Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 32/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.32/
Ședința publică din data de 14 Aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Raluca Elena Șimonescu Diaconu
Judecător: dr. - -
Grefier: -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.03. 1973 în comuna, jud.A, domiciliat în comuna, sat, jud.A, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale numărul 38 din data de 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, în dosarul numărul -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: apelantul - inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale numărul 913 din 03.03.2009 emisă de Baroul Argeș și intimații - părți civile, personal și asistați de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale numărul 37 din 13.04.209 emisă de Baroul Argeș - Cabinet individual, același apărător și pentru intimații - părți civile lipsă - -, G, lipsind și intimații - părți civile Spitalul Clinic de Urgență B, Spitalul Județean A și Spitalul municipal Curtea de
Procedura este legal îndeplinită.
S-a procedat la înregistrarea cauzei cu mijloace tehnice, potrivit dispozițiilor art.304 alin.1 cod procedură penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează completului de judecată că la dosar au fost depuse memorii din partea apelantului - inculpat, prin serviciul registratură.
Potrivit art.172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului apelantului-inculpat să ia legătura cu acesta.
Avocat depune la dosar un memoriu din partea apelantului - inculpat, solicitând avizarea raportului de expertiză medico-legală de către Comisia Superioară de expertizare, apreciind că sunt dubii cu privire la momentul săvârșirii faptei și momentul decesului. Apreciază că între faptă și deces puteau interveni orice alte cauze, deoarece victima chiar dacă a primit acea lovitură și a pierdut sânge era în stare conștientă când a ajuns la spital. Solicită avizarea raportului de expertiză, deoarece urmează a se formula cerere cu privire la schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor, în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a cererii formulată de către apărătorul apelantului - inculpat, ca neconcludentă, întrucât raportul de expertiză medico-legal stabilește exact obiectivele clasice cerute de către organele judiciare, respectiv cauza morții, felul și natura leziunilor constatate, legătura de cauzalitate existentă între leziuni și deces, poziția între agresor și victimă. Deci ceea ce este important pentru încadrarea juridică, este menționat.
Avocat, pentru intimații - părți civile, solicită respingerea probei solicitată de către apărătorul apelantului - inculpat, ca fiind neconcludentă. În raportul de expertiză medico-legal se specifică clar că moartea victimei a fost violentă și s-a produs cu un corp dur înțepător, posibil topor.
Curtea, respinge proba solicitată, ca nefiind utilă și concludentă soluționării cauzei, deoarece concluziile actului medical invocat sunt clare, neexistând nici un dubiu cu privire la cauza decesului, la legătura de cauzalitate dintre fapta imputată inculpatului și deces și de asemenea nu există nici o contradicție între acesta și eventual un act medical întocmit în cauză.
I-au fost aduse în vedere apelantului - inculpat dispozițiile referitoare la exercitarea dreptului la tăcere, iar acesta a precizat că dorește să dea declarație.
S-a luat declarație apelantului - inculpat, potrivit dispozițiilor art.3783Cod procedură penală, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosar.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părților legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a apelantului - inculpat.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de menținere a arestului preventiv, ca fiind legală în raport de infracțiunea comisă și de soluția de condamnare a inculpatului.
Avocat din oficiu, pentru apelantul - inculpat, solicită revocarea măsurii arestului preventiv și luarea acestei măsuri după ce se va termina judecarea definitivă a cauzei. În opinia sa inculpatul nu a avut intenția săvârșirii acestei infracțiuni și nu prezintă pericol public pentru ordinea și liniștea publică.
Apelantul - inculpat având ultimul cuvânt pe starea de arest, arată că nu are nimic de spus.
Avocat, pentru apelantul - inculpat și avocat, pentru intimații - părți civile, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului asupra apelului.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, arată de asemenea, că nu are cereri prealabile de formulat acordării cuvântului asupra apelului.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea apreciază apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Avocat, pentru apelantul - inculpat, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, ca fiind nelegală și netemeinică. De asemenea, solicită schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev.și ped.de art.174 coroborat cu disp.art.175 lit.i Cod penal în infracțiunea prev.și ped.de art.183 Cod penal.
