Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 51/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 51/A/2008
Ședința publică din 8 aprilie 2008
lnstanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Boer Judecător
JUDECĂTOR 2: Delia Purice Președinte Secția Penală
GREFIER: - -
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj este reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat în examinare apelurile declarate de către inculpatul, deținut în Penitenciarul Gherla și de către partea vătămată împotriva sentinței penale nr. 128 din 19 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr-, inculpatul fiind trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prev. și ped. de art. 174 pen. rap. la art. 175 lit. a, c și i pen.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului S, cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei, partea vătămată, lipsă fiind părțile civile Serviciul de Ambulanță S și Spitalul Județean de Urgență
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea procedează, având în vedere decizia CEDO în cauza Tierce contra San, la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată conform procesului verbal depus la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.
Partea vătămată susține că pedeapsa aplicată inculpatului este prea mică și solicită aplicarea unei pedepse mai mare. Precizează că fiica ei avea 16 ani când l-a cunoscut pe inculpat, acesta fiind de 37 de ani. Susține că inculpatul avut anterior relații de concubinaj cu mai multe femei. Totuși în aceste condiții a sprijinit relația cu fiica ei și l-a primit în casă atunci când propria lui familie i-a întors spatele.
Apărătorul ales al inculpatului solicită, în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a pr.pen. admiterea apelului declarat de inculpat, desființarea sentinței penale atacate și, judecând în fond, să se dispună înlăturarea circumstanței agravante a premeditării prev. de art. 175 lit. a pen. Apreciază că nu rezultă că inculpatul ar fi acționat cu premeditare. Solicită aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege. Instanța de fond, când a reținut circumstanța agravantă a premeditării, a avut în vedere aspectul că inculpatul și-a procurat un cuțit cu care a aplicat mai multe lovituri victimei, însă apreciază că doar acest aspect nu este suficient pentru a se reține agravanta. Susține că motivul care l-a determinat pe inculpat să comită această faptă a fost gelozia exagerată. Apreciază că dacă s-ar fi acceptat varianta că procurarea cuțitului a fost făcută în scopul de a-și ucide soția, atunci acest lucru se putea întâmpla în cele două ore când s-au deplasat pe jos. Din probele existente la dosarul cauzei rezultă că inculpatul a avut un comportament sincer pe durata procesului. A declarat că doar în momentul în care a aflat că soția lui dorește să-l părăsească a acționat. Apreciază că nu poate concepe ca o persoană să ia viața altei persoane, iar în crimele pasionale, premeditarea este exclusă. Nu se poate susține că acest om a avut alt mobil decât gelozia, astfel încât solicită înlăturarea circumstanței agravante a premeditării. Susține că inculpatul trebuie să răspundă pentru fapta sa, dar doar pentru ceea ce efectiv a făcut. Apreciază că reținerea circumstanței agravante a premeditării prev. de art. 175 lit. a pen. este greșită.
În concluzie, solicită admiterea apelului declarat de inculpat și aplicarea unei pedepse orientată spre minimul special prevăzut de lege.
Cu privire la apelul declarat de partea vătămată, solicită respingerea acestuia.
Partea vătămată solicită admiterea apelului declarat, susținând că singurul vinovat de toată această tragedie este fratele inculpatului, care l-a adus pe această cale. Cu privire la apelul declarat de inculpat solicită respingerea acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca nefondat. Apreciază că instanța în mod corect a reținut circumstanța agravantă prev. de art. 175 lit. a pen. respectiv comiterea infracțiunii cu premeditare. Susține că nu numai cumpărarea acelui cuțit a dus la concluzia că inculpatul a acționat cu premeditare, ci întreg comportamentul avut de inculpat anterior comiterii faptei. Din declarația martorei, de la fila 59 din dosarul instanței de fond, rezultă că aceasta a avut o discuție cu inculpatul, care i-ar fi spus că în cazul în care "nu se astâmpără, o să o omoare". De asemenea inculpatul, anterior comiterii faptei, a amenințat că va lua viața victimei. familiei a crescut când au aflat că inculpatul a luat-o pe victimă de la bar, astfel încât au început să o caute. În acel moment a sunat-o și numitul, care era un coleg de serviciu, pentru a afla unde se află, iar aceasta i-ar fi răspuns că este împreună cu inculpatul și că nu mai scapă cu viață. Din întreg probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpatul, pe fondul unei gelozii absurde a comis fapta. În ceea ce privește reținerea circumstanțelor prev. de art. 175 lit. c și i pen. nu a fost contestată. Apreciază că solicitarea apărătorului inculpatului de înlăturare a circumstanței agravante a premeditării nu este fondată și nici reindividualizarea pedepsei în urma înlăturării acestei circumstanțe, prin aplicarea unei pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, mai ales în condițiile în care pedeapsa minimă este de 15 ani.
