Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 37/2008. Curtea de Apel Craiova

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr- - Art. 20, 174 - 175. -

(Număr în format vechi 331/MF/2008)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CRAIOVA

SECȚIA MINORI ȘI FAMILIE

INSTANȚA DE APEL

DECIZIA PENALĂ NR. 37

Ședința ne publică de la 01 Octombrie 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Tatiana Rădulescu PREȘEDINTE SECȚIE

- - - - JUDECĂTOR 2: Gabriel Viziru

GREFIER: - - -

Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA

*******************************

Pe rol, judecarea apelului declarat de partea vătămată, prin reprezentant legal, împotriva sentinței penale nr. 242 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală, în dosarul nr-, privind pe inculpata, aflată în stare de libertate, trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți nr. 136/P/2007 pentru infracțiunea prev. de art. 20 rap la art. 174 - 175 lit. a și i, Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal.

La apelul nominal făcut în ședința ne publică potrivit art. 485 alin. 1 Cod procedură penală, au răspuns inculpata, personal și asistat de apărător ales, avocat, părțile responsabile civilmente, lipsind apelanta parte vătămată pentru care s-a prezentat apărător ales, avocat, reprezentantul legal, lipsind intimatul Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

În raport de dispozițiile art. 485 alin. 2 cod procedură penală, instanța declară ședință nepublică.

În raport de dispozițiile art. 378 alin. 1¹cod procedură penală interpretat și aplicat raportat la exigențele jurisprudenței CEDO, art.6 cod procedură penală și art. 6 paragraf 1, 3 din CEDO pentru garantarea dreptului la apărare, instanța pune în discuție necesitatea ascultării inculpatei.

Ambii apărători ai părților, prezenți în instanță, respectiv avocat pentru apelanta parte vătămată și avocat pentru inculpată, precum și reprezentantul Ministerului Public arată că sunt de acord cu audierea.

În raport de aceleași dispoziții legale, instanța o înștiințează pe inculpata că are dreptul de a fi ascultată, de a da declarație, că are dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i totodată atenția că în situația în care vrea să dea declarație trebuie să declare tot ceea ce știe.

Față de dispozițiile legale de mai sus, instanța procedează la ascultarea inculpatei, în prezența apărătorului ales, avocat și a părților responsabile civilmente - reprezentanți legali, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosar.

Se învederează că nu sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat.

Întrucât nu sunt excepții de invocat, probe de administrat, alte cereri de formulat, apreciind cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra apelului.

Avocat pentru apelanta parte vătămată arată că partea pe care o reprezintă nu este prezentă în instanță, nu pentru că nu este interesată în ceea ce privește apelul declara, t ci pentru că îi este teamă să se întâlnească cu inculpata.

Solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul aplicării inculpatei unei pedepse mult mai aspre pentru fapta comisă.

Susține că modalitatea de săvârșire a faptei, modul cum a ascuns cuțitul, scopul pentru care s-a comis infracțiunea, toate acestea conduc la concluzia că pedeapsa aplicată inculpatei este mult prea blândă pentru gravitatea faptei, iar modalitatea de executare a pedepsei, pentru ca aceasta să-și atingă scopul educativ este cu executare efectivă, deci cu privare de libertate.

Pune concluzii de admitere a apelului, pe latura penală majorarea pedepsei, în special pe modalitate de executare, cu privare de libertate.

Instanța, din oficiu, pune în discuție nelegalitatea hotărârii instanței de fond în ceea ce privește neaplicarea pedepsei accesorii, precum și împrejurarea de drept privind calcularea minimului special, față de dispozițiile art. 109 alin. 1 Cod penal și art. 21 alin. 2 Cod penal, respectiv ordinea aplicării acestor dispoziții legale, având în vedere că rezultatele sunt diferite.

Avocat susține că se impunea și aplicarea pedepsei accesorii, chiar și în cazul în care s-a ales modalitatea suspendării executării. În ceea ce privește minimul special al pedepsei aplicate, susține că din punctul său de vedere este de 3 ani și 9 luni, reținându-se întâi tentativa, apoi minoritatea.

Revine apoi și lasă la aprecierea instanței cu privire la acest aspect.

Avocat pentru inculpata solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică.

Susține, în ceea ce privește primul motiv de apel, că trebuie ținut cont de faptul că măsurile ce le poate lua instanța sunt limitativ prevăzute în art. 103 alin. 3 Cod penal până la împlinirea vârstei de 18 ani și altele tot limitativ prevăzute în art. 86³Cod penal după împlinirea vârstei de 18 ani. Din acest punct de vedere, consideră că instanța de fond s-a încadrat în dispozițiile legale, acest motiv de apel este neîntemeiat

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel susține că instanța de fond făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 103 Cod penal și 110¹Cod penal încredințând supravegherea minorei părinților întrucât acestea sunt cerințele textului de lege care prevede că supravegherea poate fi încredințată, după caz, părinților minorului, celui care l-a adoptat sau tutorelui. Dacă aceștia nu pot asigura supravegherea în condiții satisfăcătoare, instanța dispune încredințarea supravegherii minorului, pe același interval de timp, unei persoane de încredere, de preferință unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei instituții legal însărcinate cu supravegherea minorilor.

Cu privire la cel de-al treilea motiv de apel, susține de asemenea că încadrarea dată faptei este corectă, instanța a aplicat o pedeapsă în limitele legale, fapta a fost comisă când minora avea 14 ani și 2 zile, fiind la limita răspunderii penale, au mai fost implicate două persoane de 17 și 16 ani care nu au fost trimise în judecată.

Mai susține că, instanța în mod corect a individualizat pedeapsa și modalitatea de executare a pedepsei, s-au acordat și despăgubiri consistente. Hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Partea responsabilă civilmente, arată că lasă la aprecirea instanței soluționarea apelului.

Partea responsabilă civilmente, arată de asemenea că lasă la aprecierea instanței soluționarea apelului.

Reprezentantul Ministerului Public susține că instanța se află în fața unei fapte care, ținând cont de condițiile săvârșirii acesteia și persoanele participante în calitate de autor și victimă, este aparte. Trebuie analizată situația de fapt, dacă pedeapsa aplicată corespunde scopului prevăzut de art. 52 cod penal și anume acela că scopul pedepsei este acela de a preveni săvârșirea de noi infracțiuni.

Aplicând pedeapsa cu suspendare, instanța de judecată a încălcat dispozițiile art. 71 alin. 3 și 5 cod penal în sensul că nu a aplicat și pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a și celelalte cod penal, care stabilesc că în situația în care instanța de judecată aplică pedeapsa cu suspendare, pedeapsa accesorie se suspendă. În asemenea situație conform deciziei nr. 51 din 04.06.2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 769 din 13 noiembrie 2007, Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost soluționat un recurs în interesul legii, s-a apreciat că și în situația minorilor pedeapsa accesorie poate fi aplicată și ea se pune în executare după împlinirea vârstei de 18 ani.

Sub acest aspect hotărârea este nelegală.