În opinia sa infracțiunile prev.de art.174 până la art.180 Cod penal, chiar dacă sunt infracțiuni intenționate, care aduc atingere foarte gravă relațiilor sociale și respectiv vieții persoanelor în speța de față infracțiunea nu a fost comisă cu intenție. Dacă legiuitorul ar fi avut în vedere faptul că orice lovitură urmată de moartea victimei se încadrează și se înscrie în dispozițiile art.174, 175 Cod penal, nu ar fi prevăzut și disp.art.183 Cod penal, atunci ar fi fost prevăzută doar infracțiunea de omor și pedepsele ar fi fost raportate la aceste fapte.
Din lucrările dosarului, s-a reținut că a fost un conflict spontan și nu rezultă intenția inculpatului de a urmări victima și de a-i aplica lovitura cauzatoare de moarte. La fila 101 în dosarul de cercetare, este declarația numitului -, care a transportat victima la spital care spune: " pe drum fiul victimei l-a întrebat cine la lovit. Acesta i-a spus că ". Deci victima a putut să vorbească cu fiul lui pe drum, era conștient neputându-se spune că lovitura primită a cauzat decesul.
De asemenea, inculpatul a arătat că nu știe dacă l-a lovit el sau fratele său, sens în care apreciază că situația de fapt nu a fost stabilită corect.
Avocat, pentru intimații - inculpați, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și susținut de apărătorul său, ca nefondat, inclusiv cererea cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei, menținerea sentinței penale pronunțată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică. Din toate probele dosarului rezultă cu certitudine intenția inculpatului în comiterea infracțiunii de omor.
Solicită a se avea în vedere că la acest termen este prima dată când inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând a se avea în vedere faptul că atât la urmărirea penală cât și la instanța de fond acesta s-a apărat, mai mult că victima ar fi fost doborâtă de fratele dumnealui, numitul
Din declarația martorei, de la care s-a luat toporul, rezultă faptul că cei doi frați erau în stare avansată de ebrietate, cu toate acestea vroiau să taie lemne. Ei sunt cei care au provocat scandalul, deci nu poate fi vorba de scuza provocării, la început toporul se afla în mâna lui G, acesta l-a împins de un gard și a început să lovească victima. Atunci apelantul - inculpat a luat toporul din gardul unde l-a pus fratele său și a aplicat lovitura victimei. Deci intenția acestuia a fost clară în sensul de a-l omorî, raportat și la zona în care l-a lovit.
Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor ocazionate de proces conform chitanței depusă la dosar.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat, încadrarea juridică fiind legală și din probe rezultă că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide, care potrivit practicii se deduce din natura instrumentului folosit care este de a ucide, respectiv toporul, regiunea anatomică în care a lovit inculpatul, o regiune vitală în zona capului, intensitatea loviturii, în urma căruia victima a căzut inconștiență iar după câteva zile a decedat. Toate aceste elemente caracterizează intenția inculpatului de a ucide.
Apelantul - inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit dispozițiilor art.377 alin.ultim Cod procedură penală, solicită admiterea apelului așa cum a fost susținut și de către apărătorul său.
CURTEA:
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.38 din 30 ianuarie 2009, Tribunalul Argeș, n baza art. 174 alin. 1.pen. rap. la art. 175 alin. 1 lit. i pen. a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14.03.1973 în comuna, jud. A, domiciliat în comuna, sat, jud A, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, la pedeapsa de 20 ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b Cod pen. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.
Pedeapsa se va executa prin privare de libertate conform disp. art. 57 pen.
In baza art. 71 pen. i-au fost interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a și b pen. pe durata executării pedepsei.
In baza art. 350 pen.Cod Penal a menținut starea de arest a inculpatului.
In baza art. 88 pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive, de la 28.12.2007 până la data pronunțării.
In baza art. 346.pen.Cod Penal rap. la art. 14-16.pen.Cod Penal, art. 998-999.civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 8.400 lei către părțile civile, G, și -, toți domiciliați în com. sat jud.A cu titlu de daune materiale și la câte 10.000 lei către fiecare parte civilă, G, și - cu titlu de daune morale.
In baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 45,64 lei către partea civilă Spitalul Județean cu sediul în Pitești-, jud.A și la 6.018,86 lei către Spitalul Clinic de Urgență B, cu sediul în B,--12 sector 4.
