Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 52/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 52/A/2008
Ședința publică din 29 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Elena Covaciu
JUDECĂTOR 2: Leontin Coraș
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- Procuror
Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. 41/27 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-
La apelul nominal făcut în cauză a răspuns inculpatul asistat de apărător ales, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașat la dosar.
Nefiind alte cereri de formulat instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Parchetului arată că hotărârea instanței de apel este nelegală deoarece aceasta a agravat situația inculpatului în propria cale de atac întrucât a obligat inculpatul la 5.000 lei daune morale în condițiile în care cauza se afla în rejudecare în urma admiterii apelului declarat doar de inculpat iar în primul ciclu procesual a fost obligat la 3.000 lei daune morale către partea civilă, sens în care solicită reducerea cuantumului daunelor civile. Arată că înțelege să modifice apelul în sensul că nu se mai solicită înlăturarea reținerii circumstanțelor atenuante dar solicită ca cei 4 ani închisoare să fie executați în regim de detenție.
Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea în parte a apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, în ceea ce privește acordarea despăgubirilor morale, deși există probe că prejudiciul a fost recuperat, că partea civilă nu mai are nicio pretenție și că părțile s-au împăcat.
Arată că a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 181 Cod penal sau art. 182 alin. 1 și 2 Cod penal. Învederează instanței faptul că potrivit punctului de vedere adoptat de către Înalta Curte de Casație și Justiție se impune stabilirea duratei de vindecare în raport de conduita victimei, iar în speță aceasta refuzând intervenția medicală a salvării. Mai arată că leziunea de perforare a timpanului se poate trata dar partea vătămată nu a depus diligențe în acest sens, motiv pentru care subzistă hipoacuzia.
Învederează instanței faptul că scopul educativ, coercitiv al pedepsei vizează ca inculpatul să fie adus în starea de a se integra în societate iar inculpatul este la început de drum, a regretat fapta, a dat dovadă de o căință deosebită și are o soție însărcinată, motive pentru care solicită respingerea apelului Parchetului sub aspectul modalității de executare a pedepsei și menținerea ca legală și temeinică a sentinței penale sub acest aspect.
În situația în care nu se dispune schimbarea încadrării juridice a faptei, solicită ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea condiționată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului declarat de inculpat, așa cum a fost motivat în scris și admiterea în parte a apelului declarat de Parchet, sub aspectul laturii civile.
Reprezentantul Parchetului, cu privire la apelul declarat de inculpat arată că acesta este admisibil cu privire la rezolvarea laturii civile și că nu este admisibil cu privire la schimbarea încadrării juridice a faptei, deoarece potrivit practicii, dacă se lovește cu bâta în cap este vorba de o tentativă de omor.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă soluția la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor penale de față:
În deliberare, constată că prin sentința penală nr. 41/27.02.2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 al. 1, 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 181 Cod penal, cerere formulată de inculpatul
A fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 al.1, 2 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art. 182 Cod penal, cerere formulată de inculpatul
În baza art. 20 raportat la art. 174 al. 1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a, b, c Cod penal, art. 76 lit. b Cod penal, inculpatul Aaf ost condamnat la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor.
In baza art. 65 Cp. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp. pe o durată de 2 ani.
In baza art. 71 Cp. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a și b Cp.
În baza art. 86 ind. 1 .p. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 4 ani închisoare pe o durată de 6 ani, care constituie termen de încercare, în condițiile art. 86 ind. 2 Cp.
În baza art. 86 ind. 3 al. 1 și 3 Cp. s-a stabilit în sarcina inculpatului următoarele măsuri de supraveghere și obligații:
a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de Reintegrare de pe lângă Tribunalul Sibiu;
b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință, și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui existență;
e) să nu schimbe domiciliul sau reședința avută, și să nu depășească limita teritorială stabilită, decât în condițiile fixate de instanță.
În baza art. 359.C.P.P. 86 ind. 4 Cp. i s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 al. 5 Cp. pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere, s-a suspendat și pedeapsa accesorie.
În baza art. 14, 346.C.P.P. a fost admisă în parte acțiunea civilă și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, către partea civilă .
In baza art. 106 din OUG 150/2002 a fost obligat inculpatul la plata sumei de 810,22 lei către Spitalul Clinic Județean S cu dobânzi și penalități de întârziere.
vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
Inculpatul și partea vătămată au fost colegi de serviciu, ambii lucrând, inițial, la de la, județul B, și ulterior, la ferma din comuna, aparținând lui, de unde inculpatul a fost dat afară, în cursul lunii iunie 2004.
În noaptea de 21/22.08.2004 inculpatul, cunoscând locația și bunurile ce se aflau în incinta fermei la care fusese angajat, s-a deplasat la această fermă cu intenția de a sustrage geamuri, pe care intenționa să le vândă ulterior.
