Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 41/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.41/
Ședința publică de la 22 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare apelul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva sentinței penale nr.36 din data de 28.01.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.20-174, 175 Cod penal.
Dezbaterile, au avut loc în ședința publică din data de 16 aprilie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 aprilie 2009, când a pronunțat următoarea decizie.
- CURTEA -
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.36 pronunțată la data de 28 ianuarie 2009, în dosarul nr- Tribunalul Constanțaa hotărât:
"În baza art.20 Cod penal raportat la art.174-175 lit.i) și art.176 lit.c) Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal condamnă inculpatul:
la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 6 (șase) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.(1) lit.a) teza a II-a și b) Cod penal după executarea pedepsei principale.
Face aplicarea art.71 în referire la art.64 alin.(1) lit.a) teza a II-a și b) Cod penal pe durata detenției.
În baza art.88 Cod penal, deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată prin măsurile reținerii și arestării preventive, cu începere de la data de 27.02.2008, la zi.
În baza art.350 Cod procedură penală, menține starea de arest a inculpatului.
- act că partea vătămată () nu a formulat pretenții civile în cauză.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006, modificată prin nr.OUG 72/2006.
Obligă inculpatul la plata sumei de 2086,65 lei, cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
În baza art.118 alin.(1) lit.b) Cod penal, confiscă în folosul statului următoarele corpuri delicte: un cuțit în lungime de 34 cm și o lățime de 4 cm, folosit la înjunghierea victimei, tricoul cu mâneci lungi cu care era îmbrăcată partea vătămată când a fost lovită, o bucată de cârpă, două probe biologice (substanță de culoare brun-roșcată cu aspect de sânge) ridicate de pe trotuarul din fața mănăstirii.
În baza art. 189 Cod procedură penală
Onorariul de avocat din oficiu pentru faza de urmărire penală, în sumă de 150 lei, și onorariul de avocat din oficiu pentru faza cercetării judecătorești, în sumă de 200 de lei, se decontează din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Constanța, în favoarea avocat și, respectiv, în favoarea avocat.
În baza art. 191 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 850 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat."
Pentru pronunțarea hotărârii, instanța de fond a stabilit situația de fapt următoare:
La data de 8 februarie 2008, în timp ce se deplasa cu căruța pe str.- din stațiunea, inculpatul a observat-o pe partea vătămată (), a coborât din căruță, i-a adresat injurii, a lovit-o cu pumnul, s-au îmbrâncit reciproc și, în timp ce continuau să se îmbrâncească, au căzut la pământ, iar inculpatul i-a aplicat o lovitură cu cuțitul cauzându-i leziuni ce au necesitat aproximativ 25 zile îngrijiri medicale, dar i-au pus viața în pericol.
Situația de fapt s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare: procesul-verbal de cercetare la fața locului, actele medicale și medico-legale, depozițiile martorilor, și, mijloacele materiale de probă, respectiv un cuțit, o bucată de cârpă, un tricou și două probe biologice de sânge ridicate de la locul agresiunii și declarațiile inculpatului, acestea din urmă fiind cenzurate din perspectiva coroborării cu celelalte mijloace de probă.
Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul a declarat apel motivând că, sunt dubii asupra vinovăției sale și pentru aceasta se impune achitarea, iar în subsidiar a solicitat reducerea cuantumului pedepsei prin reținerea circumstanței atenuante a provocării ori a prevederilor art.44 alin.(3) Cod penal.
Criticile nu sunt întemeiate.
Conform art.345 Cod procedură penală, instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; într-adevăr potrivit art.52, art.66 Cod procedură penală vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil conform art.6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
În cauză, inculpatul a fost ascultat atât în cursul urmăririi penale cât și de către prima instanță (în apel, uzând de dreptul la tăcere) și a dispus de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării, beneficiind de asistență juridică calificată și având posibilitatea administrării probelor ca și acuzarea.
Astfel, pe baza probelor administrate în aceste condiții - procesul-verbal de cercetare la fața locului, depozițiile martorilor, declarațiile părții vătămate, raportul de constatare medico-legală nr.56/LR/13.02.2008, fișa de cazier și declarațiile inculpatului rezultă cu certitudine că în ziua de 8 februarie 2008 condamnat anterior pentru o altă tentativă la infracțiunea de omor, inculpatul a aplicat o lovitură cu cuțitul în abdomen părții vătămate (față de care nu s-a putut stabili relația de rudenie) cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, faptă prevăzută deart.20 Cod penal raportat la art.174, art. 175 lit.i), art.176 lit.c) Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b) Cod penal.
Susținerile apărătorului cu privire la existența unor dubii ce ar profita inculpatului sunt înlăturate de declarațiile părții vătămate date în cursul urmăririi penale la puțin după comiterea faptei coroborate cu declarațiile martorului și a martorelor, care au arătat de la bun început că între părți există o stare conflictuală și în data de 8 februarie 2008, inculpatul (având un cuțit asupra sa potrivit declarației martorului și potrivit declarației inițiale a părții vătămate) a acostat-o pe partea vătămată, s-au îmbrâncit și a tăiat-o cuțitul în abdomen (cei trei martori arătând constant că în urma incidentului partea vătămată a afirmat că este tăiată în abdomen și au și văzut că era rănită, chiar dacă nu au observat momentul efectiv al lovirii, explicabil de altfel, în condițiile în care inculpatul și partea vătămată erau încăierați); declarația părții vătămate dată în cursul cercetării judecătorești prin care arată că s-ar fi lovit singură nu poate fi luată în considerare deoarece martora care îl însoțea a văzut că nu era înarmat, și împrejurările relatate nu coincid nici cu cele date de inculpat, fiind evident că prin trecerea timpului și față de relațiile cu inculpatul, a încercat doar să-l scape de răspunderea penală.
