Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 31/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr.-
DECIZIA PENALĂ NR. 31/A/2009
Ședința publică din 10 martie 2009
PREȘEDINTE: Țarcă Gabriela președintele secției penale,
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul apelant, fiul lui și, născut la 06 aprilie 1969, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 8/P din 15 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 174 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest, asistat de avocat ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 30 din 28.02.2009, emisă de Baroul Bihor - Cabinet Individual, lipsă fiind partea vătămată intimată.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Instanța, procedează la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar, conform practicii CEDO.
Apărătorul inculpatului apelant, susține apelul, solicită admiterea acestuia, desființarea hotărârii apelate, rejudecarea cauzei și în urma rejudecării să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. În motivarea apelului arată că din probele administrate în cauză nu rezultă intenția directă de aou cide pe victimă, inculpatul i-a aplicat o corecție acesteia cum făcea și de alte ori. Menționează că în data de 18 martie a fost ziua de nume a inculpatului și în dimineața zilei respective i-a trasat martorului niște sarcini, inculpatul cu unchii săi au plecat în localitatea M pentru a cumpăra materiale de construcții. La întoarcere, martorul l-a servit pe inculpat cu, l-a început inculpatul l-a refuzat spunând că au de lucru, după care a acceptat să bea. Victima a consumat și ea un pahar de lichior. S-au dus la bufetul din localitate unde în continuare, toți trei, au consumat băuturi alcoolice. La reîntoarcerea acasă, inculpatul îi cere victimei mâncare, aceasta i-a răspuns că nu a făcut. Inculpatul s-a enervat și a început să o lovească cu pumnii și cu picioarele, după care s-a culcat. După ce s-a trezit a întrebat-o pe victimă dacă dorește ceva, aceasta i-a spus că dorește un pahar cu bere, inculpatul a servit- A mai întrebat-o cum se simte, dacă dorește să o ducă la spital. Victima i-a spus să îi dea un medicament pe care îl lua și altă dată când nu se simțea bine. Inculpatul i-a făcut de mâncare victimei și l-a trimis pe martorul să meargă să cumpere medicamentul respectiv. Martorul nu a venit cu medicamentul, s-a dus la poliție și a relatat ce s-a întâmplat în locuința inculpatului. Organul de poliție a anunțat salvarea și s-au dus la locuința inculpatului unde au constatat decesul victimei. Inculpatul a recunoscut că a lovit victima, dar nu a intenționat să o omoare. Moartea s-a produs pe fondul culpei. Inculpatul mai arată că poate fi condamnat la o pedeapsă mai mare, dar nu pentru infracțiunea de omor.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat, a se menține ca legală și temeinică hotărârea apelată. Arată că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, întrucât din probele administrate în cauză e dovedită comiterea de către inculpat a infracțiunii de omor. A se vedea regiunea în care a fost lovită victima, poziția acesteia, căzută la pământ, conduita ulterioară a inculpatului.
Instanța, pune în discuția părților starea de arest preventiv a inculpatului.
Apărătorul inculpatului apelant solicită a nu se mai menține starea de arest preventiv a inculpatului.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de menținere a stării de arest preventiv a inculpatului.
Inculpatul apelant, în ultimul cuvânt, solicită schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. Arată că își însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 8/P din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza articolului 174 Cod penal cu aplicarea articolului 37 litera b cod penal, a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 6 aprilie 1969 în loc. O, jud. B, CNP -, cetățean român, studii medii, ocupația zidar, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, doi copii minori, recidivist, domiciliat in loc. O,-.3, jud. B, la o pedeapsă de:
-12 ani închisoare cu aplicarea articolului 71 și 64 literele a,b,d și e Cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 literele a,b,d și e Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
În baza articolului 350 Cod procedură penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza articolului 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestului preventiv de la 19 martie 2008 la zi.
S-a constatat că partea civilă nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza articolului 118 litera b cod penal s-a dispus confiscarea corpurilor delicte ridicate de la inculpat, predate și înregistrate la poziția 30/08.04.2008 în registrul de corpuri delicte Tribunalului Bihor.
