Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 47/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 47
Ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ciubotariu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Juverdeanu
Grefier - -
La ordine fiind pronunțarea apelului penal, având ca obiect " omor" promovat de inculpatul apelant și intimat și părțile civile apelante, împotriva sentinței penale nr.214 din data de 03.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Dezbaterile asupra fondului cauzei penale de față au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2009 ( cu participarea atunci, în calitate de reprezentant al Ministerului Public, a doamnei procuror ), susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 9 aprilie 2009.
Ulterior deliberării,
Curtea,
Asupra apelurilor penale de față.
Prin sentința penală nr. 214/3.04.2008 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr- a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. "a și b" Cod penal, ca pedeapsă complementară pentru comiterea infracțiunii de "omor calificat prev. de art. 174, 175 lit. "i" Cod penal cu aplicarea art. 74 lit. "a" și art. 76 lit. "a" Cod penal.
A interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit. "a, b" Cod penal pe durata prev. de art. 71 Cod penal.
În baza art. 88 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de o zi, respectiv 7 decembrie 2005.
În baza art. 118 lit. "b" Cod penal a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit și a unei furci cu trei coarne.
A admis acțiunea civilă formulată de partea civilă -, în nume propriu și ca reprezentant legal al minorilor - și - și a obligat inculpatul la 4050 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale din care 5000 lei pentru partea civilă - și câte 7500 lei pentru fiecare minor.
A obligat inculpatul să achite suma de 1890 lei în favoarea fiecărui minor de la data săvârșirii faptei și până la data pronunțării sentinței și în continuare câte 100 lei lunar, cu titlu de prestație periodică, de la data pronunțării prezentei sentințe și până la majoratul minorilor.
S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă asupra bunurilor mobile ale inculpatului.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat inculpatul să achite suma de 5.500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 Cod procedură penală a obligat inculpatul să achite suma de 200 lei către partea civilă reprezentând onorarii apărător ales.
În pronunțarea acestei sentințe tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iașia fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174,175 lit. "i" Cod penal.
În examinarea probatoriului administrat în cauză, instanța a constatat:
În seara zilei de 7 decembrie 2005, în jurul orelor 18,00 victima s-a deplasat la locuința martorului pentru a împrumuta o pereche de hățuri întrucât a doua zi urma să se deplaseze cu calul și căruța la moară.
Victima a strigat și a fluierat la poartă, fiind recunoscută vocea sa din casă de martor care fiind dezbrăcat a trimis-o pe sora sa pentru a afla ce dorește de la el.
Victima i-a comunicat că dorește să împrumute o pereche de hățuri și în timp ce martora se deplasa spre locuință pentru a-și anunța fratele a observat un fascicol de lumină emis de o lanternă care era direcționată dinspre vale spre poarta locuinței sale. Victima a strigat să lanterna și imediat l-a auzit pe inculpat răspunzându-i cu cuvinte injurioase și obscene.
Martora l-a anunțat pe și în timp ce acesta se afla afară a văzut venind din vale o persoană cu o lanternă. Acesta l-a întrebat pe cine vine și i s-a răspuns că persoana respectivă este. În timp ce martorul se îndrepta spre grajd pentru a aduce hățurile a auzit la poarta sa lătrat de câine și cum se proferau mai multe înjurături. Acesta s-a uitat peste gard și i-a observat pe inculpat și victimă cum se încăierau și pe câinele inculpatului care încerca s-o muște pe acesta.
Victima și inculpatul se îmbrânceau, se țineau de haine și se roteau, iar încerca în tot acest timp să alunge câinele. Martorul a luat o piatră de jos și a aruncat-o înspre câine, fapt ce l-a determinat pe acesta să fugă spre locuința inculpatului. În tot acest timp, părțile se injuriau reciproc, iar victima încearcă să deposedeze inculpatul de o furcă ce se interpunea între cei doi. Martorul, observând agresiunea, a strigat la tatăl său să iasă afară, dar imediat a observat pe victima intrând în curte prin izbirea porții de acces, având în mână și furca inculpatului, după care ținându-se cu mâna de abdomen, aceasta s-a prăbușit la pământ, după ce a făcut afirmația: "m-a tăiat ". La scurt timp, victime și-a pierdut cunoștința, iar cei prezenți realizând gravitatea situației au transportat-o imediat cu căruța la dispensarul din comună.
Aici, asistenta medicală a constatat decesul victimei.
