Omorul (art. 174 cod penal). Decizia 52/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 52/A/2009
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare apelul formulat de inculpatul apelant, fiul lui și al, născut la 25.03.1979, din Penitenciarul Oradea, împotriva sentinței penale nr. 35/P din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, inculpatul fiind trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul apelant, asistat din oficiu, în baza delegației nr. 1686 din 27.03.2009 emisă de Baroul Bihor, lipsind părțile civile intimate.
Ministerul Public este reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul inculpatului apelant depune un memoriu.
Instanța procedează la audierea inculpatului apelant, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul inculpatului apelant solicită o completare a raportului de expertiză și depune în acest sens o cerere de probațiune. Arată că trebuie avute în vedere concluziile contradictorii,dubiile care planează asupra cauzei, astfel că obiecțiunile sunt utile, pertinente. Este de necontestat că s-au găsit microurme de ADN, o expertiză arată că nu se poate stabili ADN-ul iar o altă expertiză susține contrariul. Nu se cunoaște locul decesului victimei și poliția nu a găsit nimic suspect și a pus familia inculpatului să facă curățenie în cameră.
Procurorul solicită respingerea cererii de probațiune, nefiind utilă cauzei. a fost explicată de specialiști dar expertizele nu sunt contradictorii, ci fiecare expert și-a arătat poziția. Referitor la cele 3 aspecte solicitate în cererea de probațiune, pentru punctul 1 arată că nu se pronunță un expert medical, fiind o chestiune inutilă, la fel, mențiunile de la celelalte puncte sunt factori obiectivi.
Apărătorul inculpatului apelant arată că nu a formulat o astfel de cerere de completare a expertizei la instanța de fond întrucât este apărător din oficiu. Consideră că are importanță a se stabili de când datează urmele. Mai arată că s-au constatat o mulțime de leziuni și s-a făcut autopsie în locuința victimei. De asemenea, este important a se afla ce cantitate de sânge a curs pe pardoseală, ținând cont de faptul că sunt scânduri de brad nelăcuite.
Instanța respinge cererea de probațiune formulată de apărătorul inculpatului apelant, cu următoarea motivare:
1. vechimea urmelor de sânge a fost stabilită prin expertiză;
2. instanța are posibilitatea ca din ansamblul probatoriu administrat să analizeze aspectul de la punctul 2 din cerere;
3. instanța are posibilitatea să analizeze toate aceste aspecte, fără să fie nevoie de o completare a expertizei.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Apărătorul inculpatului apelant solicită admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe și achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpat. Arată că sunt mari dubii cu privire la autorul faptei, din probele administrate nu se poate trage concluzi că inculpatul ar fi săvârșit aceste fapte. Victima a fost descoperită pe stradă, la 100 de casă. S-a susținut inițial că inculpatul ar fi omorât victima în încăpere și apoi a transportat-o în stradă. Inculpatul a declarat că nu a auzit,dar de aici nu se poate trage concluzia că inculpatul este vinovat. Nu există probe suficiente din care să rezulte că victima a fost ucisă în camera sa și numai după o lungă perioadă de timp s-a testat podeaua cu. O expertiză spune că sunt microurme de sânge, dar nu se poate stabili ADN-ul iar o altă expertiză spune că ADN-ul aparține victimei, însă acea cameră era locuința victimei. Arată că este discutabil chiar și locul săvârșirii faptei și precizează că în alte cauze, chiar și cu recunoaștere din partea inculpatului, s-a dispus achitarea și invocă cazul cu care a fost achitat pentru omor dar a recunoscut fapta și după 2 ani s-a stabilit cine este autorul. Arată că procurorul a dispus trimiterea obiectelor unui alt institut de expertiză și depune copia adresei din 10.02.2005 emisă de Institutul Național de Medicină Legală Minovici. Arată că susținerile acuzării se bazează pe supoziții și există multe dubii.