Între inculpat și partea vătămată au avut loc discuții contradictorii legate de intenția inculpatului de a sustrage acele geamuri, și de opoziția verbală manifestată de partea vătămată, fapt ce 1-a determinat pe inculpat să aplice părții vătămate, mai multe lovituri cu o din lemn, la nivelul capului, lovituri care au determinat o fractură temporală, cu hemoragie în urechea medie, și care au necesitat, inițial, 30-35 zile de îngrijiri medicale (fila 12 dosar urmărire penală).
Potrivit suplimentului la raportul de expertiză medico-legală întocmit de Serviciul Medico Legal Județean S (filele 61, 62 dosar fond) caracterul și localizarea leziunilor suferite de partea vătămată (fractură temporală, hemoragie în urechea medie, hemotimpan stâng) confirmă etiologia strict posttraumatică a hipoacuziei mixte stângi de intensitate medie.
De asemenea, raportul de expertiză medico-legală efectuat de Institutul de Medicină Legală C-N (fila 94-98 dosar fond) constată existența unei perforații anteroinferioară membrană timpanică, hipoacuzie mixtă urechea și hipoacuzie neurosenzorială pe frecvențe înalte în urechea dreaptă, această hipoacuzie fiind, cel mai probabil, consecința directă a agresiunii din data de 22.08.2004.
Față de concluziile acestor acte medicale, tribunalul a constatat că,
leziunile constatate prin certificatul medico-legal, prin foaia de observație nr.
942/2004 și rapoartele medico-legale, au fost consecința directă a actului de
agresiune din 22.08.2004.
În drept, fapta inculpatului, săvârșită în circumstanțele sus arătate a fost calificată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 al.1, 2 Cod penal cu aplicarea art. 74 al. 1 lit. a, b, c Cod penal, 76 lit. d Cod penal.
Tribunalul și-a argumentat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei în considerarea numărului leziunilor suferite de partea vătămată, a locului unde acestea au fost aplicate (la nivelul capului și al toracelui), a intensității acestor lovituri și a naturii obiectului vulnerant.
Vizând solicitarea inculpatului de a se reține scuza provocării prevăzute de art. 73 lit. b Cod penal, Tribunalul a constatat că în cauză nu sunt întrunite nici una din exigențele textului sus arătat, susținerile inculpatului neavând un corespondent real în actele și lucrările dosarului.
În ce privește individualizarea pedepsei Tribunalul a reținut în cauză circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a, b, c Cod penal și a apreciat, raportat la lipsa antecedentelor penale, la persoana acestuia și la conduita sa procesuală adecvată că scopul preventiv și educativ al sancțiunii penale poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia.
Împotriva hotărârii au declarat apel în termenul legal prevăzut de art. 363 Cod procedură penală Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul, aducându-i critici pentru și sub următoarele aspecte:
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu:
1. - încălcarea dispozițiilor art. 372 raportat la art. 385 Cod procedură penală, agravând situația inculpatului în propria cale de atac, prin obligarea sa la 5.000 lei daune morale în condițiile în care cauza se afla în rejudecare în urma admiterii apelului declarat doar de inculpat.
2.
- greșita individualizare a pedepsei, prin reținerea circumstanțelor atenuante;
- greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei și care se impunea a fi executată în regim privativ de libertate.
II. Inculpatul:
1. Greșita încadrare juridică a faptei, în cauză urmând a se reține fapta săvârșită ca fiind cea prevăzută de art. 182 al. 1 și 2 Cod penal.
2. Greșita soluționare a laturii civile a cauzei, prin agravarea situației în propria cale de atac.
3. Greșita individualizare a sancțiunii penale, care se impune a fi redusă prin acordarea unei eficiențe depline art. 74, 76 Cod penal.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 371 al. 2 Cod procedură penală, Curtea constată că apelurile sunt fondate, pentru considerentele ce vor urma:
1. Tribunalul a reținut o stare de fapt corectă, în mod obiectiv fundamentată pe actele și lucrările de la dosar: proces verbal de cercetare la fața locului; planșele fotografice; acte medicale și medico-legale ale părții vătămate; depozițiile martorilor și; declarația părții vătămate (fila 91 dosar fond); suplimentul la raportul de expertiză medico-legală întocmit de Institutul de Medicină Legală C-
2. În acest sens, Tribunalul a realizat o evaluare judicioasă a probelor administrate stabilind în mod clar și neechivoc vinovăția inculpatului în limitele infracțiunii expuse în actul de sesizare.
3. Curtea reține astfel că, în noaptea de 21/22.08.2004 inculpatul s-a deplasat la firma unde anterior fusese angajat cu intenția clară de a sustrage geamuri, în vederea valorificării.
Întâlnindu-se cu partea vătămată, care l-a apostrofat și a încercat să-i schimbe intenția de a sustrage bunurile respective, inculpatul i-a aplicat acestuia mai multe lovituri cu o din lemn, la nivelul capului, lovituri ce i-au cauzat victimei o fractură temporală, cu hemoragie în urechea medie și care au necesitat, inițial 30-35 zile îngrijiri medicale (fila 12 dosar urmărire penală).
