Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 46/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
2853/2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.46
Ședința publică din data de 03 martie 2009
PREȘEDINTE: Viorel Adrian Podar
JUDECĂTOR 2: Antoaneta Nedelcu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - este reprezentat prin procuror
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpații și împotriva Sentinței penale nr.1495/16.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II -a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în cadrul ședinței publice din 17 februarie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - ce face parte integrantă din prezenta - când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 24 februarie 2009 și, ulterior, pentru 03 martie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr. 1495/16.12.2008, Tribunalul București - Secția a II-a Penală a fost respinsă cererea, formulată de inculpatul, de schimbare a încadrării juridice din art. 20 din Codul penal rap. la art. 174 Cod penal - art. 176 lit. d din Codul penal cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal în art. 26 din Codul penal rap la art. 20 din Codul penal rap. la art. 174 Cod penal -art. 176 lit. d din Codul penal, cu aplicarea art.75 lit. a din Codul penal, ca nefondată.
1) În temeiul disp. art. 20 din Codul penal rap. la art. 174 Cod penal - art. 176 lit. d din Codul penal cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2000 a fost condamnat inculpatul, zis, la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 din Codul penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În temeiul disp. art. 65 din Codul penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza II-a și lit. b din Codul penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 334 din Codul d e procedură penală a fost schimbată încadrarea juridică din infracțiunea prev. de 211 alin 2 1it a, d, f din Codul penal cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal, cu aplicarea art. 13 din Codul penal în infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. a, d, f din Codul penal cu aplicarea art. 13 din Codul penal.
În temeiul disp. art. 211 alin. 2 lit. a, d, f din Codul penal cu aplicarea art. 13 din Codul penal și art.19 din Legea 682/2000 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 din Codul penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a Il-a și lit. b din Codul penal.
În temeiul disp. art. 192 alin 2 din Codul penal cu aplicarea art. 13 din Cod penal și art. 19 din Legea 682/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 din Codul penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza Il-a și lit. b din Codul penal.
A fost anulată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1772 din 3.11.2000, definitivă prin decizia penală 637 din 24. 04 2001 Curții de APEL BUCUREȘTI.
S-a constatat că faptele pentru care a fost trimis în judecată sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 2555 din 3.12.2001, definitivă prin decizia penală 1069 din 4.06.2002 a Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția II-a Penală, prin care a fost respins recursul inculpatului.
În temeiul disp. art. 33 lit. a, 34 lit. b din Codul penal au fost contopite pedepsele de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare aplicate în cauză cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru care s-a dispus anularea suspendării condiționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
A fost desconopită pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 2555 din 3.12.2001, definitivă prin decizia penală 1069 din 4.06.2002 a Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a Il-a Penală în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de fals privind identitatea, 1 an închisoare pentru art. 36 alin 1 din Decretul 328/1966 și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1772 din 3.11.2000 a Judecătoriei Sector 1 B, definitivă prin decizia penală 637 din 24.04.2001 a Curții de APEL BUCUREȘTI, pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate, repuse în individualitatea lor pedepsele.
A fost contopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de fals privind identitatea, de 1 an închisoare pentru art. 36 alin 1 din Decretul 328/1966 și de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1772 din 3.11.2000 a Judecătoriei Sector 1 B, pentru care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate prin sentința penală 2555 din 3.12.2001 a Judecătoriei Sector 1 B, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 din Codul penal a interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art 64 lit a teza a-II-a și lit b din Cp.
În temeiul disp. art. 65 din Codul penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Cp pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 350 Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului.
În temeiul disp. art. 88 din Cod penal a dedus prevenția de la 18. 01.2000 la 22.01.2000, reținerea de 24 de h de la 29.05.2001 și perioada de la 30.05.2001 la 3.06.2001 și de la 30.04.2007 la zi.
În temeiul disp. art.18 alin 1 din Legea302/2004 adedus din pedeapsă perioada cât inculpatul a fost arestat provizoriu în vederea extrădării din Spania de la 7.12.2005 la 15.01.2006.
