Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 44/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 20 rap. la art. 174, 175, 176 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE APEL
DECIZIA PENALĂ NR. 44
Ședința publică de la 23 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Mircea Mugurel Șelea
Judecător - - -
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, pronunțarea asupra dezbaterilor consemnate prin Încheierile de amânare a pronunțării de la data de 10 februarie, respectiv 17 februarie 2010, având ca obiect apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 94 de la 06 iulie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
La apelul nominal făcut cu ocazia pronunțării, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, la data dezbaterilor.
Deliberând;
CURTEA:
Asupra apelurilor penale de față;
Prin sentința penală nr. 94 de la 06 iulie 2009 pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală, s-a dispus, în baza art. 20 alin. 1 Cod Penal rap. la art. 174 alin. 1 și 2.Cod Penal rap. la art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2.Cod Penal rap. la art. 176 alin. 1 lit. c și d și alin. 2 Cod Penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod Penal, condamnarea inculpatului - fiul lui și, născut la data de 28 nov. 1979 în -O, jud O, cu domiciliul în comuna, sat, jud. O, - - la pedeapsa de 8 ani închisoare; s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit și lit. b pe Cod Penal durată de 1 an.
În baza art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c cu Cod Penal aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod Penal, a fost condamnat același inculpat la 6 ani închisoare, iar potrivit art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b rap.Cod Penal la art. 35 alin. 1.Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea - de 8 ani închisoare - ce a fost sporită cu 6 luni închisoare, astfel că pedeapsa principală totală este de 8 ani și 6 luni închisoare, alături de pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod Penal, pe durata de 1 an.
În baza art. 61 alin. 1 teza II-a și alin. 2 Cp. s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 1.263 zile închisoare neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare, pronunțată prin sentința penală nr. 29/19.02.2002 de TRIBUNALUL O L T, definitivă prin decizia nr. 686/2003 a și s-a contopit pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa complementară de mai sus, cu acest rest de pedeapsă neexecutat și cu pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a și b pe Cod Penal timp de 4 ani, aplicată prin această sentință, în sensul că s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de pedeapsă de 6 luni închisoare, în total fiind 9 ani închisoare, alături de pedeapsa complementară de interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și b pe Cod Penal durată de 4 ani, a cărei executare va avea loc în condițiile art. 66.
Cod PenalÎn baza art. 71 alin. 1-3 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a și lit. b Cod Penal, pe timpul detenției.
S-a admis în parte acțiunea părții civile și a fost obligat inculpatul la plata sumelor de 200 lei cu titlul de despăgubiri pentru daune materiale și 5.000 lei despăgubiri pentru daune morale către această parte civilă; s-a admis acțiunea părții civile Spitalul Județean de Urgență S și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 474,736 lei, despăgubiri materiale reprezentând cheltuieli de spitalizare.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care, 50 lei reprezintă onorariu de avocat din oficiu pentru asistența juridică la termenul din data de 3 nov. 2008; a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare, reprezentate de onorariu de avocat, către partea vătămată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL O L T, a fost trimis în judecată inculpatul, pentru comiterea faptelor de tentativă de omor deosebit de grav prevăzute de art. 20 alin. 1 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 Cp rap. la art. 175 alin. 1 lit. 1 și alin. 2 Cp rap. la art. 176 alin. 1 lit. c și și alin. 2 Cp și respectiv tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 1 și alin. 2 lit. b și c Cp cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.
Pe baza probelor administrate în cauză, prima instanță a constatat că după liberarea sa condiționată din detenție, la data de 25 aprilie 2.008 - în baza condamnării penale pentru infracțiunea de tentativă de omor, la pedeapsa de 10 ani închisoare, în condițiile în care anterior acesteia, inculpatul a mai comis infracțiune de violență fizică pentru care a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 600 lei - atitudinea inculpatului nu a devenit una conformă cu normele de conviețuire și, pe un fond psihologic caracterizat prin afecțiuni cu diagnosticul tulburare de personalitate de tip antisocial, cu tendințe paranoide, impulsiv -agresive și antisociale și cu un comportament care poate merge până la sadism în relațiile cu semenii, poate comite spontan, reactiv, acte de agresiune fizice în condițiile în care domină pe cei din jur și este capabil să se impună, deși este neliniștit și nestăpânit.
S-a mai constatat că inculpatul a aflat că la începutul anului 2008, în timp ce se afla în detenție, fratele său a avut o altercație cu partea vătămată și a luat hotărârea să se răzbune.