În urma necropsiei s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă. Aceasta s-a datorat tamponadei inimii consecutivă hemopericardului prin plagă tăiată a crosei aortice și a auriculului stâng. Leziunile s-au produs prin lovire unică cu obiect înțepător-tăios cu o lățime de 2,5 cm și o lungime de 8 - 10 cm. Între agresiune și deces există legătură de cauzalitate. În momentul agresiunii, părțile se aflau cel mai probabil față în față, victima fiind mai jos decât agresorul.
Situația de fapt expusă anterior este dovedită, fără echivoc, cu probele testimoniale și cu înscrisuri administrate în cauză, respectiv: procesele verbale de cercetare la fața locului și conducere în teren (filele 14-45); raport de autopsie medico-legală (fila 46-49), planșe fotografice ( 50-52); declarațiile martorilor,;, G, G și coroborate cu depozițiile inculpatului de recunoaștere a comiterii agresiunii, dar în condiții de legitimă apărare.
Susținerile inculpatului verificate atât în cursul urmăririi penale cât și pe parcursul cercetării judecătorești nu pot fi reținute de instanța ca fiind expresia adevărului și nu pot conduce la exonerarea de răspundere penală a inculpatului nefiind susținute de probe temeinice și aflându-se în același timp în contradicție cu ansamblul probelor testimoniale și cu înscrisuri existente în cauză.
Astfel, în declarațiile succesive date de inculpat în ambele faze ale procesului penal acesta a susținut mai multe variante de desfășurare a conflictului. O primă versiune vizează împrejurarea neconfirmată de probe că victima și martorul au fost surprinși în seara de 7.12.2005 în curtea inculpatului, fiind suspectați că au venit să sustragă bunuri. Inculpatul susține că a plecat în urmărirea acestora, că victima l-a lovit cu capul în partea a feței, moment în care a scos cuțitul și a lovit-o pe aceasta la întâmplare.
Ulterior, în depozițiile date cu ocazia confruntării cu martorul a relatat că victima l-a prins de gât cu ambele mâini pentru a-l sugruma și din nevoia de a se apăra a lovit cu cuțitul.
Nici una din cele două variante prezentate de inculpat nu este confirmată de probele administrate în cauză. Rezultă, cu certitudine, din actele medicale depuse de inculpat că acesta nu a prezentat leziuni la nivelul gâtului care să susțină varianta sugrumării. Pe de altă parte, susținerea că victima și martorul ar fi fost surprinși la furat este contrazisă de declarațiile martorilor, care erau în locuință cu martorul când au fost strigați de victimă la poartă. Pe de altă parte, în momentul în care au condus-o pe aceasta din urmă la dispensar pentru a i se acorda îngrijiri medicale, martorul a fost văzut de martorul G și de lucrătorii de poliție îmbrăcat sumar, împrejurare ce confirmă afirmația martorilor, și că acesta era în locuință și se spăla când a fost vizitat de victima.
Este incontestabil că inculpatul a prezentat leziuni la nivelul brațelor și în zona pleoapei astfel cum atestă certificatul medico-legal acestea putând fi produse în momentul încăierării cu victima, dar în mod evident nu sunt rezultatul unei apărări justificate, ci al unui atac generat de inculpat asupra victimei.
Această împrejurare este stabilită în urma coroborării declarațiilor martorilor care au perceput care era poziția victimei, momentul deplasării inculpatului spre poarta locuinței martorului cu concluziile raportului de necropsie care stabilește că victima se afla mai jos decât agresorul, în momentul aplicării loviturii de cuțit ceea ce exclude existența unui atac direct și necesitatea unei apărări din partea inculpatului.
De altfel, în practica judiciară s-a considerat în mod unanim că nu există legitimă apărare chiar dacă victima a exercitat un atac asupra inculpatului, dacă acesta după momentul comunicării atacului a pornit în urmărirea victimei și a lovit-o mortal. În aceste condiții nici varianta prezentată de inculpat privitoare la împrejurarea că victima a fost surprinsă în curtea locuinței inculpatului nu poate fi reținută ca reală, din moment ce inculpatul a plecat în urmărirea victimei și a atacat-o cu un obiect tăios în zone vitale ale corpului, la o distanță mare de locuința sa, situație ce exclude existența legitimei apărări.
Atât sub aspectul laturii obiective cât și cu privire la vinovăția inculpatului, fapta reținută anterior realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 - 175 lit. i Cod penal, dispoziții legale în baza cărora se va dispune tragerea la răspundere penală a inculpatului.