A fost anulat 6041 emis în baza sentinței penale nr. 2555 din 3.12.2001 a Judecătoriei Sector 1 B și s-a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare.
A fost respinsă ca nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice din art. 20 din Codul penal rap. la art. 174 din Codul penal - 176 lit. d din Codul penal cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal în infracțiunea prev. de art. 264 din Codul penal, formulată de inculpatul.
2) În temeiul disp. art. 20 din Codul penal rap. la art. 174 Cod penal - art. 176 lit. d din Codul penal cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal a fost condamnat inculpatul, zis, la pedeapsa de 8 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 din Codul penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În temeiul disp. art. 65 din Codul penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 334 din Codul d e procedură penală a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prev. de 211 alin. 2 lit. a, d, f din Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal, cu aplicarea art. 13 din Codul penal în infracțiunea prev. de art. 211 alin 2 lit. a, d, f din Codul penal cu aplicarea art. 13 din Codul penal.
În temeiul disp. art. 211 alin. 2 lit. a, d, f din Codul penal cu aplicarea art. 13 din Codul penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 din Codul penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În temeiul disp. 192 alin 2 din Codul penal cu aplicarea art. 13 din Codul penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 din Codul penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În temeiul disp. art. 33 lit. a, 34 lit. b din Codul penal inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 65 din Codul penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 88 din Codul penal a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive de la data de 28.09.2002 la 27.10.2002.
În temeiul disp. art. 118 Cod penal confiscat de la inculpați o bară metalică din fier beton cu lungimea de 85 de cm.
În temeiul disp. art. 346, 347 din Codul d e procedură penală rap. la art. 998, 999 cod civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă și a obligat pe inculpați în solidar la acoperirea prejudiciului în cuantum de 40. 000 de dolari SUA (echivalent în lei).
În temeiul disp. art. 346, 347 din Codul d e procedură penală rap. la art. 998, 999 Cod civil a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență S și i-a obligă pe inculpați în solidar la acoperirea prejudiciului în cu antum de 2648,36 lei plus dobânda legală de la data rămânerii definitive și până la achitarea integrală a debitului
A luat act că Spitalul Universitar de Urgență B nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
În temeiul disp. art. 191 din Codul d e procedură penală a fost obligat fiecare inculpat la 1000 lei RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că la data comiterii infracțiunilor inculpații (zis ) și (zis ) se aflau într-o relație de prietenie, ambii locuind la acea dată în cartierul din B; inculpatul locuia pe strada -, în timp ce inculpatul locuia pe strada -, la sora acestuia - numita HG-.
Învinuitul este vărul inculpatului și acesta locuia în localitatea A județul
Partea vătămată (la data comiterii faptei în vârstă de 71 de ani) locuia într-o situată în B"-, sector 3; alăturat curții în care se această, se află o altă curte (corespunzătoare nr. poștal 112), folosită de către partea vătămată pentru parcarea autoturismelor; în această din urmă curte se află și un garaj construit, folosit de asemenea de partea vătămată pentru parcarea autoturismelor.
În seara de 12.02.2001 cei doi inculpați s-au deplasat, din cartierul, până în imediata apropiere a locuinței părții vătămate RA (situată în B,-, sector 3) cu autoturismul marca model 1310, de culoare albă, cu numărul de înmatriculare -, condus de către învinuitul; acesta din urmă venise în B de la A la solicitarea inculpatului.
După ce au ajuns în apropierea locuinței părții vătămate, inculpații și au părăsit autoturismul și s-au deplasat la locuința părții vătămate, pătrunzând în curtea garajului acesteia, prin escaladarea gardului despărțitor.
În acest moment cei doi inculpați au fost observați de către martora, care - alertându-se - a strigat la aceștia, cei doi inculpați sărind în stradă, prin escaladarea gardului despărțitor și fugind apoi pe strada -, către ieșirea în Calea,
Inculpații și, constatând faptul că partea vătămată nu se află în locuință, au revenit în locul în care erau așteptați de către învinuitul.
