Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 4/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE Nr. 4
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Ion Dincă
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de inculpatul G, împotriva sentinței penale nr. 679/PI/20.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, asistat de avocat OG, în substituirea avocatului, partea vătămată, lipsă Spital Clinic Municipal de Urgență
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, apărătorul inculpatului depune la dosar împuternicire avocațială și motive de apel, după care, a fost audiat inculpatul declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată separat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul inculpatului apelant a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună, în principal schimbarea încadrării juridice din cea de tentativă la omor în infracțiunea prev. de art. 184.p, iar în subsidiar în cea prevăzută de art. 181.Cod Penal În motivare a arătat că inculpatul nu a avut intenția de a suprima viața părții vătămate, altercația dintre părți s-a iscat spontan, după care a urmat o încăierare care s-a finalizat cu rănirea părții vătămate. Mai mult, viața părții vătămate nu a fost pusă în pericol, sens în care solicită a se avea în vedere concluziile raportului de expertiză medico legală efectuat în cauză.
Procurorul a pus concluzii de respingere a apelului ca nefondat, menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală, având în vedere că în mod corect s-a reținut infracțiunea de tentativă la omor, iar pedeapsa a fost corect individualizată, având în vedere că inculpatul a lovit partea vătămată cu un cuțit într-o zonă vitală ( abdomen ), provocându-i leziuni care au necesitat mai mult de 25 de zile îngrijiri medicale.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului, schimbarea încadrării juridice a faptei și în consecință și aplicarea unei pedepse cu suspendare condiționată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 679/PI/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în baza art.334 s C.P.P.-a respins cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa.
În baza art.20 raportat Cod Penal la art.174 alin.1, 175 alin.1 lit.c, i și Cod Penal cu aplicarea art.21 alin.2 Cod Penal, art.49 alin.2 și Cod Penal art.76 alin.1 lit.b inculpatulCod Penal Gaf ost condamnat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat. În baza art.71 s Cod Penal-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În baza art.861alin.1 s Cod Penal-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 8 ani termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art.862În Cod Penal baza art.863alin.1 inculpatulCod Penal a fost obligat ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș, căruia i se încredințează supravegherea; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență. În baza art.359 s C.P.P.-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.864
Cod PenalÎn baza art.71 alin.5 s Cod Penal-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art.65 alin.1 și 2.Cod Penal s-a aplicat că inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.14 raportat C.P.P. la art.346 s C.P.P.-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1397, 24 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Municipal de Urgență
În baza art.118 alin.1 lit.b s Cod Penal-a confiscat de la inculpat un briceag din material de culoare albă cu mânerul de culoare vișinie și albă, având lungimea totală de 21 cm și lama de 9 cm, care a fost folosit la săvârșirea infracțiunii și care este corp delict la dosarul cauzei.
În baza art.191 alin.1 Cod Penal inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 440/P/2007, emis la data de 14.03.2008 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr- la data de 21.03.2008, inculpatul Gaf ost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20.Cod Penal raportat la art. 174 alin. 1.Cod Penal și art. 175 alin. 1 lit. c, i Cod Penal, în fapt, în sarcina inculpatului reținându-se că la data de 09.09.2007 l-a înjunghiat cu un cuțit pe partea vătămată, care este unchiul său, provocându-i acestuia leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, raportul de constatare medico-legală nr.2579/11.09.2007 al IML T, procesele verbale de sesizare și cercetare la fata locului, adresa nr.1668/11.02.2008 a Spitalului Clinic Municipal de Urgență T, instanța de fond a reținut că în ziua de 09.09.2007, în jurul orelor 18.00, partea vătămată a plecat de la domiciliul său din satul, comuna, jud. T, cu autovehiculul său marca cu nr. de înmatriculare 01--AR, către satul Comeat, la petrecerea satului ( rugă). Împreună cu el, în mașină se mai aflau inculpatul G, fiicele părții vătămate, în vârstă de 16 ani și în vârstă de 13 ani, numitul și vecinul său. Ajunși la rugă, după ce au petrecut câteva ore, timp în care atât, cât și inculpatul G au consumat băuturi alcoolice, partea vătămată a hotărât că e momentul să se întoarcă acasă, în. În acel moment, datorită consumului mare de bere, inculpatul se afla în stare de ebrietate, motiv pentru care a refuzat să plece de la petrecere. Întrucât inculpatul se afla pe punctul de a intra într-un conflict cu alte persoane aflate la rugă, partea vătămată și sora sa, respectiv mama inculpatului, au reușit într-un final să-l convingă pe G să se urce în mașină pentru a pleca acasă. La întoarcerea spre casă, autovehiculul era condus de partea vătămată, iar în el se aflau, care este mama inculpatului, inculpatul G, și martorii, împreună cu fiul său minor, precum și fiicele părții vătămate și.