Cu privire la cuantumul pedepsei hotărârea este legală. Ținând cont de împrejurările în care s-a săvârșit fapta și bineînțeles instanța de judecată a acordat circumstanțe atenuante există un concurs între circumstanța atenuantă și circumstanța agravantă. Este adevărat că mobilul faptei este acela de răzbunare. Indiferent că această răzbunare a fost ideea inculpatei sau ideea altora, aceasta trebuia să dea dovadă de discernământ așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică în care se arată că deși avea vârsta de 14 ani, totuși are discernământul faptelor și nu prezintă afecțiuni psihice. Faptul că are rezultate bune la învățătură demonstrează că aceasta are discernământ și putea să analizeze situația sub toate aspectele.

Se pune întrebarea acordându-se aceste circumstanțe atenuante, limitele de pedeapsă sunt corespunzătoare și în ceea ce privește dispozițiile art. 76 alin. 2 cod penal unde se arată că, atunci când există circumstanțe atenuante, pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special Apreciază că sunt respectate condițiile prevăzute de lege sub acest aspect, limita minimului special este corectă.

În ceea ce privește minimul special al pedepsei în cazul de față, arată că ordinea de aplicare a dispozițiilor legale incidente este: art. 21 și apoi art. 109 Cod penal.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, hotărârea este netemeinică și se poate pune întrebarea dacă pedeapsa sub supraveghere este de natură pe de o parte să conducă la reeducarea inculpatei, iar pe de altă parte să-și îndeplinească și funcția socială de a contribui la prevenirea săvârșirii de alte fapte.

Apreciază că hotărârea instanței de judecată privind executarea pedepsei sub supraveghere este netemeinică. Nu crede că prin aplicarea pedepsei sub supraveghere poate să se realizeze scopul pedepsei respective pentru următoarele motive: 1 - săvârșirea faptei cu premeditare; 2 - modalitatea de comitere a acesteia; 3 - săvârșirea faptei din răzbunare.

Arată că modalitatea de executare a pedepsei nu poate duce la educarea inculpatei și nici la realizarea scopului preventiv educativ al pedepsei, motiv pentru care sub acest aspect apelul este fondat și pune concluzii de admitere a apelului.

Avocat solicită să se aibă în vedere că s-a petrecut o dramă, nu a fost un necaz minor, nu a fost o întâmplare, nu a fost o greșeală, nu s-a aplicat o lovitură de cuțit, ci s-au aplicat 14 lovituri de cuțit.

Solicită de asemenea să se aibă în vedere că și partea vătămată este minoră, nu numai inculpata.

Avocat, susține că până aplicarea măsurilor educative este regula, iar pedeapsa este o excepție, iar dacă instanța a decis aplicarea unei pedepse înseamnă că a apreciat corect pericolul faptei, de aceea inculpata s-a conformat și nu a declarat apel, dar modalitatea de executare este bine aleasă.

Inculpata, având ultimul cuvânt în raport de dispozițiile art. 377 alin. 4 cod procedură penală arată că regretă foarte mult și îi pare foarte rău.

CURTEA:

Asupra apelului penal de față;

Prin sentința penală nr. 242 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală, în dosarul nr-, privind pe inculpata, s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea inculpatei, de schimbare a încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prev. de art.20, rap. la 174-175 lit. a și i, cu aplic. art. 99 și urm. din Codul Penal, în infracțiunea prev. de art. 20 CP, rap. la art. 174-175 lit. i CP, cu aplic. art. 99 și urm. din Codul Penal.

În baza art. 20, rap. la art.174-175 lit. a și i CP, cu aplicarea art. 99 și urm. Cod Penal, cu aplicarea art. 109 alin. 1 Cod Penal și cu aplicarea art.74 alin. 1 lit. a și c și alin. 2 Cod Penal și art.76 alin.2 Cod Penal,

A fost condamnată inculpata minoră, fiica lui și, născută la 07 mai 1993, în Dr.Tr. S, cu domiciliul in Dr. Tr. S,-, -,.4,.15,CNP- -, cetățenie română, 7 clase, elevă, fără antecedente penale, la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 81, 110 și 110¹alin. 1 Cod Penal,

S-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, format din pedeapsa aplicată, de 3 ani închisoare, și un termen fixat de instanță, de 1 an.

S-a făcut aplicarea art.110¹alin 2 Cod Penal și s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 și 84 Cod Penal, a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării.

Pe durata termenului de încercare, și până la de împlinirea de către inculpată a vârstei de 18 ani, s-a încredințat supravegherea acesteia, părinților săi - - și și s-a stabilit ca inculpata să respecte, pe aceeași perioadă, următoarele obligații:

- să nu frecventeze discotecile și restaurantele;

- să nu intre în legătură cu partea vătămată și cu numitele și.

În baza art.110¹alin 3, teza 1 Cod Penal,

S-a atras atenția inculpatei că, sustragerea acesteia de la îndeplinirea obligațiilor stabilite și arătate mai sus, poate atrage revocarea suspendării condiționate.

În baza art.110¹alin. 1, teza finală, rap. la art.86³Cod Penal, după împlinirea vârstei de 18 ani, și până la expirarea duratei termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere;

a) să se prezinte, lunar, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare, care depășește 8 zile, și să anunțe întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele acesteia de

existență.

În baza art. 359 alin. 1 CPP și a art.110¹alin.3, teza finală CP, s- atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 86⁴Cod Penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere stabilite de instanță, potrivit art.86³Cod Penal.

S-a dispus confiscarea corpului delict, respectiv a unui cuțit cu lungimea totală de 27 cm, lama acestuia având o lungime de 16 cm și o lățime de 3 cm lungime, confecționat din textolit de culoare maro, lama fiind prinsă cu 3 nituri.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea vătămată, prin reprezentantul legal al acesteia,.

A fost obligată inculpata, în solidar cu părțile responsabile civilmente - și -, la plata sumei de 21.353 lei, cu titlu de despăgubiri civile, din care, 1.353 lei, cu titlu de daune materiale, și 20.000 lei daune morale către partea civilă, reprezentată de tatăl său,.

A fost obligată inculpata, în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de 1050 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Mehedinți a avut în vedere următoarele împrejurări de fapt și de drept:

La data de 27.02.2008 pe rolul acestei instanțe sub nr- a fost înregistrat rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Tibunalul M prin care s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei minore pentru comiterea infracțiunii la tentativă la omor calificat, prev. de art.20 rap. la art.174 - 175 lit. a și i cu Cod Penal aplic. art.99 și urm. Cod Penal, fapta constând în aceea că, în data de 9.05.2007, s-a înarmat cu un cuțit cu care a aplicat mai multe lovituri părții vătămate, aceasta suferind leziuni traumatice grave care i-au pus viața în primejdie.

În fapt, prin actul de sesizare al instanței, s-a reținut că:

În primăvara anului 2007, partea vătămată și inculpata erau colege în clasa a VII-a la Liceul"G " din TSî ntre ele fiind relații de prietenie, obișnuind să se confeseze reciproc.

În acest context, la începutul lunii mai 2007, i-a spus prietenei sale că, împreună cu colega lor, și vecina acesteia, au furat mai multe bunuri dintr-un apartament situat în blocul unde locuiesc acestea din urmă.

a sfătuit-o pe să se adreseze organelor de poliție, însă aceasta s-a supărat și nu au mai discutat.

La data de 8 mai 2007, la școală, suspectând-o că a discutat și cu alte persoane despre furtul comis de ea, i-a reproșat lui faptul că nu știe să țină un secret, astfel că cele două au avut o discuție contradictorie pe un ton agresiv.