Reprezentantul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței Tribunalului Bihor ca legală și temeinică. Victima a fost omorâtă, aspect ce rezultă din actele medico-legale întocmite. În prima fază s-a bănuit că este un accident dar lucrătorii poliției și-au dat seama că este o înscenare a unui omor. Inculpatul este cel care presta întreținere victimei. Martorii au declarat că au auzit cearta dintre victimă și inculpat și au constatat că inculpatul era treaz la ora 5 dimineața. Arată că expertizele nu se contrazic. Proba tehnică a substanței, urmele de sânge obținute în mod legal, urme de necontestat au fost contestate de inculpat. Precizează că autopsia a avut loc în curte și s-a încercat o justificare a urmelor prin descompunerea cadavrului. de sânge au fost găsite pe tocul ușii. trebuie apreciată în ansamblul ei, loviturile au fost aplicate de inculpat, iar mobilul crimei este de la sine înțeles, preluarea moștenirii de către inculpat. Pedeapsa aplicată este temeinică și legală, ținând cont de criteriile de individualizare. Trebuie avute în vedere disimularea omorului, negarea și preconstituirea de probe și faptul că inculpatul este recidivist.
Apărătorul inculpatului apelant arată că nu poate nega că fapta nu există și precizează că nu a contestat nelegalitatea probelor. Între inculpat și victimă a existat o legătură, dar se întreabă, cum putea să existe un mobil, atâta timp cât nu s-a încheiat nici un act în acest sens. Inculpatul nu avea interes să omoare victima.
Inculpatul apelant, având ultimul cuvânt, arată că din partea Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihora fost audiat un martor. Este acuzat pentru o faptă din anul 2003 și a insistat în a arăta cu nu este autorul acelei crime. Arată că dacă cade o singură picătură pe podeaua de brad, aceasta este absorbită și dacă ar fi căzut picăturile de sânge și a spălat podeaua cum presupun anchetatorii, el ar fi întins în acest mod urmele de sânge pe întreaga suprafață și între îmbinările scândurilor ar fi trebuit să fie urme de sânge. Mai arată că a insistat să se observe adevărul.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 35/2009 a Tribunalului Bihors -a dispus, n baza art. 334.C.P.P. schimbarea încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. și ped. de art. 174 Cod penal, în infracțiunea prevăzută și ped. de art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal text de lege în baza căruia pentru săvârșirea infracțiunii de omor, a condamnat pe inculpatul, fiul lui și, născut la data de 25 martie 1979 în O, domiciliat în, sat, nr. 239, jud. B, CNP - -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, la o pedeapsă de:
- 18 ani închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal.
În baza art.53 al.2 lit."a" Cod penal, rap. la art.65 Cod penal, a aplicat inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 64 lit."a" și Cod penal, pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 26 din 24 februarie 2003 Tribunalului Militar Timișoara și a dispus executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa mai sus stabilită, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de:
- 20 ani închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal, și pedepsele complementare prev. de art. 64 lit."a" și b Cod penal, pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.
În baza art.88 Cod penal, a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv din 15.08 2003 la 21.11.2003 și de la 25.11.2005, la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea penală nr.87/25 noiembrie 2005 în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 144 din 25 noiembrie 2005.
În baza art. 191 Cod procedură penală a obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 10.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
După decesul soției sale victima în vârstă de 72 ani a locuit singură în satul, la nr. 239, com.,jud.B, motiv pentru care a dorit să se dea în întreținere inculpatului pe care-l cunoștea de când era copil, fiind din același sat. În urma discuțiilor avute pe această temă în luna aprilie 2003, inculpatul și concubina acestuia,martora s-au mutat în gospodăria victimei, ei ocupând o cameră, iar victima cealaltă cameră.
Întrucât în gospodărie existau mai multe animale, tinerii s-au ocupat și de acestea, iar victimei îi pregăteau mâncarea pe care i-o duceau în cameră.
În data de 14.08.2003, inculpatul a plecat de dimineață împreună cu martorul să pregătească Ť. de prune și s-au întors în jurul orelor 15,00, acesta găsind la domiciliul victimei pe concubina sa și pe martorul, care după ce a servit o cafea a plecat. În tot acest timp, victima era în camera sa.
Inculpatul a mers în grajd pentru a hrăni calul și vițeaua, apoi după ce s-a culcat circa o oră, a plecat să cosească iarbă pentru și s-a reîntors în jurul orelor 20,00, când tocmai veneau și vitele de la pășune.
Victima a deschis ușa de la stradă și după ce a intrat vaca în curte, între părți a avut loc un schimb de cuvinte în limba maghiară, apreciată ca o " ceartă destul de puternică" în care victima l-a întrebat pe inculpat, "unde este hârtia . ( martorele și )".
Inculpatul și victima au intrat în casă, au discutat despre cum a fost la cazanul cu Ť. timp în care martora, i-a dus mâncare și Ť. victimei în cameră, un de victima s-a retras înainte de orele 23,00.