Pe drumul de întoarcere, inculpatul, care a fost instalat într-un compartiment din spatele autovehiculului, ce îndeosebi servește ca portbagaj, a început să vocifereze că el vrea să se întoarcă la rugă, iar pentru a-și marca hotărârea a și tăiat cu briceagul avut asupra sa prelata autovehiculului. În acel moment, martorul i-a cerut tatălui său să oprească mașina, atrăgându-i atenția că inculpatul are un cuțit asupra sa.
Enervat, partea vătămată a oprit, trăgând autovehiculul pe partea dreapta a carosabilului, a coborât de la volan, s-a dus în spatele mașinii, deschizând portiera și l-a tras jos pe inculpatul. Cei doi s-au încăierat, iar în busculada ce urmat inculpatul a căzut la pământ. În momentul în care s-a ridicat, el lovit la întâmplare cu cuțitul ce-l ținea tot timpul în mână, atingându-l pe în partea a abdomenului, în antebraț și la mâna dreaptă. Atunci partea vătămată și-a dat seama că a suferit o rană serioasă, a strigat că " e tăiat" și s- repezit la volanul mașinii demarând în trombă către domiciliul său, de unde martorul a anunțat salvarea. Ceilalți pasageri ai mașinii s-au întors acasă pe jos, inclusiv inculpatul. Acesta, ajuns la domiciliu, s-a culcat, punându-și briceagul sub pernă, ulterior acesta fiind predat de bună voie autorităților.
În urma agresiunii inculpatului, partea vătămată a suferit leziuni, rezultat al unei lovituri directe cu un corp tăietor-înțepător, care au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale, fără însă ca aceste leziuni să-i fi pus în pericol viața.
Potrivit dispozițiilor art.144 prin Cod Penal săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.174 alin.1 Cod Penal, din punct de vedere obiectiv, infracțiunea de omor se realizează printr-o acțiune de ucidere a unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unui om.
Tentativa nefiind altceva decât o formă a activității infracționale, situată în faza de executare a infracțiunii, între începutul executării acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective și producerea rezultatului socialmente periculos, având în vedere probele administrate în cauză, instanța constată că fapta inculpatului de a lovi victima în zona abdominală cu un cuțit, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 25 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, numitul G punând în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executarea neproducându-și rezultatul datorită unor motive independente de voința inculpatului.
Este de subliniat faptul că, în faza de urmărire penală, într-un moment foarte apropiat de timpul în care s-au desfășurat evenimentele, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, chiar dacă ulterior, în faza cercetării judecătorești, a revenit asupra poziției sale și a menționat că nu mai recunoaște comiterea infracțiunii. În cursul urmăririi penale, la data de 10.09.2007, a doua zi după producerea incidentului, inculpatul a arătat că, aflându-se în stare de ebrietate, în momentul în care a fost coborât din mașină și s-a încăierat cu unchiul său, a scos cuțitul și cu acesta l-a înjunghiat pe în abdomen.
Ulterior, inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale inițiale și a arătat că nu știe cum a fost înțepat victima cu cuțitul, încercând să inducă organelor judiciare ideea potrivit căreia leziunile părții vătămate s-au produs întâmplător, în momentul în care acesta a căzut peste el, partea vătămată tăindu-se singur.
Această susținere este însă contrazisă de celelalte probe administrate în cauză. Astfel, potrivit raportului de constatare medico-legală existent la dosarul de urmărire penală, la examinarea medico-legală au fost constatate pe corpul victimei mai multe leziuni, care au fost produse prin lovire directă cu un corp înțepător-tăietor. Existența unor leziuni multiple certifică faptul că inculpatul a lovit cu cuțitul la întâmplare, potrivit IML T unele dintre aceste leziuni putând fi considerate leziuni de autoapărare (respectiv leziunile de la mâna dreaptă).
În această modalitate sunt contrazise și declarațiile părții vătămate date în cursul cercetării judecătorești, la termenul de judecată din 23.05.2008 și încercând să explice instanței de judecată faptul că s-a tăiat singur în cuțitul inculpatului. După cum s-a arătat deja, existența mai multor leziuni în zone diferite ale corpului presupune aplicarea mai multor lovituri, ceea ce contrazice varianta oferită de părți în cursul cercetării judecătorești, potrivit căreia victima s-ar fi înțepat în zona abdominală în momentul în care a căzut peste inculpat, situație în care ar fi trebuit să existe o singură leziune, fără prezența unor leziuni specifice autoapărării.