La stabilirea pedepsei ce se va aplica inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv gradul de pericol social sporit al faptei, urmările acesteia, suprimarea vieții unei persoane tinere, natura relațiilor sociale lezate care vizează protejarea celui mai important drept al omului, dreptul la viață, dar și circumstanțele reale în care s-a comis fapta, împrejurarea că între părți exista o veche relație de dușmănie, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care este o persoană în vârstă, fără antecedente penale, căsătorit, pensionar și care manifestat o conduită relativ sinceră pe parcursul procesului penal.
În considerarea acestor circumstanțe, Tribunalul apreciază că scopul pedepsei de reeducare a inculpatului și prevenire a comiterii de noi fapte penale se poate realiza și prin aplicarea unei sancțiuni penale orientate sub minimul special prevăzut de lege.
În baza art. 71 Cod penal se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 Cod penal pe perioada executării pedepsei principale, ca și pedeapsă accesorie.
Conform art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii de o zi, respectiv data de 7.12.2005.
În baza art. 118 lit. b Cod penal se va dispune confiscarea de la inculpat a obiectelor care au servit la comiterea faptei și care aparțin inculpatului respectiv a unui cuțit și a unei furci cu trei coarne.
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de partea civilă în nume propriu și ca reprezentant legal al celor doi minori ai victimei, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, în parte, urmând a fi admisă integral cu privire la acordarea daunelor materiale și parțial față de cererea de daune morale.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 998 cod civil orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, aspect ce rezultă din însăși redactarea art. 998 - 999 Cod civil, care folosesc termenul generic de prejudiciu, fără a distinge în raport de caracterul material sau moral al acestuia.
În cauza de față prin suprimarea vieții victimei, o persoană tânără și singurul întreținător al familiei compusă din soție și cei doi copii minori, inculpatul a produs părții civile atât un prejudiciu material reprezentat de cheltuielile ce au fost suportate de aceasta cu desfășurarea ritualului de înmormântare și pomenirile ulterioare, dar și unul moral generat de dispariția neașteptată a victimei ce constituie o adevărată tragedie pentru familia sa.
Față de intensitatea și durata suferințelor psihice cauzate părții civile și celor doi minori, instanța apreciază că suma de 20.000 lei cu titlu de daune morale corespunde cerințelor unei juste și integrale despăgubiri.
Totodată, instanța va acorda celor doi minori și câte o prestație periodică ce are rolul de a acoperi prejudiciul cauzat acestora prin lipsirea de contribuția lunară pe care victima o avea la întreținerea lor.
La stabilirea cuantumului acesteia instanța va lua ca bază de calcul venitul minim pe economie, față de împrejurarea că victima realiza venituri doar din prestarea unor activități gospodărești pe la diferite persoane din sat ce nu pot fi autentificate cu rigurozitate.
Instanța va menține măsura asiguratorie a sechestrului instituit asupra bunurilor mobile ale inculpatului până la concurența sumei acordate cu titlu de despăgubiri și pentru a garanta recuperarea integrală a prejudiciului.
Văzând și dispozițiile art. 191 - 193 Cod procedură penală.
În termen legal sentința astfel pronunțată a fost apelată de părțile civile-, și inculpatul.
Părțile civile au criticat hotărârea sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate care sunt echitabile în suma solicitată de 30.000 lei, avându-se în vedere prejudiciul moral suferit până la decesul victimei.
Inculpatul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie cu motivația că în cauză se impune achitarea în conformitate cu disp. art. 11 pct. 2 lit. "a" raportat la art. 10 pct. 1 lit. "e" Cod procedură penală.
S-a arătat că sentința apelată este rezultatul unei aprecieri greșite a probatoriului limitându-se la analiza probelor în acuzare care au un caracter incert și sunt incomplete.
În cauză există nenumărate aspecte relevante asupra cărora martorii acuzării se contrazic deși fac parte din aceeași familie prezentând aceeași situație de fapt, făcându-se referire la, și.
Inculpatul a afirmat în mod constant că s-a aflat în legitimă apărare în sensul că a ieșit din curtea sa pentru a vedea dacă persoanele zărite la lumina lanternei, în grădină, i-au furat bunuri și atunci a fost atacat de și, primul lovindu-l cu furca de trei ori, apoi sugrumându-l, moment în care inculpatul a scos din buzunarul hainei sale un instrument tăios, confecționat manual și folosit frecvent la treburi gospodărești, cu care a înțepat pe agresor înspre clavicula, reușind astfel să scape din strânsoare.