Drept urmare, în seara zilei de 14 iunie 2008, după de a sesizat prezența în barul din satul a părții vătămate - ce era însoțită de prietenii săi, inculpatul a considerat că este momentul să își pună în aplicare hotărârea. Pe de altă parte, s-a mai reținut că tot în acest loc, în mod cert, deși se afla la o altă masă dar avea vizibilitate, inculpatul a observat lănțișorul de aur ce se afla la gâtul părții vătămate și a decis ca actele sale de violență să aibă drept scop nu numai suprimarea vieții, ci și deposedarea acesteia de bunuri.
În aceste condiții, văzând că partea vătămată, în jurul orelor 23,00-23,30 pleacă din bar și se deplasează cu bicicleta pe ghidonul căreia se afla martorul, la rândul său s-a urcat și a pornit în urmărire cu bicicleta pe care se afla și martorul.
Ajungându-i din urmă la circa 50 de metri de bar, într-un loc iluminat electric, inculpatul a izbit violent cu bicicleta sa pe aceea condusă de partea vătămată, iar ca urmare, aceasta din urmă și martorul au căzut la pământ. Coliziunea avut loc pe șosea, la o distanță relativ redusă de bar - circa 50 de metri - într-o zonă iluminată electric, ce a permis inculpatului să observe din nou lănțișorul de aur de la gâtul victimei. În continuare, inculpatul a scos din buzunar un cuțit, cu care a pus în executare hotărârea de a ucide partea vătămată printr-o lovitură ce viza gâtul, atunci când aceasta a încercat să se ridice, hotărâre ce avea și scopul subsecvent de sustragere de bunuri aflate asupra părții menționat.
Actul de autoapărare al părții vătămate prin ridicarea cotului, a făcut ca lovitura cu cuțitul să fie deviată și să afecteze zona fronto-parietală stânga a craniului, printr-o plagă ușor arcuită. În continuare, inculpatul a smuls părții vătămate lănțișorul de aur pe care îl avea la gât, iar din buzunar i-a sustras suma de 200 lei și a plecat către domiciliu. În acest timp, martorul, de frică s-a îndepărtat, martorul nu a participat la agresiune, iar martorul s-a apropiat, venind dinspre bar, după ce inculpatul a părăsit locul incidentului.
În drept, instanța de fond a constatat că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tentativă de omor calificat și tâlhărie, având încadrarea juridică menționată anterior, în concurs real prevăzut de art. 33 lit. a Cod Penal, iar sub aspectul laturii obiective a primei infracțiuni, s-au reținut că actele materiale ale inculpatului țin de punerea în executarea a rezoluției infracționale de suprimare a vieții părții vătămate și pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și constituie acțiunea ce reprezintă elementul material al acesteia. S-a constatat că infracțiunea este în forma tentativei întrerupte, deoarece rezultatul material - decesul victimei - nu s-a produs datorită actelor de autoapărare ale acesteia.
Sub aspectul laturii subiective, vinovăția inculpatului s-a constatat a fi sub forma intenției directe, deoarece inculpatul a prevăzut și a urmărit producerea decesului victimei, în raport de conduita sa: folosirea unui obiect tăietor de a ucide, zona vizată - ce era cu caracter vital (gâtul) și intensitatea loviturii ce a putut produce o plagă craniană (fronto-parietală) în urma devierii acesteia de către partea vătămată, iar scopul subsecvent al acestei fapte - comiterea tâlhăriei - a rezultat din conduita inculpatului în bar.
Cererea de schimbarea a încadrării juridice a faptelor din tentativă de omor deosebit de grav, în tentativă de omor calificat( aceasta din urmă prevăzută de art. 20 alin. 1 rap. la art. 174 alin. 1 și 2 rap. la art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2.Cod Penal), s-a apreciat de către instanța de fond a fi neîntemeiată, sens în care s-a reținut că se urmărește înlăturarea împrejurării care determină agravarea încadrării juridice prin susținerea că inculpatul nu se încadrează la categoria,persoană care a mai comis un omor" prevăzută de art. 176 alin. 1 lit. c Cod Penal, pe considerentul că infracțiunea anterioară pentru care a fost condamnat la 10 ani închisoare prin sentința nr. 29/19.02.2002 a Tribunalului O l t, este sub forma tentativei de omor calificat și nu o infracțiune consumată de omor, deoarece dacă legiuitorul ar fi avut în vedere și tentativa, s-ar fi exprimat de maniera comiterii unei infracțiuni de omor. Argumentul se înlătură pentru că lipsa unei referiri exprese în acest sens este suplinită prin aceea că, în mod implicit legiuitorul, făcând referire la comiterea unui omor, a avut în vedere evident infracțiunea de omor care este potrivit definiției de la art. 144 Cp atât sub formă consumată, cât și de tentativă.