Prima instanță a apreciat că declarațiile inculpatului și ale părții vătămate date în cursul cercetării judecătorești sunt subiective și nu exprimă adevărul, o asemenea poziție fiind justificată de relația de rudenie dintre părți, precum și de împrejurarea că, așa cum a afirmat chiar inculpatul, cei doi s-au împăcat, inculpatul oferindu-i părții vătămate o sumă de bani drept despăgubiri, astfel încât partea vătămată a încercat, prin declarațiile sale, să determine înlăturarea răspunderii penale a inculpatului.
Însă, la soluționarea cauzei, așa cum s-a întâmplat și cu declarațiile inculpatului, instanța a avut în vedere declarațiile părții vătămate din faza de urmărire penală. În acel moment, la data de 26.09.2007, când a fost audiat prima dată, partea vătămată a învederat faptul că după ce l-a dat jos pe inculpat din autovehicul, s-a creat o îmbulzeală între ei, la un moment dat inculpatul căzând la pământ. După ce s-a ridicat, inculpatul l-a atacat cu un cuțit și l-a înjunghiat în abdomen.
Existența infracțiunii a fost confirmată și de martorii audiați în cauză. Instanța de fond a reținut că niciunul dintre martori nu a văzut momentul în care inculpatul a lovit victima cu cuțitul, însă coroborate declarațiile acestora, atât între ele, cât și cu celelalte probe administrate în cauză, converg către aceeași concluzie, respectiv că victima a fost înjunghiat de către inculpat.
La stabilirea vinovăției inculpatului instanța de fond a avut în vedere și procesul verbal de cercetare la fața locului, organele de cercetare penală consemnând faptul că în interiorul autovehiculului aparținând victimei, pe scaunul șoferului, au fost descoperite urme de sânge. Astfel de urme au fost identificate și pe hainele pe care partea vătămată le-a purtat în noaptea incidentului, în vreme ce inculpatul a predat autorităților cuțitul folosit la săvârșirea faptei, pe care au fost descoperite urme de sânge, chiar dacă, potrivit buletinului de analiză biocriminalistică nr.5/2008 al IML T, aceste urme nu au fost suficiente pentru determinarea speciei și a grupei sanguine.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu intenție indirectă, inculpatul a avut reprezentarea socialmente periculoasă a faptei sale, în condițiile în care a lovit cu un cuțit partea vătămată, într-o zonă vitală a corpului. În acest sens inculpatul a cunoscut împrejurarea că prin actele sale poate provoca moartea victimei și chiar dacă el nu a urmărit producerea acestui rezultat, totuși a acceptat posibilitatea producerii sale, motiv pentru care instanța va reține intenția indirectă ca modalitate a vinovăției.
La individualizarea judiciară a pedepsei prima instanță a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Apărătorul inculpatului a solicitat reținerea în favoarea acestuia a circumstanței atenuante prevăzute de art.73 lit.b Cod Penal, respectiv scuza provocării. Instanța de fond a constatat că pentru a putea fi reținută această circumstanță atenuantă legală este necesar ca, în momentul săvârșirii infracțiunii, inculpatul să se fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, provocare produsă prin violență, printr-o atingere gravă adusă demnității persoanei sau pin altă acțiune ilicită gravă.Or, având în vedere probele administrate în cauză, s-a apreciat că în favoarea inculpatului G nu poate fi reținută scuza provocării. Este adevărat faptul că probele atestă împrejurarea că părțile s-au încăierat, însă reacția părții vătămate a fost determinată de comportamentul inculpatului.
Pe de altă parte însă, instanța a apreciat că starea de beție a inculpatului poate fi interpretată ca o circumstanță atenuantă în favoarea acestuia, cu atât mai mult cu cât, după ce a realizat cele întâmplate, numitul Gar egretat fapta comisă, manifestându-și interesul pentru repararea prejudiciului cauzat părții vătămate, aspect confirmat și de numitul, care a precizat că s-a împăcat cu inculpatul, în contextul în care săvârșirea faptei s-a datorat consumului de alcool.
La stabilirea pedepsei, prima instanță a avut în vedere împrejurarea că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social deosebit, prin actele sale numitul G aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la viață, chiar dacă rezultatul socialmente periculos nu s-a produs datorită unor împrejurări independente de voința inculpatului.
