Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 5/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 5/
Ședința publică din 21 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Gheorghe Bugarsky G -
JUDECĂTOR 2: Victor Ionescu
Grefier: - -
Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și părțile vătămate și împotriva sentinței penale nr. 443/09.11.2006 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. 1962/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul intimat G personal și asistat de avocat, lipsă fiind părțile vătămate apelante pentru care se prezintă avocat.
Procedura legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatând că s-a depus la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, raportul de expertiză medico-legală - examen ADN, efectuat de IML B, după care:
Apărătorul inculpatului intimat solicită audierea minorului A, cercetarea la fața locului, cu stabilirea traseului urmat de inculpat, pentru a se dovedi că situația de fapt și de drept este alta decât cea reținută prin rechizitoriu.
Procurorul arată că aceste probe au mai fost solicitat și pune concluzii de admitere, apreciindu-le utile cauzei. Solicită acordarea unui termen pentru studierea raportului de expertiză.
Avocatul lasă la aprecierea instanței utilitatea acestor probe.
Deliberând, instanța apreciază că aceste probe nu sunt utile cauzei, minorul a fost audiat de mai multe ori, iar cercetarea la fața locului și reconstituirea s-au mai efectuat, neputând aduce elemente noi. Totodată aduce la cunoștința procurorului concluziile raportului de expertiză medico-legală, astfel că reprezentantul parchetului renunță la acordarea unui nou termen.
Nemaifiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Procurorul susține apelul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, apreciind că soluția de achitare a inculpatului este consecința unei grave erori de fapt, solicitând astfel admiterea apelului, desființarea soluției atacate și în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor. Referitor la apelul părților civile, pune concluzii de admitere.
Avocatul solicită admiterea apelului părților civile și al parchetului apreciind că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, referindu-se în acest sens la expertiza biocriminalistică efectuată în cauză, care a concluzionat că pe ciorapul de lână ridicat din curtea locuinței, cu ocazia cercetării la fața locului, profilele genetice provin de la minim două persoane, una din acestea fiind inculpatul; de asemenea, încasarea unei prime de asigurare de către inculpat, atitudinea tatălui față de copil, toate acestea ducând la concluzia că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de omor, impunându-se desființarea hotărârii primei instanțe și condamnarea inculpatului.
Apărătorul inculpatului pune concluzii de respingere ca nefondate a apelurilor formulate în cauză, instanța de fond pronunțând o hotărâre legală și temeinică, pe baza probelor administrate.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, susține că este nevinovat, solicitând respingerea apelurilor.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad nr. 291/P/2005, din 27 02 2006 înregistrat la această instanță la 1 03 2006, a fost trimis în judecată inculpatul G pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în ziua de 17.08.2005, în jurul orelor 6.30, lucrătorii Postului de Poliție au fost sesizați telefonic de către numitul din despre faptul că a găsit-o pe numita din, str. - nr. 523, concubina inculpatului, într-o de sânge în locuință.
În temeiul acestei sesizări, o echipă operativă din cadrul Inspectoratului de Poliție al județului A, s-a deplasat la fața locului constatând că până la sosirea echipei de cercetare la fața locului, asigurarea locului faptei a fost efectuată de lucrătorii postului de Poliție din iar în câmpul infracțional au pătruns cadrele medicale de la ambulanță care au transportat victima la spitalul clinic județean A pentru acordarea primului ajutor.
Rezultatul constatărilor făcute cu ocazia cercetării la locul faptei au fost cuprinse în procesul-verbal încheiat de către Inspectoratul de Poliție al județului A în 17.08.2005, fotografiile judiciare efectuate fiind cuprinse în planșa fotografică nr. - din 23.08.2005, întocmită de Serviciul Criminalistic al Inspectoratului de Poliție al județului
Victima în vârstă de 35 ani a fost transportată la Spitalul Clinic Județean A unde a fost internată cu diagnosticul "contuzie cerebrală gravă, hematom subdural de emisferă dreaptă, multiple plăgi contuze ale scalpului, dar în pofida tratamentului acordat, pacienta a decedat în data de 21.08.2005 la orele 19.30.
Din raportul de autopsie medico legală nr. 273/B/1 /22.08.2005, întocmit de Serviciul județean de medicină legală A, a rezultat că moartea victimei a fost violentă, fiind cauzată predominant de dilacerarea cerebrală consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural de emisfer drept, cu efect de masă asupra emisferei cerebrale pe fondul unei stări septicemice cu bronhopneumonie, leziunile traumatice descrise putând fi produse prin lovituri repetate succesive cu corp dur și având legătură de cauzalitate cu decesul.
Urmare a probelor administrate în cauză, după începerea urmăririi penale "in rem" față de prin rezoluția din 6.10.2005, în temeiul disp. art. 228 alin. 1 Cod procedură penală, a fost începută urmărirea penală împotriva lui G pentru infracțiunea de omor prev. și ped. de art.174 Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 16 /17.08.2005, a aplicat multiple lovituri cu un obiect contondent idoneu producerii rezultatului letal, concubinei sale, victima, care i-au cauzat leziuni corporale în urma căreia aceasta a decedat la data de 21.-.
Din coroborarea și interpretarea ansamblului probelor administrate în cauză, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:
Din anul 1996, inculpatul Gaî nceput să trăiască în concubinaj cu victima. Aceștia au locuit în imobilul proprietate personală a inculpatului, respectiv o casă situată în comuna,-. Din relația dintre G și a rezultat minorul A, în vârstă de 8 ani. În ultimii 2-3 ani relațiile dintre inculpat și victimă s-au depreciat, decisiv la aceasta contribuind atât faptul că inculpatul a refuzat să se căsătorească cu victima, cât și înmulțirea cazurilor de agresiune domestică la care era supusă.
Pe acest fundal, victima începuse să se gândească tot mai frecvent la o eventuală părăsire a locuinței concubinului ei, urmată de plecarea, împreună cu minorul A, în comuna, jud. M, unde locuiau părinții ei.
Inculpatul deține în proprietate în comuna, un magazin mixt unde lucra care conducea evidența primară a magazinului împreună cu martora.
Fiind și proprietarul unui microbuz, inculpatul făcea în mod regulat contra cost, transporturi de legume, angajat fiind în acest sens, de mai multe persoane din.
În data de 16.08.2005, inculpatul s-a înțeles cu martorii și G să le transporte marfă la H, în jud. H, hotărând să se întâlnească în 17.08.2005, orele 03.00.
Accesul în locuința inculpatului se poate face fie pe o poartă principală din str. - -, fie pe o poartă secundară, de pe str. -. Poarta de acces din str. -, este asigurată din interior cu o pârghie metalică de care este legată o sfoară cu care pârghia se poate trage din stradă, și, prin urmare, în acest mod se poate deschide poarta. Acest sistem de închidere era cunoscut de un cerc restrâns de persoane ( victima, inculpatul, și soția ). Pe fondul relațiilor depreciate care existau între ei, probabil a unui conflict spontan, inculpatul Gaî nceput să o lovească pe concubina sa, aplicându-i mai multe lovituri, în special în zona capului, în urma cărora aceasta a suferit leziunile descrise în raportul medico legal nr. 273/B/1/22 08 2005, al L A, leziuni ce au condus ulterior la decesul acesteia.