4. Vizând critica adusă de inculpat calificării juridice a faptei, Curtea apreciază raportat la actele medicale, precum și la celelalte probe din dosar (declarația părții vătămate, a inculpatului și a martorilor și ) că aceasta nu este fondată.
Tribunalul a dat o calificare juridică corectă faptei săvârșite de către inculpat. Circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei, și care nu au fost contestate, reclamă încadrarea juridică a faptei în tentativă la infracțiunea de omor, neputând fi reținute elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 182 al. 1 și 2 Cod penal.
Calificarea juridică a faptei în infracțiunea reținută de tribunal, și anume tentativa la omor (art. 20 rap. la art. 174 al.1, 2 Cod penal) este impusă în concret de materialitatea actelor de agresiune (lovituri repetate, intense), de zona asupra căreia s-a acționat (zonă vitală - zona capului), de obiectul vulnerant (o din lemn cu diametrul de 2 cm).
În cauză nu interesează, sub aspectul calificării juridice, dacă leziunile suferite au pus în primejdie sau nu viața victimei.
După cum s-a relevat mai sus, circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei reclamă calificarea faptei ca fiind tentativa de omor, comisă sub forma intenției indirecte.
5. Referitor la criticile de aduse atât de Parchet, cât și de către inculpat, vizând individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că acestea sunt nefondate.
Tribunalul a statuat o sancțiune penală judicioasă, ce corespunde pe deplin exigențelor impuse de art. 72 Cod penal.
Curtea reține că în mod corect s-au avut în vedere toate criteriile expuse în textul de lege, criterii care au fost evaluate prin prisma circumstanțelor concrete ale săvârșirii faptei, a rezultatului produs și a conduitei procesuale a inculpatului.
Astfel, calitatea de infractor primar a inculpatului, conduita procesuală adecvată, regretul manifestat în mod expres pentru cele întâmplate (regret ce rezidă în comportamentul său față de victimă imediat după producerea incidentului, cât și pe parcursul procedurilor), situația sa familială (soția însărcinată) reprezintă temeiuri care justifică, în opinia Curții, atât reținerea circumstanțelor atenuante, cât și stabilirea unei modalități de executare a pedepsei, neprivative de libertate.
Curtea arată că în cauză scopul preventiv și educativ al pedepsei, consfințit de art. 52 Cod penal, poate fi atins și fără executarea efectivă a sancțiunii, cu atât mai mult cu cât exigențele textului de lege prevăzute de art. 86/1 Cod penal sunt întrunite cumulativ.
O agravare a răspunderii penale prin înlăturarea circumstanțelor atenuante și dispunerea executării efective a pedepsei ar excede posibilității și necesității reale de reeducare a inculpatului, apreciere făcută de C în considerarea tuturor elementelor expuse mai sus.
Pe de altă parte, o atenuare a răspunderii penale, prin reducerea substanțială a pedepsei aplicate de 4 ani, ar lipsi sancțiunea de rolul său coercitiv și educativ.
Ca atare, Curtea reține sub aceste aspecte că apelurile Parchetului și al inculpatului sunt vădit nefondate.
6. Critica adusă de apelanți vizând soluționarea laturii civile a cauzei este însă fondată.
Curtea constată că Tribunalul a obligat inculpatul, după rejudecare la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale, în condițiile în care, în primul ciclu procesual, despăgubirile cu acest titlu au fost stabilite la 3.000 lei.
Procedând astfel, Tribunalul a încălcat dispozițiile art. 372 Cod procedură penală privind neagravarea situației în propria cale de atac, atâta timp cât starea de fapt a rămas neschimbată față de primul ciclu procesual.
Tribunalul a impus inculpatului o obligație excesivă și disproporționată în condițiile în care situația de fapt a rămas neschimbată, iar hotărârea inițială a fost atacată doar de către inculpat.
7. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 379 pct. 2 lit. "a" Cod procedură penală va admite apelurile Parchetului și al inculpatului și va desființa hotărârea atacată numai sub aspectul laturii civile a cauzei, în sensul stabilirii cuantumului daunelor morale la suma de 3.000 lei.
Vor fi menținute toate celelalte dispoziții ale hotărârii penale atacate.
Se va face aplicarea art. 192 al. 3 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite ca fondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul împotriva sentinței penale nr. 41 din 27 februarie 2008 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Desființează sentința penală atacată, sub aspectul laturii civile și procedând la o nouă judecată în aceste limite, reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile la 3000 lei, reprezentând daune morale.
Menține celelalte dispoziții din sentința penală desființată.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul și de la comunicare cu celelalte părți.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./10.06.2008
Jud. fond
Președinte:Maria Elena CovaciuJudecători:Maria Elena Covaciu, Leontin Coraș