Consideră că apelul declarat de partea vătămată este întemeiat în ceea ce privește majorarea pedepsei. Din probele administrate în cauză rezultă că victima a fost o persoană care nu a împlinit 18 ani, iar inculpatul este o persoană deosebit de geloasă, care a suprimat viața soției sale. Apreciază că instanța de fond trebuia să aibă în vedere că inculpatul era mult mai în vârstă decât victima și chiar dacă aceasta a avut un comportament inadecvat, totuși acest aspect nu putea să ducă la comportamentul ulterior al inculpatului. Deplasarea împreună cu victima într-un loc izolat duce la concluzia că inculpatul a inteționat să suprime viața acesteia. Învederează că s-a vehiculat ideea că datorită faptului că din raportul de expertiză medico-legală de la fila 35 rezultă că inculpatul prezintă tulburări de personalitate, acesta ar fi avut un discernământ afectat în momentul comiterii faptei. Acest lucru a încurajat inculpatul să acrediteze ideea în fața instanței de fond că nu mai reține momentul când a înjunghiat victima, în mod repetat. Infracțiunea comisă este deosebit de gravă, gravitatea fiind dată de comiterea faptei cu premeditare, în loc public și asupra unui membru de familie. Având în vedere toate aceste aspecte, apelul declarat de partea vătămată este fondat și solicită admiterea apelului, desființarea sentiței penale atacate și, judecând în fond, să se dea o mai mare eficiență art. 72 pen. respectiv să fie avute în vedere toate elementele de individualizare. Apreciază că față de comportamentul inculpatului, față de modalitatea de comitere a faptei, urmează a se aplica o pedeapsă mai severă, pentru a se atinge scopul coercitiv al pedepsei.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul în replică, susține că numitul nu este un coleg de muncă al victimei. De asemenea apreciază că pădurea nu constituie un loc public, în opinia sa. Referitor la comportamentul inculpatului, întrucât s-a arătat că premeditarea a rezultat și din comportamentul anterior al inculpatului, susține că inculpatul nu a avut niciun fel de comportament aberant înainte de comiterea faptei, era doar o persoană care avea o puternică tulburare psihică. Consideră că instanța trebuie să aibă în vedere și acest aspect. Precizează că instanța de fond, având în vedere aceste aspecte, a aplicat o pedeapsă mult prea mare. Susține că pedeapsa aplicată este totuși prea mare, prin raportare la alte cazuri similare, cum ar fi în speță copilul minor își ucide tatăl, iar pedeapsa aplicată de instanță este de 7 ani și J închisoare, fiind redusă pedeapsa de la 15 ani închisoare, inculpatul fiind minor. Apreciază că trebuie să fie avute în vedere toate elementele de individualizare.
Partea vătămată, având cuvântul, susține că inculpatul a arătat că nu mai dorește să rămână în viață, însă comportamentul lui s-a schimbat radical de la moartea mamei sale. Într-adevăr numitul nu a fost colegul victimei și arată că nu el a sunat, ci ea de pe telefonul acestuia. A primit un telefon de la inculpat în seara zilei de 29 august, spunându-i că i-a omorât fata. Nu a crezut acest lucru în primă fază, și-a dat seama abia ulterior, când a ajuns la spital. Moartea fiicei ei a provocat o tragedie în familia sa.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a fost acuzat de către partea vătămată că a avut relații de concubinaj, însă acest lucru nu este adevărat. Arată că regretă fapta săvârșită, dar nu se consideră vinovat.
