Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 48/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ operator 2711
DECIZIE PENALĂ Nr. 48
Ședința publică de la 23 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Nacu
JUDECĂTOR 2: Codrina Iosana Martin
GREFIER: - -
Ministerul Public este reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 55 din 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul intimat în stare de arest preventiv, asistat de avocat oficiu.
Procedura de citare îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, a fost audiat inculpatul intimat, declarația acestuia fiind consemnată și atașată separat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Procurorul a pus concluzii de admitere a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, desființarea hotărârii atacate și rejudecând, să se dispună interzicerea dreptului de a alege al inculpatului, ca pedeapsă accesorie și complementară.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, solicitat respingerea apelului formulat de procuror.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 55/ 03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, s-a respins cererea privind schimbarea a încadrării juridice din infracțiunea de omor prevăzută de art.174 Cod penal în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte prevăzută de art.183 Cod penal, formulată de inculpat prin avocat.
În baza art.174 alin.1 Cod penal inculpatul, a fost condamnat la 18 (optsprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
În baza art.65 alin.2 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit. b), d) și e) Cod penal pe durata a 7 ani.
Pe durata și în condițiile stabilite de art.71 Cod penal inculpatului i-a fost interzisă exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și drepturile prevăzute de art.64 lit. b), d) și e) Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală a fost menținută starea de arest a inculpatului iar, în baza art. 88 Cod penal s-a dedus din durata pedepsei perioada reținerii din 5.12.2008 și a arestului preventiv din 6.12.2008 la zi.
În baza art.346 Cod procedură penală s-a admis acțiunea civilă exercitată de reprezentantul părții civile în numele minorei, acțiunea civilă exercitată de minorul asistat de reprezentant legal și acțiunea civilă exercitată din oficiu pentru minorul și în consecință inculpatul a fost obligat la plata următoarelor despăgubiri cu titlu de daune morale 10000 lei către partea civilă;15000 lei către partea civilă; 15000 lei către partea civilă
În baza art.118 lit.b) s-a dispus confiscarea de la inculpat în folosul statului cuțitul folosit la săvârșirea infracțiunii.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad emis în dosar nr.409/P/2008, înregistrat pe rolul instanței sub nr. 5228/108/17 decembrie 2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de "omor" prevăzută de art. 174 alin. 1 Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că în noaptea de 02/03.12.2008 numiții, și minorii acestora și se aflau în imobilul situat în localitatea, într-una din cele două camere în care locuiau.
În jurul orelor 03,00 cei doi minori au fost treziți de către părinții lor care se certau. becul din încăpere, cei doi minori l-au văzut pe tatăl lor amenințând-o cu moartea pe mama lor, amenințare însoțită de prezența a două cuțite de bucătărie în mâinile inculpatului. Minorul a încercat să-l lovească cu piciorul pe tatăl său, peste una din mâinile în care avea arma albă dar, tatăl său l-a lovit și l-a amenințat că-l va omorî. Apoi inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură, în zona pieptului cu un cuțit, în timp ce victima se afla în patul în care dormiseră. În urma acestei lovituri victima a decedat aproape instantaneu. După ce a constatat decesul, inculpatul le-a cerut minorilor să îi aducă haine, pentru a se îmbrăca, afirmând că se va sinucide, după care a părăsit încăperea plecând în pădurea din preajmă.
După plecarea inculpatului, minorul a plecat la vecinul lor pentru a-i relata despre cele întâmplate.
Inculpatul a fost audiat în cursul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești ocazii cu care a arătat că el doar a împins victima spre o măsuță pe care erau pregătite cuțite pentru tăierea unui porc.
