața socială. În consecință, aceste prejudicii trebuie reparate, motiv pentru care, în baza art.14 raportat C.P.P. la art.346 instanța C.P.P. a obligat inculpatul la plata sumei de 30.000 lei daune morale în favoarea părții civile G, restul daunelor morale au fost respinse întrucât întinderea prejudiciului nu justifică acordarea acestora în întregime.

Totodată, în temeiul art.313 din Legea nr.95/2006 inculpatul a obligat la plata despăgubirilor materiale către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență T, reprezentând contravaloarea cheltuielilor determinate de internarea victimei în perioadele 09.02 - 20.02.2008 și 03.04 - 07.04.2008.

În temeiul art.353 raportat C.P.P. la art.163 instanța C.P.P. a respins cererea părții civile G privind instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpatului întrucât, potrivit adreselor nr.9430/03.12.2008 a Primăriei și nr.5291/16.12.2008 a Primăriei, inculpatul nu figurează în evidențe ca fiind deținător de bunuri mobile sau imobile.

În baza art.118 alin.1 lit.b Cod Penal instanța a dispus confiscarea de la inculpat a unui de zidărie din metal având mânerul din plastic de culoare neagră în lungime totală de 31 cm și de 27 cm, iar în temeiul art.109 alin.5 a C.P.P. dispus restituirea către inculpat a unei huse pentru scaunul din dreapta față a autoturismului cu nr. de înmatriculare - din material textil de culoare gri deschis, având marginile din vinilin de culoare neagră.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul și partea civilă.

Inculpatul a criticat sentința penală pentru netemeinicie, întrucât nu a intenționat să suprime viața victimei, conflictul fiind spontan. Prin motivele de apel descrise la dosar inculpatul, prin apărătorul ales a invocat incidența dispozițiilor art. 44, legitima apărare, cauză care înlătură caracterul penal al faptei. S-a solicitat în subsidiar schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prevăzută de art.182 Cod penal, susținându-se că raportul medico- legal întocmit în cauză concluzionează că viața victimei nu a fost pusă în primejdie.

Partea civilă a criticat sentința penală tot pentru netemeinicie, constând în cuantumul redus al pedepsei aplicată, raportat la gravitatea faptei și la cuantumul redus al despăgubirilor morale acordate.

Ambele apeluri nu sunt fondate pentru motivele care vor fi analizate în continuare, urmând a fi respinse.

Atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a avut o comportare nesinceră.

În declarația de la fila nr.39 verso dosar urmărire penală, inculpatul precizează: " Am recunoscut că acesta avea în mâna dreaptă un despre care mi-a spus că-l avea ca suvenir", iar în declarația dată astăzi în apel, inculpatul precizează: " a luat un ce se afla sub preșul scaunului din față și m-a lovit la mâna la baza degetului mare "

În declarația existentă la fila nr.46 verso dosar de urmărire penală, partea vătămată G precizează: " la circa 3 km de la ieșirea din spre s-a dat jos din autoturism, s-a dus la portbagaj. în momentul în care eu m-am aplecat în față, în acel scop am simțit o lovitură puternică în partea occipitală posterioară stânga a capului, urmare cărui fapt mi-am pierdut cunoștința Menționez că ul și mânerul era din fier și mi-a aplicat lovituri puternice cât a putut.".

Rezultă așadar nesinceritatea inculpatului care a susținut inițial că ul- corp delict folosit la aplicarea loviturilor în regiunea capului părții vătămate, a fost primit de acesta din urmă, ca "suvenir", în realitate, el aparținând inculpatului și pentru a-l lua din portbagajul autoturismului a oprit, așa cum precizează partea vătămată "la circa 3 km de la ieșirea din "

Nesinceritatea inculpatului este dovedită și de conținutul declarațiilor date în faza urmăririi penale. Astfel în declarația de la fila nr.41 verso- dosar de urmărire penală, acesta precizează: " să precizez că ul cop delict, îmi aparține mie și a rămas întâmplător la locul în care a fost descoperită victima".

În aceeași declarație, inculpatul precizează: " Nu îmi explic cauzarea leziunilor grave asupra victimei, în mod cert, eu le-am produs, însă nu-mi amintesc să-l fi lovit cu ul în cap. Nu mai mențin declarațiile anterioare prin care nu am recunoscut aceste fapte descrise mai sus.".

Cu privire la intenția inculpatului de a suprima viața victimei prin înec, partea vătămată precizează, în declarația de la fila nr.46 verso, dosar de urmărire penală: " După ce am căzut jos, acesta mi-a aplicat mai multe lovituri cu picioarele în partea superioară a corpului și capului, până m-am rostogolit în șanțul ce era acoperit circa o J de metru cu apă și trestie. Când am ajuns pe fundul șanțului, acesta m-a pus cu fața în jos în apă, s-a urcat cu genunchii pe spatele meu și m-a ținut cu capul în apă pentru a mă sufoca și îneca, după care m-a abandonat trăgând trestia peste mine, moment în care cetățenii din căruță care treceau spre, s-au reîntors strigând " Ce mă omori omul?".