CURTEA
Asupra apelurilor penale de față,
În baza lucrărilor dosarului constată că Tribunalul Sălaj prin sentința penală nr.128 din 19 decembrie 2007, a ondamnat pe inculpatul (fiul lui și, născut la data de 27.05.1971 în Z jud.S, domiciliat în nr.4. jud.S CNP -) în baza art.174, 175 lit.a, c, i Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la:18 ( optsprezece) ani închisoare și interzicerea drept prev.de art.64, b Cod penal pe o durată de 5 ani.
S-a facut aplicarea art.71, 64 lit.a, b Cod penal.
S-a menținut măsura arestării preventive și deduce prevenția începând cu data de 30.08.2007.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Z suma de 99,60 lei cheltuieli de spitalizare iar părții civile Serviciul de Ambulanță S suma de 247,66 lei.
S-a dispus confiscarea unui cuțit corp delict care se află la Biroul de corpuri delicte a Tribunalului Sălaj.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare și 1000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaja fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art.174,175 lit. a,c,i Cod penal.
S-a reținut din actul de sesizare că inculpatul cu premeditare și-a înțepat în stradă cu un cuțit, soția, în mod repetat în abdomen, leziuni care au dus la decesul acesteia. Din actele și lucrările dosarului: proces verbal de sesizare 2; proces verbal de cercetare la fața locului 4; raport de constatare medico-legală 16-18; planșe foto 19-30; declarații inculpat f-31-35 și 56 (dosar 2458/07); declarații martor 37-44 și 57-64 instanta a retinut următoarele:
În data de 29. 08. 2007, orele 20,30, dispeceratul Saf ost sesizat telefonic de către, lucrător în cadrul Z, că în timp ce rula cu autoturismul de serviciu pe E-81 în zona, a găsit o persoană de sex feminin căzută pe partea dreaptă a sensului de mers Zalău, în stare de inconștiență, motiv pentru care a solicitat intervenția Serviciului de Ambulață Z pentru a fi transportată la spital.
În urma investigațiilor medicale s-a constatat că victima prezenta multiple înțepături cu un obiect tăietor-înțepător în zona inimii, plămâni, abdomen și brațe, motiv pentru care a fost necesară intervenția chirurgicală, dar aceasta a decedat.
Din probele administrate a rezultat că în data de 29 08 2007, în jurul orelor 17,00-18,00, inculpatul se deplasează pe raza municipiului Z, după ce în prealabil își cumpărase un cuțit, a sunat-o telefonic pe -, soția sa, de 17 ani,care se găsea la un bar unde lucra. Aceștia se deplasează împreună cu un taxi spre localitatea, iar când ajung în zona pădurii, coboară din taxi, mergând în pădure între inculpat și victimă are loc o ceartă, motivul fiind gelozia soțului, ceartă care are loc aproximativ două ore, iar la un momendat victima din pădure pe șosea, iar inculpatul după ea. După ce a ajuns-o inculpatul îi aplică mai multe lovituri de cuțit, după care o abandonează, dispărând de la locul faptei.
După comiterea faptei inculpatul i-a dat telefon mamei victimei spunându-i " du-te la spital" că am lovit-o pe cu un cuțit. În acea noapte inculpatul s-a deplasat în orașul unde a fost găsit de organele de poliție.
Anterior comiterii faptei inculpatul a afirmat în mod repetat că o va omorî pe victimă datorită geloziei, fapt rezultat din probele de la dosar, respectiv din declarațiile martorilor.
Din raportul de expertiză medico-legală a rezultat că moartea victimei este violentă. Ea se datorează șocului hemoragic, consecința hemoragiei externe și interne cu hemopneumotorace drept, hemoragie stânga și hematom retroperitoneal, prin plăgi tăiat-înțepate toracice penetrante.
Leziunile s-au putut produce prin lovire activă repetată cu corp tăietor-înțepător (posibil cutit corp declict).
Între leziunile traumatice constatate la autopsie și decesul victimei există legătură directă de cauzalitate. Decesul poate data din 29 08 2007.
Comiterea infracțiunii de către inculpat a fost dovedită prin declarația acestuia, el recunoscându-și fapta, declarațiile martorilor, procesul-verbal de cercetare la fața locului, planșe foto, raport de constatare medico-legală.
Mama victimei s-a constituit parte civilă cu suma de 5.000 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare.