După comiterea faptei, dându-și probabil seama de gravitatea stării de sănătate a victimei, temându-se de consecințele penale ale faptei sale, inculpatul a simulat un atac comis asupra locuinței de către o altă persoană, în sensul că a spart geamul interior al ușii de acces din curte în locuință, cea care corespunde holului interior, lăsând această ușă larg deschisă. Apoi inculpatul a ieșit pe poarta secundară ( cea de pe str. - ), luând microbuzul parcat pe str. - - și plecând spre locuința familiei, unde a încărcat marfa, de unde a plecat la fam. G, părăsind la orele 04- 04.40 și plecând spre La locuința lui inculpatul a ajuns în jurul orei 03.40 iar încărcarea mărfii acestuia a durat cca 20 minute.
În cursul dimineții aceleași zile, respectiv, pe la orele 6.20, martorul s-a dus la locuința inculpatului, găsind poarta de acces în curte, din str. - deschisă. Se impune precizarea că în cursul anului 2005, la începutul lunii mai, martorul a cumpărat de la inculpat o vacă și, deoarece nu avea unde să o țină la propriul domiciliu, s-a înțeles cu inculpatul ca acesta să-i permită să țină vaca în grajdul lui. Drept urmare, zilnic în jurul orelor 06.30 -07.00 dimineața și seara în jurul orelor 20.00, martorul, care este vecin cu inculpatul, se deplasa în grajdul situat în curtea acestuia unde îngrijea vaca.
În dimineața respectivă, după ce a muls vaca, ieșind din grajd în curtea imobilului, martorul l-a auzit pe minorul A care plângea și striga "mami, mami ".
de strigătele copilului, a revenit în curtea principală a casei și a observat că ușa de acces în locuință era larg deschisă, geamul din zona sistemului de închidere era spart, iar în camera din dreapta intrării a găsit victima căzută la podea lângă pat, dezbrăcată până la brâu și având chilotul rupt rămas doar pe piciorul drept. Victima era în stare de inconștiență, ceea ce l-a determinat pe martor să creadă că era decedată.
i-a alertat pe martorii și OG, sesizând organele de poliție și salvarea.
Cei trei au ajutat echipajul ambulanței să îmbarce victima în mașină, la fața locului sosind șeful postului de poliție din - și un ajutor al lui. Totodată, martorul l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpatul G, spunându-i că sunt probleme la el acasă, că cineva a spart ușa și a bătut-o pe. .-l unde este, inculpatul i-a răspuns martorului că se află la ieșirea din D spre H, fără a părea deloc surprins de vestea ce tocmai a primit-o și nepunând întrebări legate de starea victimei și a propriului său copil. Această stare de fapt a fost confirmată și de martora care, împreună cu nepoata sa în vârstă de 6 ani, se afla cu inculpatul în microbuz, mergând spre
Martora a declarat că inculpatul a fost sunat pe telefonul mobil de către martorul care i-a spus că s-a întâmplat ceva rău iar inculpatul l-a întrebat dacă i-a fost spart magazinul sau i-a fost spartă casa. Aceeași martoră a arătat că, după terminarea convorbirii telefonice dintre inculpat și, inculpatul a spus că cineva a spart ușa și a intrat în casă peste, fără a da relații despre concubina lui sau despre copil, nepărând surprins, neliniștit, necăjit, îngrijorat sau agitat în urma veștii pe care o aflase.
Inculpatul G, confirmând convorbirile relatate, a susținut că s-ar fi consultat cu martora cu privire la continuarea sau stoparea cursei spre H, dar apreciind că i-ar fi luat mai mult timp să descarce marfa pe marginea drumului decât să-și continue cursa, a hotărât să nu se întoarcă din drum și să meargă la
În timp ce purta convorbirile telefonice cu, inculpatul se afla aproximativ între localitățile D și. Inculpatul nu a explicat de ce nu s-a întors în fără a mai descărca marfa, deoarece, un astfel de comportament, motivat de starea de excepție în care se afla, nu ar fi deranjat pe nimeni, fiind apreciat normal în condițiile date.
Inculpatul l-a sunat pe telefonul mobil pe fratele său, spunându-i să se ducă la A la spital pentru a vedea care este starea de sănătate a victimei.
După prima convorbire pe care a avut -o cu fratele său, inculpatul a fost sunat de acesta, aducându-i-se la cunoștință că este în comă, dar nici după aflarea acestei vești inculpatul nu și-a modificat comportamentul, ci l-a sunat pe martorul căruia i-a cerut să intre în prima cameră a locuinței unde, într-un dulap se găseau bani, spre a-i lua pentru a nu fi sustrași de către polițiști. Martorul a susținut că inculpatul i-a spus "Îi știu eu pe ăștia!" ( pe polițiști). Această conversație telefonică a fost auzită de către lucrătorul de poliție căruia i-a înlesnit ascultarea convorbirii.
Inculpatul a ajuns la H în jurul orelor 8 - 8.30, a descărcat marfa din microbuz lăsând-o pe aici, după care s-a reîntors la, fiind însoțit de martora și fiica acesteia -.
Pe drumul spre casă, inculpatul a avut mai multe convorbiri telefonice cu fratele său care îl ținea pe inculpat la curent cu cele ce se petreceau la spital, iar în D inculpatul a oprit microbuzul cumpărând 5 saci de cartofi. Când au ajuns în localitatea, martora i-a cerut inculpatului să o lasă aici, urmând ca ea să găsească o mașină de ocazie pentru a se întoarce acasă, pentru ca el să poată merge la A la spital, să vadă care este situația concubinei sale. Martora a relatat că inculpatul a refuzat, motivând că dorește să meargă acasă să vadă de copil.
S-a reținut însă că această motivare a fost falsă, întrucât inculpatul, ajungând acasă, s-a interesat doar spre seară unde este copilul ( potrivit declarației martorului ) și văzându-l doar în data de 18.08.2005, spre seară, când s-a dus la locuința soților, unde era copilul.
Audiat fiind, inculpatul a negat în permanență comiterea faptei de care a fost învinuit, susținând că relațiile dintre el și victimă au fost foarte bune și că o singură dată i-a aplicat acesteia lovituri cu palmele peste cap și peste față. A mai arătat inculpatul că în dimineața de 17.08.2005 a dormit în camera din dreapta intrării împreună cu copilul și cu victima, însă aceasta din urmă nu s-a culcat, deoarece a făcut toată noaptea monetarul și a scris actele firmei.