Ulterior, în timpul nopții, cei doi inculpați au revenit în curtea locuinței părții vătămate, unde au așteptat sosirea acesteia. După ce partea vătămată a ajuns locuință și a coborât din autoturismul său, inculpații ( ) și (zis ) au atacat-o, lovind-o în mod repetat la nivelul capului, cauzându-i numeroase-leziuni cranio-cerebrale așa cum a fost descrise mai sus).
Partea vătămată, urmare a acestor multiple lovituri, a ajuns în stare de inconștiență, după care cei doi inculpați - folosind cheile găsite asupra părții vătămate - au pătruns în locuință, de unde au sustras sume de bani ( 25.000 de dolari și 20.000 de mărci germane), precum și alte bunuri și valori.
Apoi inculpații și au revenit la autoturismul în care se afla învinuitul, după care toți trei au plecat.
Vinovăția inculpaților rezultă din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești
În ceea ce-l privește pe inculpatul, în cursul urmăririi penale, acesta a negat în totalitate participarea sa la săvârșirea faptelor, pentru ca ulterior în cursul cercetări judecătorești să declare că l-a însoțit pe care a intrat în locuința părții vătămate, contribuția sa fiind de a-l aștepta în autoturismul cu care veniseră și de primirea de la acesta a sumei de 4000 de dolari.
De remarcat că o poziție asemănătoare a avut și inculpatul, în sensul că la urmărirea penală aceasta a declarat că în curtea locuinței părții vătămate a intrat doar inculpatul, contribuția sa fiind aceea de a aștepta în autoturismul cu care veniseră, fără a cunoaște adevărata intenție infracțională a inculpatului.
Probele administrate dovedesc participare ambilor inculpați în calitate de autori ai faptelor pentru care au fost trimiși în judecată.
Din procesele - verbale de cercetare la fața locului rezultă că nu au fost forțate nici ușile de acces în locuință, nici porțile de acces în curte de unde rezultă că inculpații au pătruns prin escaladarea gardului despărțitor, iar în locuința părții vătămate au pătruns folosind cheile pe care le-au găsit asupra părții vătămate, de acces în locuința părții vătămate fiind găsită descuiată, ca și lacătele care asigurau grilajul metalic.
Tot din acestea rezultă că în locuința părții vătămate s-a constatat un aspect general de dezordine și răvășire, ceea ce confirmă că inculpații au scotocit locuința părții vătămate. Pe tocul ușii de acces în locuința părții vătămate s-a găsit o de materie brun roșcată, prin raportul de constatare tehnico - științifică stabilind-se că este sânge uman.
De asemenea, s-au ridicat urme papilare de pe o bară metalică din fier beton, prin rapoartele de constatare tehnico - științifică ale, stabilindu-se că acestea poartă urme de sânge uman,grupa 0 1, acesta fiind grupa de sânge aparținând părții vătămate, conforma buletinului de analiză nr. 11/A/- a.
Din declarația martorului an rezultă că i-a transportat pe cei doi inculpați până în apropierea locuinței părții vătămate prilej cu care a observat că aceștia purtau cagule, iar când au coborât din autoturism s-au îndreptat către intersecția străzii cu Strada - -. Martorul a precizat în continuare că a rămas în autoturism până la orele, 3,00 și a observat că inculpații au plecat în două rânduri de la mașină, iar în final s-au întors împreună și la indicația acestora au plecat din locul respectiv și sau îndreptat către. Inculpatul i-a oferit acestuia pentru cursa făcută suma de 2.000.000 lei, iar martorul a observat că inculpatul avea ceva ascuns în geacă, pentru că era mai umflată.
Aspectele relatate de martorul an sunt susținute și de declarațiile inculpatului, date în cursul urmăririi penale, conform cărora împreună cu inculpatul a plecat de două ori de la autoturismul în care se afla an către locuința părții vătămate precum și de declarațiile martorei în care a susținut că în noaptea respectivă a văzut doi indivizi care săreau gardul imobilului, a fluierat la ei, aceștia s-au speriat și au fugit fără a putea să le distingă fețele. În continuarea declarației date în cursul urmăririi penale martora a precizat că nu a putut să le vadă semnalmentele, dar a apreciat că erau doi bărbați, descriind și traseul parcurs de către inculpați din curtea părții vătămate, îndreptându-se către Calea C, partea vătămată a arătat că a fost atacat din spate fiind lovit în cap cu o, însă nu poate da detalii întrucât în urma loviturii a căzut la pământ și și-a pierdut cunoștința.