În ziua următoare, după orele de curs, elevii clasei împreună cu diriginta au organizat o vizită la Muzeul "Porțile de ", la sfârșitul orelor plecând fiecare elev la locuința sa, urmând ca la ora 14,00 să se întâlnească cu toții la muzeu.

După vizitarea unei părți din muzeu, inculpata i-a propus părții vătămate să se împace, invitând-o totodată pe aceasta în zona ruinelor, situată in curtea muzeului, în partea dinspre Dunăre, propunerea fiind acceptată.

Cele două eleve au trecut calea ferată și au mers pe lângă Podului lui, inculpata întrebând-o pe însoțitoarea sa ce a avut în vedere atunci când i-a spus să se predea poliției.

Partea vătămată i-a replicat învinuitei să stea liniștită pentru că ea nu o va denunța nicidecum, însă, fără să spună ceva, s-a aplecat, și de la baschetul cu care era încălțat piciorul drept a scos un cuțit, cu care i-a aplicat o lovitură în abdomen colegei sale.

În continuare, inculpata o ținea de mâna pe partea vătămată, iar cu mâna dreaptă, în care avea cuțitul, i-a aplicat acesteia mai multe lovituri în abdomen, torace și gât, încercând să se apere, parând o parte din aceste lovituri cu palmele.

La un moment dat, partea vătămată a reușit să scape și a luat-o la fugă pe de pe malul, fiind urmărită de către inculpata, care a reușit să o mai ajungă de câteva ori și să-i aplice câteva lovituri de cuțit, vizând în zonele menționate, în special gâtul ( leziunile cervicale descrise în certificatul medico-legal).

În tot acest timp, striga după ajutor, iar atunci când a ajuns în dreptul unei pasarele ce face legătura cu pontonul aparținând Dat raversat pe aceasta spre vapor, unde a fost întâmpinată de doi marinari, care i-au acordat primul ajutor și au chemat ambulanța, care a transportat-o pe aceasta la spitalul Județean DTS.

Văzând că partea vătămată se îndrepta spre vaporul care era ancorat și pe care se aflau mai mulți marinari, inculpata a încetat urmărirea victimei și a părăsit zona în fugă.

Cunoscând faptul că la Palatul Cultural " ", se organizează un concurs între licee și urmau să se întâlnească cu toți acolo după vizita la muzeu, inculpata a mers la instituția respectivă unde, în toaletă, a ascuns cuțitul, care era învelit într-un material textil de culoare, într-o cutie de carton în care se mai aflau diverse reziduuri.

Inculpata a intrat apoi în sala de spectacole, unde se aflau colegii ei, iar apoi a mers în oraș, în seara respectivă, fiind depistată de către organele de poliție ce fuseseră alertate de către marinarii de pe vapor.

Situația de fapt expusă prin rechizitoriu s-a stabilit prin următoarele mijjloace de probă: procesele-verbale de cercetare la fața locului și planșa fotografică, declarația părții vătămate, referatul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți, expertiza medico-legală psihiatrică și certificatul medico-legal, declarațiile martorilor G, și declarațiile inculpatei.

În cursul cercetării judecătorești fost ascultată inculpata-declarația acesteia găsindu-se la fila 17, au fost audiați martorii, G, G, declarații aflate la filele 31-40, și, filele 51-54 și, fila 65.

Partea vătămată, prin reprezentantul său legal s-a constituit parte civilă prin cererea depusă la data de 3.04.2008, aflată la fila 16, cu suma de 25.000 lei reprezentând 5.000lei daune materiale, iar 20.000 lei daune morale, iar în ședința de judecată din 29.05.2008 a precizat prin cererea aflată la fila 66 că suma de 5.000 lei solicitată cu titlul de daune materiale reprezintă cheltuielile făcute la spital cu medicamentația foarte scumpă, care nu se găsea în spital, cheltuieli specifice pentru hrana ce se administrează unui bolnav imediat după reanimare, cheltuieli cu deplasarea de la C la Tr. S și plata femeilor care au îngrijit-

Referitor la daunele morale, partea vătămată a arătat că, solicită obligarea inculpatei și la plata acestora, deoarece după săvârșirea faptei a fost supusă unui stres puternic rămânând cu o traumă permanentă, fiind necesar chiar tratament de specialitate pentru redresarea psihicului.

În dovedirea pretențiilor formulate, partea vătămată a solicitat administrarea probei cu martori și înscrisuri, probe încuviințate de instanță, în acest sens fiind audiați martorii și -filele 75-76.

Totodată, partea vătămată a depus la dosarul cauzei adresa nr.7589 din 22.06.2007 emisă de Spitalul Județean D Tr. S și biletul de externare.

Inculpata, în circumstanțiere, a depus la dosarul cauzei o apreciere eliberată de Inspectoratul Școlar M- Școala nr.10 din D Tr. S aflată la fila 82 și referatul de terminare a urmăririi penale întocmit de Poliția Municipiului D Tr.

Din cuprinsul materialului probator administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, instanța reținut următoarea situație de fapt:

Inculpata a fost colegă de clasă cu partea vătămată la Liceul G din Tr. Relațiile dintre cele două erau relații de prietenie, așa după cum chiar partea vătămată și inculpata arată în declarațiile date în cursul urmăririi penale, filele 54-57, cât și în cea dată în cursul cercetării judecătorești, fila 17.

În luna martie 2007, inculpata împreună cu o altă colegă de clasă, respectiv cu și cu vecina acesteia, au sustras mai multe bunuri dintr-un apartament situat în blocul unde locuiesc acestea două din urmă, fapt ce rezultă din declarațiile inculpatei, dar și din declarațiile martorelor și.

Fiind mai apropiată de partea vătămată, inculpata s-a confesat acesteia, spunându-i că împreună cu alte două prietene au sustras mai multe bunuri din apartamentul familiei.

Partea vătămată după ce a aflat aceste lucruri, a început să o amenințe pe inculpată, că va spune tot părinților ei, sfătuind-o pe inculpată să se ducă la poliție și să declare despre fapta pe care a comis-o împreună cu cele două.

Pe data de 8.05.2007, inculpata i-a reproșat acesteia că nu știe să păstreze secretul pe care i l-a încredințat, discuția dintre cele două degenerând într-o ceartă pentru acest motiv.

Față de această situație, inculpata s-a plâns martorei cu care de altfel era colegă de clasă, aceasta fiindu-i și o bună prietenă.

A doua zi, pe 9.05.2007, elevii clasei a VII-a, împreună cu diriginta au organizat o excursie la Muzeul Porțile de, astfel că după ce au terminat orele, fiecare elev a mers acasă, același lucru făcându-l și inculpata, urmând ca la orele 14,00 să se întâlnească cu toții la muzeu.

Se reține că înainte de a merge la muzeu, inculpata a luat un cuțit de la locuința sa, pe care l-a ascuns la unul dintre bascheții cu care era încălțată, sub pantaloni, așa cum a relatat chiar aceasta în declarația dată în cursul urmăririi penale.

