Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 37/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
(90/2010)
DECIZIA PENALĂ NR. 37/
Ședința publică de la 9 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 2: Mariana Constantinescu
GREFIER - - -
* * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea apelului declarat de revizuientul împotriva sentinței penale nr. 827 din 21 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul revizuient în stare de arest și asistat din oficiu de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul revizuientdepune la dosar concluzii scrise.
Apărătorul apelantului revizuientavând cuvântul, solicită - în temeiul art. 379 pct. 2 lit.a Cod procedură penală - admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pe fond, anularea hotărârii a cărei reviziure se cere și reanalizând materialul probator administrat în cauză, solicită achitarea apelantului în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit.c Cod procedură penală.
Cazul de revizuire invocat este cel prevăzut de art.394 alin.1 lit.a Cod procedură penală.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul,solicită a se observa că cele invocate de apelant prin cererea de revizuire au fost și apărările acestuia pe parcursul procesului penal. Instanțele au avut în vedere aceste apărări, au fost înlăturate, astfel că apreciază că nu sunt întrunite cerințele art.394 alin.1 lit. a Cod procedură penală, în sensul că ar fi fost descoperite fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.
În speță, toate aceste apărări au fost cunoscute de instanță, astfel că - în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire. Pe cale de consecință, solicită respingerea apelului ca fiind nefondat.
Apelantul revizuientavând ultimul cuvânt, solicită a se observa - la dosarul de fond - fila 370 - că după închiderea dezbaterilor în dosar, pronunțarea a fost amânată de cinci ori, timp în care instana s-a adresat firmei de pază de la Casa (locul unde s-a aflat la data comiterii omorului) cerând date informative după închiderea ședinței, astfel că a fost privat de dreptul la apărare. Urmare a solicitării instanței, de la Casa s-a înaintat un fax privind intrările sale în acea locație. În continuare solicită a se avea în vedere că la fila 371 dosarului de fond se află o adresă prin care parchetul arată că la mutarea de la sediul vechi la sediul nou s-au pierdut cele 12 video-casete ridicate ca probe la data de 13 octombrie 1999, casete cu care își putea dovedi nevinovăția. Mai susține că este condamnat exact pe ceea ce CEDO condamnă România, respectiv se dau sentințe definitive pe aproximații, pe fapte bazate pe probe nereale, ce nu pot sta la baza unei soluții de condamnare. Mai susține că s-a întors din Canada de bunăvoie, a solicitat vizionarea casetelor - cu care putea dovedi că este nevinovat, a solicitat efectuarea probei ADN, efectuarea testului poligraf - probe ce i-au fost respinse. Este arestat de 10 ani, nevinovat fiind.
Concluzionând, solicită admiterea apelului și a cererii de reviziure pentru a-și putea dovedi nevinovăția.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.827 din data de 21 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr.40905.01&3&2008, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, in baza disp.art.406 alin.4 Cod de procedură penală a respins, ca nefondată cererea de revizuire a sentinței penale nr.677/10.05.2005, pronunțata de Tribunalul București - Secția a Il-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.5566/03.10.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată de revizuientul condamnat (fiul lui si, născut pe data de 04.02.1955, încarcerat in Penitenciarul Giurgiu ).
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală a fost obligat condamnatul - revizuient la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că prin cererea înregistrată sub nr-, petentul a solicitat revizuirea sentinței penale nr.677/10.05.2005, a Tribunalului București - Secția a II-a Penala pronunțata in dosarul nr.5970/2003, prin care a fost condamnat la o pedeapsa de 20 de ani închisoare pentru săvârșirea in concurs infracțiunilor de omor deosebit de grav si nerespectarea regimului armelor și munițiilor, fapte prev de disp art.174-175 lit.a,b,i Cod penal si art.176 lit.a Cod penal, respectiv art.279 alin.1 Cod penal, fiind acuzat de aceea că la data de 08 octombrie 1999, împreună cu, cu premeditare și din interes material, prin cruzimi și în public, au omorât,pe numitul, după care au abandonat victima in pădurea, Județul I si totodată a deținut în locuința sa, fără drept, un revolver cu gaz marca Rg 88 de calibru 9 mm, fără a poseda permis de port-armă.