Inculpatul a declarat că a auzit-o pe victimă ieșind afară, însă nu a stat decât puțin, mai ales că nu lipsea noaptea de acasă, iar "în noaptea respectivă nu a intrat nimeni în camera bătrânului și nu s-au auzit câinii lătrând în jurul orelor 3,00".
Dimineața la orele 5,30, când inculpatul a ieșit să dea apă la vacă, a auzit câinii lătrând și a văzut-o pe martora discutând cu martorii și soția acestuia, după care aceștia i-au spus că victima este căzută în stradă la o distanță de 100 de locuință, fiind moartă.
Organele de Poliție din com. jud.B au fost sesizate cu privire la decesul victimei și inițial, presupunând că este vorba despre un accident de circulație la fața locului s-au deplasat lucrătorii din cadrul Serviciului Poliției Rutiere, care nu au observat nici un fel de urme, care să conducă la concluzia unui astfel de accident.
Procurorul criminalist împreună cu lucrătorii de la serviciul judiciar din cadrul IPJ B, au stabilit că victima a decedat în urma unor violențe exercitate asupra sa, după care a fost transportată la locul respectiv, înscenându-se un accident rutier.
La fața locului, de o parte și alta a victimei s-au găsit înșirate pe o distanță de 10, mai multe obiecte personale și anume, o haină neșifonată în buzunarul căreia s-a găsit buletinul de identitate al victimei, doi papuci, o și pălăria (filele 4-19 vol. dos.).
Nici unul din martorii audiați nu au auzit zgomote suspecte și nici nu au văzut-o vreodată pe victimă, umblând noaptea pe stradă, ci doar uneori, seara când se întorcea acasă de la bufet. Nici cei trei câini deținuți de victimă și din cauza cărora nu se putea intra în curte nu au fost auziți lătrând în acea noapte.
Este de precizat că datorită distanței mici dintre camere nu se putea intra în camera victimei, fără ca inculpatul și concubina sa să nu audă, după cum au și declarat aceștia. Mai mult, s-a constatat că ușa de la stradă era închisă pe interior conform declarațiilor martorilor și.
Din raportul de constatare medico -legală, numărul 2442/III.3337 din 15 august 2003 efectuat de SML -B ( filele 22-33 dos.p), rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute, cu contuzie și rupturi de plămâni, miocard și arteră aortă consecutive unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale, leziunile fiind produse cel mai probabil, prin lovire cu corp dur, cu un picior, cădere și comprimare între două planuri dure ( corp dur tip picior, genunchi și sol).
La data de 18.08.2003, inculpatul a fost supus testului poligraf, iar din raportul de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat, rezultă că s-au evidențiat,în răspunsurile inculpatului la întrebările relevante cauzei, modificări psihofiziologice, semnificativ-caracteristice reactivității emoționale ce conduc la concluzia prezenței detecției comportamentului simulat al subiectului ( filele 94-104 vol. dos.p).
Inițial, din raportul de expertiză nr. 1830/16.09.2003 al IML T, privind buletinul de analiză biocriminalistică nr.68/2003 ( filele 90-91 vol.I dos. p)rezultă că obiectele de îmbrăcăminte și aparținând inculpatului și concubinei sale prezintă urme fine de sânge, insuficiente pentru determinarea speciei și grupei sanguine, pentru ca ulterior raportul întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul IGPR - B să concluzioneze că aceste obiecte de îmbrăcăminte nu prezintă urme de sânge, iar cele găsite pe perechea de i scurți, sunt insuficiente pentru a permite efectuarea altor determinări de laborator, iar în ce privește bucata de scândură ridicată din dușumeaua camerei în care a locuit victima și pe care se evidențiau urme de culoare brun roșcată, nu prezintă urme de sânge ( raport de constatare tehnico -științifică nr.- din 5.11.2003, filele 108,109 vol. dos.p).