Deși în cursul cercetării judecătorești, inculpata a susținut că mai înainte de a pleca la muzeu a pus cuțitul în geanta martorei și că ajungând la muzeu a luat geanta de la aceasta și s-a dus împreună cu în toaleta muzeului pentru a scoate cuțitul din geantă, probele administrate nu confirmă cele susținute de inculpată.

În timpul vizitei la muzeu, așa cum relatează martorele și, inculpata a stat în grup cu acestea, iar partea vătămată într-un alt grup, deoarece erau certate.

În timp ce vizita la muzeu era în desfășurare, sub pretextul de a se împăca, inculpata împreună cu partea vătămată au plecat în port și în timp ce coborau pe lângă piciorul podului, pe malul, inculpata a întrebat-o pe aceasta ce a avut în vedere când i-a spus să se predea la poliție și cu toate că partea vătămată i-a spus că nu o va denunța, inculpata s-a aplecat și de la baschetul de la piciorul drept a scos un cuțit și a lovit-o în abdomen de mai multe ori pe partea vătămată.

Partea vătămată a alergat, însă inculpata s-a dus după ea și luând-o de mâini a lovit-o în zona gâtului și abdomenului, cauzându- nenumărate leziuni, între care o plagă înjunghiată penetrantă dublă în hipocondrul drept, o plagă transfixiantă dublă la lobul hepatic drept, o altă plagă tranfixiantă duodenală în partea dreaptă între ureter și vena cavă, precum și o plagă vasculară gastroepiploică în partea dreaptă și multiple plăgi la gât și mâini, pe fondul șocului hemoragic, leziuni ce sunt descrise în raportul medico-legal nr.324/10.05.2007 al SML M aflat la filele 28-29 din dosarul de urmărire penală. Leziunile ce i-au fost cauzate părții vătămate au necesitat pentru vindecare 40-45 zile îngrijiri medicale, punându-i totodată viața în primejdie.

După aceea, s- reținut că inculpata s-a deplasat la Palatul și a ascuns cuțitul într-una din toaletele acestuia.

Din raportul de expertiză psihiatrică nr.823/ din 20.06.2007 al IML C aflat la fila 64 din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpata nu prezintă nici o afecțiune încadrabilă nosologic și are discernământul faptei și al consecințelor ei, corespunzător vârstei și îl avea și în momentul comiterii faptei.

În drept, fapta inculpatei minore care în ziua de 9.05.2007 s-a înarmat cu un cuțit și a aplicat multiple lovituri cu acesta, în zone vitale ale corpului părții vătămate- - în timp ce se deplasau în zona " Podul lui " din D Tr. S, leziuni care au pus în primejdie viața părții vătămate, întrunește în drept elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor prevăzută de art.20 rap.Cod Penal la art.174, 175 lit a și i Cod Penal, cu aplic. art.99 și urm. din

Cod Penal

Cererea inculpatei de înlăturare a premeditării ca circumstanță a infracțiunii de tentativă la omor calificat, întrucât nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se reține această circumstanță, nu a fost primită de tribunal, fiind respinsă.

Astfel, prima instanță a reținut că premeditarea ca circumstanță a infracțiunii de tentativă la omor calificat, se caracterizează printr-o chibzuință activă, cât și printr-o gândire meditativă privitoare la aspectul tactic, demonstrat prin însuși modul în care a fost comisă infracțiunea.

În cauza dedusă judecății, martorele și au relatat că, inculpata s-a exprimat că vrea să o bată pe partea vătămată, deoarece aceasta a amenințat-o că o va denunța la poliție despre furtul comis împreună cu cele două martore.

S- concluzionat că rezultă din depozițiile acelorași martore că inculpata și partea vătămată s-au certat pentru acest motiv. În aceste împrejurări, inculpata a început pregătirea agresiunii pe care urma să o exercite asupra părții vătămate, luând cuțitul de la locuința sa înainte de a merge la muzeu, ascunzându-l la unul dintre bascheții cu care era încălțată, sub pantaloni. Inculpata a purtat cuțitul asupra sa de acasă și până la muzeu și de acolo până în momentul când a rămas singură cu victima.

Având în vedere că fapta comisă de inculpată prezintă un grad de pericol social foarte ridicat, determinat de natura infracțiunii săvârșite - infracțiune prin care s-a adus atingere integrității corporale a persoanei -, modul în care a aceasta acționat, urmarea produsă - partea vătămată suferind multiple leziuni ce au necesitat pentru vindecare 40-45 de zile de îngrijiri medicale fiind și spitalizată pentru două săptămâni, tribunalul a apreciat că luarea unei măsuri educative față de inculpată, așa cum s- solicitat de aceasta, nu este suficientă pentru îndreptarea inculpatei minore, tribunalul aplicând acesteia o pedeapsă, respectiv pedeapsa închisorii.

Față de faptul că inculpata nu a mai fost condamnată până în prezent, că în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetării judecătorești s-a prezentat ori de câte ori a fost chemată, recunoscând și regretând fapta comisă, vârsta fragedă a acesteia de numai 14 ani și 2 zile la data comiterii faptei, că la școală este o elevă cu o situație foarte bună la învățătură, sociabilă, comunicativă, implicându-se în activitățile desfășurate în școală, că provine dintr-o familie organizată, cu o situație financiară bună, tribunalul a apreciat că se justifică reținerea în favoarea acesteia a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art.74 al 1 lit. a și c și al. 2.Cod Penal și art.76 al. 2.

Cod Penal

Deoarece la data comiterii faptei, cât și în prezent aceasta este minoră, la stabilirea pedepsei ce s-a aplicat au fost avute în vedere și disp. art.109 al. 1.

Cod Penal

Reținând că inculpata este elevă, aceasta mai având până la terminarea studiilor câțiva ani, tribunalul a apreciat că scopul pedepsei ce se aplică acesteia poate fi atins fără aop riva de libertate, făcându-se în cauză aplicarea dispozițiilor art.81, 110 și 110¹al 1.Cod Penal și dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicată acesteia.

Totodată, instanța a apreciat că pe durata termenului de încercare și până la împlinirea vârstei de 18 ani s- impus ca aceasta să fie încredințată sub supraveghere, părinților săi și, stabilindu-se ca inculpata să respecte pe aceeași durată următoarele obligații: să nu frecventeze discotecile și restaurantele, locuri în care anturajul nu este întotdeauna cel mai potrivit -și să nu intre în legătură cu partea vătămată și cu martorele și.

În baza art.110¹al 3, teza I-a a Cod Penal atras atenția inculpatei în sensul că sustragerea de la îndeplinirea obligațiilor sus arătate, poate atrage revocarea suspendării condiționate.

În baza art.110¹al.1 teza finală, raportat la art.86³Cod Penal, după împlinirea vârstei de 18 ani și până la expirarea duratei termenului de încercare, s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte lunar la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți; să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile și să anunțe întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă și să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele acesteia de existență.

În baza art.359 al. 1.C.P.P. și art.110¹al. 3 teza finală Cod Penal, a atras atenția inculpatei supra dispozițiilor art.86⁴p privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere stabilite de instanță, potrivit art.86³

Cod Penal

În baza art.118 al.1lit.b Cod Penal, a dispus confiscarea corpului delict, respectiv confiscarea unui cuțit cu lungimea totală de 27 cm, lama acestuia având o lungime de 16 și o lățime de 3 cm, confecționat din textolit de culoare maron, lama fiind prinsă cu 3 nituri.