Din examinarea cererii de revizuire cu care a fost sesizat, Tribunalul a constatat că revizuientul condamnat a invocat cazul de revizuire prev. de art.394 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, solicitând audierea unui martor, care a dat o declarație organelor de urmărire penala in perioada 05.04.2005, respectiv 10.05.2005 si totodată a solicitat si prezentarea ca mijloace de proba a înregistrărilor video ce se afla in Arhiva Serviciului de al.
La dosar a fost depusa sentința de condamnare si s-a atașata totodată si dosarul de fond, respectiv dosarul nr 5970/2003 al Tribunalului București - Secția a Il-a Penala.
La termenul din data de 13.01.2009, a fost admisa in principiu cererea de revizuire întemeiată pe cazul de revizuire prev. de art.394 lit.a Cod de procedură penală, fiind încuviințată audierea martorului, motivat de faptul ca acesta ar putea sa releve o împrejurare nouă necunoscută de instanța de fond sau de instanțele care au soluționat căile de atac și care potrivit petentului ar fi în strânsă legătură cu faptele reținute în sarcina sa. De asemenea, s-a mai încuviințat și efectuarea unei adrese la Firma de paza Queen. care să comunice dacă persoana fizică mai lucrează la această societate întrucât este necesară audierea sa în prezenta cauza în calitate de martor pentru a oferi date referitoare la orele când petentul a intrat și a ieșit din cazinou, martorul având calitatea de director al firmei de pază la data când s-au petrecut faptele.
În cursul judecării cererii de revizuire, petentul a formulat o cerere de recuzare a judecătorului inițial investit cu soluționarea cauzei ce a format obiectul dosarului nr-, cerere admisă prin încheierea de ședința din data de 24.03.2009, cu motivarea ca prin sentința penală nr.571/25.09.2001, respectivul judecător a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 20 de ani închisoare pentru infracțiunea de omor deosebit de grav comisă cu participarea coinculpatului, trimis în judecată ulterior, într-un dosar separat.
Ca urmare a acestui incident procedural, cauza s-a repartizat din nou, aleatoriu, formându-se dosarul nr-.
Ulterior, instanța de fond a procedat la efectuarea adreselor către societatea de paza Queen. in vederea depistării martorului a cărui audiere a fost încuviințată prin încheierea de admitere în principiu din data de 13.01.2009 și totodată a solicitat înaintarea casetei video cu înregistrările din data de 8/9.10.1999, pentru a le viziona și a verifica alibiul prezentat de revizuientul, care susține, în esență, că în noaptea respectivă nu avea cum să comită infracțiunea de omor deosebit de grav pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 20 ani închisoare, întrucât toată noaptea a fost prezent în incinta cazinoului.
La termenul din 21.10.2009, firma Queen. care asigura paza la, a înaintat înregistrările privind intrările în ale numitului în perioada 01.10.-12.10.1999 cu mențiunea că clienții sunt înregistrați doar la intrarea în cazinou, nu și la ieșire.
În cuprinsul acestor acte depuse la dosar se înaintează și o fotografie digitală desprinsă din software care conține date cu privire la petentul - alias "Criminal " și se arată că ultima vizită a acestuia la cazinou a fost în data de 11.10.1999, orele 7,41, că domiciliază în Germania, fiind născut pe data de 04.02.1955.
Examinând actele depuse la dosar, prima instanță a constatat că referitor la noaptea de 8/9.10.1999 înregistrările aflate la sediul firmei de pază confirmă faptul că vineri 08.10.1999 petentul a fost înregistrat pe peliculă ca intrând în cazinou la orele 6,15, apoi a mai intrat o dată în cazinou după miezul nopții, în data de 8/9.10.1999, la orele 0,32. Practic, s-a considerat că aceasta probă vine să confirme exact ceea ce a reținut instanța în considerentele hotărârii de condamnare din care a fost redat un pasaj: "prin urmare, inculpatul a mers la Casa în acea noapte, astfel cum martora sus menționată confirmă ( martora ), însă nu la ora la care s-a petrecut fapta, ci mult mai târziu, acționând cu meticulozitate, calm, cu mult "sânge " atât anterior comiterii faptei, cât și ulterior, încercând să-și confecționeze un alibi credibil, mizând cu inteligență și pe faptul că cele 12 casete video ridicate de la Casa și purtând pe pelicula imagini surprinse in data de 08.10.1999 nu au putut fi vizionate de instanță, acestea, din motive de neglijență impardonabilă, fiind rătăcite de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureșt i".