Nu sunt îndeplinite nici condițiile pentru reținerea circumstanței atenuante a provocării prevăzută de art.73 lit.b) Cod procedură penală și nici a dispozițiilor art.44 alin.3 Cod penal referitoare la depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului deoarece, așa cum au arătat în mod constant martorii audiați în cauză, inculpatul este cel care a adresat injurii părții vătămate, a acostat-o, a lovit-o întâi cu pumnul și apoi cu cuțitul deși partea vătămată nu există nicio probă că ar fi fost înarmată.
Sub aspectul individualizării pedepsei, raportat la criteriile prevăzute la art.72 Cod penal, printre care și pericolul social concret sporit al faptei în cauză dat de modul de acțiune, atacarea părții vătămate, în condițiile în care aceasta nu era înarmată, nu se legase de inculpat, aplicarea unei lovituri cu cuțitul într-o zonă vitală, cu intensitate concretizată în leziunile grave prin numărul nu tocmai redus de zile de îngrijiri medicale - 25 și punerea în primejdie a vieții părții vătămate, precum și față de circumstanțele personale inculpatului care la nici doi ani de la data liberării din executarea unei pedepse cu închisoarea pentru altă tentativă la infracțiunea de omor, pedeapsa de 10 ani închisoare este de natură să asigure prevenția generală, să răspundă sentimentelor de indignare, oprobriu din partea opiniei publice, respectiv de insecuritate (fapta fiind săvârșită pe stradă), respectiv să creeze premisele necesare reeducării inculpatului prin izolarea sa temporară de societate.
În concluzie, în lipsa unor circumstanțe atenuante, neapărând de la pronunțarea hotărârii date care să atenueze răspunderea penală a inculpatului nu se poate proceda la reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia.
Prin urmare, negăsind vreun caz de nulitate a hotărârii apelul este nefondat și în baza art. 379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, va fi respins.
Adăugându-se timpul scurs de la pronunțarea sentinței conform art.383 cu referire la art.381 Cod procedură penală se va deduce arestul preventiv de la 28.01.2009.
Conform art.383 cu referire la art.350 alin.1 Cod procedură penală, prin hotărâre, instanța are obligația să se pronunțe asupra menținerii sau revocării măsurii arestării preventive a inculpatului.
Astfel, potrivit art.5 pct.1 lit.c) din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale referitor la cazurile de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, apelantul inculpat a fost, inițial arestat în vederea aducerii sale în fața autorităților judiciare competente existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.
Ulterior, măsura arestării a fost menținută pe baza condamnării pronunțată de un tribunal competent ( art.5 pct.1 lit.a) Convenție), respectiv în temeiul condamnării inculpatului la pedeapsa principală de 7 ani închisoare, pentru infracțiunea mai sus indicată.
Chiar dacă sentința nu este definitivă, dar cu o anumită valoare asupra vinovăției și responsabilității apelantului inculpat (necontestată de acesta), față de probele aflate la dosar până în acest moment, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și impun în continuare privarea sa de libertate, motiv pentru care va fi menținută cu referire și la art.160 alin.3 Cod procedură penală.
Respingându-se calea de atac potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală, apelantul va fi obligat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 cod procedură penală, a Protocolului încheiat la 26.11.08 între Ministerul justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România, onorariul în suma de 200 lei pentru avocat care a asigurat asistența juridică din oficiu se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală, respinge apelul penal declarat de inculpatul, împotriva sentinței penale nr.36 din data de 28 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr-, ca nefondat.
Conform art.383 cu referire la art.381 Cod procedură penală, deduce arestul preventiv de la 28.01.2009.
Potrivit art.383 cu referire la art.350 alin.1 și art.160 Cod procedură penală, menține starea de arest preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la data de 5.10.1979, de la 22.04.2009.
Conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, obligă apelantul la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat.
Conform art.189 Cod procedură penală, onorariul în sumă de 200 lei pentru av. se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.04.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond.:
Red.dec.jud.: -
Tehnored.gref.
3 ex./11.05.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
CATRE,
PENITENCIARUL POARTA ALBĂ
In conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. 3 cod pr.penală, vă înaintăm alăturat copia deciziei penale nr.41/P din data de 22 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pentru a fi comunicată inculpatului - născut la 5 octombrie 1979, fiul lui și.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
- SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar penal nr-
CATRE,
PENITENCIARUL POARTA ALBĂ
In conformitate cu dispozițiile art. 360 alin. 3 cod pr.penală, vă înaintăm alăturat copia deciziei penale nr.41/P din data de 22 aprilie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, pentru a fi comunicată inculpatului - născut la 5 octombrie 1979, fiul lui și.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Maria Uzună