S-a reținut întemeiată însă cererea de schimbare a încadrării juridice prezentată de procuror, ce viza precizarea alineatelor fiecăreia din cele două fapte penale și s-a dispus de către prima instanță această schimbare, conform celor menționate în partea introductivă a încheierii din 20 iunie 2009.
În aceste condiții, acțiunea penală a fost soluționată prin condamnarea inculpatului pentru ambele infracțiuni, iar la individualizarea pedepselor ce au fost aplicate în cauză, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal, atât cele cu caracter real cât și personal,în ansamblul lor. Între acestea, s-a reținut și starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a p, determinată de antecedentele penale ale inculpatului, ce constituie primul termen al recidivei concretizate în condamnarea la pedeapsa de 10 ani închisoare prin sentința menționată anterior și de faptul că noile infracțiuni - ce sunt al doilea termen al recidivei - au fost săvârșite în cursul liberării condiționate, până la împlinirea duratei pedepsei. În aceste condiții, s-a apreciat că pedepsele pronunțate trebuie să fie orientate peste minimul special al fiecăreia din aceste, pentru a se putea realiza astfel scopul și funcțiile acestei sancțiuni.
În baza normelor cu caracter onerativ-imperativ prevăzute de art. 61 alin. 1 teza II-a și alin. 2.Cod Penal, în condițiile în care una din infracțiuni este de omor în forma tentativei, instanța de fond a procedat la revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 1263 zile de închisoare neexecutat, din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 29/2002 a Tribunalului O l t, definitivă prin decizia nr. 686/2003 a.
Sub aspectul laturii civile, cu privire la acțiunea părții civile, instanța de fond a constatat ca fiind dovedite condițiile răspunderii delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil, deoarece prin faptele sale ilicite, inculpatul a produs acestei părți civile un prejudiciu material și moral.
Cu privire la acțiunea părții civile Spitalul Jud. de Urgență S, care a dobândit calitatea procesuală prin subrogare în drepturile părții vătămate pentru cheltuielile de spitalizare avansate acesteia, s-a constatat de către prima instanță, de asemenea, ca fiind dovedite aceleași condiții ale răspunderi delictuale a inculpatului, în condițiile arătate.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs - în termen legal - atât Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL O L T, cât și inculpatul.
Parchetul a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței, întrucât inculpatului i s-a interzis în mod greșit dreptul de a vota, solicitând astfel ca pedeapsă complementară, aplicarea dispozițiilor art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal; aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. 2 Cod penal, întrucât, în cauză, instanța de fond a aplicat cu încălcarea dispozițiilor legale aceeași pedeapsă complementară ca natură și conținut, respectiv art. 64 lit. a și b Cod penal, pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit de grav, ca și în cazul infracțiunii de tentativă de omor calificat, astfel încât, conform art. 35 alin. 3 Cod penal, fiind vorba de pedepse de aceeași natură și conținut, inculpatul trebuie să execute pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi pe durata mai mare.
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond, în principal, achitarea sa în raport de dispozițiile art. 10 lit. c Cod Procedură penală, întrucât faptele nu au fost săvârșite de către el - nu existența unei stări de dușmănie între familia sa și partea vătămată, generate de conflicte mai vechi, fiind adevărat că în seara de 14 iunie 2008 s-a aflat în barul din comuna, jud. O, împreună cu martorul și s-a întâlnit cu partea vătămată, care l-a insultat, însă inculpatul nu a reacționat și a plecat spre locuința sa, împreună cu martorul menționat mai sus, care l-a însoțit tot drumul; se arată, de asemenea, că în mod greșit instanța de fond a reținut că a lovit partea vătămată, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unui conflict între cele două părți și, de asemenea, nu s-a dovedit că inculpatul a avut asupra sa un cuțit cu care se presupune că a lovit-o pe partea vătămată, atâta timp cât cuțitul respectiv nu a fost găsit; leziunile cauzate părții vătămate au necesitat 13 - 14 zile îngrijiri medicale și nu i-au pus în primejdie viața, fiind esențial pentru reținerea tentativei la omor să se demonstreze că obiectul cu care s-a lovit este unul de a produce moartea, zona vizată fiind una vitală, condamnarea sa bazându-se în cauza de față numai pe declarațiile părții vătămate și prietenilor săi, cu ignorarea celorlalte probe administrate în cauză și a relațiilor de dușmănie existente între părți, care ar fi putut justifica dorința părții vătămate de a-l acuza pe nedrept, cu atât mai mult cu cât era liberat condiționat.