În baza art. 191 aliniatul 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bihor, examinând actele și lucrările dosarului, respectiv procesul verbal de consemnare a denunțului oral, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto, raportul de constatare medico-legală a cauzei morții, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatului, instanța a reținut următoarele:
În data de 19.03.2008, organele de poliție au fost sesizate cu privire la faptul că la locuința cu nr. 10 din localitatea se află decedată numita și că prezintă semnele unei morți violente. Urmare a cercetărilor efectuate s-a stabilit că în data de 15.03.2008 inculpatul a plecat la o casă din com. care este a unchiului său din Ungaria, împreună cu concubina și cu martorul și au început să facă renovări la casa respectivă, iar în data de 18.03.2008, inculpatul a plecat la M împreună cu unchii săi și, după materiale de construcții necesare precum și a rezolva problema curentului electric, lăsându-i acasă pe concubină și pe martorul. Din M, inculpatul declară că, a sunat-o pe concubină de mai multe ori pe telefonul mobil însă aceasta nu a răspuns astfel că a intrat la bănuieli. Au ajuns acasă după ora 14.00, și după ce au descărcat materialele de construcții aduse, unchii săi au venit la O, iar inculpatul a rămas la cu concubina și cu martorul . Au mers la bufet unde au consumat băuturi alcoolice iar după ce s-au întors la locuința în cauză, inculpatul a luat-o la întrebări pe concubina sa de ce nu i-a răspuns la telefon și presupunând că au întreținut relații sexuale în lipsa lui, a luat-o la bătaie, în prezența martorului.
Inculpatul a recunoscut că a bătut-o cu pumnii și cu picioarele trântind-o la pământ apoi a luat un picior de la un scaun cu care a bătut-o peste corp, lovind-o pe unde a nimerit, inculpatul a susținut că în cursul dimineții următoare a întrebat-o pe concubină cum se simte, iar aceasta i-a răspuns că o doare ceva dar speră să-și revină, iar în jurul orei 14.00 l-a trimis pe la farmacie să cumpere ceva medicamente.
Din raportul de constare medico-legală a rezultat că moartea numitei a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic și traumatic consecutiv unui politraumatism cu multiple fracturi hematoame și echimoze. Leziunile s-au produs prin loviri repetate cu corpuri dure(pumn și picioare) posibil și corp dur de formă alungită (băț). Între leziunile descrise și deces există legătură de cauzalitate directă, iar moartea datează din 19.03.2008.
Poziția victimă agresor a fost diferită în timp, astfel: sunt leziuni care pledează pentru poziția victimă în picioare față în față cu agresorul dar și multe leziuni care pledează pentru poziția victimă căzută la pământ și lovită cu picioarele și pumnii de către agresor. Instanța de fond a menționat că potrivit aceluiași raport de constatare medico-legală peretele osos și muscular prezintă fractura coastelor 6 și 7 stânga pe linia axilar posterioară, iar în dreapta sunt fracturate coastele 8 și 9 pe o linie paravertebrală, iar în focarul de fractură musculatura este infiltrată cu sânge.
Această stare de fapt rezultă din coroborarea materialului probator administrat în cauză: procesul verbal de consemnare a plângerii sau a denunțului oral(fila 3 dosar); procesul verbal de cercetare la fața locului + planșe foto (filele 5- 19 dosar ), raportul de constatare medico-legală(filele 23-25 dosar ), declarațiile martorilor, (filele 29-30 dosar ), a cărui declarație a fost citită în instanță în conformitate cu dispozițiile articolului 327 aliniatul 3 Cod procedură penală, (fila 32 dosar p, respectiv fila 38 dosar instanță). La toate acestea se adaugă declarațiile sincere de recunoaștere a inculpatului.
În concret martorul, fiind audiat, a declarat că inculpatul a bătut-o pe concubină în prezența sa, însă el nu a intervenit întrucât nu a vrut să se amestece în familia lor, iar în jurul orelor 14.00 când a fost trimis după medicamente el a mers în satul Petreu la rudele sale, de unde a sunat la 112 anunțând poliția și salvarea despre cele întâmplate.