În ce privește persoana inculpatului din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, a rezultat că prezintă tulburări de personalitate de tip instabil. capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Inculpatul are discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Conform art.118 lit.b Cod procedură penală s-a dispus confiscarea cuțitului folosit la comiterea faptei.
Împotriva inculpatului prin încheierea penală nr.33/C din 30 august 2007 dosar nr- a Tribunalului Sălaj, s-a dispus arestarea preventivă pe 29 zile, până la 27.09.2007, ora 15,45, iar prin încheierea penală nr.37/C din 20 septembrie 2007,dosar nr- și încheierea din 21 septembrie 2007, s-a prelungit măsura arestării preventive până la 26. 10. 2007, ora 15,45.
În ședința publică din 21 noiembrie 2007 întrebată fiind, partea vătămată a aratat că nu se constituie parte civilă în cauză, nu are nici o pretenție de la inculpat.
Inculpatul a recunoscut și regretat fapta săvârșită dar susține că a fost orbit de gelozie și determinat de atitudinea soacrei sale care a intervenit în căsnicia lor.
Fapta inculpatului care cu premeditare și-a ințepat în stradă soția, cu un cuțit, în mod repetat cauzându-i leziuni ce au dus la decesul victimei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. și ped. de art.174,175 lit.a,c,i Cod penal pentru care instanța l-a condamnat la 18 (optsprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art.64 lit.a, b Cod penal pe o durată de 5 ani.
S-a facut aplicarea art.71, 64 lit.a, b Cod penal.
În baza art.350 Cod procedură penală măsura arestării preventive s-a menținut, iar în conformitate cu dispozițiile art.88 Cod penal s-a dedus prevenția începând cu data de 30. 08. 2007.
S-a constatat că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În conformitate cu dispozițiile art.14 alin.1, art.15 alin.1 Cod procedură penală coroborate cu prev.art.313 din 72/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr.95/2006 a fost obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Județean de Urgență Z suma de 99,60 lei cheltuieli de spitalizare iar părții civile Serviciul de Ambulantă S suma de 247,66 lei.
În baza art.118 lit.b Cod penal, s-a dispus confiscarea unui cuțit - corp delict care se află la Biroul de Corpuri Delicte a Tribunalului Sălaj.
În ceea ce privește cererea apărătorului inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei în sensul înlăturării art.175 lit.a Cod penal, solicitarea aceasta nu a putut fi primită de instanță atâta vreme cât, din probele administrate rezultă fără dubiu că inculpatul și-a pregătit fapta prin gesturi și cuvinte care au dus în cele din urmă la acest deznodământ tragic.
Împotriva soluției instanței de fond au declarat apel partea vătămată și inculpatul.
Prin apelul său, partea vătămată a solicitat majorarea pedepsei aplicate inculpatului față de împrejurarea că fiica sa, victima infracțiunii comise de inculpat era minoră și ca atare experiența sa de viață în privința căsătoriei era redusă, precum și față de circumstanțele concrete în care inculpatul a comis fapta care denotă un pericol social sporit al infracțiunii și al făptuitorului.
Inculpatul prin apărătorul ales a apreciat că se impune admiterea apelului său, desființarea soluției primei instanței în privința reținerii art.175 lit.a pen. infracțiunea nefiind comisă cu premeditare, ea având un caracter spontan. ca în urma înlăturării agravantei de la lit.a, a art.175 pen. să se procedeze la reducerea pedepsei aplicate.
Curtea examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la apelul inculpatului:
Conform art.1 din Codul d e procedură penală român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp și în mod complet a faptelor care constituie infracțiuni, astfel că orice persoană care a săvârșit o infracțiune să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.
Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor precum și la educarea cetățenilor în spiritul legii.
Pentru aceasta, procesul penal se desfășoară atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, potrivit dispozițiilor prevăzute de lege.
În desfășurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana făptuitorului.
Legea obligă organele de urmărire penală și instanțele de judecată să aibă rol activ și pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți, în procesul penal.
Orice persoană, bucurându-se de prezumția de nevinovăție, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăției sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția.
Vinovăția nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală și instanței judecătorești.
Probele trebuie să fie concludente și utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.
