Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 34/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 34/
Ședința publică din data de 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F, împotriva sentinței penale nr. 248 din 23.06.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns apelantul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr. -/03.11.2009.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a atașat dosarul nr- al Tribunalului Vrancea.
CURTEA constată că inculpatul a fost încarcerat în executarea pedepsei aplicate în prezenta cauză la data de 29 ianuarie 2009.
Apărătorul apelantului inculpat solicită ca instanța să se pronunțe mai întâi cu privire la cererea de repunere în termenul de apel, funcție de care urmează să formuleze alte cereri.
CURTEA pune în discuție cererea formulată de inculpat, prin apărător, privind repunerea în termenul de apel.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 364 Cod procedură penală.
Dimpotrivă, apreciază că apelul declarat de către inculpat în prezenta cauză este tardiv, iar întârzierea nu a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare. Așa cum rezultă din practicaua sentinței penale 248 din 23.06.2008 aflată la fila 81 dosar fond, inculpatul a fost prezent când s-a judecat cauza, situație în care termenul de declarare a apelului curge de la pronunțare.
Chiar dacă s-ar admite că apărătorul inculpatul a declarat greșit apel în numele altei persoane, consideră că apelul ar fi fost tot tardiv declarat și la data când a fost a fost declarat acel apel care a fost respins ca inadmisibil.
Totodată, solicită să se aibă în vedere că atunci când s-a judecat apelul declarat de acea persoană care nu avea calitate în cauză, inculpatul a fost prezent în fața instanței de apel și a declarat că este mulțumit de pedeapsă. Nici de la acel moment - 6.10.2008 până la 5.01.2009, când declară din nou apel, inculpatul nu și-a manifestat voința de a declara calea de atac.
Apărătorul apelantului inculpat arată că acel apel a fost declarat de către un avocat, urmând să se observe că scrisul dactilografiat la mașină din declarația de recurs este identic cu cel din declarația de apel. Semnătura de pe cele două declarații nu seamănă una cu cealaltă, dar nu insistă asupra acestui aspect.
Susține că inculpatul a intenționat să facă apel, dar lipsa cunoștințelor juridice, faptul că nu a știut să ceară încheierea unui contract ferm cu avocatul său l-au adus în situația în care este astăzi și care nu îi este imputabilă. Dacă ar fi existat la dosar dovada încheierii contractului de asistență juridică, inculpatul ar fi demonstrat că este de bună-credință, că a plătit un avocat care să îl reprezinte și care să declare apel. Faptul că apelul nu a fost admis i-a adus prejudicii inculpatului.
Învederează că apelul a fost declarat imediat ce dosarul a putut fi studiat, de menționat fiind că acesta a fost între timp la Înalta Curte de Casație și Justiție, apoi s-a dat o încheiere de îndreptare a erorii materiale. Practic, dosarul a fost plimbat între diverse instanțe.
Atâta timp cât legiuitorul nu stabilește un termen strict din momentul în care s-a depășit acel termen de 10 zile impus pentru formularea apelului, consideră că nu poate fi reținută precizarea reprezentatului Parchetului cu privire la momentul la care inculpatul a declarat apel împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, sentință pe care o consideră netemeinică și nelegală.
Solicită admiterea cererii de repunere în termenul de apel. De asemenea, formulează și cerere de suspendare a executării pedepsei până la soluționarea apelului. Consideră sunt suficiente motive pentru care se poate admite cererea de suspendare a executării, în acest sens urmând a se avea în vedere ancheta socială din care rezultă situația familiei inculpatului. Depune la dosar cererea de suspendare a executării pedepsei formulată în scris, referatul de anchetă socială, copii de pe certificatele de naștere ale copiilor.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței cu privire la termenul de declarare a apelului, la cererea de repunere în termenul de declarare a apelului și la excepția tardivității declarării apelului.
CURTEA
Asupra apelului penal de față;
Prin sentința penală nr. 248 din 23.06.2008 a Tribunalului Vranceaa fost condamnat inculpatul, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art.20 pen. raportat la art.174, art.175 lit.i pen. cu aplicarea art.74 alin.1 lit.a, art.76 alin.2 și art.76 alin.3 pen. la 3 ani închisoare.
În baza art.71 pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a ip. a II-a și lit.b pen.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă împotriva inculpatului.
A fost obligat inculpatul la 151,25 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul Județean de Urgență "Sf." F cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la plata acestor cheltuieli.
S-a dispus ca onorariul de avocat din oficiu de 100 lei să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
A fost obligat inculpatul la 550 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință s-au reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 41/P/2008 al parchetului de pe lângă Tribunalul Vranceaa fost trimis în judecată inculpatul pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. i Cod penal, constând în faptul că în noaptea de 08/09.09.2007, în jurul orelor 2400-0100, în timp ce se afla pe str. - din orașul, jud. V, a lovit cu pumnul în față pe partea vătămată, după care s-a înarmat cu un par și i-a aplicat mai multe lovituri, două dintre acestea vizând o zonă vitală (capul), ce ar fi fost de natură să producă moartea victimei, rezultat socialmente periculos ce a fost acceptat de agresor.
