Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 35/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 35
Ședința publică de la 12 martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anton Dan
JUDECĂTOR 2: Scriminți Elena
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine fiind soluționarea apelului penal declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de către inculpatul împotriva sentinței penale nr. 743 din 04.12.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- având ca obiect "omor" (art. 174.Cod Penal).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul apelant intimat în stare de arest preventiv asistat de av., apărător desemnat din oficiu, partea civilă intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, că apelul inculpatului nu a fost motivat, că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași vizează împrejurarea că la instanța de fond s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea prev. de art. 174 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 183 Cod penal, că inculpatul apelant intimat este arestat preventiv în cauză, măsura fiind verificată și menținută la data de 28.01.2009, că la termenul de judecată anterior cauza a fost amânată la cererea inculpatului apelant pentru a studia dosarul cauzei și a-și pregăti apărarea, și s-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
Apărătorul inculpatului apelant învederează instanței că la termenul de arhivă i-a explicat acestuia despre tardivitatea apelului, însă inculpatul susține că apelul său nu este tardiv și că nu a primit comunicarea. Arată că nu mai are de formulat cereri prealabile.
Nemaifiind de formulat cereri prealabile, curtea acordă cuvântul în apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că în cauză instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor. Apelul Parchetului vizează netemeinicia hotărârii primei instanțe sub aspectul schimbării încadrării juridice. Prin actul de sesizare s-a reținut în sarcina inculpatului că la data de 09.06.2008, în urma unui conflict pe fondul consumului de alcool, acesta a aplicat soacrei sale, mai multe lovituri cu un scaun în zona capului, victima căzând pe scări și lovindu-se la cap. Aceeași situație de fapt a fost dovedită și la instanța de fapt, dar a fost nuanțată prin declarațiile inculpatului. Prima instanță a argumentat schimbarea încadrării juridice prin aceea că inculpatul ar fi aplicat o singură lovitură victimei, iar obiectul folosit nu era de a produce moartea victimei. Argumentele instanței de fond nu doar că sunt în totală contradicție cu probele administrate în cauză, și din care rezultă fără putință de tăgadă că inculpatul a lovit victima cu pumnii, cu picioarele și cu scaunul de mai multe ori, dar și că loviturile aplicate au vizat o zonă vitală și au avut o anume intensitate, ceea ce justifică încadrarea juridică în infracțiunea de omor, prev. de art. 714 Cod penal, și nu cea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal. Decesul victimei s-a datorat unui politraumatism, deci mai multor lovituri, și nu una singură așa cum în mod greșit a reținut instanța fondului. Pentru motivele expuse pe larg și depuse în scris la dosarul cauzei solicită admiterea apelului și condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 714 Cod penal.
În ceea ce privește apelul inculpatului, solicită a se constata că această cale de atac a fost promovată peste termenul de 10 zile prevăzut de lege, motiv pentru care solicită ca apelul inculpatului să fie respins ca tardiv.
Av. pentru inculpatul apelant, având cuvântul, solicită respingerea ca neîntemeiat a apelului declarat de Parchet. Așa cum s-a reținut de către instanța de fond, moartea victimei a fost violentă, dar s-a datorat insuficienței cardiovasculare. Încadrarea juridică stabilită de prima instanță, respectiv infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 Cod penal, este cea corectă, este legală și temeinică, justificată și prin prisma faptului că inculpatul a aplicat victimei o singură lovitură, fără intenția de a omorî victima. De asemenea, urmează a se avea în vedere că decesul a survenit după 2 zile.
În apelul inculpatului, față de împrejurarea că s-a pus în discuție tardivitatea acestei căi de atac, lasă soluția la aprecierea instanței.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
Declarând dezbaterile închise, curtea rămâne în deliberare și în pronunțare.
Ulterior pronunțării,
CURTEA DE APEL,
Asupra apelurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 743/04.12.2008 a Tribunalului Iașis -a hotărât:
Condamnă inculpatul, fiul lui și, născut la 11.01.1973 în localitatea Hîrlău, județul I, cu domiciliul în localitatea Cotnari, județul I, deținut în Penitenciarul Iași, fără antecedente penale, la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare și 2(doi) ani interzicerea exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a și b, teza a doua, Cod penal, ca pedeapsă complementară, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor prev. de art.174 Cod penal.