Victima urma să-l trezească la ora 2.30, dar pentru că a adormit între timp, l-a trezit abia la ora 03.00. Inculpatul a mai arătat că a părăsit locuința la orele 03.15, fiind condus de victimă până la mașina parcată în stradă, în fața porții. De asemenea, a mai declarat că la plecarea spre Hal uat de acasă suma de 20.000.000 lei iar din locuință, dintr-un dulap, i-a dispărut suma de 70.000.000 lei ROL, 240 euro și posibil 25 lei RON și a relatat că acești bani s-ar fi aflat în același dulap și pe același raft unde, cu ocazia cercetării locului faptei, au fost găsiți 2400 euro, 1.120 dolari SUA, 35 milioane lei ROL, o cutie cu bijuterii din aur ( două lanțuri, o brățară, două medalioane, o pereche de cercei de damă ), bani și bunuri ce nu au fost sustrase, fiindu-i restituite inculpatului de către organele de anchetă.
Cu prilejul cercetărilor efectuate la locul faptei, organele de anchetă au ridicat un ciorap de lână, croșetat, care spre partea superioară avea o dungă albastră, ciorap care a fost trimis Institutului Criminalistic al R, dispunându-se prin ordonanța din 18.08.2005, efectuarea unei expertize biocriminalistice. Prin raportul de expertiză nr. 99788 /05.09.2005 s-a comunicat că profilul genetic al ADN-ului extras din proba de referință recoltată de la inculpat este inclus în amestecul de profile genetice obținut din microurmele de celule epiteliale identificate în zona tălpii ciorapului din lână și că acesta este inclus în amestecul de profile genetice obținut din microurmele de celule epiteliale identificate pe sistemul de închidere tip.
S-a apreciat de către organele de urmărire penală că datele științifice combat apărarea inițială a inculpatului, în sensul că nu a văzut și atins ciorapul, determinând concluzia că, după ce a aplicat lovituri victimei, în ideea de a-și construi un alibi, cu ciorapul ce a fost ridicat de la locul faptei, a spart geamul interior al ușii, acționând în zona încuietorii.
La concluzia că autorul faptei este G, a concurat și faptul că nu există efectiv un mobil care să justifice comiterea faptei de către altă persoană întrucât, chiar dacă inculpatul a susținut că i-ar fi fost sustrasă suma de 70.000.000 lei și 240 euro, este inexplicabil cum presupusul autor a lăsat în același loc de unde s-au sustras banii, sumele de 2400 euro, 1.120 dolari SUA și 35.000-000 lei, precum și bijuteriile din aur.
S-a mai reținut că cercetarea la fața locului a arătat că mobilierul și alte obiecte din locuință nu au fost răscolite în căutare de bani ori alte bunuri, iar pe măsuța din încăperea unde a fost găsită victima, la vedere se afla suma de 30 euro și 500.000 lei. De asemenea, toate bijuteriile din aur pe care victima le purta (un lanț, o verighetă, inel și cercei ) nu au fost sustrase ci au fost găsite asupra acesteia, deși acest lucru ar fi fost cel mai la îndemână, în ipoteza în care mobilul săvârșirii faptei l-ar fi reprezentat intenția comiterii unei tâlhării.
Tot cu prilejul cercetării la fața locului faptei, s-a constatat că roleta unui geam al camerei în care în mod obișnuit, dormeau victima și inculpatul, era între deschisă și ridicată până la jumătatea geamului, putându-se presupune că, în eventualitatea în care victima ar fi fost agresată de către o persoană străină, alta decât inculpatul, ar fi strigat după ajutor. Martorii audiați în cauză au confirmat că victima era o femeie puternică și că în situația agresiuni din partea unei persoane necunoscute, ar fi ripostat cu certitudine, opunând rezistență fizică sau strigând după ajutor. Chiar inculpatul a declarat că la plecarea lui, victima l-a condus până în stradă după care a revenit în casă cu intenția de a-și continua lucrul la actele firmei, astfel că ipoteza potrivit căreia ar fi fost luată prin surprindere de către un agresor necunoscut, a fost exclusă.
Se mai arată în considerentele expuse, că însăși cea de-a doua persoană prezentă în locuința familiei în momentul comiterii faptei, respectiv minorul A, a fost lăsat în viață și nu a suferit nici un fel de acte de agresiune fizică, a dus la concluzia că autor este inculpatul iar nu o persoană necunoscută. S-a apreciat că este neverosimilă ipoteza că un autor străin care ar fi pătruns în locuință ar fi agresat victima, ar fi lăsat în viață un martor ocular atât de important.
În referatul de evaluare a inculpatului, întocmit de Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Arad, s-a apreciat că minorul A era deja "imunizat" la actele de violență aplicate de inculpat mamei sale, relatând că de obicei, atunci când tatăl său le aplica mamei, el își înfunda capul în pernă, ceea ce probabil a făcut și în noaptea crimei.
Ca profil psihologic, s-a stabilit prin același referat, că inculpatul G prezintă un risc crescut de a săvârși infracțiuni contra persoanei, indiferența sa afectivă, impulsivitatea, rigiditatea regulilor după care prescrie comportamentul apropiaților săi, distanțele exacte pe care le interpune între voința sa și așteptările celorlalți, precum și dorința lui, constant exprimată, de a ține persoanele din viața sa în perimetrul strict al controlului și autorității sale, reprezentând suficiente repere pentru a creiona profilul psiho-moral al unei persoane care atât potențialitatea de a agresa, cât și un set de convingeri disfuncționale prin care să-și justifice oricând actele de agresiune.
Urmare a solicitării expres făcute de inculpatul G, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, a dispus efectuarea unei testări poligraf a numitului G pentru a stabili dacă la întrebările relevante ale cauzei, răspunsurile acestuia prezintă note specifice comportamentului simulat.
Prin raportul de expertiză nr.-/ 01.11.2005, întocmit de laboratorul al Serviciului Criminalistic din cadrul IPJ C, s-a stabilit că la întrebările relevante cauzei în traseele diagramelor poligraf, s-au evidențiat modificări psiho-fiziologice caracteristice reactivității emoționale care conduc la concluzia că subiectul nu este sincer în răspunsurile date întrebărilor relevante cauzei, observația psiho-comportamentală punând în evidență note ale comportamentului simulat.
Văzând rezultatul defavorabil propriei sale versiuni reflectat de testul poligraf, inculpatul G s-a apărat susținând că a avut emoții și că nu i-ar fi fost puse toate întrebările pe care le considera el relevante. S-a apreciat de către organele de urmărire penală că aceste afirmații sunt nesincere întrucât, în discuția pre-test, subiectului i-au fost prezentate date despre cauza cercetată și motivele pentru care acesta este bănuit, fiindu-i descrisă aparatura, modul în care va decurge examinarea și făcându-i-se cunoscute întrebările care îi vor fi adresate inculpatului, dând opțiunea de răspuns pentru fiecare întrebare. În finalul discuțiilor pre test, inculpatul a semnat declarația de consimțământ la examinare și întrebările chestionarului utilizat, luând la cunoștință totodată, că are dreptul de a refuza testarea.
Cu toate că a considerat eronat rezultatul primului test, inculpatul a refuzat solicitarea parchetului de a fi supus unei noi testări poligraf la B, motivând aceasta prin lipsa de relevanță a unei astfel de testări care ar da naștere unor numeroase erori judiciare, poziție aflată în evidentă contradicție cu cea exprimată de inculpat anterior aflării rezultatului poligraf.