În subsidiar, solicitat ca, în situația în care instanța va aprecia că din probele administrate în cauză rezultă vinovăția sa, să se dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, în infracțiunea prev de art. 20 alin. 1 Cod penal rap la art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal, combinat cu art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 Cod penal și infracțiunea prev de art. 211 alin. 1 și 2 lit. b și c Cod penal, fapte aflate în concurs real de infracțiuni - astfel, se critică hotărârea instanței de fond întrucât, în mod greșit s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice, deoarece prin termenul de omor folosit de dispozițiile art. 174 alin. 1 lit. c Cod penal, se înțelege uciderea, asasinarea, suprimarea vieții unei persoane, prin urmare, legiuitorul a avut în vedere săvârșirea anterior a unei infracțiuni de omor consumat, pentru că, în situația în care ar fi considerat că agravanta este aplicabilă atât în cazul omorului consumat, cât și în cazul în care acesta a rămas în faza de tentativă, atunci ar fi folosit în textul menționat expresia "persoană care a mai săvârșit o infracțiune de omor" și nu expresia "persoana care a mai săvârșit un omor"; mai mult, se a că această circumstanță legală de calificare, constă tocmai în acest antecedent penal și anume acela de a mai fi săvârșit un omor, iar sub acest aspect, se arată că deși practica este contradictorie, se impune schimbarea încadrării juridice în sensul celor menționate.
De asemenea, a arătată că în mod greșit s-a reținut în sarcina sa agravanta prev de art. 176 alin. 1 lit. d Cod penal, deoarece, din chiar actul de trimitere în judecată al inculpatului - care are la bază probele administrate în fază de urmărire penală - rezultă intenția inculpatului de a ucide partea vătămată nu pentru a-și ușura săvârșirea infracțiunii de tâlhărie sau de a ascunde comiterea acesteia, ci pentru a se răzbuna pe victimă pentru conflictul pe care aceasta l-a avut cu fratele inculpatului în anul 2008, motiv pentru care se impune înlăturarea acestei agravante și schimbarea încadrării juridice în sensul celor menționate mai sus.
Apelurile sunt fondate.
Analizând hotărârea apelată pe baza actelor și lucrărilor aflate la dosarul cauzei, se constată că prima instanță a reținut o situație de fapt exactă, bazată pe un material probatoriu concludent și just apreciat, existând însă o serie de nelegalități cu privire la latura penală a cauzei.
Astfel, apelantul - inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea a două infracțiuni, respectiv tentativă la omor calificat și deosebit de grav și tâlhărie, constând în aceea că în seara de 14 iunie 2008, acesta a încercat să suprime viața părții vătămate, aplicându-i o lovitură în zona gâtului, cu un cuțit, intenția inculpatului fiind întreruptă de modul în care victima și-a conceput apărarea, acoperindu-și cu mâinile această zonă, astfel încât, lovitura aplicată a fost deviată, victimei producându-i-se un traumatism cranio-cerebral, iar după aplicarea loviturii, inculpatul a sustras lănțișorul de aur de la partea vătămată și suma de 200 RON.
Starea de fapt reținută de prima instanță și vinovăția inculpatului au fost dovedite cu probele administrate în cauză, astfel că este nefondat motivul de apel invocat de către apelantul - inculpat, conform căruia în mod greșit prima instanță a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea celor două infracțiuni, arătând că probele administrate în cauză nu ar demonstra că faptele au fost comise de către acesta.
Astfel martorii și - care se aflau împreună cu partea vătămată la data de 14 iunie 2008, la barul din satul - confirmă existența conflictului dintre inculpat și partea vătămată, arătând că au văzut momentul în care inculpatul a aplicat o lovitură părții vătămate cu un cuțit în zona capului, declarații care coroborează și cu declarația părții vătămate și actele medico-legale.
Apărarea inculpatului, conform căreia pe tot parcursul deplasării sale spre locuință a fost însoțit de martorul, care ar confirma susținerile acestuia conform căruia nu a existat un conflict între acesta și partea vătămată, este nefondată, întrucât, din declarația martorului menționat rezultă că, într-adevăr, la 14 iunie 2008 s-a aflat în barul din comuna și a auzit că a existat un schimb de replici între inculpat și martorul, iar la un interval de 2-3 minute după plecarea părții vătămate și martorilor și din barul respectiv, l-a văzut și pe inculpat plecând în direcția în care se află locuința sa; martorul arată că a plecat la un anumit interval după pleca rea inculpatului și nu împreună cu acesta, așa cum s-a susținut și că, într-adevăr, la un moment dat la ajuns din urmă, întrucât locuiesc în aceeași direcție, însă nu l-a însoțit pe tot parcursul deplasării sale spre locuință.
Din moment ce, din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă că apelantul-inculpat este autorul infracțiunii de tentativă de omor menționată mai sus, prin aplica rea unei lovituri de cuțit părții vătămate, împrejurarea că nu s-a găsit cuțitul cu care acesta a acționat, nu poate infirma concluzia referitoare la vinovăția sa, așa cum s-a susținut prin motivele de apel; altfel, ar însemna, pe de o parte, să se ignore probele existente la dosarul cauzei, care confirmă existența faptei și vinovăția inculpatului, iar pe de altă parte să se acorde, în principiu, instrumentului cu care se săvârșește o astfel de infracțiune de violență o valoare probantă prestabilită, determinantă pentru reținerea vinovăției ori nevinovăției, ceea ce, desigur, este inadmisibil în r aport și cu dispozițiile art. 63 alin. 2 Cod Procedură penală.
Astfel, conform art. 63 alin. 2 Cod Procedură penală, probele nu au valoare mai dinainte stabilită, iar conform art. 62 Cod Procedură penală, în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe.
Ca urmare, așa cum am arătat, împrejurarea că nu a fost găsit cuțitul și nici nu a fost văzut de martorul asupra inculpatului, care, conform susținerilor acestuia nu l-a însoțit pe inculpat în permanență, nu justifică soluția de achitare a inculpatului solicitată de către acesta, în condițiile în care situația de fapt reținută de prima instanță rezultă din cuprinsul celorlalte probe aflate la dosarul cauzei.
De asemenea, este nefondat motivul de apel invocat de către inculpat privind greșita încadrare juridică a infracțiunii de tentativă de omor și în prevederile art. 176 lit. c Cod penal, cu precizarea că această agravantă este aplicabilă numai dacă omorul săvârșit anterior este un omor consumat, întrucât apreciem că nu este neapărat necesar ca omorul anterior să fie un omor consumat, antecedentul inculpatului putând fi și o tentativă de omor, practica instanțelor fiind în acest sens. Menționăm că legiuitorul, caracterizând antecedentul unui făptuitor, se referă la săvârșirea anterioară a unei infracțiuni de omor în sensul art. 144 Cod penal, deci are în vedere comiterea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice și, mai mult, din punct de vedere al periculozității sociale a făptuitorului, nu există deosebiri esențiale între cel ce comite pentru prima dată o tentativă de omor și cel ce săvârșește pentru prima dată un omor consumat, în raport de gravitatea unor astfel de fapte car e vizează viața omului.
Este fondat însă motivul de apel invocat de către inculpat referitor la greșita încadrare juridică a faptei de tentativă de omor cu aplicarea dispozițiilor art. 176 lit. d Cod penal, deoarece împrejurarea care atribuie unui omor caracter deosebit de grav, constă în scopul special urmărit, care trebuie să fie săvârșirea sau ascunderea săvârșirii unei tâlhării sau piraterii și, ca urmare, întrucât acea stă circumstanță agravantă constă în exclusivitate în scopul special urmărit de inculpat, un omor se va încadra în dispozițiile art. 176 lit. d Cod penal numai dacă se va stabili că inculpatul a suprimat cu intenție viața unui om pentru a crea condițiile favorabile săvârșirii sau ascunderii uneia dintre aceste infracțiuni. Ca urmare, este necesar ca omorul să fi creat în mod obiectiv condițiile favorabile săvârșirii sau ascunderii săvârșirii unei tâlhării, iar inculpatul să fi avut reprezentarea realizării, prin săvârșirea omorului, a scopului urmărit, pentru aplicarea agravantei fiind necesar ca scopul special urmărit să fi existat în momentul săvârșirii omorului sau tentativei de omor.
Ori, în cauza de față, în mod corect inculpatul a susținut că o astfel de împrejurare nu rezultă din probele existente în cauză și, mai mult, în chiar actul de sesizare a instanței se menționează că inculpatul a încercat să se răzbune pe partea vătămată pentru un conflict anterior, existent între aceasta și fratele inculpatului, fără vreo referire la intenția inculpatului de a tâlhări partea vătămată.
În raport de aceste împrejurări, se impune schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului din art. 20 alin. 1 Cod penal rap la art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal rap la art. 175 alin. 1 lit. i și alin. 2 Cod penal rap la art. 176 alin. 1 lit. c și d și alin. 2 Cod penal, în art. 20 alin. 1 Cod penal rap la art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal rap la art. 175 alin. 1 lit. Cod penal, rap la art. 176 alin. 1 lit. c Cod penal. infracțiune în baza căreia se va dispune condamnarea apelantului - inculpat, iar la individualizarea judiciară a pedepsei ce se va aplica, se vor avea în vedere în totalitate criteriile prev de art. 72 Cod penal, care se referă atât la pericolul social concret al faptei săvârșite, dat de împrejurările și modalitatea de săvârșire, urmările produse (partea vătămată a avut nevoie pentru vindecare de 13-14 zile îngrijiri medicale, iar leziunile cauzate nu i-au pus în primejdie viața), cât și la persoana inculpatului - care se afla în stare de recidivă postcondamnatorie la data săvârșirii infracțiunii din cauza de față, fiind condamnat anterior tot pentru o infracțiune de violență, a avut o atitudine nesinceră, însă este o persoană tânără - astfel încât, condamnarea la o pedeapsă de 8 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev de art. 64 alin. 1 lit. a și b Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară, se apreciază că este de natură să asigure scopul educativ al pedepsei și prevenția generală, prev de art. 52 Cod penal.
Menționăm că este nefondată susținerea apelantului - inculpat conform căreia se impune achitarea sa și în raport cu împrejurarea că leziunile cauzate părții vătămate nu i-au pus în primejdie viața, nefiind în prezența unei tentative la infracțiunea de omor, întrucât, chiar dacă din actele medico-legale rezultă că lovitura aplicată de inculpat părții vătămate nu i-a pus în primejdie viața, la stabilirea încadrării juridice a faptei, instanța trebuie să ia în considerare locul unde s-a aplicat lovitura (zonă vitală), obiectul folosit (un cuțit care este de a produce moartea) și intensitatea loviturii, toate aceste împrejurări punând în evidență voința inculpatului de a ucide, chiar dacă rezultatul urmărit de către acesta nu s-a produs.
Apelul declarat de parchet este nefondat cu privire la primul motiv invocat, respectiv greșita aplicare a dispozițiilor art. 64 lit. a și b Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară, întrucât dreptul de "a alege" nu se acordă în mod automat, în cauză fiind justificată interzicerea acestuia, apreciindu-se în mod corect că, din moment ce acesta nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al semenilor săi, nu este în măsură nici să aprecieze asupra modului în care este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ, fiind astfel proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanță atât pe durata executării pedepsei, cât și cu titlu de pedeapsă complementară.
Este fondat însă motivul de apel invocat de către parchet referitor la aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. 3 Cod penal, în raport de care, în cazul concursului de infracțiuni, dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură sau cu același conținut, se aplică cea mai grea dintre acestea.
În raport de aceste considerente, apelurile parchetului și inculpatului sunt fondate, astfel încât, în baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod Procedură penală, se vor admise, se va desființa în parte sentința apelată, sub aspectul laturii penale, în sensul înlăturării sporului de 6 luni închisoare și descontopirii pedepselor de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicate în cauza de față și respectiv restul rămas neexecutat de 1.263 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală 29/2002 pronunțată de TRIBUNALUL O L
Se va înlătura sporul de 6 luni închisoare și descontopi pedepsele aplicate în cauza de față, respectiv 8 ani închisoare pentru art. 20 alin. 1 Cod penal rap la art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal rap. la art.175 alin.1 lit.i și alin.2 Cod penal rap la art.176 alin.1 lit.c și d și alin.2 Cod penal cu aplic art.37 alin.1 lit.a Cod penal și pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată în baza art.211 alin.1 și 2 lit.b și c Cod penal cu aplic art.37 alin.1 lit.a Cod penal.