Prin urmare s-a constatat că probele noi, administrate în calea extraordinară de atac a revizuirii nu au dovedit nevinovăția inculpatului și, deci, nu au condus la o soluție diametral-opusă celei de condamnare dispusă de instanța de fond prin sentința penală nr.677/10.05.2005 a Tribunalului București - Secția a Il-a Penală, ci dimpotrivă au confirmat întocmai situația de fapt reținută în hotărârea de condamnare și menținută în căile de atac de instanțele de control judiciar.
În aceste condiții, cererea de revizuire formulată de petentul condamnat, fiind găsită neîntemeiată, a fost respinsă ca atare, în temeiul disp.art.406 alin.4 Cod de procedură penală.
Împotriva acestei sentințe,a declarat apelîn termenul legal (la data de 27 octombrie 2009)revizuientul condamnat,fără a indica la acel moment și motivele pentru care a înțeles să conteste hotărârea dată asupra fondului cauzei.
Atât cu prilejul dezbaterilor orale ce au avut loc în ședința publică din data de 09 februarie 2010, cât și prin intermediul concluziilor scrise depuse la dosarul cauzei la același termen de judecată, apelantul revizuient condamnat a criticat greșita respingere de către instanța de fond a cererii sale de revizuire, întemeiată pe disp.art.394 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, reiterând în fața instanței de apel motivele pentru care a înțeles să conteste prin intermediul acestei căi extraordinare de atac hotărârea prin care s-a dispus condamnarea sa, după cum urmează: instanța care a pronunțat în fond sentința de condamnare i-a încălcat dreptul la apărare, garantat de art.24 din Constituție, dreptul la un proces echitabil prev. de art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și prezumția de nevinovăție, prin aceea că în perioada amânării de pronunțare a administrat probe noi, după închiderea dezbaterilor, obținând prin fax de la firma de pază Queen, situația intrărilor sale în, în perioada 01.10.-12.10.1999; aprecierea ca nesinceră a depoziției martorei s-a făcut pe bază de presupuneri, deducții, aproximări, lucru ce este valabil și în ceea ce privește stabilirea momentului în care el a părăsit cazinoul, de vreme ce instanța a avut la dispoziție doar situația intrărilor în cazono, or deducțiile și presupunerile nu pot duce la stabilirea cu certitudine a realității și nu pot sta la baza unei soluții de condamnare, cu atât mai mult cu cât, însăși instanța a constatat imposibilitatea vizionării celor 12 videocasete ridicate ca probe la data de 13 octombrie 1999 care au dispărut și care erau în măsură să dovedească nevinovăția sa.
Pe cale de consecință a solicitat ca în temeiul art.379 pct. 2 lit.a Cod procedură penală să se dispună admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate și pe fond, anularea hotărârii a cărei reviziure o cere, iar apoi reanalizând materialul probator administrat în cauză, să se pronunțe o hotărâre de achitare a sa, în temeiul art.11 pct. 2 lit. a raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală.
Analizând actele și lucrările dosarului, atât prin prisma motivelor astfel invocate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.371 alin.2 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată căapelul promovat de condamnatul revizuient este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Potrivit art.394 alin.1 lit.a și alin.2 din Codul d e procedură penală, revizuirea poate fi cerută atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar pe baza acestora se poate dovedi, între altele, netemeinicia hotărârii de condamnare.
Din interpretarea acestor dispoziții legale, rezultă că solicitarea de revizuire a unei hotărâri definitive de condamnare nu se poate întemeia pe solicitarea administrării unor probe noi referitoare la aspecte deja stabilite de instanță, deoarece aceasta ar conduce la o prelungire a probatoriului după pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare - fapt inadmisibil în procedura acestei căi extraordinare de atac, ci trebuie să se fundamenteze pe relevarea descoperirii unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării fondului cauzei sau a căilor de atac promovate și pe baza cărora s-ar putea stabili netemeinicia hotărârii respective.