În cauză s-au constituit părți civile sub forma daunelor materiale și morale, părinții victimei - și, Spitalul Județean A pentru cheltuielile de spitalizare și curatorul pentru prestație periodică față de minor.
Din probele administrate în cauză în faza de urmărire penală, coroborate cu cele administrate în fața instanței, tribunalul a reținut următoarea stare de fapt:
La data de 17. 08.2005, în jurul orelor 6.30 organele de cercetare penală au fost sesizate despre faptul că în locuința inculpatului G din localitatea,-, a fost găsită într-o de sânge, concubina acestuia, pe nume.
Echipa operativă a Inspectoratului de Poliție al județului A, însoțită de procuror, s-a deplasat la fața locului, ocazie cu care au constatat că victima fusese bătută, că a fost victima unui jaf, dar și a unui viol, dat fiind faptul că victima a fost găsită dezbrăcată de la brâu în jos și un picior ridicat în sus pe recamier. Întrucât victima mai dădea semne de viață, s-au luat de îndată măsuri și aceasta a fost transportată la Spitalul Clinic Județean A de către serviciul de ambulanță.
Rezultatul constatărilor făcute cu ocazia cercetării la locul faptei au fost cuprinse în procesul verbal încheiat la 17.08.2005, care cuprinde și fotografiile judiciare întocmite de serviciul criminalistic al IPJ A.
După internare, victima a fost diagnosticată cu "contuzie cerebrală gravă"- subdural de emisfer drept, multiple plăgi contuze ale scalpului. Cu toate că i-a fost aplicat tratamentul necesar, victima a decedat la 21.08.2005, orele 19.30. Din raportul de autopsie medico legală nr. 273/B/1/22.08.2005, întocmit de către Serviciul Jud. de Medicină Legală A, a reultat că moartea victimei a fost violentă, datorându-se predominant dilacerării cerebrale consecutive unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural de emisfer drept, cu efect de masă asupra emisferei cerebrale, pe fondul unei stări septicemice cu bronhopneumomnie, leziunile traumatice descrise putând fi produse prin loviri repetate, succesive, cu corp dur și având legătură de cauzalitate cu decesul.
Din întregul material probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în fața tribunalului, s-a reținut că inculpatul a trăit în concubinaj cu victima din anul 1996 iar din relația lor a rezultat minorul A, în vârstă de 8 ani. S-a mai reținut că victima a solicitat de mai multe ori să se legitimeze cu inculpatul dar acesta a refuzat, pe motiv că a avut o experiență nereușită din prima căsătorie.
După declanșarea cercetărilor, a fost creat un cerc de bănuiți, din acesta făcând parte atât martorul cât mai ales, inculpatul.
Pe tot parcursul cercetărilor, precum și în fața instanței, inculpatul a negat comiterea faptei, punând evenimentul întâmplat pe seama altor persoane, care din motive de răzbunare au încercat să-i jefuiască casa și să-i ucidă concubina.
Tribunalul, examinând întregul material probator administrat în faza cercetării judecătorești, comparativ cu cel administrat în faza de urmărire penală, a ajuns la concluzia că autorul faptei nu este inculpatul.
În sprijinul acestor argumente, tribunalul a prezentat fragmente din declarațiile martorilor audiați în cauză, care, în opinia instanței, se coroborează cu aceleași declarații de martori audiați în faza de urmărire penală.
Tribunalul nu a luat în considerare scrisorile și declarațiile făcute de părinții victimei, prin care aceștia au solicitat nu numai daune materiale pentru faptul că victima a lucrat în locuința inculpatului, dar și daune morale, argumentându-le pe acestea cu acea că victima ar fi fost singura în măsură să le asigure traiul atâta timp cât ei, adică părinții, vor fi în viață.
Din declarațiile martorilor audiați nu a rezultat cu certitudine că inculpatul este cel care a ucis victima. Toate declarațiile făcute în cauză s-au rezumat la "în sat se vorbește că autorul crimei este inculpatul, dar tot aceeași martori au afirmat că "nu sunt convinși că inculpatul este autorul." Ori, în această situație, tribunalul s-a aflat în dubii în dubii pentru a conchide că inculpatul este autorul crimei și, cum orice dubiu profită inculpatului, și de această dată dubiul i-a profitat acestuia.
Tribunalul a explicat prin a face trimitere la declarațiile martorilor audiați în cauză, având în vedere mai ales poziția inculpatului, care a negat întotdeauna comiterea faptei. Apărarea sa în sensul că a avut mai mulți bani în casă și că în timpul incidentului au dispărut o parte din aceștia, nu a putut fi trecută cu vederea, ținând seama că copilul acestora a declarat în mai multe rânduri că a fost una sau mai multe persoane, mascate, că a auzit când i s-au cerut mamei sale banii iar inculpatul a susținut că victima putea să-i restituie o parte din bani, exact suma despre care susține că a dispărut.
Deși ulterior, s-a susținut că victima a fost lovită cu o bară de fier indicată chiar de copilul victimei și al inculpatului, această bară nu se găsește la dosarul cauzei ca și corp delict.
Plecând de la aceste considerente și analizând declarația martorului, care și el a fost inclus în cercul de suspecți, tribunalul a reprodus un fragment din declarația acestuia, dată în fața instanței: " Atunci am văzut-o în camera respectivă pe victimă căzută jos la pământ, dezbrăcată de la jumătatea brâului în jos, având piciorul stâng ridicat pe colțar. Am văzut în același timp că victima era înconjurată de o de sânge și se uita copilul la televizor care zicea " Mami, mami! " Atunci l-am întrebat pe copil Cine a bătut-o pe maică-ta. La întrebare copilul a răspuns " Nu știu! ". I-am reproșat de ce nu știe pentru că a fost cu ea înăuntru, la care copilul mi-a răspuns din nou " Nu știu".
Un alt pasaj învederat instanței din declarația acestui martor: " se vorbea prin sat că ar fi putut fi și alte persoane pe care victima refuza să le servească la magazin". "După ce am luat vaca de la inculpat, acesta devenise mai furios pe mine considerând că eu aș fi putut fi persoana care ar fi spus altora că are bani", sau că "eu i-aș fi vândut pontul la cineva că el are bani acasă".
La fila 69 din dosarul instanței, martora a declarat: " Prin sat se vorbește că inculpatul ar fi omorât-o, dar nu pot să fac astfel de afirmații. După acel incident, copilul a venit la noi până seara și am înțeles că erau doi mai mici îmbrăcați în negru, ba că erau îmbrăcați și aveau pe ei ținte, am înțeles tot din discuțiile avute cu acesta că ar fi auzit pe cineva cerând bani, dar el a băgat capul în pernă și nu a vrut să audă. Am înțeles că acei sau acele persoane ar fi întrebat " sunt banii".
Martora a relatat: " Eu altceva nu cunosc dar am auzit lumea vorbind prin că victima ar fi fost bătută în casă, dar că nu se cunoaște autorul".