Referitor la acțiunea civilă formulată de partea vătămată prin reprezentantul său legal, tribunalul admis-o în parte.

Astfel, referitor la daunele materiale solicitate, s- constatat că acestea sunt întemeiate parțial, respectiv numai pentru suma de 1353 lei, în dovedirea căreia a fost depus la dosar înscrisul aflat la fila 80 care atestă că, reprezentantul legal al părții vătămate - -a fost somată să plătească această sumă către Spitalul Județean din Dr. Tr. S, sumă ce reprezintă c/val. serviciilor medicale acordate părții vătămate pe perioada 9-21 mai 2007. Deși s-a susținut că au fost efectuate și alte cheltuieli cu titlu de daune materiale, s-a apreciat că probele administrate în cauză nu confirmă cuantumul acestora.

Întrucât prin natura, gravitatea și multitudinea leziunilor constatate de medicul legist, tribunalul a decis că părții civile i-au fost cauzate și suferințe fizice și psihice, aceasta fiind îndreptățită să primească și daune morale în cuantumul solicitat de prin cererea de constituire de parte civilă, respectiv de 20.000 lei. Așa fiind tribunalul în baza art. 14 cod procedură penală și art.998 Cod civil, a obligat inculpata în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 21.353 lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civila reprezentată de tatăl său.

În baza art. 191 alin. 3 cod procedură penală a obligat inculpata în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata sumei de 1050 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen și motivat partea vătămată - prin reprezentant legal, criticând hotărârea pe latură penală cu privire la individualizarea pedepsei și a modalității de executare.

În susținerea apelului invocă în scris următoarele: în mod greșit a fost obligată inculpata să nu se apropie de partea vătămată fără a se stabili o anumită distanță, întrucât inculpata are în acest mod posibilitatea de a se apropia periculos de mult de partea vătămată și să-i creeze permanent un sentiment de nesiguranță; în mod greșit s-a dispus încredințarea inculpatei către părinți, aceștia neoferind suficiente garanții pentru îndreptarea ei, de vreme ce a săvârșit fapta fiind deja sub supravegherea părinților, având în mod evident carențe educaționale.

Solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul aplicării inculpatei unei pedepse mult mai aspre pentru fapta comisă.

Analizând apelul declarat de partea vătămată - în defavoarea inculpatului, potrivit art. 371 alin. 1 si art. 378 alin. 1 cod procedura penala, in raport cu motivele invocate, cu materialul si lucrările dosarului, Curtea constata ca este fondat, urmând a- admite ca atare, fiind întemeiat numai cu privire reținerea circumstanțelor atenuante, cea referitoare la neaplicarea pedepsei accesorii și la individualizarea modalității de executare a pedepsei prin prisma obligațiilor și măsurilor de supraveghere impuse, pentru considerentele ce se vor arata in continuare:

- In ceea ce privește stabilirea sancțiunii penale și respectiv individualizarea pedepse, sunt de făcut următoarele precizări: Potrivit art. 100 Cod penal, față de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă. La alegerea sancțiunii se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana minorului. Pedeapsa se aplică numai dacă se apreciază că luarea unei măsuri educative nu este suficientă pentru îndreptarea minorului.

În cauză, în mod judicios s-a stabilit că față de inculpata trimisă în judecată pentru o infracțiune de tentativă la omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 174, 175 lit. a și i Cod penal, este necesară aplicarea unei pedepse, nefiind suficientă pentru îndreptarea inculpatei minore, luarea față de aceasta a unei măsuri educative, fie și privativă de libertate.

Dar, instanța de apel apreciază că în mod greșit prima instanță a reținut în favoarea inculpatei circumstanțe atenuante potrivit art. 74 alin. 1 lit. a și c Cod penal, având în vedere următoarele motive:

Recunoașterea unor elemente sau date personale și/sau unor împrejurări ale realității, ca având valoare de circumstanțe atenuante, nu este posibilă decât dacă împrejurările invocate de inculpat, reduc într-o asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu sau îl caracterizează într-o asemenea măsură pe acesta, încât numai după o reducere a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea respectivă, este satisfăcut imperativul unei juste individualizări a pedepsei.

În cauză s-a reținut cu valoare de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatei minore, conduita bună înainte de săvârșirea faptei și atitudinea sa după săvârșirea faptei prin prezentarea sa în fața autorității și comportarea sinceră în cursul procesului.

Or, instanța de apel apreciază că deși reale aceste împrejurări, ele nu au valoare de circumstanțe în sensul legii pentru a fi necesară reducerea pedepsei sub minimul special.

Fapta săvârșită este și rămâne de o gravitate deosebită, maximul special al pedepsei fiind de 6 ani și 3 luni, iar modul concret cum a fost concepută și înfăptuită, mobilul, reacția inculpatei imediat după săvârșirea faptei, vârsta victimei și relațiile apropiate dintre inculpată și partea vătămată, estompează într-o măsură semnificativă conduita anterioară și ulterioară faptei, minora încadrându-se practic într-un comportament meritoriu din punct de vedere școlar și social, dar necesar și general valabil pentru copiii de vârsta ei, care sunt disciplinați dintr-un sentiment mixt de respect și supunere față de părinți și /sau autorități, fără ca acest comportament să aibă în mod necesar relevanță favorabilă din perspectiva art. 74 Cod penal.

Totuși aceste împrejurări trebuie luate în seamă, reprezentând în context, criterii de individualizare a pedepsei în sensul disp. art. 72 Cod penal, întrucât se referă la persoana infractorului, astfel că acestea impun și justifică doar o orientare a pedepsei aplicate spre minimul special.

Prin urmare, instanța de apel va dispune înlăturarea aplicării art. 74 alin. 1 lit. a și c, alin. 2 și art. 76 alin. 2 cod penal, în ceea ce o privește pe inculpata minoră.

În ceea ce privește minimul special al pedepsei în cazul săvârșirii de către un minor infracțiunii de omor calificat în forma tentativei, se ridică pentru un răspuns corect, problema de a știi care este ordinea de aplicare a disp. art. 21 alin. 2 Cod penal, care prevăd regimul sancționator în cazul tentativei, respectiv a disp. art. 109 alin. 1 Cod penal, care stabilesc regimul sancționator al minorilor și regula potrivit căreia minimul pedepsei nu va depăși 5 ani.

Curtea apreciază că această problemă de drept a fost greșit rezolvată de prima instanță, care a aplicat întâi regulile de la tentativă și apoi cele privind pedepsele aplicate minorilor, rezultând în baza acestui calcul un minim special al pedepsei de 3 ani și 9 luni, astfel: 15: 2 = 7 ani și 6 luni (minim special tentativă major), 7 ani și 6 luni:2 = 3 ani și 9 luni ( minim special tentativă minor).

Pornind de la acest rezultat și făcând aplicarea disp. art. 76 alin. 1 partea introductivă și alin. 2 Cod penal, tribunalul a coborât pedeapsa sub acest minim special, aplicând o pedeapsă de 3 ani închisoare.