S-a luat act că Spitalul Municipal Curtea de A nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
In baza art. 191 alin. 1 pen.Cod Penal a obligat inculpatul la plata sumei de 4.600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 140 lei reprezintă onorariu de avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 13.12.2007 inculpatul, în timpul unui incident în care au fost antrenate mai multe persoane, a lovit, cu intenție, pe G, cu toporul în cap, victima decedând.
Instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului de a aplica victimei o lovitură în cap, folosindu-se de un instrument să producă moartea, caracterizează latura subiectivă a infracțiunii de omor, prin intenția de a ucide.
Față de cele mai sus expuse instanța a reținut că în cauză sunt întrunite sub aspectul laturii obiective și subiective elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prevăzută de art 174 alin. 1 pen. rap. la art. 175 alin. 1 lit. i pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal.
Instanța a apreciat că pedeapsa de 20 de ani închisoare și 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal ce a fost aplicată inculpatului corespunde scopului prevăzut de art. 52 și 57 Cod penal.
Inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, măsură ce a fost dispusă prin încheierea Tribunalului Argeș din data de 28.12.2007 și a fost menținută în timpul judecății.
Față de soluția ce a fost adoptată în prezenta cauză și modalitatea de executare a pedepsei instanța a menținut starea de arest a inculpatului în baza art. 350 Cod procedură penală iar în baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv, de la 28.12.2007 până la data pronunțării.
Cu privire la latura civilă a procesului penal, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 998-999 cod civil, persoana care a săvârșit o faptă ilicită trebuie să repare integral prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia indiferent de caracterul lor iar conform art. 14 alin 5 Cod procedură penală acțiunea civilă poate avea ca obiect și tragerea la răspundere civilă pentru repararea daunelor morale, potrivit legii civile.
În ceea ce privește daunele materiale, din probele administrate în cauză (declarații martori, ) a reieșit că părțile civile au efectuat cheltuieli de înmormântare și pomeniri ulterioare ( la 9 zile, 3 săptămâni, 6 săptămâni, o J de an, și un an ) al căror cuantum se ridică la suma de 8.400 lei (30 milioane cheltuieli de înmormântare și câte 9 milioane pentru fiecare pomenire pomeni așa cum reiese din declarația martorului ).
Prin urmare inculpatul a fost obligat la plata acestei sumei cu titlu de despăgubiri materiale așa cum a reieșit din probele administrate în cauză.
De asemenea cererea de acordare a daunelor morale este pe deplin justificată având în vedere că soția și copiii victimei au suferit în mod incontestabil un prejudiciu nepatrimonial care constă în suferințe psihice produse prin lezarea sentimentelor de afecțiune pe care se prezumă că le aveau față de victimă.
Deși nu se poate compensa prin bani pierderea unei vieți apreciem că trauma psihică cauzată prin pierderea unei persoane dragi poate fi atenuată prin acordarea unei sume de bani cu titlu de daune morale către persoanele prejudiciate în acest mod.
Având în vedere că acest gen de prejudicii se localizează în patrimoniul fiecărei persoane și se apreciază în funcție de suferința încercată, instanța a dispus obligarea inculpatului, la plata 10.000 lei către fiecare parte civilă cu titlu de daune morale.
Spitalul Județean A Spitalul și Spitalul Clinic de Urgență B au solicitat obligarea inculpatului la plata cheltuielilor ocazionate de internarea victimei în aceste unități sanitare.
Având în vedere dispozițiile art. 313 alin 1 din Legea nr. 95/2006 potrivit cărora persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, a obligat inculpatul la plata sumei de 45,64 lei către partea civilă Spitalul Județean A și la 6.018,86 lei către Spitalul Clinic de Urgență
S-a luat act că Spitalul Municipal Curtea de A nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei.
Susține inculpatul că fapta săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
S-a mai arătat că lovitura aplicată victimei de către inculpat nu este cauza exclusivă a decesului victimei.
Examinând hotărârea apelată, atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.371 Cod procedură penală, curtea constată caracterul nefondat al apelului, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prima instanță a reținut correct situația de fapt în baza unor probe concludente, legal administrate și corect interpretate.
probator compus din declarațiile martorilor, G, demonstrează cu prisosință uciderea victimei G de către inculpatul la data de 13.12.2007. Suprimarea vieții victimei s- realizat prin loviri puternice în cap, cu toporul.