În legătură cu urmele papilare ridicate de la fața locului, cu privire la care s-a stabilit că nu au fost create de către inculpații și, trebuie subliniat că au existat doar două urme papilare apte pentru comparații dactiloscopice, acestea fiind ridicate de pe un pahar și de pe o sticlă de băuturi alcoolice, obiecte situate într-un bar,loc unde nu s-au constatat urme de răvășire,ceea ce impune concluzia că aceste urme nu au fost create de autorii faptelor care fac obiectul cauzei.
De reținut în dovedirea vinovăției inculpați lor sunt și declarațiile martorilor și care au declarat că au auzit din cartier că inculpatul se află în posesia unei sume mari de bani, provenită din săvârșirea unei fapte de natură penală. Martorul a susținut în declarațiile date că este prieten cu inculpatul, iar în cursul anului 2001 s-a întâlnit cu acesta, întrucât inculpatul avea să-i remită o sumă de bani împrumutată anterior, ocazie cu care martorul a observat că inculpatul avea asupra sa o sumă mare de bani pe care o estimează la 4000 de dolari.
Aceste aspecte sunt susținute și de declarațiile martorului -, care în declarațiile date la filele 49- 55 din dosarul de urmărire penală afirmă că l-a însoțit pe martorul la întâlnirea cu inculpatul, observând că inculpatul a scos din buzunar un de destul de gros de dolari, precum și câteva bancnote de 500 sau 1000 de mărci germane. Ulterior s-au întâlnit cu inculpatul și au observat că acesta deținea o sumă mare de bani de aproximativ 3000 de dolari. Martorul a relatat în continuare că l-a întrebat pe inculpat de unde deține această sumă mare de bani, iar inculpatul i-a povestit că împreună cu inculpatul l-au deposedat pe un cetățean american de suma de 40.000 de dolari și niște medalii care păreau a fi din aur.
Cu privire la declarațiile acestor martori indirecți trebuie subliniat că aceștia au aflat de la inculpatul aspecte de detaliu, confirmate de celelalte mijloace de probă administrate în cauză, aspecte care nu puteau fi cunoscute decât de o persoană care a participat la săvârșirea faptei:cetățenia americană și vârsta înaintată a părții vătămate, faptul că partea vătămată obișnuia să întrețină raporturi sexuale cu minori, faptul că s-au sustras dolari și mărci germane, aspecte constatate în mod direct de către martori, existența unei camere de supraveghere la locuința părții vătămate.
Referitor la inculpatul, un aspect din declarația acestuia dată în cursul urmăririi penale și anume faptul că s-a dezorientat și s-a despărțit pentru o perioadă de inculpatul (lucru care s-a și întâmplat după comiterea infracțiunilor de către cei doi inculpați), este confirmat de aspectele care rezultă din procesul-verbal de folosire a câinilor urmă și din cercetarea la fața locului.
Astfel din procesul - verbal de folosire a câinelui urmă rezultă că una din persoanele care au ieșit din locuința părții vătămate (persoană a cărei urmă a fost luată de către câine) s-a deplasat pe strada - -, apoi pe strada -, unde a intrat și a ieșit dintr-o curte, după care și-a schimbat direcția de deplasare pe strada - -.În această zonă a fost găsită o carte de vizită inscripționată Banca, care avea pe ea urme de culoare brun roșcate. Raportul de constatare tehnico științifică criminalistică nr.-/l/.1.03 2001 al a constatat că urma este de sânge uman, grupa 01, grupă ce aparține părții vătămate, având în vedere că în locuința acesteia au mai fost găsite printre altele și mai multe extrase de cont emise de Banca, pe numele său. Față de toate aceste aspecte se impune concluzia că urma de miros a fost lăsată de inculpatul.