În baza art. 71 Cod penal interzice inculpatului exercițiul drepturilor civile prevăzute de art.64 lit. a și b, teza a doua Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală menține starea de arest a inculpatului, căruia în baza art.88 Cod penal îi deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 11.06.2008 la zi.
În baza art. 14 și 346 Cod procedură penală, combinat cu art. 998 cod civil admite, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă și, în consecință:
Obligă inculpatul la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Inculpatul locuiește în comuna Cotnari, județul I împreună cu soția și cei doi copii minori. În aceeași curte a locuit și victima, soacra inculpatului. În ziua de 9 iunie 2008, în timp ce se afla la domiciliu doar cu victima, soția inculpatului fiind plecată, între inculpat și soacra sa a izbucnit o ceartă, aceasta reproșându-i că este un "venetic", în sensul că locuiește în casa fiicei sale. Din cauza acestor reproșuri și pe fondul consumului de alcool, inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu un scaun în zona capului, ce a condus la căderea acesteia pe scări și la pierderea cunoștinței.
Inculpatul a ridicata victima și a așezat-o în pat, dar seara la sosirea soției sale nu i-a comunicat acesteia nimic din cele întâmplate.
Ulterior, în ziua de 11 iunie 2008 victima a decedat. Inculpatul, luând la cunoștință de acest deznodământ a anunțat organele de poliție prin intermediul vecinilor săi de cele întâmplate.
Din raportul de necropsie medico-legal nr. S/5116/24.07.2008 rezultă că decesul victimei a fost violent și s-a datorat unei insuficiențe cardio-respiratorii consecutivă unui politraumatism cu contuzie cerebrală, multiple echimoze și excoriații complicat în evoluție cu bronhopneumonie.
Situația de fapt reținută și descrisă mai sus realizează conținutul constitutiv al unui alt model infracțional decât cel reținut în actul de sesizare, respectiv al celui de lovituri cauzatoare de moarte prevăzut de dispozițiile art. 183 Cod penal.
Ceea ce deosebește infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte de cea de omor este poziția subiectivă a făptuitorului față de acțiunile care constituie latura obiectivă a infracțiunii.
Astfel, în timp ce în cazul infracțiunii prevăzute de art. 183 Cod penal făptuitorul acționează cu praeterintenție, acesta urmărind doar lovirea victimei, consecința mai gravă produsă, respectiv decesul acesteia depășind intenția făptuitorului și în raport cu care acesta se află în culpă, în cazul infracțiunii de omor făptuitorul acționează numai cu intenția de a suprima viața victimei.
Pentru stabilirea poziției subiective a făptuitorului trebuie să se țină seama de toate împrejurările în care fapta a fost comisă, de obiectul folosit, de regiunea capului vizată și de urmările produse, important nefiind rezultatul concret al acțiunii agresorului, cât intenția lui în raport cu viața victimei.
Ori, în speța dedusă judecății, față de instrumentul folosit de inculpat - un scaun care în condiții firești nu este de a ucide, de numărul loviturilor, respectiv una singură, de raporturile anterioare dintre victimă și făptuitor care erau foarte cordiale, astfel cum rezultă din depoziția martorelor vecina părților și, soția inculpatului și de poziția sa ulterioară producerii rezultatului letal, aceea de a anunța lucrătorii de poliție de comiterea faptei și de a recunoaște integral și regreta cele întâmplate, instanța apreciază că inculpatul nu a acționat cu intenția de a suprima viața victimei, acest rezultat mai grav intervenind și ca urmare a contribuției stării precare de sănătate a victimei și a vârstei înaintate a acesteia.
Astfel fiind, constatând că inculpatul nu a urmărit și nici nu a acceptat posibilitatea producerii morții victimei, instanța ava dispune potrivit dispozițiilor art. 334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 Cod penal.
Atât sub aspectul laturii obiective cât și cu privire la vinovăția făptuitorului, fapta este dovedită, fără echivoc, cu probele testimoniale și cu expertiză medico-legală administrate în cauză în ambele faze ale procesului penal.