Tribunalul a administrat materialul probator indicat în rechizitoriul parchetului, pe baza căruia a reținut judicios starea de fapt, vinovăția inculpatului, elementele constitutive ale infracțiunii și încadrarea juridică a acesteia.
Pentru existența premeditării, ca circumstanță agravantă a infracțiunii de omor, este necesară îndeplinirea cumulativă a cel puțin două condiții, și anume: luarea rezoluției infracționale trebuie să preceadă cu un oarecare interval de timp acțiunea agresivă, iar hotărârea mai dinainte luată trebuie să se concretizeze în anumite activități de pregătire a infracțiunii, cum ar fi obținerea de informații în legătură cu victima, pândirea acesteia, procurarea de mijloace ori căutarea de complici.
Prima cerință, nu presupune numai trecerea unui interval oarecare de timp de la luarea hotărârii de a săvârși infracțiunea și exteriorizarea acesteia, ci, și o chibzuire suficientă și o pregătire de natură a înlesni săvârșirea infracțiunii.
cuprinde atât elemente de ordin psihic, cât și elemente obiective, respectiv acte pozitive premergătoare și preparatoare executării proiectului.
premeditat este nu numai acceptat psihic și chibzuit, dar efectiv pregătit prin măsurile care se iau de inculpat pentru crearea condițiilor necesare realizării lui.
Hotărârea de a ucide o persoană este luată, în cazul premeditării, din timp. Instanța trebuie să stabilească, de la caz la caz, trecerea unei anume perioade de timp în care hotărârea de ucidere s-a aflat sub control rațional, devenind chibzuință. Făptuitorul cumpănește asupra modului în care va săvârși omorul, asupra mijloacelor care-i stau la dispoziție și a celor pe care va trebui să le mai pregătească.
Actul meditativ este deci specific și el coincide cu voința fermă de a suprima viața persoanei, alegând în același timp momentul și locul unde va săvârși actul.
, ca element circumstanțial al infracțiunii de omor calificat, nu presupune numai trecerea unui oarecare interval de timp de la luarea hotărârii până la exteriozarea ei, ci și o chibzuire suficientă și o pregătire de natură a înlesni comiterea faptei. Ea este, așadar, caracterizată, pe de o parte, printr-o chibzuire activă, iar, pe de altă parte, prin meditare asupra aspectului tactic demonstrat prin însuși felul în care a fost realizată infracțiunea.
Raportând conținutul apelului inculpatului la actele și probele din dosar, la modul de administrare, curtea constată că apelul acestuia nu este fondat, fapta fiind comisă cu premeditare, deoarece martorii audiați nemijlocit în fața Tribunalului Sălaj respectiv (57), (59), (61) atestă la unison că inculpatul le-a spus personal "nu am ce face până la urmă o omor" - fiind vorba despre soția acestuia, dovedindu-se că încă de la data de 14 august 2007, acesta purta un cuțit asupra sa.
În aceste condiții, achiziționarea cuțitului, posibil altul, chiar la data comiterii infracțiunii, 29 august 2007, înainte de săvârșirea omorului, comunicarea intenției de suprimare a vieții victimei către mai multe persoane, după care se demonstrează fără echivoc că inculpatul invită victima la discuții, în urma cărora îi aplică mai multe lovituri cu corpul tăietor înțepător, fapta are caracter premeditat.
Este demonstrat în speță, fără putință de dubiu că inculpatul era orbit de gelozie, suspectând-o pe victimă că ar întreține relații extraconjugale cu martorul (63). Chiar și la audierea din fața instanței de apel a confirmat că anterior uciderii acesteia cu câteva zile i-ar fi aplicat și o palmă soției sale tot datorită acestor suspiciuni, de relații extraconjugale cu martorul de mai sus, inculpatul susținând că aceste aventuri ale soției sale erau notorii în comunitatea unde locuiau. Atât mama victimei - partea vătămată - cât și martorii, și arată că inculpatul a afirmat public că urmează să o ucidă pe victimă, că nu are altă variantă, prin aceasta fiind demonstrată indubitabil hotărârea de a ucide victima, care astfel a fost anterioară săvârșirii infracțiunii, iar apoi această hotărâre s-a materializat în achiziționarea cuțitului la data de 29 august 2007.