Dar, instanța de apel apreciază că ordinea de aplicare a dispozițiilor legale enunțate este inversă, astfel că rezultatul este total diferit, minimul special în acest caz fiind de 2 ani și 6 luni, astfel:

Minoritatea nu este o cauză de reducere a pedepsei, ci o stare care justifică și reclamă un regim sancționator special, diferit calitativ și cantitativ de al majorilor, astfel că întâi se stabilește punctual ca premisă de lucru (ca și la majori) care sunt pedepsele prevăzute de lege pentru minor, deci minimul și maximulprevăzute de lege pentru infracțiunea consumată- forma tipică a infracțiunii și apoi se determină prin înjumătățirea acestora potrivit art. 21 alin. 2 Cod penal, limitele de pedeapsă pentru sancționarea tentativei - forma atipică a infracțiunii.

Astfel, în legătură cu minimul special prevăzut de lege, prima instanță a fost în eroare întrucât nu a făcut aplicarea disp. art. 109 alin. 1 cod penal, potrivit cărora în urma reducerii limitelor de pedeapsă la J în cazul pedepselor pentru minori, în nici un caz minimul pedepsei nu va depăși 5 ani.

Dacă nu se admite acest punct de vedere, s-ar ajunge la consecințe inacceptabile, astfel:

Potrivit art. 109 alin. 2 Cod penal, legiuitorul - consecvent regulii enunțate în art. 109 alin. 1 teza finală Cod penal, a stabilit că atunci când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață, se aplică minorului închisoarea de la 5 la 20 de ani. Or, indiscutabil că în acest caz, minimul special pentru o infracțiunea mai gravă în forma tentativei, de exemplu omor deosebit de grav, este de 2 ani și 6 luni, fiind inadmisibil ca pentru o infracțiune mai gravă minimul special să fie mai mic decât pentru una mai puțin gravă, prin raportare la regimul sancționator pentru omor calificat, sau chiar prin raportare la aceiași infracțiune cea prev. de art. 176 Cod penal, care prevede și pentru minori alternativ pedeapsa închisorii de la la 5 la 20 de ani (detențiunea pe viață de la majori) - teza I, sau închisoare de la 5 ani la 12 ani și 6 luni - teza II - pentru o infracțiune consumată.

Or, numai prin aplicarea regulii împărtășite de C, rezultă în ambele teze în cazul tentativei un minim special de 2 ani și 6 luni, iar prin aplicarea regulii împărtășite de tribunal ar rezulta două minime speciale diferite, respectiv 2 ani și 6 luni - teza I, prin aplicarea indiscutabilă a disp. art. 109 alin. 2 și art. 21 alin. 2 Cod penal, iar în teza II, ar rezulta 3 ani și 9 luni - prin aplicarea întâi a disp. art. 21 alin. 2 și apoi a disp. art. 109 alin. 1 Cod penal, respectându-se aparent teza finală a acestui articol, întrucât rezultatul nu este mai mare de 5 ani.

Din această perspectivă sentința apare nelegală, față de împrejurarea că în cazul reținerii circumstanțelor atenuante, fără a fi în concurs cu circumstanțe agravante, este obligatorie reducerea pedepsei sub minimul special, potrivit disp. art. 76 alin. 1 și art. 80 alin. 2 cod penal.

Curtea a ajuns la această concluzie, întrucât în cazul de față, limitele de pedeapsă pentru minor sunt de la 5 ani la 12 ani și 6 luni și având în vedere că inculpatul minor nu a fost trimis în judecată pentru o infracțiune consumată, rezultă că tentativa se sancționează cu pedeapsă potrivit art. 21 alin. 2 cod penal, minimul special fiind 2 ani și 6 luni.

Or, prima instanță a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare, peste minimul special, deși a reținut existența circumstanțelor atenuante judiciare.

Dar, având în vedere apelul părții vătămate prin care se formulează critici vizând individualizarea pedepsei în defavoarea inculpatului și considerentele deja expuse în precedent, Curtea înlăturând circumstanțele atenuante judiciare, apreciază că o pedeapsă de 3 ani, orientată spre minimul special, este într-un cuantum adecvat realizării scopului pedepsei de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni și îndeplinirii funcției acesteia, de măsură de constrângere și de mijloc de reeducare a condamnatului, în lumina disp. art. 52 cod penal.

- Critica referitoare la individualizarea modalității de executare a pedepsei nu este întemeiată sub aspectul alegerii acesteia, ci al stabilirii obligațiilor și măsurilor de supraveghere dispuse în primă instanță.

Astfel, față de inculpată s-a dispus suspendarea sub supraveghere sau sub control, prevăzută de art. 110 ind. 1 Cod penal.

Potrivit acestor dispoziții legale, dată cu suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate minorului în condițiile art. 110, instanța poate dispune, pe durata termenului de încercare, dar până la împlinirea vârstei de 18 ani, încredințarea supravegherii minorului unei persoane sau instituții din cele arătate în art. 103, putând stabili, totodată, pentru minor una sau mai multe obligații dintre cele prevăzute în art. 103 alin. 3, iar după împlinirea vârstei de 18 ani, respectarea de către acesta a măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor prevăzute în art. 86 ind. 3. Dispozițiile art. 81 alin. 3 și 4, art. 82 alin. 3, art. 83, 84 și 86 se aplică în mod corespunzător. Sustragerea minorului de la îndeplinirea obligațiilor prevăzute în art. 103 alin. 3 poate atrage revocarea suspendării condiționate. În cazul neîndeplinirii măsurilor de supraveghere ori a obligațiilor stabilite de instanță, potrivit art. 86 3, se aplică în mod corespunzător dispozițiile art. 86 ind. 4 alin. 2.

Or, conform art. 81 Cod penal, la care se face trimitere prin art. 110 Cod penal și art. 110 ind. 1 alin. 1 partea introductivă Cod penal, instanța poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o anumită durată, dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani sau amendă; b) infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 38; c) se apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.

În cauză, Curtea apreciază că în ceea ce o privește pe inculpată sunt întrunite cumulativ toate cerințele legale enunțate, astfel că acestea în mod riguros corect au fost aplicate în favoarea inculpatei, rezultând cea mai adecvată modalitate de executare a pedepsei, nefiind necesară executarea pedepsei în natura ei proprie, fiind suficientă pronunțarea condamnării pentru atingerea scopului preventiv educativ al pedepsei, în sensul disp. art. 52 alin. 1 cod penal.

Pentru a ajunge la o asemenea concluzie, instanța împărtășește motivarea primei instanțe și are în vedere următoarele împrejurări: inculpata minoră care este la primul conflict cu legea penală a săvârșit fapta la o vârstă ce se află la limita responsabilității penale raportat la disp. art. 99 alin. 1 Cod penal, atitudinea sinceră a acesteia în fața organelor de urmărire penală și a instanței, faptul că a regretat săvârșirea faptei, conduita în fața instanței prin prezența la termenele acordate însoțită de reprezentanții legali, nivelul de instruire și performanțele școlare ridicate ce permit concluzia existenței unui grad de maturitate ridicat raportat la vârsta sa - aspecte care au pus-o în situația de a conștientiza în final gravitatea și urmările unor asemenea fapte. Aceste împrejurări i-au creat disponibilitatea de se conforma în viitor normelor legale, dublate de impunerea unor anumite obligații și măsuri de supraveghere ferme, pe care inculpata și părinții săi urmează să le respecte întocmai, neexistând motive rezonabile de a crede în necesitatea privării sale de libertate.