Or, din perspectiva acestor considerente, analiza motivelor pe care se întemeiază cererea de revizuire promovată de condamnatul revizuient - referitoare la lipsa probelor certe de vinovăție care să îl încrimineze drept autor al omorului comis la data de 08 octombrie 1999 asupra victimei, precum și a conținutului hotărârilor penale pronunțate în cauza a cărei revizuire se solicită, ar fi trebuit să releve cu ușurință faptul că, în speța de față, acesta nu a învederat nicio astfel de împrejurare "nouă" care să permită revizuirea sentinței de condamnare, ci a făcut referire doar la aspecte ce au fost deja examinate de către instanța care a judecat fondul cauzei și respectiv de către instanțele de control judiciar (în cauză fiind exercitate ambele căi ordinare de atac - apel și recurs), susținând că nu se face nevinovat de săvârșirea faptei de omor și că la momentul comiterii faptei s-a aflat în incinta " - Casa ", poziție procesuală pe care a exprimat-o și în cursul judecării cauzei pe fond, atât în primă instanță, cât și în căile de atac și care a fost atent cenzurată la momentul respectiv de către instanțele care au statuat cu privire la stabilirea situației de fapt ce a rezultat din probatoriul administrat și pe baza căruia a fost infirmată prezumția de nevinovăție ce a operat în favoarea inculpatului.
Cu toate acestea însă, instanța de fond investită cu prezenta cerere de revizuire, în loc să constate că aceasta se constituie de fapt într-un veritabil prilej de a aduce critici pretinsei precarități a probatoriului pe baza căruia instanțele ordinare au stabilit vinovăția sa în săvârșirea omorului a cărui victimă a fost, ceea ce excede cadrului procesual al revizuirii, prin încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2009, fără a indica în concret faptele și împrejurările nou descoperite, în considerarea cărora a apreciat că cererea este admisibilă conform art.403 alin.1 din Codul d e procedură penală, a dispus administrarea de noi probe pentru verificarea apărărilor inculpatului în legătură cu locul unde acesta pretinde că s-a aflat la momentul comiterii faptei de omor, dispoziție care, în raport de argumentele anterior expuse, din punctul de vedere al Curții este incorectă, dar aflându-ne exclusiv în calea de atac a revizuientului, ea nu mai poate fi cenzurată, rămânând câștigată cauzei, pentru a nu se aduce înfrângere principiuluinon reformatio in pejus.
Dar chiar și în contextul administrării de noi probe în calea extraordinară de atac a revizuirii, Curtea constată că nu a putut fi dovedită lipsa de temeinicie a hotărârii de condamnare, ci dimpotrivă a fost reconfirmată situația de fapt reținută prin sentința penală nr.677/10.05.2005 pronunțată de Tribunalului București - Secția a Il-a Penală și menținută în căile de atac de instanțele de control judiciar.
Nu în ultimul rând, examinând actele și lucrările dosarelor atașate, Curtea observă că același motiv de revizuire - referitor la condamnarea sa în baza unor probe îndoielnice și la neadministrarea unor probe care ar fi confirmat apărările sale conform cărora la momentul comiterii faptei s-a aflat în incinta de la Casa - întemeiat tot pe cazul de revizuire prev.de art.394 alin.1 lit.a Cod de procedură penală, a mai fost invocat de către condamnat și printr-o altă cerere de revizuire anterioară care a fost respinsă cu autoritate de lucru judecat prin sentința penală nr. 762/24.05.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1078/24.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, împrejurare care în interpretarea instanței supreme echivalează cu inadmisibilitatea noii cereri de revizuire ( prin decizia nr.36 din 14 decembrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii s-a statuat că cererile repetate de revizuire sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora).
În ceea ce privește celelalte aspecte invocate de apelantul revizuient în cadrul motivelor prezentului apel, vizând încălcarea dreptului la apărare de către instanțele ordinare, Curtea constată că acestea nu se circumscriu niciunuia dintre cazurile de revizuire expres și limitativ prevăzute de art.394 Cod de procedură penală.
Față de aceste considerente, constatând că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, Curtea, în temeiul art.379 pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, apelul declarat derevizuientul condamnatîmpotriva sentinței penale nr.827/F din data de 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, apelantul revizuient condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.379 pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondat, apelul formulat de revizuientul condamnat împotriva sentinței penale nr.827/F din data de 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe apelantul revizuient condamnat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezintă onorariul avocatului din oficiu și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 / 03.03.2010
Jud. -.- II
Președinte:Corina CiobanuJudecători:Corina Ciobanu, Mariana Constantinescu