Practica judiciară în materie este constantă în acest sens atestând că "omorul nu poate fi considerat spontan, ci premeditat, în sensul art.175 lit.a pen. atunci când, în urma unor deliberări, inculpatul și-a făurit un plan de executare, pe care ulterior l-a îndeplinit".
Probațiunea testimonială demonstrează fără dubiu că după ce inculpatul a luat hotărârea de a ucide victima, le-a comunicat-o persoanelor din anturajul său, și-a achiziționat un cuțit în acest scop după care, și-a invitat soția să efectueze o deplasare în afara localității de domiciliu pentru a-și clarifica problemele conjugale. Cu ocazia deplasării prin pădurea, auzind că victima vrea să-l părăsească și să divorțeze, inculpatul suferind și de tulburare de personalitate de tip instabil, cu cuțitul achiziționat anterior i-a aplicat mai multe lovituri în zona toracelui, cauzându-i decesul.
În speță, existența premeditării rezultă din aceea că inculpatul - nemulțumit de faptul că soția sa intenționa să părăsească domiciliul conjugal pentru un alt și să introducă acțiune de divorț -, după ce a invitat-o la o deplasare de agrement prin pădurea, a atras-o într-un loc mai retras, unde i-a aplicat mai multe lovituri în regiunea gâtului și a toracelui cu un cuțit de dimensiuni mari, impropriu a fi purtat în mod obișnuit asupra unei persoane.
Esențiale în cazul de față pentru reținerea premeditării sunt: împrejurarea că inculpatul a avut timp suficient pentru a reflecta asupra acțiunii pe care urma să o comită, comunicarea către mai multe persoane a intenției sale de ucidere a victimei, faptul că el și-a procurat în acest timp arma de care s-a folosit, precum și invitarea victimei într-un loc retras pentru aou cide.
Față de cele expuse mai sus, este evident că omorul a fost comis în condițiile premeditării, neputând fi primit acest motiv de apel.
În privința încadrării juridice a faptei este de remarcat că în mod judicios instanța de fond a reținut și agravanta de la lit.c, victima având calitatea de soție a inculpatului, de asemenea, și cea de la lit.i, fapta fiind comisă în public, respectiv în apropierea șoselei care ducea la Z, E 60, loc care prin destinație este accesibil publicului, expresie definită în art.152 pen.
Curtea reținând că omorul este calificat, apreciază că fapta comisă de inculpat împotriva soției sale, căreia i-a curmat cu violență viața, antrenează și răspunderea sa penală, care trebuie să fie corespunzătoare, încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieții, astfel că nu se poate proceda la reducerea sancțiunii aplicate de către Tribunalul Sălaj.
Așa fiind, nici sub aspectul individualizării judiciare a sancțiunii, apelul inculpatului nu este fondat, urmând a fi respins în baza art.379 pct.1 lit.b proc.pen.
Cu privire la apelul părții vătămate:
Este de remarcat că în fața primei instanțe partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Cu toate acestea, a declarat apel împotriva sentinței primei instanțe doar sub aspectul laturii penale a cauzei cerând majorarea pedepsei aplicate inculpatului, față de modul cum a fost concepută și realizată infracțiunea împotriva fiicei sale, victimă minoră în vârstă de 17 ani.
Potrivit art.72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Actele de violență exercitate de inculpat în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise și care trebuiesc bine evaluate de către instanța de apel, în alegerea pedepsei.
Așa fiind, inculpatul trebuia să știe că, pe lângă drepturi, are și o serie de datorii, obligații, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în fața societății.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 pen. ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine sinceră cu privire la fapta comisă, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier și suferă de tulburare de personalitate de tip instabil.
pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.1 -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".
Individualizarea sancțiunii trebuie efectuată și prin prisma datelor ce țin de sănătatea mentală a celui în cauză. La individualizarea tratamentului penal, instanța de apel trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptei, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 pen.
Fapta unui soț de a-și ucide în asemenea îmnprejurări soția, este neîndoielnic gravă, apreciată ca atare și de legiuitor care reglementează și sancționează ca o variantă calificată o asemenea activitate.
Dar, firește, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 pen. gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și făptuitorului.