Din curtea garaj ului locuinței părții vătămate s-au ridicat urme și obiecte inclusiv o bară metalică din fier beton cu lungimea de aproximativ 85 de cm, prin rapoartele de constatare tehnico - științifică criminalistică cu nr.-/3/20. - și nr.-/1/20.02.2001 ale stabilindu-se faptul că aceasta poartă urme de sânge uman, grupa 01, ce aparține părții vătămate.
Din raportul de expertiză medico-legală privind pe partea vătămată cu nr. /14.181 rezultă că partea vătămată a prezentat la data de13.02.2001 leziuni traumatice care s-au putut produce cel mai probabil prin lovire repetată cu corp dur pentru care a necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale. S-a concluzionat că leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei.
De asemenea în cursul urmăririi penale s-a procedat și la efectuarea unei constatări tehnico-științifice privind detenția comportamentului simulat, care deși efectuată la un interval de timp de 6 ani de la data comiterii faptei a constatat că inculpatul a manifestat modificări semnificative ale bioelementelor care sunt interpretate ca indici ai comportamentului simulat.
În concluziile acestui raport de constatare tehnico - științific se mai menționează și faptul că inculpatul a desfășurat tentative de eludare prin crearea de reacții intenționate la întrebările de control mișcări musculare, conversații nesolicitate în timpul examinării, respectarea instrucțiunilor examinatorului, precum și faptul că aceste activități sunt desfășurate în general de indivizi nesinceri la întrebările testului.
Deși inculpații au avut o atitudine oscilantă pe parcursul urmăririi penale încercând să minimalizeze contribuția la săvârșirea faptei și să acrediteze ideea că celălalt a comis acte de autorat, probele mai sus analizate demonstrează că au participat în calitate de autori la lovirea părții vătămate în scopul de aod eposeda de bunuri.
În drept
Faptele inculpaților și care, în noaptea de 12/13.- cu participarea învinuitului, în calitate de complice- acționând cu scopul de a sustrage bunuri și valori, i-au aplicat părții vătămate numeroase lovituri cu corpuri dure la nivelul capului, provocându-i leziuni grave, care i-au pus viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor deosebit de grav, în modalitatea prevăzută de art. 20 din Codul penal rap. la art. 174 Codul penal - 176 lit. d din Codul penal, cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal.
Faptele inculpați lor și care în noaptea de 12/13.02 2001 - cu participarea învinuitului an, în calitate de complice - în curtea locuinței părții vătămate, au exercitat violențe asupra acesteia,și punând-o în stare de inconștiență, după care au sustras din locuință bani, bunuri în valoare totală de aproximativ 40.000 de dolari întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărire, în modalitatea prevăzută de art. 211 alin 2 lit. a, d,f din Codul penal, în forma anterioară modificării codului penal prin Legea 169/2002 cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal cu aplicarea art. 13 din Codul penal.
Faptele inculpați lor și, care în noaptea de 12/13.02.2001 au pătruns fără drept și fără consimțământul părții vătămate în curtea și locuința acesteia, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, în modalitatea prev. de art. 192 alin 2 din Codul penal.
A vând în vederea că prin modificările aduse codului penal prin Legea 169/2002 s-au majorat limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune, Tribunalul va reținere dispozițiile art. 13 din Codul penal, urmând să ia în considerare limitele de pedeapsă prevăzute înainte de modificări.
Referitor la cererea formulată de inculpatul de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prav. de art. 20 din Codul penal rap. la art. 174 Cod penal - 176 lit. d din Codul penal, cu aplicarea art. 75. a din Codul penal în infracțiunea prav. de art. 26 din Codul penal rap. la art. 20 din Codul penal rap. la art. 174 Cod penal - 176 lit. d din Codul penal, Tribunalul aor espins-o întrucât din probele administrate în cursul procesului penal pe larg expuse mai sus rezultă că actele săvârșite de acesta sunt acte de autorat, și nu de complicitate.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului, Tribunalul a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 din Codul penal respectiv pericolul social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de săvârșire, leziunile suferite de partea vătămată, care i-au pus în primejdie viața, dar și persoana inculpatului, cunoscut cu antecedente penale, precum și atitudinea sa oscilantă manifestată pe parcursul întregului proces penal.