Cu ocazia repetării cercetării de la fața locului, din data de 26.01.2004 de către o echipă complexă formată din procuror, polițiști români și unguri, prin folosirea substanței care pune în evidență urmele de sânge numită "luminol"s-au pus în evidență urme mari de sânge pe pardoseala și tocul ușii camerei victimei, precum și pe obiectele de îmbrăcăminte ridicate de la inculpat și care au fost expertizate anterior la IML T și la Institutul Criminalistic din cadrul IGPR -
Din expertiza ADN, efectuată de INML - Minovici B,nr. A - din 22.02.2005 (filele 161-163 vol. I, dos.p) rezultă că profilul ADN stabilit prin genotiparea urmelor de sânge uman de pe cămașa albă cu dungi verticale aparține unei persoane de sex masculin, având o identitate diferită a inculpatului, că analiza repetată a microurmelor din cele două eșantioane prelevate, prin ștergerea scândurilor - corp delict - care au prezentat cantități extrem de mici de ADN de natură umană (sub ordinul nanogramelor) nu au condus la evidențierea de profile genetice iar analiza microurmelor din eșantioanele prelevate de la nivelul obiectelor de vestimentație aparținând inculpatului (șort mov și negru-gri) și din restul eșantioanelor prelevate prin ștergerea scândurilor corp delict nu a pus în evidență ADN de natură umană ( filele 161-163 vol.I dos.p).
Din completarea la această expertiză ( filele 48-50 vold.II al instanței ) rezultă că " analiza eșantioanelor recoltate din scândurile corp delict, primite la data de 17 martie 2007 nu a pus în evidență nici un profil genetic, cel mai probabil datorită cantității extrem de mici de material genetic".
Din raportul de expertiză medico -legală examen ADN ( nr.A - din 9 ianuarie 2009, aflat în dosarul instanței -supliment filele 82-88 ) s-a reținut că:
Analiza prin teste de identificare rapidă a microurmelor biologice a pus în evidență prezența sângelui de natură umană la nivelul chiloților bărbătești, fiind negativă la nivelul eșantioanelor de papuci de.
urmelor de sânge de pe chiloții bărbătești a pus în evidență, un profil genetic unic aparținând unei persoane de sex masculin. Între caracterele genetice din profilul de referință al victimei și cele evidențiate pe probele menționate în expertiză există o corespondență perfectă la nivelul tuturor markerilor investigați.
Din interpretarea probabilistică și statistică a datelor a rezultat că:- ipoteza microurmelor de sânge evidențiate pe chiloți ce conțin ADN care provine de la victima este de 2,8 X 10 /14,ori mai probabilă decât ipoteza microurmelor de sânge evidențiate pe chiloți ce conțin ADN, care provine de la o persoană necunoscută.
Analiza genetică a urmelor brun -roșcate prelevate de pe papucii de nu au pus în evidență de origine umană.
Probele reprezentate de sacoul în carouri, ii de culoare bej și . kaki nu au fost supuse investigației genetice, întrucât nu au prezentat urme suspecte.
Din raportul de expertiză nr. 99390 din 18 aprilie 2005 efectuat de IGPR - Institutul de Criminalistică ( filele 174-185 vol. I dos.p), pe scândurile numerotate cu numerele 1, 3 zona A și zona B, 4, s-au evidențiat urme de sânge uman, ca de altfel și pe ii de stofă de culoare gri-petrol și negru ce aparțin inculpatului, cămașă cu scurtă de culoare albă cu dungi verticale, ce aparțin victimei și nu au fost identificate urme de sânge pe scândura nr. 2 (din coletul 4), pe scândurile a și b, 5 și 6 și nici pe șortul de culoare mov deschis ce aparține inculpatului.
ADN extras din urmele de sânge uman identificate a pus în evidență următoarele: pe scândura nr. 3 - zona A un profil genetic provenind de la persoană de sex feminin necunoscută; pe scândura nr. 3 zona B un profil genetic provenind de la o persoană de sex masculin identic cu profilul genetic al ADN extras din urmele de sânge uman identificate pe cămașa cu scurtă de culoare albă cu dungi verticale ce aparține victimei; pe scândura nr. 4 un profil genetic provenind de la o persoană de sex masculin identic cu profilul genetic al ADN extras din urmele de sânge uman identificate pe cămașa cu scurtă de culoare albă cu dungi verticale ce aparține victimei; pe scândura nr. 1 din coletul nr. 4 un profil genetic provenind de la o persoană de sex masculin identic cu profilul genetic al ADN extras din urmele de sânge uman identificate pe cămașa cu scurtă de culoare albă cu dungi verticale ce aparține victimei.
Pe ii de stofă de culoare gri-petrol și negru ce aparțin inculpatului un profil genetic provenind de la o persoană de sex feminin necunoscută identic cu cel obținut din ADN extras din urma de sânge uman localizată pe scândura nr. 3 zona A iar pe cămașa cu scurtă de culoar albă cu dungi verticale ce aparține victimei un profil genetic al unei persoane de sex masculin.
genetic al ADN extras din proba de referință recoltată de la inculpat nu este identic cu cel obținut din ADN extras din urmele de sânge identificate.