Din analiza întregului material probator administrat în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
a fost căsătorită cu inculpatul, de care a divorțat. Spre sfârșitul lunii noiembrie a anului 2008 inculpatul a revenit la locuința fostei soții cu intenția declarată de a relua conviețuirea. În cursul zilei de 2.12.2008 între cei doi soți au existat certuri, inculpatul amenințând victima că o va omorî (declarația minorului ). În noaptea de 02/03.12.2008 numiții, și minorii acestora și se aflau în imobilul situat în localitatea, într-una din cele două camere în care locuiau. În jurul orelor 03,00 cei doi minori au fost treziți de către părinții lor care se certau. becul din încăpere, cei doi minori l-au văzut pe tatăl lor amenințând-o cu moartea pe mama lor, amenințare însoțită de prezența a două cuțite de bucătărie în mâinile inculpatului. Minorul a încercat să-l lovească cu piciorul pe tatăl său, peste una din mâinile în care avea arma albă dar, tatăl său l-a lovit și l-a amenințat că-l va omorî. Când inculpatul în ridicat mâna pentru a lovi victima minorul a intervenit pentru a-l împiedica, dar lovitura fiind puternică, acesta nu a reușit. În aceste condiții, inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură, în zona pieptului cu un cuțit. În urma acestei lovituri victima a decedat aproape instantaneu. Ulterior inculpatul și-a continuat injuriile la adresa victimei, nemulțumit de decesul acesteia. După ce a constatat decesul, inculpatul le-a cerut minorilor să îi aducă haine, pentru a se îmbrăca, afirmând că se va sinucide, după care a părăsit încăperea plecând în pădurea din preajmă.
Minorul a plecat la vecinul lor pentru a-i relata despre cele întâmplate și a chema ajutoare. Minora după plecare inculpatului a rămas în locuință împreună cu mama decedată.
Latura obiectivă a infracțiunii de omor a constat în acțiunea de lovire cu cuțitul în hemitoracele stâng anterior, acțiune ce a avut ca rezultat decesul victimei. Acțiunea de lovire a fost dovedită prin declarațiile minorilor și, care au văzut activitatea inculpatului coroborată cu declarația martorilor și, martori cărora minorul le-a relatat imediat după comiterea faptei, ceea ce a văzut. Raportul de cauzalitate directă și necondiționată a rezultat din raportul de autopsie medico-legală (46). Vinovăția inculpatului sub forma intenției directe a rezultat din declarațiile minorilor și coroborate cu raportul de autopsie medico-legală nr.395/B/1/4.12.2008 din care rezultă că leziunea traumatică a putut fi produsă prin lovire directă, puternică cu un corp tăios, plaga fiind produsă la nivelul cordului. Reținând că inculpatul a folosit un instrument să producă moartea, lovind victima într-o zonă vitală rezultă fără dubiu că acesta a acționat cu intenția de a ucide. Deși, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de omor în infracțiunea de loviri cauzatoarea de moarte, motivat de faptul că el doar a împins victima care a căzut în cuțit, instanța constată că această cerere este nefondată. Leziunea traumatică a victimei s-a produs prin lovire directă, iar aceasta prezenta leziuni de apărare precum și o excoriație produsă la nivelul extremității cefalice, produsă prin zgâriere cu un corp înțepător, ceea ce infirmă susținerile inculpatului. Pentru aceste motive instanța va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.
S-a apreciat de către instanța de fond că, fapta inculpatului care în data de 02/03.12.2008 a aplicat o lovitură cu cuțitul în hemitoracele stâng anterior, acțiune ce a avut ca rezultat decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art. 174 alin.1 Cod penal.
Reținând vinovăția inculpatului instanța de fond a dispus condamnarea acestuia pentru comiterea cu vinovăție a faptei penale.
La individualizarea judiciară a sancțiunii, prima instanță a avut în vedere prevederile art.72 Cod penal, respectiv de dispozițiile părții generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate de art.174 alin.1 Cod penal (închisoarea de la 10 ani la 20 ani), de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța de fond a avut în vedere că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale aspect, care față de circumstanțele comiterii faptei vor fi reținute ca lipsite de importanță. Instanța de fond a mai reținut că raportul de forțe dintre inculpat și victimă era diferit, că acesta a manifestat dispreț pentru orice valoare, pierzând din vedere că la acțiunea de ucidere asistau doi minori (copiii săi), care erau îngroziți de faptul că nu-și pot apăra mama și vor rămâne fără ea, că imediat după producerea decesului a manifestat lipsă de compasiune lăsând o minora în vârsta de 11 ani singura în cameră cu mama decedată.