Inculpatul, în cursul cercetării judecătorești, a declarat că a avut un conflict cu partea vătămată, că s-au lovit reciproc cu pumnii, dar că nu el a lovit partea vătămată cu parul, ci martorul, care a intervenit să îi despartă.
Deliberând asupra cauzei, Tribunalul a reținut că în noaptea de 08/09.09.2007, între partea vătămată și inculpatul a avut loc un conflict spontan pe str. - din, jud. V, conflict ce a degenerat în acte de violență exercitate îndeosebi de inculpat asupra părții vătămate. După ce s-au lovit cu pumnii, inculpatul a luat o șipcă dintr-un gard situat în apropiere și i-a aplicat mai multe lovituri părții vătămate, lovituri parate de acesta cu mâna dreaptă pentru a-și apăra capul.
Urmare a loviturilor primite, partea vătămată a suferit fractură 1/3 medie cubitus drept fără deplasare, crăpare superficială smalț dentar 21 și 32 escoriații și echimoze la nivelul capului, leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale (certificatul 1078/P/14.09.2007 V).
În cursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut că s-a întâlnit cu partea vătămată și că au avut un conflict, însă în cursul judecății a revenit, dar a precizat că nu el a lovit cu șipca, ci martorul.
Tribunalul a apreciat că nu poate reține apărarea inculpatului, întrucât partea vătămată era cu fața spre inculpat când acesta s-a înarmat pentru a lovi și locul era luminat, astfel că nu există îndoială asupra autorului faptei. S-a arătat că susținerea părții vătămate este confirmată de martorul care locuiește în apropiere a intervenit și a strigat la părți să înceteze conflictul. De asemenea, martorul l-a văzut pe inculpat când a lovit cu șipca pe partea vătămată.
Din raportul de expertiză medico-legală 77/P/05.03.2008, Tribunalul a reținut că loviturile cu șipca aplicate părții vătămate și care au produs fractura de cubitus mâna dreaptă ca urmare a mecanismului de crăpare, au vizat capul părții vătămate și au avut intensitate medie spre mare. Prin urmare, obiectul dur folosit de inculpat, să producă leziuni grave, zona vitală vizată (capul), intensitatea deosebită a loviturii și repetarea acesteia conduc la concluzia că inculpatul a prevăzut și a acceptat posibilitatea suprimării vieții părții vătămate.
S-a arătat că împrejurarea că obiectul cu care a lovit nu a fost ridicat de organele de cercetare penală, nu lipsește de eficiența juridică probele administrate și care dovedesc vinovăția inculpatului. Totodată, s-a precizat că este de reținut că șipca, deși nu are grosimea parului, este un obiect suficient de dur și de rezistent pentru a produce prin lovire leziuni grave.
Pentru motivele expuse, Tribunalul a reținut că fapta inculpatului de a lovi în public, cu parul de mai multe ori, cu intensitate ridicată, spre capul părții vătămate, care nu a fost lezat ca urmare a reacției de apărare cu mâna a părții vătămate, constituie tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174, art. 175 lit. i Cod penal și nu de vătămare corporală cum a susținut inculpatul cu ocazia dezbaterilor.
Tribunalul a precizat că va pronunța condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, la individualizare urmând să aibă în vedere pericolul social concret al infracțiunii comise, contrat de modul și împrejurările în care inculpatul a acționat (fără vreun motiv anume, în mod repetat, folosind un obiect dur), dar și persoana inculpatului, care nu are antecedente penale și în cursul urmăririi penale a încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Ținând seama de conduita bună avută anterior, Tribunalul a reținut în beneficiul inculpatului circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. a Cod penal, urmând ca la stabilirea pedepsei să fie avute în vedere și dispozițiile art. 76 alin. 2 Cod penal. În raport de circumstanța atenuantă reținută și de dispozițiile art. 76 alin. 3 Cod penal, Tribunalul nu a aplicat inculpatului pedeapsa complementară.
La termenul din 12.05.2008, partea vătămată a declarat că nu are prezenții civile împotriva inculpatului. Prin urmare, Tribunalul a constatat că partea vătămată nu s- constituit parte civilă.
Din certificatul medico-legal nr. 1078/P/14.09.2007 a V, rezultă că partea vătămată a fost supusă controlului de specialitate în cadrul Spitalului Județean "Sf. " F, cheltuielile ocazionate de investigațiile medicale efectuate ridicându-se la 151,25 lei conform decontului de cheltuieli și adresei aflate la filele 11 și 12 din dosarul de urmărire penală. Prin urmare, Tribunalul, în baza art. 14 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata acestor cheltuieli către spital, cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a sentinței și până la efectuarea plății.
Împotriva sentinței penale nr. 248 din data de 23.06.2008 a Tribunalului Vranceaa declarat apel numitul la data de 8 iulie 2008, fără a invoca în scris motivele pentru care critică această sentință.
Pentru termenul de judecată din 6.10.2008 s-a dispus de către Curtea de Apel Galați și citarea în calitate de intimat a inculpatului. Acesta a precizat în fața instanței că nu a declarat apel în prezenta cauză întrucât e mulțumit de soluția pronunțată și totodată a arătat că nu îl cunoaște pe numitul și nici nu știe în ce calitate a declarat acesta apel.