Prin ordonanța din 23 iunie 2005 s-a dispus exhumarea victimei și stabilirea profilelor genetice ale probelor de referință recoltate de la victimă și compararea acestora cu cele obținute prin expertiza nr. 9965 din 5 august 2005 și totodată stabilirea profilului genetic al probei de referință recoltată de la precum și compararea acesteia cu cel obținut din expertiza menționată ( fila 62 vol.II,.dos.p - proces verbal nr. 2109/X/215/14.07.2005 întocmit de SML B).
Din raportul de expertiză nr. 99655 din 5 august 2005 IGPR - Institutul de Criminalistică a rezultat că genotiparea probelor de referință recoltate de la și victimă a evidențiat profile genetice prezentate în anexă (fila 45 vol.II. dos. ).
genetic al probei de referință (țesut osos) recoltat de la cadavrul victimei este identic cu cel obținut din urmele de sânge de pe cămașa cu scurtă cu dungi verticale, scândurile nr. 3, 4 din coletul nr. 1 și scândura nr. 1 din coletul nr. 4, în timp ce profilul genetic al probei de referință recoltată de la nu este identic cu cele obținute în expertiza nr. 99390 din 18 aprilie 2005.
Prin raportul medico-legal de primă expertiză întocmit de T sub nr. 779/24 mai 2007 ( filele 303-305 vol.I dos.instanță) s-a concluzionat următoarele:
În funcție de descrierea semnelor morții reale, ținând cont și de intervalul la care acestea au fost constatate, se opinează că moartea victimei a survenit în urmă cu 12-14 ore.
Leziunile descrise în raportul de constatare medico-legală nr. 2442/iii/227 din 15 august 2003 recunosc ca mecanism posibil de producere lovirea repetată a capului victimei cu obiecte contondente care puteau fi pumnul agresorului sau piciorul acestuia, neexcluzându-se posibilitatea producerii lor prin lovirea directă cu un corp de formă alungită.
Este posibil ca victima să fi fost lovită inițial la cap iar apoi să cadă și să se lovească cu extremitatea cefalică de un plan dur. Victima fiind căzută, este posibil ca agresorul să fi comprimat toracele victimei cu picioarele sau cu genunchiul, provocându-i fracturile costale și de stern, contuziile și rupturile pulmonare, precum și contuzia cardiacă și ruptura intrapericardică de arteră aortă.
Leziunile cranio-cerebrale, cele faciale și fractura de coloană vertebrală cervicală 6 cu minima deplasare s-au putut produce prin lovirea cu sau de corpuri dure, respectiv prin hiperextensia bruscă a capului.
Caracterul și dispoziția leziunilor pe corpul victimei, coroborate cu rezultatele cercetărilor la fața locului, indică o probabilitate scăzută ca acesta să se fi produs în cadrul unui accident rutier. leziunile de impact cu autovehiculul în mișcare la nivelul membrelor inferioare în cazul în care victima a fost surprinsă traversând sau mergând pe carosabil și nu există nici elemente care să sugereze călcarea victimei de un vehicul în mișcare în condițiile în care aceasta era întinsă pe șosea (lipsa amprentei pneului pe tegumente sau a urmelor de ulei, vopsea, etc. pe hainele sau pielea victimei).
Leziunile descrise puteau fi produse prin lovire de către o singură persoană dar și de un grup de persoane.
Leziunile de violență situate pe fețele antero-laterale ale capului s-au putut produce prin lovire directă cu un corp contondent iar cele de pe părțile posterioare, prin căderea victimei și lovirea de un plan sau corp dur.
Referitor la cele două focare de fractură craniană, cel din regiunea occipitală s-a putut produce prin căderea victimei și lovirea de plan sau corp dur iar cea de la nivelul temporal stâng posibil prin lovire directă cu corp dur, neexcluzându-se și mecanismul căderii pe un corp dur cu muchie (de exemplu de pat ).
Această expertiză a fost avizată de Comisia Superioară de Medicină Legală - MINOVICI B (cu nr. E - din 13.06.2008) cu precizarea că multitudinea și multipolaritatea leziunilor pledează pentru producerea acestora prin loviri active repetate cu corpuri dure.