Ponta a declarat: "După eveniment, în localitate se vorbea că cel care ar fi bătut-o ar fi fost inculpatul, dar eu nu cred așa ceva și nici nu am văzut vreodată să o bată", iar martorul Gaa rătat: " Prin comună circulau tot felul de zvonuri, alții că era posibil să fi intrat cineva în casă, alții că inculpatul ar fi autorul".
De asemenea, martora a declarat: " vorbea că în noaptea respectivă ar fi intrat cineva în locuința victimei peste victimă și ar fi bătut- Ulterior, prin localitate se vorbea că inculpatul ar fi bătut-o pe victimă".
Din declarația sa, martorul - -verișor cu victima, a arătat: "Ulterior am aflat tot de la oamenii de prin sat, că inculpatul ar fi bătut-o, comentând oamenii că de ce au rămas ceilalți bani pe masă și becul aprins. Eu nu pot să spun că inculpatul ar fi bătut-o ci pot să spun doar ceea ce am auzit de la oamenii din localitate".
De asemenea, martorul a susținut că: " Precizez că în primele zile de la incident nu se vorbea că inculpatul ar fi autorul faptei, dar doar numai după ce a început să se deruleze ancheta se vorbea că inculpatul ar fi autorul faptei. Eu nu pot să fac afirmații de genul că inculpatul ar fi autorul faptei".
Martorul a relatat: "Nu pot să-mi imaginez că el ar fi autorul acestei crime".
Declarația martorului a fost înlăturată, fiind verișor de gradul II cu inculpatul, precum și cele ale martorilor și și care sunt prieteni cu inculpatul, însă și aceștia au făcut afirmații asemănătoare cu a celorlalți martori.
În declarația sa, martora - fosta soție a inculpatului, a arătat de asemenea că nu crede ca inculpatul să fie autorul crimei.
Fiind audiată sora victimei, a arătat că: "Am înțeles de la tatăl meu că minorul A i-a spus acestuia că inculpatul a bătut-o pe mama lui dar că îi este frică să spună procurorilor ca să nu îl omoare și pe el".
Martora a făcut afirmații că a fost în relații de prietenie cu familia inculpatului, mai ales cu victima și a declarat: "Eu nu am auzit lumea vorbind prin sat despre acest eveniment pentru că nu am obiceiul să stau la bârfe și nu știu nimic despre acest caz. - cu câteva zile de acest eveniment rețin că am fost la victimă acasă, ea fiind cu copilul pentru că știam că pleacă în M și voiam să trimit neamurilor de acolo ceva mâncare. A spus că nu știe sigur că merge fiindcă inculpatul era dus după marfă la Cu toate că ne-am vizitat reciproc, nu am observat ca în familia lor relațiile să fie tensionate sau să o fi bătut."
identic a declarat și martora.
Martorul, prieten cu familia, a relatat că a auzit prin sat vorbindu-se că inculpatul ar fi autorul, dar nu crede acest lucru. La întoarcerea de la H nu a observat urme suspecte pe îmbrăcămintea victimei și nu a observat ca inculpatul să aibă un comportament anormal.
În același sens a declarat și martorul G, - vecin cu familia inculpatului, respectiv că a fost la fața locului, dar printre altele a spus: "Prin sat lumea vorbea și pro și contra, în sensul că unii ziceau că persoane străine au intrat peste ea în casă și au violat-o iar alții spuneau că inculpatul ar fi fost de vină dar nu știu în ce ar fi constat vina inculpatului".
În același sens, martora Naa rătat: "Eu nu am auzit lumea să-l acuze pe inculpat de cele întâmplate. Nu am cunoștință ca inculpatul și victima să se fi certat sau bătut." Iar martora B, care a fost în relații de prietenie cu familia inculpatului și a avut grijă de copil și înainte și după incident, a relatat: " Am discutat cu copilul și am reținut de la el că nu avea o poziție clară. Mai întâi mi-a spus că a intrat cineva în negru în locuință mascat și avea o cu ținte, iar apoi a spus că erau doi bărbați, ulterior a spus că nu știe. Eu am concluzionat că el era înspăimântat de cele întâmplate și nu era coerent în discuție. Ulterior am avut din nou discuții cu copilul pentru că mi-a fost mie încredințat și încercând să-l consolez, am reținut două variante: una, că a auzit seara târziu și l-a văzut pe tatăl său ținând-o de gât pe victimă și lovind-o cu un fier în cap, altă dată a spus că au fost două persoane care au intrat în casă și au lovit-o pe victimă. Rețin că după discuțiile avute și cu unii psihologi de consiliere, copilul a spus că știe unde este fierul și a indicat organelor de anchetă unde se află fierul care știu că a fost și ridicat de organele de anchetă." Aceeași martoră a relatat: " Eu umblând în casa inculpatului nu am sesizat niciodată vreun scandal între el și victimă, în schimb victima mi-a relatat ea o dată că a lovit-o inculpatul. De asemenea, copilul A mi-a relatat că mama lui a fost lovită de inculpat. Cu noi rudele, inculpatul s-a purtat foarte bine și nu pot spune că era o fire violentă. Precizez că acele afirmații ale copilului despre care am vorbit anterior, au fost făcute de acesta în prezența comisarului care în acel timp i-a promis copilului că îi va aduce casete cu jocuri pe calculator". De asemenea, martora a mai arătat: "În fața mea, copilul Aap us mâna și a recunoscut fierul cu care inculpatul a lovit-o pe victimă. Minorul este un copil inteligent iar după părerea mea, putea să și fabuleze dar eu am relatat ce mi-a spus el. După părerea mea, minorul A cunoaște ceva legat de acest eveniment dar eu nu sunt convinsă sută la sută. Precizez că eu sunt nepoata victimei."
Martora a mai relatat și alte aspecte dar acestea nu au legătură cu prezenta cauză. Tribunalul a apreciat că este un martor de bună-credință, declarația sa fiind foarte importantă atunci când face trimitere la inteligența copilului și crede că fabulează. Ea nu l-a acuzat direct pe inculpat și a spus și ce a auzit de la alte persoane și ce a constatat personal.
Și martorul, în declarația dată, a precizat: "Prin sat lumea bănuia că autorul omorului ar fi inculpatul. Personal nu cred că inculpatul ar fi autorul omorului. Nu am sesizat niciodată în familia lor certuri sau discuții", iar martorul a declarat: " Eu nu cunosc nimic în legătură cu această cauză în care este judecat domnul. Eu am fost audiat și la parchet dar am relatat numai că am fost accidentat de dânsul cu mașina dar ne-am împăcat și nu au mai fost nici un fel de probleme".
Martorului a relatat: " Am auzit și eu prin sat că se vorbea că el a omorât-o pe concubina sa. nu cunosc."