Certificatul medico -legal al inculpatului atestă faptul că acesta a prezentat leziuni la nivelul brațelor și în zona pleoapei, însă acestea nu sunt rezultatul unei apărări justificate.
Se mai arată că instanța nu a analizat sub nici un aspect modalitatea în care furca inculpatului apelant a ajuns în curtea martorului, în condițiile în care membrii familiei expun variante total diferite și contradictorii cu privire la persoana care a adus-
Apreciază inculpatul că sunt incidente dispozițiile art. 49Cod penal privind legitima apărare.
Examinând actele și lucrările dosarului raportat la criticile formulate cât și din oficiu, Curtea reține următoarele:
În apelul declarat de inculpatul:
Prin sentința în discuție, soluția adoptată de instanța de fond a fost cea de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, respectiv "omor calificat" prev. de art.174, 175 lit. "i" Cod penal.
Potrivit art. 345 alin.2 Cod procedură penală, soluția condamnării poate fi dispusă când pe baza probelor administrate în cauză s-a dovedit că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de către inculpat, iar potrivit art. 62 Cod procedură penală, instanța este obligată a lămuri cauza sub toate aspectele pe bază de probe, aceste probe trebuind apreciate conform art. 63 Cod procedură penală.
Din examinarea cuprinsului sentinței penale pronunțate de instanța fondului se constată că prima instanță a respectat prevederile art. 63 Cod procedură penală în sensul că a procedat la evaluarea temeinică a mijloacelor de probă în scopul aflării adevărului ceea ce conduce la concluzia din care rezultă cu claritate care au fost mijloacele de probă ce au determinat formarea convingerii instanței atunci când a optat pentru soluția condamnării inculpatului.
Rezultă din probele administrate că în seara zilei de 7 decembrie 2005 în jurul orelor 18,00, victima s-a deplasat la locuința familiei pentru a-i solicita martorului să-i împrumute niște hățuri fiindu-i necesare în ziua următoare.
În locuința lui se aflau: proprietarul imobilului, -soția acestuia; - -fiica; -ginere; -fiica și.
Acesta din urmă a auzit fluieratul lui la poartă și a trimis-o pe sora sa -.
Martora s-a reîntors și i-a precizat lui că victima intenționează să-i solicite împrumutul hățurilor.
Acesta, fiind îmbrăcat sumar a ieșit la poartă moment în care a văzut o persoană care venea dinspre vale având asupra sa o lanternă.
S-a deplasat spre grajd iar din urma sa a auzit vocea inculpatului și a victimei care - proferau injurii cât și lătratul un ui câine.
La reîntoarcere a perceput momentul când cei doi se încăieraseră iar victima încerca să se apere pentru a nu fi mușcată de câinele inculpatului.
Același martor a aruncat cu pietre în direcția câinelui fapt ce l-a determinat să se îndepărteze.
În tot acest timp inculpatul și victima se înjurau iar acesta din urmă l-a deposedat pe inculpat de furca ce se interpunea între ei.
a perceput aceste momente și a strigat la tatăl său să iasă afară, dar la scurt timp victima a intrat în curtea sa prin forțarea porții de acces ținându-se cu mâna de abdomen după care s-a prăbușit, afirmând că l-a tăiat.
Martorul a luat furca ce a pus-o în interior, în curte lângă un gard.
Victima a căzut, fiind sprijinit de martorii ieșiți din casă și la întrebarea unuia dintre aceștia despre ce s-a întâmplat a răspuns: "m-a tăiat ".
Martorul a mers către poștă și l-a văzut pe inculpat deplasându-se spre locuința sa.
Martorii prezenți au observat că victima avea o înțepătură la gât în partea, au încercat să-i acorde primul ajutor iar realizând gravitatea situației i-a cerut lui să înhame calul la căruță și să transporte victima la dispensar, după care a mers la un vecin și a încunoștințat organele de poliție.
Martorul a fost ascultat în faza de apel ( 206 dosar) și a relatat în detaliu întreaga derulare a activității infracționale respectiv prezența victimei la poartă, deplasarea spre grajd pentru a aduce hățurile, încăierarea între cele două părți, în stradă, intrarea precipitată a victimei în curtea sa, intervenția și primul ajutor acordat cât și transportul victimei la unitatea spitalicească.
Și în calea de atac, inculpatul a arătat aceleași aspecte constând în faptul că victima și se aflau în grădina sa, a dat drumul la câine după care a ieșit în stradă și a recunoscut respectivele persoane.
avea o furcă și un par.