Prin același aviz, Comisia Superioară Medico-legală a comunicat instanței că nu are atribuții pentru a confirma sau infirma rezultatele unui examen ADN efectuat de către orice instituție care are acreditare (fila 46 dosarul instanței- supliment).La data de 27.10.2008 ( fila 67 același dosar) Comisia Superioară Medico-legală prin adresa comunicată instanței își menține avizul anterior, precizând că alte aprecieri nu pot avea decât caracter speculativ.
IGPR - Institutul de Criminalistică a informat instanța că prin activitatea Laboratorului de Analize Judiciare se realizează în baza Sistemului de Management al Calității în conformitate cu Standardul 17025/2005 implementat în cadrul Institutului de Criminalistică, prin acreditarea acestuia de către Asociația de din România - din data de 18.12.2006 și a Dispoziției IGPR nr. 158/9 martie 2006 (fila 61 dos.instanței -supliment).
Prin adresa din 13 ianuarie 2009 înaintată de Minovici B către Comisia Superioară de Medicină legală ( filele 311-312-supliment -dosarul instanței )s-a concluzionat următoarele:
Pe obiectele vestimentare ale victimei (chilot alb, șort mov și bluza cu dungi) s-a pus în evidență prezența sângelui de natură umană. urmele de sânge de pe probele menționate au condus la profile genetice unice identice cu ale victimei.
La nivelul ilor gri aparținând inculpatului a fost pusă în evidență în două ocazii prezența unor microurme de sânge de natură umană care au evidențiat un profil unic de origine feminină, diferit de al suspectei.
Pe restul obiectelor vestimentare aparținând suspecților și victimei nu s-au pus în evidență sânge și nici profile genetice.
La nivelul scândurilor provenite din podeaua casei victimei s-au pus în evidență în unele laboratoare și prin diferite metode microunde de sânge, de natură umană. De la nivelul acestor microurme au fost evidențiate într-o singură ocazie două profile genetice incomplete, respectiv un profil ADN de origine feminină, diferit de al numitei și un profil ADN de origine masculină ce corespunde cu al victimei. Laboratorul de genetică al la două testări succesive nu a evidențiat nici urme de sânge și nici profile ADN la nivelul acestor corpuri delicte.
Se poate remarca faptul că pentru probele unde au existat cantități suficiente de material biologic, rezultatele laboratoarelor au fost perfect concordante. În schimb, pentru celelalte tipuri de probe, conținând cantități extrem de mici de material biologic uman (microurme) rezultatele raportate de diferite laboratoare și la diferite intervale de timp au fost variate, fiind dificil de făcut aprecieri cu privire la concordanța sau neconcordanța lor (filele 311-312 dosarul instanței).
Prin adresa înaintată Tribunalului Bihor, Comisia Superioară Medico-legală - MINOVICI B la 6.02.2009, cu nr. E- (filele 309-310 dos.instanță -supliment), analizând întregul material înaintat, a aprobat referatul Laboratorului de de pe lângă B, cu următoarele precizări:
Implementarea unui sistem asigură beneficiarului că toate testările dintr-un laborator se fac respectând un set de proceduri de lucru denumite protocoale standard sau proceduri operaționale specifice. Prin urmare, respectarea întocmai a protocoalelor de lucru este important pentru a asigura că se obțin rezultate similare pentru 2 testări succesive ale aceleiași probe sau când se testează probe asemănătoare. Sistemul nu certifică în mod obligatoriu și performanțele unor testări de laborator (sensibilitate, acuratețe). Pentru testări performante, în special în domeniul geneticii moleculare, sunt determinante tehnicile și echipamentele de analiză precum și calificarea personalului din respectivul laborator.
Din probatoriul administrat a rezultat fără echivoc că violențele exercitate asupra victimei au avut loc în camera acestuia în noaptea de 14/15 august 2003, unde între orele 22,00-23,00 survenit decesul acesteia, conform adresei ( fila 142 dosarul instanței), locuință în care în acel moment s-au aflat doar inculpatul și concubina acestuia -.
Chiar aceștia au declarat că în acea noapte nu au auzit nici un zgomot în camera victimei sau curtea locuinței și în situația în care cineva ar fi încercat să pătrundă prin curte în casă, nu ar fi fost posibil din cauza celor trei câini aflați în curte și care nu ar fi permis acest lucru, fiind deosebit de agresivi. Mai mult, inculpatul a precizat că victima nu pleca niciodată noaptea din casă și în acea seară s-a dus la culcare în jurul orelor 23,00 iar dimineața poarta de la intrare era închisă.