Inculpatul a declarat apoi: " L-am lăsat pe partea vătămată jos iar eu am urcat în mașină și am plecat spunându-i că nu-l mai duc și practic îl acolo. Am plecat cu autoturismul meu și după 20 metri parcurși am văzut partea vătămată în poziție orizontală și m-am întors să văd ce s- întâmplat cu el cei cu căruța ajunseseră la o distanță de 20- 30 metri de locul unde se afla partea vătămată, s-au întors și ei și mi-au adresat expresii injurioase, aveau în mână, un par și o furcă, m-am speriat de aceștia, am urcat în mașină și am plecat".

Faptul că "cei cu căruța" s-au întors și au adresat inculpatului expresii injurioase iar el s-a "speriat de aceștia", dovedește că cei trei martori au văzut agresiunile exercitate de inculpat asupra părții vătămate și s-au îndreptat spre el în sens de dezaprobare a comportamentului adoptat de acesta.

În declarația de la fila 65 verso, dosar de urmărire penală, martorul ocular precizează: " a văzut că ne apropiem de el și a băgat pe cel lovit în mașină pe scaunul din față stânga și a plecat trecând pe lângă noi. După ce trecut de noi ne-am uitat în spate și am văzut că din mașina oprită șoferul îl trăgea afară pe omul care stătea pe scaun, continua să îl lovească. Noi când am văzut am strigat să îl lase în ", declarație care dovedește că inculpatul nu l-a lăsat pe partea vătămată în poziție verticală, ci după ce l-a tras din autoturism, a continuat să-l lovească, ceea ce a determinat intervenția martorilor.

Așadar, concluziile apărării privind aplicarea prevederilor art. 44 Cod penal, nu sunt întemeiate.

Cu privire la schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 Cod penal, concluziile inculpatului și ale apărării urmează a fi respinse întrucât, obiectul folosit la săvârșirea infracțiunii- ul metalic, zona capului victimei, regiunea capului, intensitatea loviturilor și urmarea acestora defect osos cranian este 12 cm2, coroborate cu concluzia raportului medico- legal potrivit căreia " leziunile de violență nu au pus în primejdie viața victimei( în mod direct și nemijlocit) " dovedesc intenția inculpatului de a ucide, intenție care nu s-a realizat datorită intervenției celor trei martori oculari.

Așa fiind, în baza disp. art. 379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, apelul inculpatului va fi respins ca nefondat.

Apelul părții civile urmează a fi respins și el ca nefondat, în baza art. 379 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, întrucât individualizarea pedepsei aplicată inculpatului s-a făcut cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 Cod penal.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, cuantumul despăgubirilor la plata căruia inculpatul a fost obligat, reprezintă o justă și reală reparare atât a prejudiciului material, cât și a prejudiciului moral suferit de victimă, nefiind justificată majorarea acestor sume.

În baza art. 81 Cod penal, din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului se va deduce în continuare arestul preventiv, iar în baza art. 350 Cod procedură penală rap. la art.160 Cod procedură penală va fi menținută măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, inculpatul și partea civilă, apelanți, vor fi obligați la plata sumei de câte 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge apelurile declarate de inculpatul și partea civilă G împotriva sentinței penale nr.39/PI/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art.350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art.381 Cod procedură penală rap. la art. 88 Cod penal deduce în continuare starea de arest a inculpatului din data de 16.01.2009 la zi.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă fiecare parte recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu partea vătămată și de la comunicare cu inculpatul.

Pronunțată în ședință publică din 19.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

GREFIER,

- -

Red. 24.03.2009; Tehnored.;2ex/02.04.2009

Prima inst.

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

MINUTĂ DECIZIE PENALĂ NR.30/

Ședința publică din data de 19.03.2009

În temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge apelurile declarate de inculpatul și partea civilă G împotriva sentinței penale nr.39/PI/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art.350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 381 Cod procedură penală rap. la art. 88 Cod penal deduce în continuare starea de arest a inculpatului din data de 16.01.2009 la zi.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă fiecare parte recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu partea vătămată și de la comunicare cu inculpatul.

Pronunțată în ședință publică din 19.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711

SECȚIA PENALĂ

DOSAR NR-

COPIA DECIZIEI PENALE NR.30/

Ședința publică din data de 19.03.2009

În temeiul art. 379 pct.1 lit.b Cod procedură penală respinge apelurile declarate de inculpatul și partea civilă G împotriva sentinței penale nr.39/PI/16.01.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.

În temeiul art.350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 381 Cod procedură penală rap. la art. 88 Cod penal deduce în continuare starea de arest a inculpatului din data de 16.01.2009 la zi.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală obligă fiecare parte recurentă la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.

Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu partea vătămată și de la comunicare cu inculpatul.

Pronunțată în ședință publică din 19.03.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

- - - -

Prezenta este conformă cu originalul

Grefier,

Tehnored. 20.03.2009

Președinte:Ion Dincă
Judecători:Ion Dincă, Anca Nacu

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 30/2009. Curtea de Apel Timisoara