Audiat fiind, minorul A - fiul inculpatului, a declarat: " Nu mai rețin eu toate amănuntele dar îmi amintesc că am văzut un om îmbrăcat în negru și eu am auzit când i-a cerut mamei, să-i dea bani și ea a zis că nu. Din acel moment, eu fiind somnoros, am adormit. Când m-am trezit la ora 6.oo mama era lângă mine și am văzut-o într-o de sânge. Ea respira și eu îi ziceam să se trezească. Eu am văzut-o pe mama în această situație, după ce am deschis televizorul iar apoi a venit la noi vecinul care ținea vaca la noi și a văzut ușa deschisă larg și geamul spart, mirându-se de ceea ce a văzut. Chiar dacă eu am afirmat că tatăl meu ar fi lovit-o pe mama cu o bară de fier, cred că au fost niște fabulații ale mele pe care eu le-am inventat din discuțiile avute cu B care mi-a spus că tatăl meu a căzut la testul de minciuni. Ea nu m-a influențat în nici un fel. Eu am crezut că testul de minciuni este mai bun. De la această idee am inventat că tatăl meu a lovit-o pe mama dar în realitate nu a lovit-o și nici nu știu cine.
Sunt sigur că atunci am văzut un om îmbrăcat în negru și i-a cerut bani mamei mele. Am auzit atunci că mama a întrebat pe acel om când i-a cerut banii: "Tu cine ești?" Nu am reușit să-i văd fața acelui individ, mi se părea un om normal dar nu semăna cu. În discuțiile pe care le-am avut cu, ea provoca discuțiile, nu eu. Eu nu știu dacă acel "om în negru " m-a văzut și pe mine în casă.
Precizez că față de întrebările puse, eu am fabulat și la psiholog și la procuror. Părinții mei nu se certau și nu se băteau ".
Pentru a ajunge la concluzia că nu inculpatul este autorul infracțiunii de omor, tribunalul a avut în vedere mai întâi atitudinea inculpatului care în tot cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești, a negat fapta punând-o pe seama unor autori necunoscuți, uneori chiar a consătenilor concubinei sale ( maramureșeni ), care s-au stabilit în, ori a altor persoane care ar fi făcut-o din răzbunare față de situația sa materială, ori pentru că uneori victima se comporta cu ei urât la magazin, în sensul că nu-i servea.
Apoi s-a avut în vedere testul poligraf care a concluzionat comportamentul simulat al inculpatului, el simulând răspunsul negativ la întrebările relevante.
Expertiza biocriminalistică nr.99906 din 14.11.2005 efectuată de Serviciul IV, ca urmare a ordonanței procurorului, pentru a stabili ADN-ul inculpatului după recoltarea probei de salivă, care a concluzionat la pct.2 " profilul genetic al probei de referință recoltată de la numitul G " nu este identic și nu se regăsește în profilele genetice obținute prin raportul de Expertiză Criminalistică nr.99758 și nr.99778/1, ambele din 5.09.2005( acest raport de expertiză este ulterior celorlalte rapoarte de expertiză ).
La 24.11.2005 a fost consiliat minorul A de către subinspector psiholog de la. A care, printre altele, a concluzionat din discuțiile avute cu copilul, că autorul crimei este tatăl său, adică inculpatul, afirmând " să rămână în închisoare toată viața, să putrezească acolo."
Aceste afirmații au fost reproduse de martora B.
În luna noiembrie 2005, fără a se menționa data, subinspector psiholog de la. A, a întocmit un referat de consiliere a minorului A din a cărui concluzii tribunalul a evidențiat următoarele: " A este un copil bine dezvoltat psihic și fizic, dispune de bune capacități cognitive și de memorare, dar și cu un ridicat nivel de anxietate.. că este în centrul atenției, ceea ce-i satisface nevoia de întâietate".
Așa s-a comportat minorul și în fața instanței.
Inculpatul a fost supus expertizei psihiatrice, care a concluzionat că inculpatul prezintă diagnosticul: "Stare reactivă. Raportat la fapta pentru care este cercetat, apreciem că nu există elemente obiective, științifice de natură a afecta capacitatea psihică a numitului G, discernământul acestuia fiind păstrat."
Serviciul de Protecție a Victimelor și Reintegrare Socială a Infractorilor de pe lângă Tribunalul Ara daî ntocmit un referat de evaluare, din conținutul căruia, printre altele, a rezultat că minorul nu-și dă seama unde a fost granița dintre vis și realitate (înainte de crimă a văzut un episod din serialulînunde a vizionat o scenă asemănătoare). Copilul este deja amuzat la actele de violență aplicate de tatăl său mamei, astfel el relatează că, de obicei atunci când tatăl său striga sau o bătea pe mama sa, el își înfunda capul în pernă.
Din studiul acestui raport s-a tras concluzia că minorul fabulează.
În timpul cercetării judecătorești a fost desemnat în calitate de curator fratele inculpatului -, după care minorul a fost internat la Direcția Generală de Asistență Socială și protecția Copilului A - CompartimentCase de tip familial L. În acest timp, minorul a fost consiliat de către psiholog - care l-a și asistat pe acesta la audierea în fața instanței. Aceasta a întocmit un raport aflat la dosarul instanței din care a fost reprodus următorul pasaj pe care tribunalul l-a considerat important: " În urma discuțiilor avute cu copilul A în ceea ce privește maltratarea mamei sale, care a culminat cu decesul acesteia, a reieșit faptul că nu l-a recunoscut pe făptaș. De când se află protejat la L, nu mi-a declarat altceva.
Apreciez faptul că într-un mediu fizic securizat și stimulativ, A se va putea dezvolta psiho-social corespunzător".
Întrucât cu ocazia cercetării locului faptei au fost identificate urme de adâncire create în tocul ușii cu de fier considerată corp delict, s-a dispus și efectuat o constatare tehnico-științifică pentru a stabili dacă urmele au fost create de acea bară metalică. Pentru aceasta au fost decupate două bucăți de lemn din tocul ușii.
Comparându-se urmele de înfundare create în cele două bucăți din lemn de către metalică ( obiect delict ), în considerentele raportului, s-a arătat: "aceasta nu se potrivește exact în urma creată" dar totuși s-a concluzionat: "urmele de adâncire pe cele două bucăți de lemn decupate din tocul ușii locuinței lui G puteau fi create de metalică ce ne-a fost pusă la dispoziție și care a fost ridicată din aceeași locuință".
Tribunalul, examinând întreg materialul probator administrat atât în faza de urmărire penală cât și în faza cercetării judecătorești, a ajuns la concluzia achitării inculpatului, în sensul că nu el este autorul faptei, având în vedere următoarele argumente:
1.Pentru a ajuta instanțele de control judiciar s-a făcut trimitere la paginile din dosar din care a extras fragmentele pe care le-a considerat necesare.
2. Examinarea probelor s-a făcut comparativ cu cele de la urmărirea penală.
3.Nici o probă științifică efectuată în cauză ( expertize, rapoarte, etc.) nu au confirmat cu certitudine vinovăția inculpatului.
Tribunalul nu a înlăturat expertizele și rapoartele de constatare științifică privind ADN-ul inculpatului găsit pe ciorap sau clanța ușii. A considerat un fenomen normal descoperirea acestuia pe obiectele la care inculpatul a avut sau putea avea acces. Nerecunoașterea inițială a ciorapului corp delict în cauză nu a fost considerată ca o rea-credință pentru că dintr-o multitudine de obiecte personale aparținând membrilor familiei, unele scoase din uz ( potrivit afirmațiilor inculpatului ), inculpatul nu putea să și le amintească.