S-a dovedit că în camera în care victima a fost agresată și a decedat s-a făcut curățenie în ziua următoare de mai multe femei respectiv de concubina inculpatului, mama concubinei, sora și mama inculpatului și de martora care au scos lucrurile victimei precum și saltele, plapome, pături și alte obiecte din cameră și după ce au măturat și au spălat geamurile și perdelele, au spălat dușumeaua din scândură cu apă și detergent, folosind o perie din plastic iar pentru îndepărtarea murdăriei au folosit fărașul iar praful și mizeria s-a pus într-o găleată. Aceste persoane au acționat la cererea organului de poliție, care le-a cerut să facă curat în vederea efectuării autopsiei.
După efectuarea autopsiei care s-a desfășurat în curtea casei, cadavrul a fost pus pe un covor curat, iar apoi, după câteva ore a fost pus în sicriu și dus în camera lui, covorul neprezentând urme de sânge, cum a declarat mama concubinei inculpatului. a fost așezat pe masa de înmormântare a parohiei ( fila 210 dos. instanței).
Cu toate că o parte din martori ( - filele 104-105 dos. instanță; - filele 127-128 dosarul instanței; - fila 181 dosarul instanței, - filele 185-186 dosarul instanței și - fila 205 dosarul instanței), au încercat să acrediteze ideea că pe podelele din camera victimei a curs sânge din sicriu, aceste susțineri urmează a fi înlăturate față de declarațiile martorilor ( filele 106-107 dos. instanței )și (fila 210 dosarul instanței) și ale medicului ce a efectuat autopsia - (filele 240-241) precum și concluziile cu ocazia exhumării și planșele foto anexate și ale raportului de constatare medico-legală din 15 august 2003. Astfel, din depoziția martorei s-a reținut că"după efectuarea autopsiei, aceasta a curățat complet cadavrul de sânge, l-a cusut la loc și l-a îmbrăcat. Înainte însă, în interiorul cadavrului a fost introdusă o cantitate de formol cu rol în încetarea putrefacției. Pe lângă acest rol, introducerea acestui formol în organism, implică faptul că ulterior, din cadavru nu se mai scurg diverse substanțe. Eventual, ceea ce se poate scurge într-o asemenea situație sunt doar niște secreții, roșii care se pot scurge doar din gura victimei, fiind exclus ca astfel de substanțe să se scurgă din zonele unde cadavrul a fost cusut.
Regula este că întotdeauna după terminarea autopsiei, cadavrul este bine spălat, îmbrăcat iar pe cap se pune o, comunicându-se aparținătorilor să o țină acolo până se uscă părul. Nu rețin dacă cu această ocazie am folosit o astfel de, cert este că în opinia mea era absolut imposibil ca în momentul în care victima a fost transportată în interior, pe pătura pe care afirmativ a fost depusă, să fi existat urme de sânge, doar dacă aceste urme de sânge se aflau anterior pe pătură.
Și în ipoteza în care victima a fost înmormântată după 5 zile, eventualele scurgeri din gura victimei, nu aveau cum să treacă prin pătură, sicriu și să îmbibe fața de masă pe care afirmativ se găsea sicriul. să precizez, că, cu ocazia autopsiei, noi scoatem tot sângele din cadavru rămânând doar organele interne și sângele din musculatură. Față de toate aceste împrejurări, arat încă o dată că în opinia mea este exclusă și ipoteza ca din cadavru, pe drum spre groapă, să se fi scurs substanțe într-o asemenea manieră încât martorii să le vadă scurgându-se din sicriu
modul în care victima a fost omorâtă a presupus scurgerea unei cantități mare de sânge, cu atât mai mult cu cât plăgile de la nivelul scalpului sângerează foarte mult. Ca atare, concluzia mea a fost că în locul în care victima a fost ucisă, a sângerat foarte mult, după care a fost transportată la locul unde a fost găsită.
față de alcoolemia victimei și vârsta acesteia, practic, nici nu putea să riposteze ceea ce a ușurat în mod cert activitatea agresorului, fiind suficient să fie împins pentru a cădea și a se lovi în modul mai sus arătat. "
Din planșa foto existentă la fila 60 vol. II - dos. efectuată cu ocazia exhumării victimei, s-a putut observa că materialul în care a fost înfășurat cadavrul nu permite infiltrarea substanțelor lichide.