Martorul a fost anunțat telefonic de către inculpat care i-a comunicat că se află la postul de poliție, datorită unui incident pe care l-a avut cu prietena sa. Cu ocazia vizitei pe care i-a făcut-o în arest, inculpatul i-a relatat martorului că în seara în care a avut loc conflictul cu victima a ajuns într-o stare de ebrietate destul de avansată, pe fondul căreia s-a ajuns la agresarea victimei.
La termenul de judecată din data de 15 ianuarie 2009 inculpatul prin apărătorul său a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 cod penal, cerere pe care instanța de fond a apreciat-o ca nefondată pentru următoarele considerente:
Astfel, la stabilirea intenției cu care a acționat inculpatul trebuie avute în vedere toate împrejurările concrete ale săvârșirii faptei: natura obiectului vulnerant folosit (în speță un picior de la un scaun de lemn), regiunile corpului în care au fost aplicate loviturile (din constatarea medico-legală reținem că moartea s-a datorat șocului hemoragic și traumatic consecvent unui politraumatism cu multiple fracturi, hematoame și echimoze), intensitatea loviturilor și numărul loviturilor aplicate atât cu pumnii și cu picioarele cât și cu piciorul de la scaun, precum și poziția victimă agresor diferită în timp, astfel cum se arată în raportul de constatare medico-legală, precizându-se că cele mai multe leziuni pledează pentru poziția victimă căzută la pământ și lovită cu pumnii și picioarele de către agresor.
Ori, ceea ce deosebește infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, de infracțiunea de omor, este tocmai poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii. În timp ce în cazul infracțiunii prevăzută în articolul 183 cod penal, făptuitorul acționează cu praeterintenție, în cazul infracțiunii de omor acesta acționează numai cu intenție.
În raport de toate elementele mai sus enunțate, instanța de fond a considerat că inculpatul a acționat cu intenția de aou cide pe victima, întrucât a prevăzut rezultantul faptei sale, respectiv decesul acesteia, și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui.
Fapta astfel descrisă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de articolul 174 Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 12 ani închisoare cu aplicarea articolului 71 și 64 literele a,b,d și e Cod penal și interzicerea drepturilor prevăzute de articolul 64 literele a,b,d și e Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară, pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere conform dispozițiilor articolului 72 Cod penal, gradul de pericol social concret al faptei comise, grefat pe modalitatea de săvârșire a acesteia, mijloacele și rezultatul produs, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege, poziția procesuală sinceră a inculpatului, persoana acestuia, recidivist postexecutoriu.
În ceea ce privesc pedepsele accesorii aplicate inculpatului, instanța de fond a apreciat că se impune limitarea conținutului acestora. Astfel, potrivit practicii (a se vedea cazul si Pârcălab contra Romaniei), nu pot fi interzise ab initio toate drepturile prevăzută și pedepsită de articolul 64 Cod penal ca si pedeapsa accesorie, pe durata executării efective a pedepsei privative de libertate de către inculpat, ci doar acele drepturi care se impun vis--vis de natura, felul si gravitatea infracțiunii săvârșite de către acesta, precum și ținând seama de interesele minorului. Ca urmare, după cum am arătat anterior, văzând că inculpatul a suprimat viața soțului actualei sale concubine, apreciem că este necesar a i se interzice acestuia și drepturile părintești, precum și dreptul de a fi tutore sau curator.
Referitor la interzicerea dreptului de a alege, cu titlu de pedeapsă accesorie, este de precizat că este împotriva practicii CEDO (a se vedea cazul Hirst contra Marii Britanii și Irlandei de Nord) restrângerea automată și nediferențiată a drepturilor electorale ale condamnaților la închisoare fără a examina proporționalitatea măsurii de limitare a acestor drepturi fundamentale de la caz la caz. Se impune astfel că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuție în fiecare caz în contradictoriu și după examinarea împrejurărilor dacă interdicția respectă principiul proporționalității.
În cauză, inculpatul a comis o infracțiune de omor, constând în uciderea concubinei sale.
Gravitatea faptei sale relevă că inculpatul nu avea capacitatea de a aprecia valori fundamentale, cum este viața.
Este adevărat că într-o societate democratică și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.
Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață a celor mai apropiați semeni, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei, se impune, în mod rezonabil, concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, instanța de fond a apreciat că este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor electorale, precum și a drepturilor părintești, respectiv dreptul de a fi tutore sau curator, ale inculpatului.