Instanța de fond a luat în considerare și persoana inculpatului, acesta neaflându-se la prima abatere de acest gen, ceea de denotă perseverența sa în comiterea unor fapte cu un vădit caracter antisocial. Inculpatul a mai suferit o condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, care însă nu atrage starea de recidivă datorită faptului că infracțiunea a fost comisă în timpul minorității.La individualizarea pedepsei prima instanță a ținut seama și de împrejurările în care fapta a fost comisă.
Instanța va face aplicarea dispozițiilor art.71 referitoare Cod Penal la pedeapsa acesorie
În temeiul art.334 instanța C.P.P. de fond a respins cererea inculpatului, formulată prin apărătorul său, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat Cod Penal la art.174, 175 alin.1 lit.c și i în Cod Penal infracțiunea prevăzută de art.184 alin.1 sau Cod Penal infracțiunea prevăzută de art.181
Cod PenalRaportat la probele administrate în cauză, se poate constata că inculpatul nu a acționat din culpă. Este adevărat faptul că el nu a urmărit să provoace moartea victimei, însă, raportat la împrejurarea că a lovit o persoană cu un cuțit, instrument care, în condițiile în care lovitura aplicată în zona abdominală, este să producă moartea, se poate constata că inculpatul acceptat, cel puțin, producerea acestui rezultat periculos. De asemenea, după ce victima s-a urcat la volanul autovehiculului și a plecat spre casă, inculpatul nu a întreprins nimic pentru a-l ajuta, el deplasându-se pe jos până la domiciliu, unde s-a culcat, ceea ce conduce la concluzia că a acceptat posibilitatea ca victima să moară datorită acțiunii sale. Totodată, împrejurarea că potrivit raportului de constatare medico-legală vătămările suferite nu au fost de natură a-i pune victimei viața în pericol, nu are relevanță asupra încadrării juridice a faptei. Lovitura inculpatului a fost aplicată în zona abdominală, iar faptul că instrumentul folosit de inculpat nu a atins un organ vital s-a datorat unor împrejurări independente de voința acestuia, fiind evident că numitul Gal ovit cu cuțitul la întâmplare, ceea ce presupune și acceptarea de către acesta a posibilității producerii unor consecințe tragice, inclusiv moartea victimei.
Împotriva sentinței penale nr. 679/PI/20.10.2008 a declarat apel inculpatul G, apel nemotivat în scris.
Pentru termenul de judecată din 15.01.2009 inculpatul a formulat concluzii scrise prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și în principal schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată din infracțiunea de tentativă de omor în infracțiunea prev. de art. 184.Cod Penal, iar în subsidiar în infracțiunea prev. de art. 181.Cod Penal, deoarece nu a avut intenția de a suprima viața victimei și nu a urmărit sau prevăzut un asemenea rezultat, așa cum de altfel arată și partea vătămată în declarația dată când a menționat că inculpatul a scos cuțitul din buzunar în mod accidental, iar în învălmășeala creată a fost lovită partea vătămată. Se mai arată în concluziile scrise că pentru corecta încadrare juridică a faptei trebuie să se aibă în vedere și alte elemente cum ar fi modul de acționare care duce la concluzia că partea vătămată s-a înțepat în cuțitul scos de inculpat, iar raportul medico-legal arată că viața victimei nu a fost pusă în pericol.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art.371 al.2 pr.pen. instanța de apel apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală și readministrate în fața instanței de fond, respectiv depozițiile martorilor, care, audiați de către prima instanță au arătat că inculpatul și partea vătămată s-au încăierat pe fondul consumului de alcool, s-au certat la ruga la care au participat ambii, pe motiv că inculpatul a refuzat să plece de la petrecere. Întrucât inculpatul era pe punctul de a se certa cu alte persoane, partea vătămată și sora sa, respectiv mama inculpatului au reușit să urce în mașină, aceasta fiind condusă de către partea vătămată, în mașină mai aflându-se mama inculpatului, inculpatul și martorii și cu fiul său minor și fiicele părții vătămate - și. Inculpatul stătea în spatele autovehiculului ce folosește de obicei ca portbagaj și era nemulțumit întrucât intenționa să se întoarcă la rugă și pentru a-și etala hotărârea a tăiat cu briceagul prelata autovehiculului, moment în care a solicitat tatălui să oprească mașina, ceea ce partea vătămată a făcut, a coborât de la volan și s-a dus în spatele mașinii, deschizând portiera și trăgându-l jos pe inculpat. Cei doi s-au încăierat, iar inculpatul a căzut la pământ iar în momentul în care s-a ridicat de jos a lovit la întâmplare cu cuțitul ce-l ținea în mână, provocându-i leziuni părții vătămate în partea a abdomenului, antebraț și mâna dreaptă.