Tribunalul a reținut în favoarea acestui inculpat dispozițiile art. 18 din Legea 682/2000, având în vedere adresa nr. 667/D/P/2008 prin care Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa comunicat instanței că inculpatul a formulat denunț împotriva numiților și, denunț materializat prin acțiunea de prindere în flagrant a persoanelor denunțate, aceștia fiind prinși în flagrant pentru infracțiunea de trafic de droguri.
Prin urmare, în temeiul disp. art. 20 din Codul penal rap. la art. 174 Cod penal - art. 176 lit. d din Codul penal cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal cu aplicarea art. 19 din Legea 682/2000 a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 din Codul penal a interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În temeiul disp. art. 65 din Codul penal a interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În temeiul disp. art. 334 din Codul d e procedură penală a schimba încadrarea juridică din infracțiunea prev. de 211 alin. 2 lit. a, d, f din Codul penal cu aplicarea art. 75 lit. a din Codul penal, cu aplicarea art. 13 din Codul penal în infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. a, d, f din Codul penal cu aplicarea art. 13 din Codul penal, întrucât această circumstanță agravantă este deja prevăzută în art. 211 alin 2 lit. a din Codul penal.
În temeiul disp. art. 211 alin. 2 lit. a, d, f din Codul penal cu aplicarea art. 13 din Codul penal și art. 19 din Legea 682/2000 fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 din Codul penal a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
În temeiul disp. art. 192 alin 2 din Codul penal cu aplicarea art. 13 din Codul penal și art. 19 din Legea 682/2000 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 din Codul penal a interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal.
Având în vedere că prezentele fapte au fost săvârșite înainte de pronunțarea hotărârii 1772 din 3.11.2000 definitivă prin decizia penală 637 din 24. 04 2001 Curții de APEL BUCUREȘTI, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu suspendare, Tribunalul a făcut aplicarea art. 85 din Codul penal privind anularea suspendării executării pedepsei.
Prin urmare a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1772 din 3.11.2000 definitivă prin decizia penală 637 din 24. 04 2001 Curții de APEL BUCUREȘTI.
A constatat că faptele pentru care a fost trimis în judecată sunt concurente cu faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală 2555 din 3.12.2001, definitivă prin decizia penală 1069 din 4.06.2002 a Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, prin care a fost respins recursul inculpatului.
În temeiul disp. art. 33 lit. a, 34 lit. b din Codul penal a contopit pedepsele de 6 ani închisoare, 5 ani închisoare, 2 ani închisoare aplicate în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru care s-a dispus anularea suspendării condiționate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată sunt concurente și cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 2555 din 3.12.2001 definitivă prin decizia penală nr. 1069 din 4.06.2002 a Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală, prin care s-a respins recursul inculpatului.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 2555 din 3.12.2001, definitivă prin decizia penală 1069 din 4.06.2002 a Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a II-a Penală în pedepsele componente de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de fals privind identitatea, 1 an închisoare pentru art. 36 alin 1 din Decretul 328/1966 și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1772 din 3.11.2000 a Judecătoriei Sector 1 B definitivă prin decizia penală 637 din 24.04.2001 a Curții de APEL BUCUREȘTI pentru care s-a dispus revocarea suspendării condiționate, au fost repuse în individualitatea lor pedepsele.
A contopit pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedepsele de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de fals privind identitatea, 1 an închisoare pentru art. 36 alin 1 din Decretul 328/1966 și pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală 1772 din 3.11.2000 a Judecătoriei Sectorului 1 B pentru care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate prin sentința penală 2555 din 3.12.2001 a Judecătoriei Sectorului 2 B, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații.
În apelul său, inculpatul a solicitat diminuarea cuantumului pedepselor aplicate, având în vedere circumstanțele sale atenuante, conduita bună și faptul că s-au reținut în favoarea sa dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2000.