De altfel, în Referatul de evaluare întocmit de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți, se reține că minora are un nivel de inteligență ridicat, o capacitate de memorare și gândire foarte dezvoltate și că are perspective de reintegrare socială având în vedere vârsta acesteia, faptul că beneficiază de suportul părinților săi din punct de vedere afectiv și material, are o locuință adecvată și un nivel educațional foarte bun, existând în favoarea sa și numeric și calitativ, mai mulți factori de natură să inhibe dezvoltarea comportamentului infracțional.

Față de aceste elemente, instanța de apel apreciază că șansele de reintegrare socială a inculpatei sunt foarte mari și se justifică suspendarea sub supraveghere sau sub control a executării pedepsei aplicate, tocmai pentru permite ca factorii pozitivi care înclină în mod obiectiv și categoric balanța în favoarea inculpatei, căruia i se acordă în acest fel o șansă, să fie puși în valoare în vederea reinserției sociale a acesteia.

- În ceea ce privește încredințarea supravegherii minorei către părinți, criticată de către apelanta parte vătămată, instanța de apel apreciază să soluția tribunalului este legală și temeinică, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art. 103 alin. 1 Cod penal aplicabile în baza normei de trimitere prev. în art. 110 ind. 1 alin. 1 Cod penal, supravegherea inculpatului minor poate fi încredințată, după caz, părinților minorului, celui care l-a înfiat sau tutorelui. Dacă aceștia nu pot asigura supravegherea în condiții satisfăcătoare, instanța dispune încredințarea supravegherii minorului, pe același interval de timp, unei persoane de încredere, de preferință unei rude mai apropiate, la cererea acesteia, ori unei instituții legal însărcinate cu supravegherea minorilor.

Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă intenția legiuitorului ca supravegherea deosebită a minorului față de care se ia, fie măsura educativă a libertății supravegheate, fie se dispune suspendarea sub supraveghere sau sub control a pedepsei cu închisoarea aplicată, să fie încredințată într-o anumită ordine de preferință, având prioritate părinții, înfietorul sau tutorele, înaintea unei rude apropiate sau instituții legal însărcinate.

Deci, regula este încredințarea supravegherii minorului către părinți, înfietori sau tutore și excepția este încredințarea către o persoană de încredere, de regulă rudă, respectiv către o instituție legal însărcinată, iar excepția operează numai în situația în care cei dintâi nu pot asigura supravegherea în condiții satisfăcătoare.

Or, în cauză Curtea împărtășește punctul de vedere al primei instanțe și constată că nu sunt elemente suficiente și convingătoare care să justifice concluzia potrivit căreia părinții nu pot asigura supravegherea minorei în condiții optime, iar însuși faptul săvârșirii infracțiunii de către minoră, nu poate fi absolutizat și nu poate conduce automat la această concluzie, comportamentul infracțional având o antecedență cauzală mult mai complexă.

În sprijinul acestei soluții vin și constatările făcute de Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Mehedinți - filele 68 - 72 dosar UP, potrivit cărora ambii părinți sunt încadrați în muncă, mama fiind învățătoare, relațiile minorei cu familia prezintă stabilitate, fiind caracterizate de comuniune permanentă de locuință cu aceștia, ambii părinți contribuind la creșterea, îngrijirea și întreținerea minorei, mama fiind o mai dominantă în raport cu tatăl. Se mai reține că minora este o persoană introvertită și puțin comunicativă, existând în ultimul timp un deficit de comunicare în familie, dar cauzat în special de probleme școlare ale inculpatei dar și familiale, legate de raporturile cu fratele său. Totuși, comunicarea intrafamilială s-a îmbunătățit și nu există date că au existat neînțelegeri, violențe sau conflicte majore în familie.

De remarcat și preocuparea părinților pentru sănătatea psihică a inculpatei minore, întrucât din același referat de evaluare rezultă că aceasta se află în evidența medicală de specialitate, astfel că părinții care au pe de altă parte și îndatorirea de a îmbunătăți comunicarea cu fiica lor minoră, trebuie să înțeleagă în virtutea și a sarcinii primite prin hotărâre judecătorească, faptul că se impune o colaborare cu medicii specialiști pentru contribui la înlăturarea trăsăturilor negative de personalitate și a tulburărilor de comportament ale minorei, aceste din urmă împrejurări fiind stabilite ca factori de natură să favorizeze repetarea comportamentului infracțional, cu consecințe grave asupra celor din jur, dar și asupra persoanei minorei.

- Dar, pentru eficientizare sporită a modalității alese și pentru garantarea atingerii scopului preventiv educativ al pedepsei, Curtea găsește necesar a face aplicarea disp. art. 110 ind. 1 alin.1 Cod penal rap. la art. 103 alin. 2 Cod penal în scopul responsabilizării maxime a părinților, cărora li s-a încredințat supravegherea inculpatei minore, astfel că va atrage atenția părinților că au îndatorirea legală de a veghea îndeaproape asupra minorei, în scopul îndreptării acesteia, precum și obligația de a înștiința instanța de îndată, dacă minora se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra sa sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

- De asemenea, pentru atingerea aceluiași scop, în baza art. 110 ind. 1 alin. 1 Cod penal rap. la art. 103 alin. 3 lit. c Cod penal, Curtea va spori obligațiile impuse inculpatei, atât cele stabilite înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, cât și după această vârstă, astfel: până la împlinirea vârstei de 18 ani va mai obliga pe inculpată la prestarea unei activități neremunerate în școala pe care o frecventează cu o durată de 200 ore de maxim 3 ore pe zi, după programul școlar, în zilele nelucrătoare și în vacanță.

Iar după împlinirea vârstei de 18 ani, în baza art. 110 ind. 1 Cod penal rap. la art. 86 ind. 3 alin. 3 lit. a, b și c Cod penal, va mai obliga inculpata să se supună și următoarelor măsuri de supraveghere: să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare; să nu frecventeze discotecile și restaurantele; să nu intre în legătură cu partea vătămată și cu numitele și.

- În aceiași ordine de idei, în baza art. 110 Cod penal, Curtea va stabili un alt termen de încercare de 5 ani, compus din pedeapsa de 3 ani aplicată în cauză și un interval de timp de 2 ani fixat de instanță, la limita maximă prevăzută de lege, apreciind că în acest fel, prin stabilirea obligațiilor și a măsurilor de supraveghere pe o durată mai mare de timp, există garanții mai puternice ale reabilitării comportamentale a inculpatei, aflată încă la o vârstă mică și într-un proces de creștere, formare și maturizare real, ce trebuie monitorizat ca atare.

- În ceea ce privește pedeapsa accesorie, în mod greșit prima instanță nu a dispus aplicarea acesteia, fiind nesocotite disp. art 71 alin. 1 și 2, 3 și 5 Cod penal, denumit marginal "Conținutul și modul de executare a pedepsei accesorii", potrivit cărora pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 și condamnarea la pedeapsa închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prev. în art. 64 lit. a - c, ținându-se seama de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului, iar în caz de suspendare a executării pedepsei principale, se dispune și suspendarea executării pedepselor accesorii.