Prin decizia penală nr. 118 din 6 octombrie 2008, Curtea de Apel Galația respins ca inadmisibil apelul declarat de petentul.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, recurs ce a fost respins ca inadmisibil de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 4111 din 10 decembrie 2008.
La data de 5.01.2009 inculpatul a declarat apel împotriva sentinței penale 248 din 23.06.2008 a Tribunalului Vrancea, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați la data de 15.01.2009.
În susținerea apelului promovat s-a susținut că instanța a reținut greșit că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție sau din culpă și mai ales că ar fi avut reprezentarea faptelor sale.
S-a mai arătat că nu sunt îndeplinite sub aspect constitutiv elementele infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal deoarece nu a existat nicio clipă hotărârea de săvârși infracțiunile prev. de art. 174-175 Cod penal din partea inculpatului, acesta aflându-se în stare de inconștiență provocată de alcool.
S-a mai precizat totodată că apelul e făcut în termen deoarece, conform art. 364 Cod procedură penală,dintr-o situație mai presus de voința inculpatului (eroarea în care avocatul din oficiu a declarat apel pentru - persoană ce nu are legătură cu prezenta cauză, după care a declarat recurs neștiind că nu poate fi admisibilă această cale de atac) nu s-a putut studia dosarul de către avocatul ales, arătându-se că apelul a fost declarat imediat ce dosarul a putut fi consultat de avocat. S-a mai învederat că inculpatul a intenționat să declare apel, dar faptul că nu are cunoștințe juridice și nu a știut cum să procedeze a generat această situație care nu-i este imputabilă inculpatului.
În afară de cererea de repunere în termenul de apels-a mai formulat de către inculpat, prin apărătorul său, și o cerere de suspendare a executării pedepsei până la soluționarea apelului(această din urmă cerere fiind făcută la termenul din 23.03.2009).
La termenul de judecată din 23.03.2009, reprezentantul Parchetului a invocat excepția tardivității apelului, considerându-se că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 364 Cod procedură penală.
Apreciem că apelul formulat e tardiv, având în vedere următoarele:
Potrivit art. 363 alin. 1 Cod procedură penală, termenul de apel este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel.
Totodată, potrivit alin. 3 al aceluiași articol "pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare".
De asemenea, potrivit art. 364 Cod procedură penală "Apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare, iar cererea de apel a fost făcută în cel mult 10 zile de la începerea executării pedepsei sau a despăgubirilor civile".
Considerăm că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 364 Cod procedură penală.
Apreciem că apelul declarat de inculpatul în prezenta cauză e tardiv, iar întârzierea nu a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Așa cum rezultă din practicaua sentinței penale 248 din 23.06.2008 aflată la fila 81 din dosarul Tribunalului Vrancea, inculpatul a fost prezent când s-a judecat cauza, situație în care termenul de declarare a apelului curge de la pronunțare.
Chiar dacă s-ar admite că apărătorul inculpatului a declarat greșit apel în numele altei persoane, apreciem că apelul ar fi fost tot tardiv declarat și la data la care a fost declarat acel apel care a fost respins ca inadmisibil prin decizia penală nr. 118 din 6.10.2008 a Curții de Apel Galați. Totodată, avem în vedere că atunci când s-a judecat apelul declarat de acea persoană care nu avea calitate în cauză, inculpatul a fost prezent în fața instanței de apel și a declarat că e mulțumit de pedeapsă. Nici de la acel moment - 6.10.2008 până la 5.01.2009, când declară apel, inculpatul nu și-a manifestat voința de a declara calea de atac.
De asemenea, considerăm că nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii pentru a justifica de ce nu a îndeplinit un anume act.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, apreciem că nu ne putem pronunța asupra acestei cereri întrucât instanța (Curtea de Apel) s- pronunțat asupra apelului după închiderea dezbaterilor, respectiv după acel termen la care inculpatul a formulat cererea.
Articolul 364 alin. 2 Cod procedură penală prevede că instanța poate suspenda executarea hotărârii atacate doar până la soluționarea cauzei în apel, ori în speță aceste dispoziții legale nu sunt incidente întrucât Curtea s-a pronunțat asupra apelului și a finalizat soluționarea acestuia.
În ceea ce privește motivele formulate pe fondul cauzei, apreciem că acestea nu se impun a fi analizate întrucât instanța a primit excepția formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați vizând tardivitatea promovării apelului.
Față de toate acestea, se va respinge apelul promovat ca tardiv.
Se constată că inculpatul a fost arestat pentru executarea pedepsei din cauză la data de 29.01.2009.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la data de 13.05.1984 în orașul V, județul V, CNP -, cu domiciliul în comuna, județul V, fără forme legale în orașul, str. - nr. 71, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G) împotriva sentinței penale nr. 248 din 23.06.2008 a Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr-.
Constată că inculpatul a fost arestat pentru executarea pedepsei din cauză la data de 29.01.2009.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare pentru apelantul inculpat.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
Red. -/10.04.2009
Tehnored.: /3 ex./13.04.2009
Fond: Em.
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu
