Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 45/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
|
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.45/
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Codrina Iosana Martin
JUDECĂTOR 2: Anca Nacu
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARAa fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 142/PI din 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant, în stare de arest, asistat de avocat ales din cadrul Baroului T, prezentă partea civilă-intimat, asistată de avocat, nereprezentată partea civilă-intimat Spitalul Clinic Județean de Urgență
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, inculpatul-apelant prin apărător ales, depune la dosar motive de apel.
Se procedează la audierea inculpatului-apelant, după ce i-au fost aduse la cunoștință disp. art. 70 Cpp, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și potrivit art. 379 Cpp, acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al inculpatului-apelant, avocat, solicită admiterea apelului și pe latura penală, reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, obligarea inculpatului la plata sumelor de bani dovedite de către partea vătămată și exonerarea inculpatului de la plata despăgubirilor civile către Spitalul Clinic Județean de Urgență Arată că relația dintre inculpat și partea vătămată a fost specială, locuind ca soț și soție, iar comportamentul părții vătămate care l-a lovit, a dus la săvârșirea faptei de către inculpat. Precizează că este adevărat că inculpatul, la fila 32 dosar primă instanță a declarat că în principiu este de acord să achite despăgubirile civile, însă nu precizează cuantumul, iar partea vătămată nu și-a dovedit pretențiile materiale. În legătură cu plata despăgubirilor civile către Spitalul Județean, arată că nu s-a făcut dovada cheltuielilor efectuate.
Apărătorul părții civile, avocat, solicită respingerea apelului formulat de inculpat. Precizează că inculpatul a fost de acord să plătească cuantumul solicitat, deși a arătat că nu are posibilități materiale. Solicită a se observa că cuantumul despăgubirilor solicitate de partea vătămată este justificat față de ce s-a întâmplat, iar partea vătămată a rămas cu sechele ireversibile. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, lasă la aprecierea instanței.
Procurorul solicită respingerea apelului ca nefondat, pedeapsa fiind corect individualizată, iar latura civilă fiind corect soluționată.
Inculpatul-apelant, având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptei și este de acord să plătească despăgubirile civile în limita posibilităților.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 142/PI din 20.02.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în baza art.334 a C.P.P. fost respinsă cererea formulată de inculpat privind schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa.
În baza art.20 raportat Cod Penal la art.174 alin.1, 2.Cod Penal și cu aplicarea art.21 alin.2 Cod Penal, art. 74 alin.1 lit.a și c și Cod Penal art.76 alin.1 lit.b a Cod Penal fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la 01.05.1952 în sat, com., jud. B, domiciliat în T,--3,. 202, studii 8+3. prof. cizmar, CNP - -, posesor CI seria - nr. -, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor.
În baza art.71 a Cod Penal fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal durata executării pedepsei.
În baza art.65 alin.1 și 2.Cod Penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.350 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art.88 s Cod Penal-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii din data de 28.07.2008 și a arestului preventiv de la data de 29.07.2008 la zi.
În baza art.14 raportat C.P.P. la art.346 și C.P.P. cu aplicarea art.998, 999.civ. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 20.000 euro în lei la data executării daune materiale și 30.000 euro în lei la data executării daune morale către partea civilă și respinge în rest pretențiile civile ale părții civile.
În baza art.313 din Legea nr.95/2006 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 7856, 87 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență
În baza art.118 alin.1 lit.b s Cod Penal-a dispus confiscarea de la inculpat a unui tip cizmărie având din lemn în lungime de 24 cm, partea metalică de 13 cm, lățimea maximă a părții din față 2,8 cm, partea din spate cu formă circulară și diametru de 3,6 cm, obiect folosit la săvârșirea infracțiunii.
În baza art.191 alin.1 a Cod Penal fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus plata sumei de 135 lei din fondurile MJ către INML Minovici B, precum și a sumei de 993 lei către IML T reprezentând contravaloarea expertizelor medico-legale efectuate în cauză.
S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiș nr. 1471/P/2008, emis la data de 01.10.2008 și înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 7930/30/06.10.2008, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, faptă prevăzută de art. 20 rap. la art. 174 alin. 1 si 2.Cod Penal
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că, în mod repetat, a lovit partea civilă cu un în cap, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 55 zile de îngrijiri medicale.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, respectiv procesele verbale de sesizare, cercetare la fața locului, audiere (filele 2, 3-11 și 25 UP), declarațiile inculpatului (filele 14, 15, 18, 19, 30 UP și 32 dosar), declarațiile părții civile (filele 55-57 UP și 33 dosar), declarațiile martorilor, ( filele 20-24 UP și 54-56, 64, 73, 74 dosar), rapoartele de constatare medico-legală nr.2162/29.07.2008, nr.2173/30.07.2008 ale IML T (filele 28 și 42 dosar), raportul de expertiză psihiatrică nr.A1/9205/09.09.2008 al INML B (filele 60-62 UP), raportul de expertiză medico-legală nr.2165/26.09.2008 al IML T (filele 71, 72 UP), buletinele de analiză biocriminalistică nr.59/22.08.2008 și nr.69/23.09.2008 ale IML T (filele 66-69 UP), dovada de restituire a unor bunuri (filele 39-40 UP), adresele nr.24237/25.09.2008 și nr.27808/30.10.2008 ale Spitalului Județean de Urgență T (filele 73, 74 UP și 19, 20 dosar), profilul psihologic al inculpatului (filele 34-37 dosar), referatul de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Timiș (filele 49-51 dosar), Tribunalul Timișa reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul a lucrat ca cizmar la punctul de lucru nr.23 al . T, fiind singurul angajat al subunității.
Din anul 2007, inculpatul a cunoscut-o, prin intermediul ziarului pe partea vătămată, trăind cu ea de atunci în concubinaj, la domiciliul său. Relațiile dintre ei au fost întotdeauna furtunoase, inculpatul susținând că partea vătămată părăsea reședința comună din diverse motive, uneori și cu săptămânile. Ca atare, cei doi aveau permanent discutii, iar ca urmare a acestor discuții, inculpatul a afirmat și că a încercat să se sinucidă, prin tăierea venelor de la brațul stâng și ingerarea unor substante toxice, fapt atestat de fiicele sale, și.
Cu câteva zile înainte de 28.07.2008, partea civilă a părăsit din nou locuința comună, ea întorcându-se în T în 28.07.2008, în jurul orelor 08.50. Inculpatul a așteptat-o cu mașina sa la gară, apoi a adus-o la punctul său de lucru, situat pe-. Acolo cei doi au mâncat și au consumat cafea, după care partea vătămată a plecat, revenind în jurul orelor 13.00 la locul de muncă al inculpatului. Partea civilă i-a transmis inculpatului că va părăsi locuința comună pentru că o cunoștință care pleacă în străinătate a rugat-o să se îngrijească de casa ei. În acel moment s-au reluat discuțiile contradictorii dintre părți. La un moment dat inculpatul a încuiat ușa atelierului, iar când s-a întors cu spatele a simțit o lovitură în spate, în condițiile în care doar partea civilă se mai afla în atelier. Atunci inculpatul a luat în mână un de cizmărie și a lovit cu acesta, de mai multe ori, în cap, partea civilă.
Victima a căzut la podea, fără însă a-și pierde cunoștința. Văzând consecințele faptei sale, inculpatul a anunțat imediat politia, rămânând la locul faptei până la sosirea organelor de cercetare penală.
S-a reținut că în urma agresiunii, au rezultat mai multe leziuni grave pe corpul victimei, care au necesitat pentru vindecare 55 de zile îngrijiri medicale, fără însă ca viața părții civile să fi fost pusă în primejdie.
Potrivit dispozițiilor art.144 prin Cod Penal săvârșirea unei infracțiuni se înțelege săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca infracțiune consumată sau ca tentativă.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.174 alin.1 Cod Penal, din punct de vedere obiectiv,s-a reținut că infracțiunea de omor se realizează prin uciderea unei persoane, adică prin orice activitate materială care are ca rezultat moartea unei persoane.
În consecință, s-a observat faptul că infracțiunea de omor se consumă în momentul în care se produce rezultatul socialmente periculos, adică decesul victimei, întrucât în situația în care executarea activității de ucidere a fost întreruptă, neducând la producerea efectului, fapta constituie tentativă.
Tentativa nefiind altceva decât o formă a activității infracționale, situată în faza de executare a infracțiunii, între începutul executării acțiunii ce constituie elementul material al laturii obiective și producerea rezultatului socialmente periculos, având în vedere probele administrate în cauză, Tribunalul Timișa constatat că fapta inculpatului de a încerca să suprime viața părții vătămate, prin aplicarea mai multor lovituri cu un în zona capului, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor, numitul punând în executare hotărârea de a săvârși infracțiunea, executarea fiind întreruptă datorită voinței inculpatului, care, realizând consecințele faptei sale, a renunțat la executarea în întregime a acțiunii sale ilicite.
În primul rând, prima instanță a reținut că atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a adoptat un comportament sincer, recunoscând săvârșirea faptei. El a menționat că datorită relațiilor tensionate dintre ei, i-a cerut părții civile să-l lase în, dar aceasta i-a transmis că nu scapă de ea atât de ușor. În momentul în care s-a deplasat spre ușă, inculpatul a precizat că a simțit o lovitură în spate, după care a luat ul și a lovit partea civilă în cap, de mai multe ori, după care, atunci când partea civilă a căzut la pământ, a strâns-o de gât. În finalul declarației sale, inculpatul a indicat faptul că atunci când și-a dat seama de fapta sa s-a speriat și a anunțat organele de poliție și salvarea.
S-a considerat că declarațiile inculpatului pot fi coroborate cu celelalte probe administrate în cauză. Astfel, potrivit procesului verbal de sesizare din oficiu, organele de poliție s-au deplasat la locul incidentului, echipajul fiind dirijat prin stație la atelierul de cizmărie întrucât un agresase o femeie. În momentul în care polițiștii au ajuns la fața locului, victima primea deja îngrijiri medicale, fiind lovită în zona capului, iar inculpatul a recunoscut faptul că el este autorul agresiunii.
Inculpatul a precizat că a lovit victima în interiorul atelierului de tâmplărie, folosind un. Așa cum s-a reținut din cuprinsul procesului verbal de cercetare la fața locului, pe bancul de lucru din situat în interiorul atelierului, a fost găsit un de reparații încălțăminte, iar pe partea metalică a ului au fost descoperite mai multe fire de păr. De asemenea, s-a reținut că organele de cercetare penală au consemnat faptul că pe podeaua din fața bancului de lucru a fost descoperită o mare de sânge, martorul atestând faptul că cercetarea la fața locului s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor legale.
Aceste probe biologice au fost supuse analizelor de laborator. Prima instanță a reținut că potrivit buletinelor de analiză biocriminalistică nr.59/22.08.2008 și nr.69/23.09.2008 întocmite de IML T, firele de păr găsite pe partea metalică a ului sunt fire de păr uman, cel mai probabil din regiunea capilară, iar petele de sânge găsite pe podeaua atelierului de tâmplărie sunt de specie umană.
Astfel, tribunalul a constatat că susținerile inculpatului potrivit cărora a lovit victima cu ul în cap de mai multe ori, se confirmă.
În același sens au fost observate și declarațiile părții vătămate. Aceasta a menționat că s-a certat cu inculpatul, iar acesta a lovit-o de mai multe ori cu ul în cap. Victima a mai învederat faptul că ar fi fost lovită și cu o metalică, însă aceste susțineri nu au fost confirmate în cauză, în condițiile în care în interiorul atelierului nu a fost găsită nicio metalică.
Împrejurarea că partea vătămată s-a aflat în interiorul atelierului de cizmărie, unde a fost agresată, s-a reținut de către instanța de fond și din alte probe existente la dosar.
Astfel, potrivit procesului verbal de cercetare la fața locului, organele de cercetare penală au descoperit pe o masă situată în interiorul atelierului, poșeta părții vătămate, care, ulterior, i-a fost restituită acesteia pe bază de dovadă.
Martorul, care efectua lucrări la un apartament situat în vecinătatea atelierului de cizmărie, a învederat faptul că a văzut momentul în care victima a fost scoasă din atelier, fiind plină de sânge.
La rândul lor martorii și, chiar dacă nu știu ce s-a întâmplat în interiorul atelierului de cizmărie, au precizat că la fața locului au sosit organele de poliție și salvarea.
La stabilirea vinovăției inculpatului prima instanță a ținut seama și de împrejurarea că între activitatea desfășurată de acesta și leziunile cauzate victimei există un raport de cauzalitate, fiind evident că fără loviturile aplicate de inculpat, aceste leziuni nu s-ar fi produs. În acest sens au fost observate concluziile raportului de constatare medico-legală nr.2162/29.07.2008 al IML T din care rezultă că în momentul examinării medico-legale numita prezenta leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri/planuri dure (lovire directă și cădere), leziunile putând data din ziua de 27.07.2008 și necesitând pentru vindecare 40 zile de îngrijiri medicale.
Aceste concluzii s-a apreciat că au fost confirmate și prin raportul de constatare medico-legală nr.2165/26.09.2008 al IML Potrivit acestui raport, la examinarea medico-legală victima a prezentat leziuni la cap și brațe, leziuni care pot data din ziua de 28.07.2008, care pot fi rezultatul lovirii cu un corp dur sau de un corp/plan dur, și pentru vindecarea cărora au fost necesare 55 zile de îngrijiri medicale. Prin același raport s-a indicat faptul că viața victimei nu a fost pusă în primejdie din punct de vedere strict medico-legal.
Sub aspectul laturii subiective, s-a apreciat că inculpatul a acționat cu intenție indirectă. Este evident, în opinia tribunalului, că inculpatul a avut reprezentarea socialmente periculoasă a faptei sale, în condițiile în care a lovit cu ul o persoană, de mai multe ori, într-o zonă vitală a corpului. În acest sens, inculpatul a cunoscut împrejurarea că prin actele sale poate provoca moartea victimei și chiar dacă este posibil să nu fi urmărit producerea acestui rezultat, totuși el a acceptat posibilitatea apariției sale, motiv pentru care instanța de fond a reținut intenția indirectă ca modalitate a vinovăției.
Pentru aceste considerente, ținând seama și de prevederile art.174 alin.2 Cod Penal, și luând în considerare și raportul de expertiză psihiatrică nr.A1/9205/09.09.2008 a INML B, din care rezultă că raportat la fapta săvârșită, inculpatul a avut discernământ, prima instanță a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, iar la individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod Penal, respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
S-a apreciat că fapta inculpatului prezintă un grad de pericol social deosebit, prin actele sale numitul aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la viață.
La stabilirea pedepsei prima instanță a luat în considerare și persoana inculpatului, precum și împrejurările în care s-a produs incidentul.
Astfel, s-a reținut că potrivit susținerilor inculpatului, acesta a simțit o lovitură în spate și abia după aceea a luat în mână ul. Afirmațiile inculpatului s-a apreciat că sunt confirmate de raportul de constatare medico-legală nr.2173/30.07.2008 al IML T, din care rezultă că la examinarea medico-legală inculpatul a prezentat leziuni la spate (în partea dreaptă a toracelui), la braț, arcadă și gât, acestea din urmă fiind produse prin zgâriere și putându-se explica prin aceea că, încercând să se apere, victima l-a zgâriat pe inculpatul. Leziunea produsă la torace însă poate explica, în opinia tribunalului, într-o oarecare măsură, reacția impulsivă a inculpatului, chiar dacă aceasta a fost mult exagerată. Partea vătămată nu a recunoscut faptul că l-ar fi lovit pe, însă, în contextul în care doar victima se mai afla în atelier, în mod plauzibil inculpatul s-a considerat atacat de către partea vătămată și a ripostat într-un mod foarte violent.
Prima instanță a avut în vedere și declarațiile martorilor și, fiicele inculpatului care au menționat că tatăl lor este cel care le-a crescut, fiind cunoscut ca o fire liniștită, care niciodată nu s-a manifestat violent la adresa vreunei persoane. În opinia lor, incidentul s-a datorat comportamentului părții vătămate, care, după începerea relației cu inculpatul, nu a făcut altceva decât să-l îndepărteze pe acesta da familia sa și să-l implice în tot felul de certuri, determinându-l la un moment dat să încerce să se sinucidă.
S-a reținut că aceleași aspecte au fost relatate și de martorul, prieten al inculpatului, care a învederat faptul că numitul este o fire liniștită, însă, după începerea relației cu partea vătămată, acesta a devenit mult mai stresat. Mai mult decât atât, martorul a indicat faptul că a asistat la un incident între părți, în cursul căruia inculpatul a fost lovit de partea vătămată, fără ca el să riposteze în vreun fel.
S-a apreciat că potrivit profilului psihologic al inculpatului, întocmit de un medic de specialitate, comportamentul părții vătămate i-a provocat inculpatului puternice sentimente de frustrare, anxietate, iritabilitate și o mare tensiune psihică, însoțită de sentimentul de neputință a sa în fața abuzului concubinei sale, ceea ce a determinat instalarea unei puternice stări depresive, care a culminat în final cu săvârșirea prezentei fapte.
Din cuprinsul referatului de evaluare întocmit pe numele inculpatului s-a reținut de către prima instanță că anterior implicării în relația cu partea vătămată, inculpatul era o persoană deschisă, comunicativă și un bun gospodar. După începerea relației însă, partea vătămată este cea care a inițiat tot felul de conflicte și l-a împiedicat pe inculpat să ia legătura cu fiicele sale (aspecte cunoscute din relatările unei vecine).
Or, ținând seama de aceste împrejurări, precum și de atitudinea inculpatului din cursul procesului, acesta recunoscând încă de la început săvârșirea faptei și luând toate măsurile pentru a acorda ajutor victimei, în condițiile în care din probele existente la dosar rezultă că numitul este cel care a sunat la numărul de urgență 112 și a solicitat prezența salvării la fața locului, și luând în considerare faptul că inculpatul se află la prima abatere de acest gen, el nefiind cunoscut cu antecedente penale, tribunalul a apreciat că în favoarea inculpatului pot fi reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art.74 alin.1 lit.a și c Cod Penal, raportat și la vârsta acestuia.
În consecință, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 Cod Penal, observând și prevederile art.21 alin.2 și Cod Penal făcând aplicarea dispozițiilor art.76 alin.1 lit.b Cod Penal, prima instanță a constatat ca fiind necesară aplicarea, față de inculpatul, a unei sancțiuni privative de libertate coborâtă sub minimul special, respectiv 4 ani închisoare.
Instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.71 referitoare Cod Penal la pedeapsa acesorie, urmând ca inculpatului să-i fie interzisă, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b Totodată Cod Penal, s-a apreciat că interzicerea drepturilor electorale de a alege sau a fi ales, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința inculpatului întrucât acesta, atâta timp cât nu a fost în măsură să aprecieze valoarea unuia din drepturile fundamentale prin care se exprimă personalitatea umană, respectiv dreptul la viață al oricărei persoane, nu este în măsură nici să-și exprime punctul de vedere referitor la modalitatea în care sunt conduse treburile statului, iar adoptarea unui asemenea comportament nu poate fi compatibilă cu ocuparea unei funcții ce implică exercițiul autorității de stat.
În baza art.65 alin.1 și 2.Cod Penal raportat la art.66 tribunalul Cod Penal a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b pe Cod Penal o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, motivele fiind identice cu cele prezentate în cazul pedepsei accesorii.
În temeiul art.350 instanța C.P.P. de fond a menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv.
În temeiul art.334 tribunalul C.P.P. a respins cererea inculpatului, formulată prin apărătorul său, de schimbare a încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa din infracțiunea prevăzută de art.20 raportat Cod Penal la art.174, 175 alin.1 lit.i în Cod Penal infracțiunea prevăzută de art. 181.
Cod PenalS-a reținut că este posibil ca inculpatul să nu fi urmărit să provoace moartea victimei, însă, raportat la împrejurarea că a lovit o persoană cu un, de mai multe ori, instrument care, în condițiile în care lovitura este aplicată în zona capului, este să producă moartea, s-a constatat că inculpatul a acceptat, cel puțin, producerea acestui rezultat periculos. Împrejurarea că potrivit raportului de constatare medico-legală vătămările suferite nu au fost de natură a-i pune victimei viața în pericol, nu are relevanță, în opinia tribunalului, asupra încadrării juridice a faptei. S-a considerat că loviturile inculpatului au fost aplicate în zona capului, o zonă vitală a corpului, iar faptul că acțiunile inculpatului nu au produs moartea victimei s-a datorat unor împrejurări independente de voința acestuia, fiind evident că numitul a lovit cu ul vizând zona capului, ceea ce presupune și acceptarea de către acesta a posibilității producerii unor consecințe tragice, inclusiv moartea victimei.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, prima instanță a reținut că s-au constituit părți civile în cauză partea vătămată cu suma de 20.000 euro daune materiale, 30.000 euro daune morale, partea civilă solicitând și obligarea inculpatului la plata unei pensii de invaliditate, precum și Spitalul Clinic Județean de Urgență T cu suma de 7856, 87 lei reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare ale victimei.
Potrivit dispozițiilor art.998 civ. orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din vina căruia s-a ocazionat a-l repara.
Prima instanță a reținut că, fiind audiat la termenul de judecată din data de 21.11.2008, inculpatul a precizat că este de acord să achite despăgubirile civile, el cunoscând pretențiile civile atât ale părții civile, cât și ale unității sanitare. Inculpatul a adăugat faptul că singurul impediment este reprezentat de lipsa posibilităților materiale pentru plata acestor despăgubiri, însă instanța apreciază că acest aspect vizează posibilitățile de executare a pretențiilor, inculpatul nepunând în discuție temeinicia acestora. În acest context, tribunalul a apreciat poziția inculpatului ca reprezentând o achiesare la pretențiile părților civile, motiv pentru care s-a considerat că acestea nu mai pot fi cenzurate, cererea apărătorului inculpatului formulată în acest sens neputând fi luată în considerare, astfel încât, în temeiul art.14 raportat C.P.P. la art.346 și C.P.P. cu aplicarea art.998, 999.civ. și art.313 din Legea nr.95/2006, s-a dispus ca despăgubirile civile să fie acordate în modalitatea în care au fost solicitate, cu o singură excepție. Astfel, partea civilă a solicitat obligarea inculpatului la plata unei pensii de invaliditate, fără însă a preciza cuantumul acesteia și fără a prezenta vreo dovadă în legătură cu încadrarea sa într-un grad de handicap, constatarea imposibilității de a desfășura o activitate, diferența dintre sumele de bani obținute în momentul actual și sumele câștigate în perioada în care a lucrat etc. În aceste condiții, prima instanță a apreciat că această solicitare nu se referă la un prejudiciu cert în momentul de față, că inculpatul nu a cunoscut cuantumul sumelor la care ar putea fi obligat, astfel încât susținerea sa potrivit căreia este de acord să plătească despăgubirile civile, nu poate fi luată în considerare, astfel încât, nefiind respectate prevederile art.1169 civ. această solicitare a părții civile a fost respinsă, în condițiile în care prejudiciul va deveni cert în viitor, partea civilă având posibilitatea de a se adresa instanței civile.
În baza art.118 alin.1 lit.b Cod Penal instanța a dispus confiscarea de la inculpat a ului de cizmărie, iar în temeiul art.191 alin.1 inculpatul C.P.P. a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva sentinței penale nr. 142/PI/20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- a declarat apel, în termenul legal, inculpatul.
În motivarea apelului a solicitat, în esență, admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și reducerea pedepsei la un an închisoare, iar în latura civilă a cauzei diminuarea cuantumului daunelor acordate părții civile și respingerea pretențiilor formulate de Spitalul Clinic Județean T întrucât partea vătămată era iubita sa, având o relație specială cu aceasta, iar la momentul comiterea agresiunii a fost provocat de aceasta pe fondul minciunilor repetate legate de lipsa de la domiciliu. Se mai arată în motivare că nu are posibilități financiare de plată a despăgubirilor civile, urmând a le achita în măsura în care acestea au fost dovedite și în limita posibilităților sale financiare, iar cheltuielile de spitalizare nu au fost probate de unitatea sanitară.
La termenul de judecată din 16.04.2009, instanța de apel a luat o declarație inculpatului consemnată în scris și atașată în filă separată la dosar.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art.371 al.2 pr.pen. instanța de apel apreciază că hotărârea pronunțată de prima instanță este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.
Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă fiind rezultatul evaluării probelor administrate în faza de urmărire penală și readministrate în fața instanței de fond, respectiv depozițiile martorilor, care, audiați de către prima instanță au arătat că inculpatul și partea vătămată trăiau în concubinaj, relațiile dintre ei fiind tensionate pe fondul conduitei părții vătămate care părăsea repetat domiciliul comun, fapt ce a dus și la încercarea inculpatului de a se sinucide. La data de 28.07.2008 partea vătămată, aflată la locul de muncă al inculpatului, l-a anunțat pe inculpat că o cunoștință urma să plece în străinătate și a rugat-o ca, pe perioada cât lipsește de acasă să aibă grijă de locuința sa, astfel că între cei doi a izbucnit un nou scandal legat de plecarea părții vătămate de la domiciliul comun, aceasta obișnuind să facă acest lucru în mod normal. Inculpatul a încuiat ușa atelierului și, simțind o lovitură în zona spatelui în condițiile în care în atelier era doar el și partea vătămată, a luat un de cizmărie și a lovit-o de mai multe ori pe partea vătămată în zona capului, în urma agresiunii partea vătămată necesitând 55 zile îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, poziție procesuală pe care u și-a mai menținut-o în cursul cercetării judecătorești. Cu ocazia audierii inculpatul a explicat comportamentul său prin dorința părții vătămate de a-l părăsi din nou. Recunoașterea inculpatului se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului în care este menționat ul de cizmărie găsit la fața locului și care a fost supus expertizării, stabilindu-se că firele de păr găsite pe partea metalică a ului sunt de specie umană, la fel și petele de sânge de pe podea. Inculpatul a arătat că a lovit victima de mai multe ori cu ul în zona capului, stare de fapt descrisă și de partea vătămată și confirmată de martorul care a observat-o pe victimă plină de sânge.
În vederea stabilirii încadrării juridice corecte a faptei respectiv cea de tentativă de omor și nu cea prev. de art 184 sau 181.Cod Penal așa cum s-a susținut în fața primei instanțe trebuie avut în vedere și raportul medico legal care stabilește zona leziunilor provocate prin lovirea părții vătămate de către inculpat cu un exclusiv în zona capului și care sunt vitale pentru normala funcționare a organismului. Lovirea părții vătămate in regiunea craniană cu un obiect dur de ucide și cu intensitate materializată în gravitatea leziunilor și consecințele acestora, impun concluzia că inculpatul a prevăzut posibilitatea morții părții vătămate și chiar dacă nu a urmărit acest rezultat l-a acceptat, acționând cu intenție. În acest sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 2230/19.05.2000 și 1327/29.03.2000 în care având a se pronunța asupra corectei încadrări juridice a faptei în situația în care agresiunea inculpatului a vizat abdomenul părții vătămate a stabilit că față de natura instrumentului cu care a fost lovită victima, împrejurările în care a fost comisă fapta, intensitatea lovirii și regiunea spre care a fost îndreptată denotă intenția inculpatului de a ucide victima, punerea în primejdie a vieții acesteia nefiind rezultatul intenției depășite ce caracterizează faptele pentru care s-a solicitat schimbarea încadrării. În condițiile în care inculpatul pe toată durata altercației pe care a avut-o cu partea vătămată a avut ul de cizmărie în mână nu se poate retine că acesta nu a avut reprezentarea faptului că prin atingerea părții vătămate cu obiectul contondent ii poate provoca acesteia leziuni grave, astfel că solicitarea inculpatului privind schimbarea încadrării juridice este nefondată.
În conformitate cu dispozițiile art.72 pen. la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a codului penal, de limitele speciale de pedeapsă, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală. Atingerea dublului scop preventiv și educativ al pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Criteriile generale de individualizare a pedepselor sunt expres prevăzute de legiuitor în dispozițiile art.72 pen. și orice abatere de la judicioasa lor utilizare în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei presupune analizarea obiectivă a probelor de la dosar care duc la aplicarea acestora.
Prima instanță a făcut în mod corect aplicarea circumstanțelor atenuante față de inculpat raportat la atitudinea sinceră a acestuia concretizată în recunoașterea faptei în cursul urmăririi penale, lipsei antecedentelor penale și atitudinii ulterioare de regret a faptei. Relația specială pe care inculpatul a avut-o cu victima a dus la convingerea instanței de fond că se impune reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului ținând seama și de desele certuri dintre cei doi și starea psihică a inculpatului care o iubea pe victimă și nu accepta posibilitatea despărțirii de aceasta.
În privința laturii civile a cauzei, instanța de apel apreciază că sumele de bani acordate de instanța de fond sunt concret stabilite raportat la fapta inculpatului și consecințele acesteia asupra vieții părții vătămate și manifestării ulterioare agresiunii, în condițiile în care urmare a faptei ilicite partea vătămată a fost privată de posibilitatea participării la viața socială, iar efectul agresiunii este de durată și o împiedică pe partea vătămată să se comporte în societate în mod firesc. Inculpatul a fost de acord cu obligarea sa la plata daunelor materiale și morale în măsura în care sunt dovedite, acestea fiind acordate de instanță în considerarea temeiniciei și oportunității. Împrejurarea că inculpatul a arătat că nu dispune de mijloace financiare nu este de natură să ducă la concluzia netemeiniciei acestora sau a faptului că asemenea sume de bani nu i se datorează părții vătămate, punându-se problema modalității în care partea vătămată își poate recupera pretențiile. În privința cheltuielilor de spitalizare, instanța de apel apreciază că unitatea spitalicească, prin actele medicale și dovezile tratamentului efectuat părții vătămate urmare a agresiunii inculpatului a făcut dovada temeiniciei sumelor de bani solicitate și acordate de instanța de fond.
Prin urmare, în mod corect a fost soluționată atât latura civilă cât și cea penală a cauzei raportat la ansamblul probator administrat și starea de fapt reținută de către prima instanță, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică.
Astfel, în temeiul prevederilor art. 379 pct. 1, lit. b C.P.P. va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 142/PI/din 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 350.pr.pen. va menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 381.pr.pen raportat la art.88 pen va deduce în continuare starea de arest de la data de 20.02.2009 la zi.
Potrivit art. 192 alin. 2.pr.pen. va obliga inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul prevederilor art. 379 pct. 1, lit. b C.P.P. respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 142/PI/din 20.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
În temeiul art. 350.pr.pen. menține starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 381.pr.pen raportat la art.88 pen deduce în continuare starea de arest de la data de 20.02.2009 la zi.
În temeiul art. 192 alin. 2.pr.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în apel.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare cu inculpatul și de la pronunțare cu partea vătămată.
Pronunțată în ședință publică din 16.04.009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
Red./17.04.2009
Tehnored. 28.04.2009-2 ex.
Primă instanță: jud. - Tribunalul Timiș
Președinte:Codrina Iosana MartinJudecători:Codrina Iosana Martin, Anca Nacu