Prin apelul său, inculpatul a solicitat să se constate contribuția sa neînsemnată la săvârșirea infracțiunii și a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor în aceea de favorizare a infractorului și aplicarea unei pedepse corespunzătoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile aduse, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 371 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Printr-o evaluare judicioasă a probatoriilor administrate, instanța de fond a stabilit o corectă soluție de fapt și a dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor comise de inculpați, aspecte care, de altfel, nu au fost contestate de inculpatul.
În ceea ce privește pe inculpatul, Curtea constată că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de favorizare a infractorului, din probatoriul administrat rezultă participarea acestuia la săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat și tâlhărie asupra părții vătămate.
Astfel, declarația martorului an, dată la urmărirea penală, potrivit cu care i-a transportat pe cei doi inculpați aproape de locuința părții vătămate observând că aceștia purtau caguli, se coroborează și cu declarația inculpatului care a arătat că a plecat de două ori cu celălalt inculpat la locuința părții vătămate.
Toate aceste declarații se coroborează cu declarațiile martorei care a văzut doi indivizi care săreau gardul imobilului părții vătămate.
Deosebit de aceasta, la cercetarea judecătorească, fiecare dintre inculpați îl indică pe celălalt ca fiind acela acere a intrat în locuința părții vătămate, așa încât sunt suficiente probe care stabilesc fără echivoc participarea și vinovăția ambilor inculpați la comiterea faptelor.
Nu sunt întemeiate nici criticile aduse cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, deoarece acestea corespund atât gravității faptelor, cât și tuturor circumstanțelor reținute atât în favoarea, cât și în defavoarea inculpaților.
În plus, atitudinea oscilantă a ambilor inculpați pe parcursul urmăririi penale care au încercat să minimalizeze contribuția la comiterea faptelor nu justifică o nouă individualizare a pedepsei nici sub aspectul cuantumului, nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Apelul inculpatului este însă întemeiat pentru alte considerente.
Astfel, se constată că pentru pedepsele de 1 an închisoare și 2 ani închisoare aplicate prin sentința penală nr.2555/2001 a Judecătoriei Sectorului 1 B sunt incidente prevederile art. 1 din Legea nr. 543/2002, faptele urmând să fie constatate grațiate.
Față de toate aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de inculpatul, va desființa parțial sentința și, în fond, va constata grațiate pedepsele, va contopi pedeapsa rezultantă aplicată în prezenta cauză cu cea aplicată prin sentința penală nr.1772/2000 a Judecătoriei Sector 1
- face aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal și art. 65 Cod penal.
- menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
- deduce prevenția inculpatului la zi și va menține starea de arest a acestuia, întrucât nu s-au schimbat temeiurile arestării.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr. 1495/16.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Desființează parțial sentința penală nr. 1495/16.12.2008 și, în fond:
Menține descontopirea pedepsei rezultante de 3 ani și 6 luni.
Constată grațiate pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 293 Cod penal și pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 36 alin. 1 din Decret nr. 328/1966, aplicate prin sentința penală nr.2555/03.12.2001 a Judecătoria Sectorului 1
Pune în vedere inculpatului prevederile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Contopește pedeapsa rezultantă la 6 ani închisoare aplicată în prezenta cauză cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1772/03.11.2000 a Judecătoriei Sector 1 B pentru care s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate prin sentința penală nr.2555/03.12.2001 a Judecătoriei Sectorului 1 B, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 - 76 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În temeiul art. 65 Cod penal, interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul.
Deduce prevenția inculpatului de la 18.01.2000 la 22.01.2000, reținerea de 24 ore de la 29.05.2001 și perioada de la 30.05.2001 la 03.06.2001 și de la 30.04.2007 la zi și menține starea de arest a inculpatului.
În temeiul art. 18 alin. 1 din Legea nr. 302/2004 deduce și perioada cât inculpatul a fost arestat provizoriu în vederea extrădării din Spania de la 07.12.2005 la 15.01.2006.
Obligă pe inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Dact./19.03.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Viorel Adrian PodarJudecători:Viorel Adrian Podar, Antoaneta Nedelcu