De altminteri, inculpatul a recunoscut că lovit victima în timpul unui incident pe care împreună cu fratele său, G l-a avut cu aceasta și martora.
Aceste probe se coroborează cu constatările raportului medico-legal de autopsie A- întocmit de INML B privind moartea victimei.
În actul medical se reține că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo cerebrale, consecința unui traumatism cranio cerebral cu plagă cranio-duro-cerebrală și fractură craniană.
Afirmația inculpatului în sensul că decesul victimei a fost determinat de alte cauze ulterioare incidentului, printre care pierderea în cantitate mare a sângelui și nu lovirea, nu are suport probator, fiind contrazisă de concluziile aceluiași raport medical care relevă legătura de cauzalitate, directă, necondiționată între leziunea traumatică și moartea victimei.
Curtea mai reține că nu există nici un lanț cauzal, fiind exclusă intervenția altor cauze care să fi contribuit la producerea urmării imediate, respectiv decesul victimei, după acțiunea de suprimare a vieții săvârșită de inculpat.
S-a susținut de către inculpat că este necesar a se aviza actul medical întocmit.
În legătură cu aceasta, curtea constată că nu sunt întrunite cerințele art.24 din OG 1/2000 referitoare la avizarea expertizei medico-legale când se constată concluzii contradictorii cuprinse în actele medicale.
În acest sens, se observă că singurul act medical întocmit este cel analizat anterior, nefiind astfel necesară avizarea.
În plus, constatările medicale nu constituie fundament exclusiv al schimbării încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat, din infracțiunea de omor calificat în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Aceasta, deoarece intenția de a ucide este reliefată de toate probele administrate în cauză.
Ar fi lipsit de logică să se susțină că, lovind cu toporul victima, cu putere, în cap, inculpatul nu ar fi urmărit suprimarea vieții acesteia ci doar producerea de leziuni.
Intensitatea loviturii aplicată victimei la cap în timpul conflictului prezentat tot anterior, exclude schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat. Pentru această infracțiune, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa închisorii.
În legătură cu individualizarea judiciară a pedepsei, curtea apreciază că aceasta a fost realizată just, în baza criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal.
În acest sens, au fost valorificate gradul ridicat al pericolului social concret al faptei, persoana inculpatului al cărui temperament agresiv este cunoscut în comunitate, lipsa antecedentelor penale dar și poziția oscilantă adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal.
În mod constant, pe parcursul urmăririi penale și cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii, însă, în fața instanței de apel, a recunoscut că este autorul uciderii victimei.
În raport de toată această argumentație, motivele de apel sunt neîntemeiate iar hotărârea primei instanțe legală și temeinică.
Prin urmare, în baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedura penală, ca fi respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul .
În legătură cu starea de arest preventiv a inculpatului, curtea constată că sunt îndeplinite cerințele articolului 148 lit.f Cod procedură penală, care justifică menținerea măsurii, prin raportarea acesteia la art.350 Cod procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este mai mare de patru ani și există probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. O eventuală lăsare în libertate ar crea o stare de insecuritate la nivelul comunității, inculpatul fiind perceput ca o persoană violentă.
Astfel, subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii preventive privative de libertate.
Un argument în plus în favoarea acestei opinii îl constituie și condamnarea inculpatului prin sentința apelată și menținută prin prezenta decizie, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat pentru care a fost trimis în judecată.
În baza art.88 Cod procedură penală, va fi dedusă în continuare detenția, începând cu data pronunțării sentinței penale și până la data pronunțării deciziei.
Văzând și disp.art.193 și art.192 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 14 martie 1973, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva sentinței penale numărul 38 din data de 30 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - secția penală, ca nefondat.
Menține starea de arest a inculpatului.
Deduce în continuare detenția începând cu data pronunțării sentinței penale și până la data pronunțării deciziei.
Obligă pe apelantul - inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 500 lei, din care 200 lei onorariu avocat din oficiu ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Obligă pe apelantul - inculpat să plătească onorariu de avocat ales în sumă de 1.000 lei conform chitanței numărul 37 din 13.04.2009 către intimații - părți civile - -, G, și.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2009, la Curtea de Apel Pitești Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.:
Tehnored.:
3 ex./ 04.05.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Raluca Elena Șimonescu DiaconuJudecători:Raluca Elena Șimonescu Diaconu, Marius Andreescu