Fapta este neîndoielnic gravă, dar nu pot fi scăpate din vedere - în operația complexă a individualizării tratamentului penal -, elementele de mai sus, care susțin în afara oricărei îndoieli concluzia că acțiunea infracțională a inculpatului în vârstă de 37 de ani s-a derulat în condițiile unei tulburări puternice - gelozia -, chiar unei disperări, căreia nu i-a putut face față.
Această realitate coroborată cu suferința organică și psihică respectiv tulburarea de personalitate de tip instabil, care dă un specific cu totul deosebit circumstanțelor faptei, unită cu poziția inculpatului în cursul procesului penal, cu vârsta lui și o redusă experiență de viață justifică și impune menținerea pedepsei acordate de prima instanță, apreciată ca îndestulătoare pentru reeducarea celui în cauză și față de exigențele prevenției generale.
Așa fiind, în baza art.379 pct.1 lit.b proc.pen.se vor respinge ca nefondate atât apelul părții vătămate cât și al inculpatului, apreciindu-se ca legală și temeinică sentința Tribunalului Sălaj.
În baza art.350 proc.pen.se va menține starea de arest a inculpatului.
Cum în cauză, temeiul arestării îl constituie disp.art.148 alin.1 lit.f pro.pen. și acesta nu a dispărut, iar în cursul judecății în primă instanță s-a stabilit vinovăția inculpatului urmează a se constata că se impune necesitatea menținerii În continuare a măsurii arestării preventive.
Săvârșirea acestei infracțiuni, precum și modalitatea de comitere a acesteia denotă un potențial criminogen ridicat și un pericol social major.
În concluzie, existența cazului de arestare prev.de art.148 lit.f Cod proc.pen. este pe deplin probat, așa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu se impune.
Întrucât infracțiunea săvârșită denotă un deosebit grad de pericol social, inculpatul fiind, de altfel, condamnat la 18 ani de închisoare de către instanța de fond, se impune menținerea stării de arest pe parcursul soluționării apelului, persistând motivele ce au stat la baza luării acestei măsuri.
Constatând că sunt întrunite atât cerințele art. 3002și ale art.160 cod proc.pen. cât și prevederile art. 5 pct.1 lit. a și c din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea va menține starea de arest a inculpatului deținut în Penitenciarul Gherla, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franța).
Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunțată pe fond de Tribunalul Sălaj nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuși de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condițiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeași instanță în cauza Wemhoff contra Germaniei.
În privința pedepselor accesorii respectiv a interzicerii dreptului de a alege, curtea apreciază că acesta a fost corect aplicat deoarece în cauză inculpatul a comis o infracțiune de omor calificat constând în uciderea soției sale. Gravitatea faptei relevă că inculpatul nu avea capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viața.
Este adevărat că, într-o societate democratică, și dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.
Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață al celor mai apropiați semeni, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată țara și să-și exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, este proporțională și justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanță pe durata executării pedepsei.
Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este și în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, care impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanței, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuție în fiecare caz în contradictoriu și după examinarea împrejurării dacă interdicția respectă principiul proporționalității.
În baza art.381 proc.pen.și art.88 pen.se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu data de 30 august 2007 și până la zi.
În baza art.189 proc.pen.se va stabili în favoarea Baroului de Avocați C suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu av. R pentru termenul din 29 ianuarie 2008 din fața Curții de Apel Cluj, ce se va plăti din
Văzând disp.art.192 alin.2 proc.pen.atât inculpatul cât și partea vătămată vor achita fiecare statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, iar pentru inculpatul suma de 100 lei reprezintă onorar apărător oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de partea vătămată domiciliată în sat nr.4. jud.S și al inculpatului deținut în Penitenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr.128 din 19.12.2007 a Tribunalului Sălaj.
Menține starea de arest a inculpatului.
Potrivit art.88 pen.deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv începând cu data de 30 august 2007 și până în prezent.
Stabilește în favoarea Baroului de avocați C-N suma de 100 lei onorar pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției pentru avocat R pentru termenul din 29.01.2008 de la Curtea de Apel Cluj.
Obligă pe inculpat și pepartea vătămată să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial din oficiu pentru inculpat.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 aprilie 2008 în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red./PD/CA
10.04.2008 - 5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Delia Purice