Astfel, din depozițiile martorelor, și - care deși nu au asistat la momentul exercitării acțiunii violente de către inculpat au luat cunoștință în mod indirect de acest fapt relatat de altfel chiar de inculpat și au văzut victima imediat după deces, coroborate cu concluziile raportului de expertiză medico-legală, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșele foto și declarațiile inculpatului de recunoaștere integrală a faptei se poate concluziona că fapta comisă de inculpat intră sub incidența legii penale și impune angajarea răspunderii sale în sensul aplicării unei sancțiunii penale.
La individualizarea pedepsei ce se va aplica inculpatului instanța va avea în vedere atât gradul de pericol social concret al faptei comise, urmările sale, dar și circumstanțele personale ale inculpatului care este o persoană tânără, fără antecedente penale, are în întreținere 2 copii minori, iar pe parcursul procesului penal a adoptat o atitudine sinceră și cooperantă, recunoscând integral comiterea faptei.
În considerarea acestor circumstanțe, Tribunalul apreciază că scopul pedepsei de reeducare a făptuitorului și de prevenire a comiterii de noi fapte penale se poate realiza și prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege.
În baza art. 71 Cod penal, instanța va interzice inculpatului pe perioada executării pedepsei principale exercițiul drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a, b teza a II a, interzicerea acestora impunându-se față, de natura faptei reținută în sarcina inculpatului și fiind, de, altfel aplicabilă de drept prin voința legiuitorului.
Cu toate acestea, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor părintești care constituie o ingerință în exercitarea dreptului la respectarea vieții private și de familie se aplică potrivit art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă instanța constată că, în raport cu tipul de infracțiune săvârșită de inculpat, cu conduita acestuia și cu interesul minorului, limitarea exercitării acestui drept al inculpatului pe durata executării pedepsei privative de libertate este o măsură necesară pentru protejarea minorului și, ca atare, urmărește un scop legitim. Drept consecință chiar dacă în speța de față, fapta ce face obiectul prezentei cauze este una ce a avut ca rezultat moartea unei persoane, bunica minorilor, față de toate împrejurările reale și personale reținute în cauză și având în vedere conduita generală a inculpatului, instanța apreciază că în cauză nu se impune și aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. c Cod penal.
Conform art. 350 Cod procedură penală se va menține starea de arest a inculpatului, căruia în baza art. 88 Cod penal i se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 11.06. 2008 la zi.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă, fiica victimei, instanța apreciază că cererea acesteia este întemeiată, doar în parte, urmând a fi admisă, ca atare pentru următoarele considerente:
Temeiul juridic al răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie dispozițiile art. 998 Cod civil, care prevăd că: "Orice faptă a omului care cauzează altuia cu prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara".
În cauza de față, instanța apreciază că dispariția neașteptată a mamei părții civile într-un mod tragic este de natură a cauza acesteia profunde suferințe psihice ce impun acordarea unor despăgubiri bănești, însă într-un cuantum rezonabil.
Astfel fiind, raportat la totalitatea circumstanțelor reale reținute în cauză, Tribunalul, constată că obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale corespunde unei juste și integrale despăgubiri, în sensul dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală raportat la art. 998 Cod civil.
Văzând și dispozițiile art. 191 Cod procedură penală.
În termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Iașia formulat apel împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Criticând sentința fondului, reprezentantul Parchetului susține că nu se impunea schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea de "omor" în cea de "lovituri cauzatoare de moarte", cu motivarea că toate probele demonstrează că inculpatul a acționat cu intenția de a ucide victima, chiar dacă această intenție a fost una indirectă. Se arată că inculpatul a lovit de mai multe ori victima ceea ce denotă intenția sa de a ucide.
Se solicită condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de "omor" așa cum s-a reținut prin actul de inculpare.
Inculpatul a formulat și el apel împotriva acestei sentințe penale, însă instanța a pus în discuția părților excepția tardivității apelului, excepție pe care o găsește întemeiată cu motivarea că a luat la cunoștință de sentință la data de 05.12.2008 și cererea de apel a fost înregistrată la data de 15.01.2009, în fața organelor de la administrația Penitenciarului Iași. Deci, termenul de 10 zile de la luarea la cunoștință a hotărârii, prevăzut de art. 363 Cod procedură penală, a fost depășit.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de reprezentantul parchetului, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 371 al. 2 Cod procedură penală, instanța de apel constată că apelul este nefondat din următoarele considerente ce se vor expune în continuare.