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, poziție procesuală pe care nu și-a mai menținut-o în cursul cercetării judecătorești. Cu ocazia audierii de către organele de poliție inculpatul a arătat că aflându-se în stare de ebrietate, în momentul în care a fost coborât din mașină și s-a încăierat cu unchiul său, l-a înțepat pe acesta în abdomen cu un cuțit. Ulterior, nu a mai recunoscut acest lucru, avansând ideea lovirii întâmplătoare a părții vătămate. Această ideea este contrazisă de raportul de constatare medico-legală care a stabilit că leziunile au fost produse prin lovire directă cu un corp tăietor-înțepător, ceea ce exclude posibilitatea autoagresiunii. În declarațiile date în cursul judecății partea vătămată și-a nuanțat depozițiile în intenția de a atenua din consecințele faptei inculpatului pe fondul relației de rudenie dintre părți și a împăcării intervenite în condițiile în care inculpatul a oferit părții vătămate o sumă de bani drept despăgubiri, dar existența infracțiunii de tentativă de omor este confirmată de declarațiile martorilor audiați, respectiv care a arătat că cei doi s-au certat și s-au încăierat observând că inculpatul avea un cuțit dar nu a remarcat momentul lovirii ci doar strigătul părții vătămate că a fost tăiat de inculpat, martorul care a văzut încăierarea celor doi fără a vedea agresiunea cu cuțitul.
În vederea stabilirii încadrării juridice corecte a faptei respectiv cea de tentativă de omor și nu cea prevăzută de art 184 sau 181.Cod Penal așa cum s-a susținut în motivele de apel trebuie avut în vedere și raportul medico legal care stabilește zona leziunilor provocate prin înțeparea părții vătămate de către inculpat cu un cuțit și care sunt vitale pentru normala funcționare a organismului. Lovirea părții vătămate in regiunea abdominală cu un obiect dur de ucide și cu intensitate materializată în gravitatea leziunilor și consecințele acestora, impun concluzia că inculpatul a prevăzut posibilitatea morții părții vătămate și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat l-a acceptat, acționând cu intenție. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin deciziile penale nr. 2230/19.05.2000 și 1327/29.03.2000, în care, având a se pronunța asupra corectei încadrări juridice a faptei, în situația în care agresiunea inculpatului a vizat abdomenul părții vătămate, a stabilit că față de natura instrumentului cu care a fost lovită victima, împrejurările în care a fost comisă fapta, intensitatea lovirii și regiunea spre care a fost îndreptată denotă intenția inculpatului de a ucide victima, punerea în primejdie a vieții acesteia nefiind rezultatul intenției depășite ce caracterizează faptele pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării. În condițiile în care inculpatul pe toată durata altercației pe care a avut-o cu partea vătămată a avut cuțitul în mână nu se poate reține că acesta nu a avut reprezentarea faptului că prin atingerea părții vătămate cu obiectul contondent îi poate provoca acesteia leziuni grave, astfel că solicitarea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice este nefondată.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Prima instanță a făcut în mod corect aplicarea circumstanțelor atenuante față de inculpat raportat la atitudinea sinceră a acestuia concretizată în recunoașterea faptei în cursul urmăririi penale, lipsei antecedentelor penale, stării de beție în care se afla inculpatul în momentul comiterii faptei și atitudinii ulterioare de regret a acesteia.
Prin urmare, în mod corect a fost soluționată atât latura civilă cât și cea penală a cauzei raportat la ansamblul probator administrat și starea de fapt reținută de către prima instanță, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
Astfel, în temeiul art. 379 pct. 1 lit.b p Cod Penal se va respinge apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 679/PI/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
Văzând și prevederile art. 192 alin.2
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 379 pct. 1 lit.b p Cod Penal respinge apelul declarat de inculpatul G împotriva sentinței penale nr. 679/PI/20.10.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
În temeiul art. 192 alin.2 p Cod Penal obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu restul părților.
Pronunțată în ședința publică din 15 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier
Red.AN/tehnored AJ
2 ex/20.01.2009
Prima instanță: Trib.T -
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Ion Dincă