4.Se aștepta din partea instanței ca minorul să furnizeze niște date exacte care să confirme rechizitoriul, dar ca de obicei ( a se vedea și rapoartele de consiliere și evaluare psihologică ), minorul fiind foarte inteligent, a fabulat, el fiind în stare să dea răspuns la orice întrebare așa cum își imaginează el.
5.Declarațiile martorilor la care s-a făcut trimitere, de genul " în comună (sat) se vorbea că au pătruns hoții în locuința victimei, că au încercat să o tâlhărească și să o violeze" sau că "bănuim că inculpatul este autorul" nu au putut fi luate în considerare de tribunal, pentru următoarele argumente:
a- inculpatul a negat continuu comiterea faptei;
b- declarațiile martorilor nu sunt concludente;
La parchet au fost audiați martori care nu aveau nici o legătură cu cauza, iar tribunalul nu a mai făcut trimitere la ei - deși au fost audiați și de către tribunal.
A fost cazul și al unor martori sau părinții victimei, care având interes în cauză, nu s-au comentat declarațiile lor.
c- nu s-a confirmat că inculpatul este violent, decât că era un avar, dar aceasta nu ține de obiectul acestei cauze;
d- de fier nu a fost depusă odată cu dosarul, la camera de corpuri delicte a tribunalului;
Ori, este cunoscut că inculpatul nu este obligat să-și recunoască fapta, ci el se apără cum poate. Declarațiile martorilor, coroborate și cu probele științifice administrate în cauză, au combătut actul de acuzare și au venit în sprijinul inculpatului, astfel că tribunalul s-a aflat în dubii cu privire la comiterea faptei de către inculpat.
Cum orice dubiu profită inculpatului, a urmat ca și acestuia să-i profite.
Așa fiind, prin sentința penală nr. 443 din 9 noiembrie 2006, Tribunalul Arad, în baza art. 11 pct. 2 lit a.rap. la art. 10 lit. c Cpp, a dispus achitarea inculpatului G pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal.
În baza art. 346 alin. 3 Cpp, a respins acțiunile civile exercitate de părțile civile, Spitalul Județean A și, ultimul în calitate de curator.
În baza art. 350 alin. 3 Cpp, a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub efectele mandatului de arestare preventivă nr. 61 din data de 26.10.2005, emis de Tribunalul Arad în dosar nr. 6444/2005, dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare din prima instanță au rămas în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și părțile civile și.
În motivarea parchetului se arată că hotărârea judecătorească apelată este nelegală sub aspectul achitării inculpatului G, deoarece s-a baza pe o analiză incompletă și injustă a materialului probator ignorându-se o serie de probe, dându-se eficiență în special celor care au fost administrate în faza de cercetare judecătorească, deși nu există nici un temei legal pentru a se crea ordine de preferință între declarațiile succesive ale martorilor.
S-a criticat faptul că nu s-a acordat prioritate depozițiilor date în faza de urmărire penală a martorului ocular A, care ascultat de procurori a dat detalii nu numai cu privire la identitatea autorului omorului, în persoana tatălui său, dar și la modul în care acesta a acționat, fapt pentru care procurorul criminalist a dispus la reconstituirea modalității în care a fost săvârșită fapta corespunzător versiunii înfățișate de acest martor.
S-a mai arătat că susținerile martorului minor A în faza de urmărire penale sunt confirmate punctul atât de probele științifice administrate, care au permis prin efectuarea unor analize genetice comparative, refacerea drumului infracțional al inculpatului și a modului în care a operat, concordante cu versiunea copilului cât și de depozițiile martorului în ce privește ultimele amănunte relatate de minor.
S-a invocat și componenta psihologică în aprecierea gradului de adevăr a declarațiilor date succesiv de acest martor în sensul că desprins de influența nefastă paternă, minorul l-a indicat cu certitudine pe inculpat ca fiind autorul omorului.
S-a mai arătat că cea mai clară dovadă a vinovăției inculpatului nu o reprezintă declarația minorului A ci prezența lui la locul și timpul comiterii faptei și pentru faptul că se află încă în viață, deși a urmărit în de aproape scena crimei fără alternativa de a nu fi fost observat de către agresor, despre care se pretinde că a căutat banii și bunurile prin imobil, având posibilitatea de a identifica în orice moment, și este de înțeles că orice altă persoană care nu a ezitat să ucidă cu sânge, cu excepția inculpatului, tatăl minorului, ar fi eliminat definitiv orice martor ocular.
S-a menționat că din analiza timpilor aferenți activităților desfășurate de inculpat, comparativ cu reperele auditive percepute și redate de cele două martore, și Ponta rezultă cu certitudine că la momentul agresiunii inculpatul G se afla în locuința lui ceea ce demonstrează dincolo de orice dubiu rezonabil că el este adevăratul autor al omorului, în caz contrar întâlnirea dintre acesta și ipoteticul agresor neputând fi evitată.
S- relevat contribuția importantă la stabilirea adevărului a martorului, cel care a descoperit victima în dimineața zilei de 17.08. 2005 și a relatat reacția inculpatului la aflarea informațiilor despre starea acestuia, date comunicate imediat telefonic, în cursul a două convorbiri purtate cu el, reacție caracterizată printr-o totală indiferență și lipsă a surprinderii.
Parchetul a exclus în totalitate posibilitatea jafului și ca atare și posibilitatea ca autorul faptei să fie altul decât inculpatul.
S-au mai invocat.și unele aspecte stabilite de probele științifice efectuate în cauză, respectiv cel referitor la expertiza biocriminalistică efectuată asupra unui ciorap de lână, concluzionându-se că în zona tălpii ciorapului s-a prelevat un amestec de profile genetice care provin de la cel puțin două persoane, iar profilul genentic al probei de referință recoltată de la inculpat este inclus în acest amestec.
În ceea ce privește raportul de constatare tehnico științifică efectuat în legătură cu o bară metalică, s-a arătat că urmele de adâncime descoperite în tocul ușii locuinței inculpatului puteau fi create de metalică, concluzie care susține că acesta ar fi corpul contondent cu care inculpatul ar fi acționat în desfășurarea activității infracționale.
S-a mai invocat și faptul că inculpatul a simulat la testul poligraf, când a negat comiterea faptei și când a pretins că a răspuns corect la întrebările cheie.
În concluzie s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii apelate și condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de omor prev. de art. 174.
Cod PenalPărțile civile și au arătat că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor de apel invocate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept. potrivit disp. art. 371 alin. 2.C.P.P. instanța constată că apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și părțile civile și sunt nefondate, hotărârea Tribunalului Arad fiind temeinică și legală.
Astfel, instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză a stabilit în mod corect starea de fapt dedusă judecății, dar și faptul că nu inculpatul G este autorul infracțiunii de omor reținută în sarcina sa de către organul de urmărire penală.