S-a apropiat de aceștia iar cei doi au început să-l înjure iar victima a încercat să-l lovească cu furca. A barat lovitura cu mâna, a scăpat furca din mână după care s-au încăierat.
a luat furca și a început să alegre după câine.
Inculpatul a căzut în genunchi iar încerca să-l lovească situație în care sesizând că victima intenționa să-l sugrume, a scos cuțitul din buzunar și a început să lovească în mod întâmplător.
Această susținere a inculpatului ce privește prezența celor două persoane în grădina sa cât și prezumția acestuia că respectivele persoane ar fi venit cu scopul vădit al sustragerii unor bunuri nu este confirmată de probele dosarului, iar potrivit declarațiilor martorilor evidențiați anterior, incidentul s-a petrecut în fața porții martorului.
În mod corect a reținut instanța de fond că prezența unor leziuni la nivelul brațelor și în zona pleoapei inculpatului, fapt atestat de certificatul medico -legal, puteau fi produse în momentul încăierării cu victima.
În cauză nu poate fi reținută legitima apărare care să înlăture caracterul penal al faptei întrucât împrejurarea existenței vreunui atac din partea victimei nu este confirmată de probele dosarului, și reprezintă numai apărări ale acestuia.
Prin urmare, sub aspectul laturii obiective a infracțiunii cât și vinovăția inculpatului au fost dovedite prin probatoriul concludent administrat în ambele faze procesuale.
În cauză, Curtea va reține că în modalitatea efectivă în care s-a derulat activitatea infracțională, existența unor relații mai vechi de dușmănie între părți, precum și circumstanțele personale ale inculpatului - vârsta acestuia, statutul său de pensionar, urmare reținerii circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. "a" Cod penal pedeapsa va fi reindividualizată și redusă la 10 (zece) ani închisoare.
II. În apelul declarat de părțile civile:
Instanța fondului a stabilit un cuantum de 20.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părților civile, diferențiat, în raport de gradul în care acestea au fost afectate prin decesul victimei.
Față de consecințele unei asemenea pierderi, de intensitatea durerilor psihice, de tulburările și neajunsurile suferite de soția și respectiv copiii victimei, se apreciază că instanța a cuantificat în mod corespunzător prejudiciul creat, neexistând temeiuri pentru majorarea acestuia.
Fiind o chestiune de fapt, Curtea apreciază că suma a fost stabilită corect și rezonabil fără ca efectul compensatoriu să conducă la o îmbogățire fără just temei.
Analizând hotărârea atacată în conformitate și cu disp. art. 371 alin. 2 Cod procedură penală - nu se constată existența altor motive, care luate în considerare din oficiu să conducă la desființarea sentinței.
Față de considerent ele expuse, în baza disp. art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală, se va admite apelul declarat de inculpatul, se va desființa în parte în latura penală sentința pronunțată numai sub aspectul cuantumului pedepsei principale aplicate.
Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.
În baza art. 379 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală se va respinge ca nefondat apelul declarat de părțile civile -, - și -, ultimii prin reprezentant legal împotriva aceleiași sentințe penale.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 și 3 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul împotriva sentinței penale nr.214 din 3.04.2008 a Tribunalului Iași pe care o desființează în parte în latură penală și rejudecând:
Reduce de la 12 ani închisoare pedeapsă aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de "omor calificat"prevăzut de art.174, 175 alin.1 lit.i Cod penal și art.76 lit.a Cod penal,la 10 (zece) ani închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
II.Respinge ca nefondat apelul declarat de părțile civile -, - și, ultimii prin reprezentant legal - împotriva aceleiași sentințe penale.
Cheltuielile judiciare în sumă de 100 lei în apelul inculpatului rămân în sarcina statului.
Obligă părțile civile apelante la câte 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi 9 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
24.04.2009
Tribunalul Iași:
-
Pe rol judecarea cauzei Penal privind pe
inculpat
și pe martor, parte civilă, parte civilă - prin reprezentant, parte civilă - prin reprezentant, având ca obiect
omorul (art. 174.Cod Penal)
împotriva deciziei numărul
La apelul nominal făcut în ședința publică
lipsind:
- martor
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează
INSTANȚA
Asupra cauzei de față / deliberând asupra apelului / recursului declarat împotriva. constată următoarele
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Pronunțată în ședința publică de la 09 Aprilie 2009
Președinte,
-
Grefier,
- -
24 Aprilie 2009
Președinte:CiubotariuJudecători:Ciubotariu, Tatiana Juverdeanu