În baza articolului 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului și în baza articolului 88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii si arestului preventiv de la 19 martie 2008 la zi.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a constatat că partea civilă nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza articolului 118 litera b Cod penal s-a dispus confiscarea corpurilor delicte ridicate de la inculpat, predate și înregistrate la poziția 30/08.04.2008 în registrul de corpuri delicte a Tribunalului Bihor.
Reținând culpa procesuală a inculpatului, în baza art. 191 aliniatul Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000 RON, cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate și în baza articolului 334 din Codul d e procedură penală, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea de omor prevăzută de articolul 174 din Codul penal în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de articolul 183 din același cod.
În motivare, inculpatul a arătat că nu a avut intenția de a ucide victima, ci doar de a-i aplica o corecție pentru faptul că aceasta nu i-a făcut mâncare, aspect care l-a enervat atât încât a început să o lovească cu pumnii și picioarele.
Examinând hotărârea atacată prin prisma apelului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor articolului 371 aliniatul 2 din Codul d e procedură penală și articolul 378 din același cod, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică iar apelul declarat de inculpat apare ca nefondat și, în consecință, în baza articolului 379 punctul 1 litera b din Codul d e procedură penală va fi respins ca atare.
Infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de articolul 183 din Codul penal este caracterizată pe plan subiectiv de aplicarea loviturilor cu intenție, producerea rezultatului letal survenind din culpa făptuitorului care nu prevede rezultatul deși în raport cu situația concretă trebuia și putea să-l prevadă ori, dacă-l prevedea, nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce.
În speță, raportul de constatare medico-legală descrie că victima a suferit multiple leziuni interne și externe - echimoze și hematoame ce acopereau 35 - 40% din suprafața corpului, iar în concluziile acestuia se menționează că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic și traumatic consecutiv unui politraumatism cu multiple fracturi, hematoame și echimoze și că leziunile s-au produs prin loviri repetate cu corpuri dure (pumni și picioare), posibil și corp dur de formă alungită (băț), între leziunile descrise și deces existând legătură de cauzalitate directă, poziția victimă agresor fiind diferită în timp, în sensul că sunt leziuni care pledează pentru poziția victimă în picioare față în față cu agresorul dar și multe leziuni care pledează pentru poziția victimă căzută la pământ și lovită cu pumnii și picioarele de către agresor, decesul datând din 19 martie 2008 (filele 23-25 din dosarul de urmărire penală).
Lovirea repetată și cu intensitate a victimei, cu un picior de la un scaun de lemn, cu pumnii și picioarele asupra unor zone vitale ale corpului - cap, torace -, cu consecința unor numeroase echimoze și hematoame, iar după ce aceasta a căzut la pământ inculpatul a continuat să-i aplice lovituri cu picioarele peste întreg corpul, impun concluzia că acesta a acționat cu intenția de a ucide, fapta constituind infracțiunea de omor și nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte.
Inculpatul a avut reprezentarea rezultatului acțiunii sale agresive, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat ca rezultat posibil.
În consecință, fapta săvârșită de inculpat constituie infracțiunea de omor, prevăzută de articolul 174 din Codul penal, iar nu aceea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de articolul 183 din același cod care se caracterizează sub aspectul laturii subiective, prin intenție depășită ceea ce, în cazul examinat nu poate fi reținut.
Așa fiind, apelul inculpatului va fi respins ca nefondat în condițiile articolului 379 punctul 1 litera b din Codul d e procedură penală.
În baza articolului 160/b din Codul d e procedură penală va menține măsura arestării preventive a inculpatului și va deduce arestul preventiv până la zi.
În baza articolului 192 aliniatul 2 din Codul d e procedură penală, apelantul va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct. l lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de inculpatul apelant, împotriva sentinței penale nr. 8/P din 15 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în apel.
În baza art. 160/b Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul arestat și partea vătămată lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
decizie - /19.03.2009.
Judecător fond
3 ex./19.03.2009,
Președinte:Țarcă GabrielaJudecători:Țarcă Gabriela, Popovici Corina