Din coroborarea atentă a întregului material probator judecătorul fondului cauzei, în mod corect a ajuns la concluzia că în cauză este aplicabil principiul " in dubio pro reo", dubiul profitând inculpatului, deoarece probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât mai ales în fața instanței de judecată nu au putut răsturna prezumția de nevinovăție de care beneficiază orice inculpat.
În cursul procesului penal, pentru a putea condamna un inculpat, probele administrate în condiții de legalitate trebuie să dovedească mai presus de orice dubiu rezonabil, că acesta se face vinovat de infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, indiferent cât ar fi ea de gravă.
Parchetul a criticat în special înlăturarea unor probe cum ar fi declarația minorului A din faza de urmărire penală, care s-ar corobora cu declarațiile unor martori cum ar fi, Ponta, sau, cât mai ales unele aspecte comportamentale sesizate în acea zi, când a avut loc crima numitei, concubina inculpatului, dar și rezultatul testului poligraf.
Este adevărat că martorul minor A fiind audiat, în faza de urmărire penală în prezența psihologului IPJ Aai ndicat ca fiind autorul faptei, pe tatăl său, inculpatul G, însă în cursul judecății cauzei a revenit la cele afirmate arătând că a fabulat când a afirmat acel lucru, indicând un alt scenariu,respectiv că un om îmbrăcat în negru ar fi comis fapta de omor, în timpul unui jaf.
Această contradicție totală, între cele două declarații, conduce la ideea că instanța nu poate lua declarația acestui martor minor, oscilant în declarațiile sale, ca fiind un reper de adevăr pentru a dispune condamnarea inculpatului.
Nici una din depozițiile martorilor audiați în cauză nu a furnizat vreo informație decisivă în privința identificării reale a adevăratului autor al faptei, deoarece majoritatea declarațiilor se referă la aspecte indirecte care însă, necoroborate cu probe directe nu pot fi puse în valoare, nefiind concludente.
Nici probele științifice care au fost administrate, nu au condus la aflarea autorului, niciuna din probe neindicând inculpatul ca fiind persoana care a comis omorul.
Expertiza biocriminalistică asupra ciorapului de lână găsit de către organele de anchetă, deși au găsit un amestec de profile genetice care provine de la minim două persoane, iar profilul genetic al probei de referință, recoltat de la inculpat, este inclus în acest amestec, nu poate conduce la o inculpare a acuzatului G, deoarece profilul genetic mai provine de la o altă persoană sau chiar mai multe, iar acest obiect fiind găsit într-un loc accesibil inculpatului nu este neobișnuit ca inculpatul să fi purtat acest obiect.
În ceea ce privește raportul de constatare tehnico științifică nr. 88261/6.01. 2006, prin care s-a conchis că urmele de adâncime descoperite în tocul ușii locuinței inculpatului puteau fi create de metalică ridicată la indicația minorului A, în sine nu prezintă o probă care să-l inculpe pe acuzat și nu poate duce la concluzia că inculpatul Gaa cționat cu acest corp contondent, omorându-și concubina.
În faza judecării apelului s-a dispus efectuarea unei expertize bio criminalistice care să stabilească dacă pe această bară metalică, care este indicată de către parchet ca fiind obiectul cu care s-a produs crima, dacă există urme de sânge sau dacă se pot recolta profile ADN, însă concluziile acestui raport de expertiză bio criminalistică efectuat de IML Baf ost în sensul că nu există urme de sânge și nici nu s-au putut recolta profile ADN de pe acest obiect contondent.
Așadar, concluziile probelor științifice nu sunt de natură să conducă la descoperirea autorului faptei, dar nici nu indică în vreun fel că inculpatul ar fi comis fapta reținută în sarcina sa, astfel că aceste probe nu pot fi caracterizate ca fiind esențiale pentru stabilirea vinovatului.
Parchetul supralicitează și rezultatul evaluării poligraf care ar fi evidențiat un comportament simulat al inculpatului la întrebările cheie, însă această evaluare nu constituie o probă conform legislației românești în vigoare și astfel având un grad mai mic de exactitate, această evaluare poate fi folosită doar ca un indiciu care trebuie privit cu mare circumspecție și doar în coroborare cu întregul material probator.
Organul de urmărire penală consideră că cea mai importantă dovadă a vinovăției inculpatului o reprezintă faptul că minorul A cu ocazia omorului nu a fost înlăturat definitiv, ca orice alt martor ocular tocmai pentru că tatăl minorului, respectiv inculpatul ar fi fost autorul crimei.
Această constatare în sine nu poate constitui temeiul unei condamnări, fără coroborarea acestui aspect cu alte probe directe și concrete.
Simpla afirmare a dictonului latin " Cui prodest scelus, is fecit" nu este suficient, deoarece pentru a condamna o persoană, chiar și pentru o faptă atât de gravă cum ar fi uciderea unei persoane sunt necesare probe solide, directe care să ducă la concluzia că vinovăția inculpatului este mai presus decât orice dubiu rezonabil.
În aceste condiții, instanța apreciază că, din analiza atentă a întregului material probator, nu rezultă cu certitudine faptul că inculpatul G ar fi săvârșit infracțiunea de omor a concubinei sale, astfel că nu s-a putut răsturna prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul existând dubii cu privire la săvârșirea de către inculpat a faptei reținute în sarcina sa.
Deoarece orice dubiu profită inculpatului, potrivit principiului " in dubio pro reo" Tribunalul Arad în mod corect a apreciat că se impune achitarea inculpatului G în baza art. 10 lit. c C.P.P. soluție care urmează a fi menținută.
În legătură cu apelul formulat de către părțile civile și instanța constată că aceștia sunt părinții victimei, aceștia susțin generic vinovăția inculpatului, însă pentru cele arătate mai sus se apreciază că argumentele aduse de către aceștia sunt marcate de subiectivism datorită gradului de rudenie în care s-au aflat cu victima, iar instanța de fond în mod just a dispus respingerea acțiunii civile exercitată de către aceștia.
În legătură cu acțiunile civile exercitate de către Spitalul Județean A și, în calitate de curator au fost corect respinse de către Tribunalul Arad ca urmare a soluției de achitare a inculpatului G, în baza art. 10 lit. c
C.P.P.Pentru toate aceste considerente, instanța urmează să respingă ca nefondate apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, respectiv părțile civile și, împotriva hotărârii pronunțate de către Tribunalul Arad.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 și 3.
C.P.P.PENTRU ACEST MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 379 pct.1 lit b Cpp, respinge, ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad și părțile vătămate și împotriva sentinței penale nr. 443/9 noiembrie 2006 Tribunalului Arad pronunțată în dosar nr. 1962/2006.
În baza art. 192 alin.2 Cpp obligă părțile civile recurente la câte 100 lei cheltuieli judiciare față de stat.
În baza art. 192 al.3 Cpp celelalte cheltuieli judiciare rămân în sarcina statului în care va fi inclus și costul expertizei biocriminalistice efectuată de
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER G - - - - -
Red. Gh./01.02.08
Tehnored. 2 ex./05.02.08
PI. -
Președinte:Gheorghe BugarskyJudecători:Gheorghe Bugarsky, Victor Ionescu