În baza art.334 Cod proc.penală, se va schimba încadrarea juridică din art.20 alin.1 Cod penal rap la art.174 alin.1 și 2 Cod penal rap la art.175 alin.1 lit.i și 2 Cod penal rap la art.176 alin.1 lit.c și d și alin.2 Cod penal în infracțiunea prev de art.20 alin.1 Cod penal rap la art.174 alin.1 Cod pen rap la art.175 alin.1 lit.i Cod penal și art.176 alin.1 lit.c Cod penal.
În baza art.20 alin.1 Cod penal rap la art.174 alin.1 Cod penal rap la art.175 alin.1 lit i, art.176 alin.1 lit.c Cod penal cu aplic art.37 alin.1 lit.a Cod penal, va fi condamnat inculpatul la pedeapsa de 8 ani închisoare și un an interzicerea drept prev de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art.33 lit.a Cod penal, art.34 alin.1 lit.b Cod penal, art.35 alin.1 Cod penal, se va contopi pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prev de art.64 alin 1 lit.a și b Cod penal, cu titlu de pedeapsă complementară.
Se va menține revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 1263 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.29/2002 a Tribunalului Olt și se va contopi acest rest cu pedeapsa aplicată în cauza de față, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară de un an interzicerea drepturilor prev de art.64 lit.a și b Cod penal.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
În baza art. 192 alin. 3 Cod Procedură penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL OLT și inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 94 de la 06 iulie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
Desființează sentința penală apelantă, în parte, sub aspectul laturii penale.
Înlătură sporul de 6 luni închisoare și descontopește pedepsele de 8 ani și 6 luni închisoare, aplicate în cauza de față și respectiv restul rămas neexecutat de 1.263 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare. aplicată prin sentința penală 29/2002 pronunțată de TRIBUNALUL O L
Înlătură sporul de 6 luni închisoare și descontopește pedepsele aplicate în cauza de față, respectiv 8 ani închisoare pentru art. 20 alin. 1 Cod penal rap la art. 174 alin. 1 și 2 Cod penal rap. la art.175 alin.1 lit.i și alin.2 Cod penal rap la art.176 alin.1 lit.c și d și alin.2 Cod penal cu aplic art.37 alin.1 lit.a Cod penal și pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată în baza art.211 alin.1 și 2 lit.b și c Cod penal cu aplic art.37 alin.1 lit.a Cod penal.
În baza art.334 Cod proc.penală
Schimbă încadrarea juridică din art.20 alin.1 Cod penal rap la art.174 alin.1 și 2 Cod penal rap la art.175 alin.1 lit.i și 2 Cod penal rap la art.176 alin.1 lit.c și d și alin.2 Cod penal în infracțiunea prev de art.20 alin.1 Cod penal rap la art.174 alin.1 Cod pen rap la art.175 alin.1 lit.i Cod penal și art.176 alin.1 lit.c Cod penal.
În baza art.20 alin.1 Cod penal rap la art.174 alin.1 Cod penal rap la art.175 alin.1 lit i, art.176 alin.1 lit.c Cod penal cu aplic art.37 alin.1 lit.a Cod penal.
Condamnă pe inculpatul la pedeapsa de 8 ani închisoare și un an interzicerea drept prev de art.64 alin.1 lit.a și b Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară.
În baza art.33 lit.a Cod penal, art.34 alin.1 lit.b Cod penal, art.35 alin.1 Cod penal.
Contopește pedeapsa de mai sus cu pedeapsa de 6 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prev de art.64 alin 1 lit.a și b Cod penal cu titlu de pedeapsă complementară.
Menține revocarea liberării condiționate pentru restul rămas neexecutat de 1263 zile închisoare din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.29/2002 a Tribunalului Olt și contopește acest rest cu pedeapsa aplicată în cauza de față, astfel încât inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv 8 ani închisoare, precum și pedeapsa complementară de un an interzicerea drepturilor prev de art.64 lit. a și b Cod penal.
Menține celelalte dispoziții din sentința apelată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu recurs, în termen de 10 zile de la pronunțare pentru procuror și partea civilă și de la comunicare pentru inculpatul lipsă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Februarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. jud.: -
Jud. fond:.
Dact. 3 ex./
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Mircea Mugurel Șelea