Așa cum a motivat și instanța fondului, în diferențierea infracțiunilor de "omor" și "lovituri cauzatoare de moarte", elementul care le diferențiază este intenția inculpatului.
Poziția subiectivă a făptuitorului - adică intenția de a lovi sau de a vătăma integritatea corporală ori intenția de a ucide - se stabilește în fiecare caz ținându-se seama de instrumentul folosit de făptuitor, zona corpului unde a fost aplicată lovitura, numărul loviturilor, intensitatea acestora, precum și de toate celelalte împrejurări con crete în contextul cărora a fost săvârșită fapta.
Potrivit art. 62 Cod procedură penală, instanța este obligată să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Conform art. 63 al. 2 Cod procedură penală probele nu au o valoare dinainte stabilită. Aprecierea fiecăreia se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Art. 65 al. 1, stipulează că: sarcina administrării probelor în procesul penal revine organului de urmărire penală și instanței de judecată.
În momentul iscării conflictului dintre inculpat și victimă - aceștia erau singuri acasă și s-au așezat să bea o sticlă cu vin.
După niște discuții legate de întocmirea unor acte în privința unor patrimonii, victima i-a spus inculpatului că este "venetic" și o să-l dea afară.
Acesta este contextul comiterii faptei, care s-a materializat în aplicarea a două lovituri cu un scaun pe care l-a găsit la îndemână în apropiere de locul unde cei doi stăteau și consumau vin.
Se poate observa din acest context că inculpatul nu a căutat vreun corp contondent de a ucide, ci a luat pur și simplu scaunul din apropiere și a lovit. Se poate deduce ușor că acțiunea lui a fost spontană și intenția sa a fost de a-i aplica lovituri și nu de a ucide.
Cum prin acțiunea de lovire cu scaunul, săvârșită cu intenție, fapta inculpatului a avut ca urmare moartea victimei după două zile, chiar dacă a socotit fără temei că acest rezultat nu se va produce, în mod corect activitatea acestuia a fost încadrată în prevederile art. 183 Cod penal, deoarece ceea ce caracterizează pe plan subiectiv, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, este faptul că lovirea a fost comisă cu intenție, situație necontestată în cauză, iar rezultatul letal s-a produs din culpa infractorului. Potrivit art. 19 pct. 2 Cod penal, fapta este săvârșită din culpă, fie când infractorul prevede rezultatul acesteia, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce, fie când nu prevede acest rezultat, deși trebuia și putea să-l prevadă.
Concluzionând, instanța de apel reține că rezultatul letal al victimei a depășit previziunea inculpatului, care a intenționat să lovească și acest rezultat mai grav i se impută inculpatului cu titlu de culpă.
Pentru cele ce preced, apelul Parchetului va fi respins ca nefondat, conform art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală iar apelul inculpatului va fi respins ca tardiv, conform art. 379 pct. 1 lit. a același cod.
Se va menține starea de arest preventiv a inculpatului și se va deduce perioada prevenției la zi.
Văzând și dispozițiile articolului 192 al. 2 și 3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 743 din 04.12.2008 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Respinge ca tardiv apelul formulat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 743 din 04.12.2008 a Tribunalului Iași.
Menține starea de arest preventiv a inculpatului și deduce această perioadă preventivă de după data de 04.12.2008, la zi.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului parchetului rămân în sarcina statului.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei onorariu de avocat oficiu, care va fi avansat din fondurile statului.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 12.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
20.03.2009
Tribunalul Iași:
-
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 20.03.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat un exemplar de pe copia deciziei penale nr.35 din 12.03.2009 privind pe inculpatul apelant(fiul lui și al lui, născut la 11 Ianuarie 1973), pentru a fi înmânat acestuia.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător, - - - -
Operator de date cu caracter personal înregistrat la Avocatul Poporului sub nr. 3067
DOSAR NR-
Emisă la data de 12.03.2009
CĂTRE
PENITENCIARUL IAȘI
Vă înaintăm alăturat două exemplare de pe copia dispozitivului deciziei penale nr.35 din 12.03.2009 privind pe inculpatul apelant(fiul lui și al lui, născut la 11 Ianuarie 1973), un exemplar pentru a fi înmânat acestuia și un exemplar pentru a fi înregistrat în evidențele dumneavoastră.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Judecător, - - - -
Președinte:Anton DanJudecători:Anton Dan, Scriminți Elena