Instanța de fond, în temeiulArt. 3 din Protocolul nr. 1. Dreptul de a vota - Convenția Europeană a Drepturilor Omuluiși jurisprudența în materie, nu a interzis inculpatului dreptul alege reținând că față de natura infracțiunii care a atras pedeapsa accesorie (infracțiune contra vieții) nu se impune interzicerea acestui drept
Împotriva sentinței penale nr.55 din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr- a declarat recurs, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad solicitând, în esență, admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și urmare a rejudecării interzicerea exercitării și a dreptului de a alege prev. de art.64 lit.a penal, ca pedeapsă accesorie și pedeapsă complementară raportat la natura infracțiunii pentru care a intervenit hotărârea de condamnare, respectiv infracțiunea de omor în dauna fostei sale soții. Se mai arată că instanța a avut în vedere criteriile de individualizare doar în ce privește pedeapsa cu închisoarea aplicată inculpatului, fără a face o corectă evaluare a acestor criterii în privința pedepselor complementare și accesorii.
Analizând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate din prisma motivelor de apel precum și din oficiu conform art.371 al.2 pr.pen. instanța de apel apreciază că hotărârea atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile și starea de fapt reținută în actul de acuzare.
Inculpatul a fost condamnat la 18 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art.174 al.1 penal, reținându-se că în data de 2/3.12.2008, în incinta casei situată în comuna G i-a aplicat fostei sale soții mai multe lovituri cu cuțitul care au avut ca urmare decesul acesteia. Inculpatul nu a exercitat calea de atac a apelului împotriva acestei hotărâri, iar motivul de apel al Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad vizează exclusiv modalitatea de aplicare a pedepsei accesorii și complementare constând în nemulțumirea referitor la neaplicarea și a interdicției exercitării dreptului de a alege.
În ce privește pedeapsa accesorie precum și cea complementară aplicate inculpatului, instanța constată că prin hotărârea pronunțată în cauza Hirst contra Marii Britanii/06.10.2005, Curtea Europeană a drepturilor Omului a decis că interzicerea generală și nediferențiată a dreptului de vot al deținuților, dacă este aplicabilă de drept tuturor deținuților condamnați ce se află în executarea pedepsei, indiferent de durata pedepsei principale și independent de natura sau gravitatea infracțiunii pe care au comis-o și de situația lor personală, este incompatibilă cu articolul 3 din protocolul 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.
Obligativitatea aplicării cauzei menționate de către autoritatea judecătorească română rezidă din aceea că prin Legea nr. 30/1994 a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în plus, prin art. 20 alin. (2) din Constituție se prevede că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În același sens, se rețin și dispozițiile deciziei nr. LXXIV/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, care a statuat că dispozițiile art. 71.Cod Penal referitoare la pedepsele accesorii se interpretează în sensul că, interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I - c nu Cod Penal se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3.Cod Penal Prin urmare, instanța de apel apreciază că în raport cu infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, natura acesteia și ceea ce denotă ea despre personalitatea inculpatului, se impune a se interzice numai exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a - de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și lit. b ca Cod Penal pedepse accesorii și complementare.
Astfel, în.art. 379 pct. 2 lit. p p. se va respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 55 din 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
În.art. 350.p Cod Penal se va menține starea de arest a inculpatului, iar în. art-. 381.C.P.P. se deduce în continuare starea de arest din 3.03.2009 la zi.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin.3
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În.art. 379 pct. 2 lit. p p. respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad împotriva sentinței penale nr. 55 din 3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Arad.
În.art. 350.p Cod Penal menține starea de arest a inculpatului, iar în. art-. 381.p Cod Penal deduce în continuare starea de arest din 3.03.2009 la zi.
În. art. 192 alin.3 p Cod Penal cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 200 lei către Baroul Timiș onorariu avocat oficiu.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 Aprilie 2009.
Președinte, Judecător,
Grefier
Red.AN/30.04.09
Tehnored AJ/3 ex/7.05.09
Prima instanță: Trib. A-
07 Mai 2009
Președinte:Anca NacuJudecători:Anca Nacu, Codrina Iosana Martin