Mai mult, în cazul infractorului minor, prin decizia nr. 51 din 4 iunie 2007, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 769 din -, pronunțată DE ÎCCJ în recurs în interesul legii și obligatorie, pentru instanțe, potrivit art. 414²alin. 3 din Codul d e procedură penală, s-a stabilit că pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) și b) și art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilă și inculpaților minori, pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.

Prin urmare, instanța de apel în baza art. 71 cod penal, va aplica inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b cod penal ce se va executa potrivit art. 71 alin. 5 cod penal, în sensul suspendării executării acesteia pe durata suspendării executării pedepsei principale și după împlinirea vârstei de 18 ani.

Curtea nu va interzice inculpatei dreptul de a alege, întrucât este un drept constituțional recunoscut expres de disp.art.36 din Constituție tuturor cetățenilor, drept garantat prin Protocolul nr.1 art.3 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale care enunță obligația pentru . părți contractante să organizeze alegeri în condiții care să asigure libera exprimare a opiniei poporului.

în general și persoanele condamnate continuă să se bucure de toate drepturile și libertățile fundamentale garantate de Convenție, cu excepția dreptului la libertate atunci când o detenție regulată intră în mod expres în câmpul de aplicare al art.5 din Convenție.

Ei nu pot fi decăzuți din drepturile lor garantate prin Convenție pentru simplul fapt că se găsesc în fața unei condamnări penale.

Așadar, interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a - c cod penal nu se face în mod automat, potrivit art. 71 alin. 2 Cod penal, prin efectul legii.

Deci, la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev.de art.64 cod penal trebuie avută în vedere natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei, persoana infractorului, valorile sociale lezate prin activitatea infracțională, potrivit cerințelor art. 71 alin. 3 cod procedură penală, astfel încât să se justifice concluzia potrivit căreia fapta săvârșită să-i facă incompatibili cu exercitarea acestor drepturi.

Având în vedere jurisprudența cauza Hirst Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, sens în care s-a pronunțat și ÎCCJ prin Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 74/2007 publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din -, potrivit căreia dispozițiile art. 71 din Codul penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) (teza I) - c) din Codul penal nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 din Codul penal și criteriile menționate mai sus, Curtea constată că infracțiunea reținută în sarcina inculpatei nu este de natură a conduce la concluzia că se impune interzicerea dreptului de a alege la împlinirea de către aceasta a vârstei de 18 ani, moment până la care se vor înregistra cu siguranță progrese reale în reabilitarea comportamentală a inculpatei, fiind motivul pentru care nu va aplica această interdicție.

În baza art. 371 alin. 2 cod procedură penală, în cadrul limitelor prev. de art. 371 alin. 1 cod procedură penală, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, curtea constată că prima instanta a stabilit in mod corect pe baza probelor administrate in cauza, evaluate prin coroborare, o stare de fapt pe deplin lamurita, in ceea ce priveste activitatea infractionala a inculpatei, stabilind in mod corect vinovatia si dand faptei retinute in sarcina acesteia, o corecta incadrare juridică.

De asemenea, pentru o soluționare completă a apelului și în baza art. 381 alin. 1 teza II cod procedură penală, în urma verificării Curtea constată că prima instanță făcut o justă aplicare a dispozițiilor legale privitoare la confiscarea specială prev. de art. 118 Cod penal, a celor care reglementează soluționarea acțiunii civile în cadrul procesului penal prev. de art. 14 și urm. Cod procedură penală, precum și a celor care guvernează răspunderea civilă delictuală prev. de art. 998 și urm. Cod civil.

Pentru toate aceste motive, în baza art. 379 pct. 2 cod procedură penală:

- admite apelul declarat de partea vătămată, prin reprezentant legal, împotriva sentinței penale nr. 242 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală, în dosarul nr-, privind pe inculpata.

- desființa sentința cu privire la latura penală a cauzei în ceea ce privește circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatei, aplicarea pedepsei accesorii și termenul de încercare și măsurile de supraveghere.

- înlătura aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c, alin. 2 și art. 76 alin. 2 cod penal.

În baza art. 71 cod penal, va aplica inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b cod penal ce se va executa potrivit art. 71 alin. 5 cod penal și după împlinirea vârstei de 18 ani.

- dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, format din pedeapsa aplicată de 3 ani și un termen de 2 ani fixat de instanță.

- pune în vedere părinților îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorei, în scopul îndreptării acesteia, precum și obligația de a înștiința instanța de îndată, dacă minora se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra sa sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

Până la împlinirea vârstei de 18 ani va mai obliga pe inculpată la prestarea unei activități neremunerate în școala pe care o frecventează cu o durată de 200 ore de maxim 3 ore pe zi, după programul școlar, în zilele nelucrătoare și în vacanță.

După împlinirea vârstei de 18 ani va mai obliga inculpata să se supună și următoarelor măsuri de supraveghere:

- să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare;

- să nu frecventeze discotecile și restaurantele;

- să nu intre în legătură cu partea vătămată și cu numitele și.

- menține restul dispozițiilor sentinței.

În baza art. 192 și 193 Cod procedură penală va obliga inculpata în solidar cu părțile responsabile civilmente la 120 lei cheltuieli judiciare statului și 2000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de partea vătămată, prin reprezentant legal, împotriva sentinței penale nr. 242 din 19 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Penală, în dosarul nr-, privind pe inculpata.

Desființează sentința cu privire la latura penală a cauzei în ceea ce privește circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatei, aplicarea pedepsei accesorii și termenul de încercare și măsurile de supraveghere.

Înlătură aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și c, alin. 2 și art. 76 alin. 2 cod penal.

În baza art. 71 cod penal.

Aplică inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b cod penal ce se va executa potrivit art. 71 alin. 5 cod penal și după împlinirea vârstei de 18 ani.

Dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 5 ani, format din pedeapsa aplicată de 3 ani și un termen de 2 ani fixat de instanță.

Pune în vedere părinților îndatorirea de a veghea îndeaproape asupra minorei, în scopul îndreptării acesteia, precum și obligația de a înștiința instanța de îndată, dacă minora se sustrage de la supravegherea ce se exercită asupra sa sau are purtări rele ori a săvârșit din nou o faptă prevăzută de legea penală.

Până la împlinirea vârstei de 18 ani mai obligă pe inculpată la prestarea unei activități neremunerate în școala pe care o frecventează cu o durată de 200 ore de maxim 3 ore pe zi, după programul școlar, în zilele nelucrătoare și în vacanță.

După împlinirea vârstei de 18 ani mai obligă inculpata să se supună și următoarelor măsuri de supraveghere:

- să desfășoare o activitate sau să urmeze un curs de învățământ ori de calificare;

- să nu frecventeze discotecile și restaurantele;

- să nu intre în legătură cu partea vătămată și cu numitele și.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Obligă inculpata în solidar cu părțile responsabile civilmente la 120 lei cheltuieli judiciare statului și 2000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.

Cu recurs.

Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2008.

Președinte, Judecător

Grefier,

Red. TR/4 ex

21.10.2008

Jud.fond

02 octombrie 2008

1 comunicare pentru apelanta parte vătămată

Președinte:Tatiana Rădulescu
Judecători:Tatiana Rădulescu, Gabriel Viziru

#Judecator Tatiana Radulescu

Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 37/2008. Curtea de Apel Craiova

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 37/2008. Curtea de Apel Craiova