Din analiza raportului de constatare medico-legală din 15 august 2003 întocmit de O, a rezultat că în momentul efectuării autopsiei victimei, corpul prezenta deja lividități violacee, în stadiu de hipostază și rigiditate cadaverică, instalată la toate articulațiile, ceea ce duce la concluzia că nu mai era posibilă formarea ulterioară de noi de sânge pe dușumeaua camerei victimei, chiar dacă cadavrul a fost transportat în interior, în coșciug, după autopsiere. Procesul verbal de repetare a cercetării la fața locului din 17 ianuarie 2004, atestă porțiuni întinse a urmelor de sânge pe podea și mai ales pe pardoseala situată în apropierea patului victimei cât și pe tocul ușii, ceea ce exclude posibilitatea formării lor în modalitatea arătată de inculpat și de o parte din martori.
Deosebit de importante sunt depozițiile martorelor și, care atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței au declarat că în seara zilei de 14 august 2003 au auzit o ceartă între inculpat și victimă în legătură cu un act care se poate deduce că era în legătură cu întreținerea care încă nu s-a perfectat între cele două părți.
Această împrejurare nu s-a recunoscut de către inculpat, care a relatat că a avut o relație deosebit de bună cu victima, însă o parte din martori au declarat că victima era dificilă, că reproșa tinerilor că făceau lucrări puține în grădină și că i-au schimbat calul și nu le permitea să își cumpere obiecte electrocasnice pentru gospodărie.
S-a mai arătat că victima consuma băuturi alcoolice și a dorit să se dea în întreținere și altor persoane, printre c are și martorei, căreia i-a spus " că i-a zburat norocul dacă nu a venit la el" evident fiind vorba despre întreținerea sa.
Mai mult, aceleași două martore menționate mai sus au declarat că deși s-au culcat în jurul orelor 23,30 nu au auzit nimic iar martora care locuiește în vecini a arătat că a dormit cu geamul deschis și nu a auzit iar cele două fete ale ei care au venit de la serviciu în jurul orelor 3,00 nu au auzit sau au văzut ceva deosebit.
S-a încercat din partea inculpatului a da vina pe martorul, cu care afirmative victima nu s-a înțeles și de altfel nici alți locuitori ai comunei, însă această suspiciune urmează a fi înlăturată față de contextul în care a avut loc fapta și a probelor administrate în cauză.
Ceea ce s-a putut reține din amplul material probator administrat, este că în seara zilei de 14 august 2003 între victimă și inculpat a avut loc o ceartă, că victima a decedat între orele 22,00-23,00 în noaptea de 14 august 2003, că agresiunea asupra ei și decesul au avut loc în camera acesteia, că față de vârsta și starea în care se afla victima (sub influența băuturilor alcoolice) nu s-a apărat, așa că lipsa de leziuni pe corpul inculpatului este explicabilă, că în afara locuinței nu s-au auzit zgomote și nu s-a întâmplat nimic suspect.
S-a reținut că fapta astfel cum a fost săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174 Cod penal și că cel care a săvârșit această infracțiune este inculpatul față de care fiind recidivist post condamnatoriu s-a impus în baza art. 334.C.P.P. schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. și ped. de art. 174 Cod penal, în infracțiunea prev și ped. de art. 174 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal text de lege în baza căruia pentru săvârșirea infracțiunii de omor, a fost condamnat inculpatul, la o pedeapsă de 18 ani închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere gravitatea deosebită a faptei, poziția constant nesinceră a inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea acesteia și împrejurarea că după comiterea ei a încercat să inducă în eroare organele competente prin aceea că a transportat cadavrul pe a drumului, încercând să vehiculeze săvârșirea unui accident rutier.
În ce privește persoana inculpatului, s-a reținut că aceasta a mai dat dovadă de violență, când în urmă cu 1 lună înainte de faptă l-a bătut pe un Ť. și a fost amendat iar din punct de vedere psihologic se dovedește a fi o persoană introvertită, imatură afectiv, dizarmonică sub raport comportamental și caracterial cu tendințe impulsive către instabilitate psiho-motrică și depresive, semnificativ crescute, având un grav de anxietate ridicat, nu suferă de boli psihice și are discernământul păstrat ( filele 214-215- vol. dos. ).
În baza art.53 al.2 lit."a" Cod penal, rap. la art.65 Cod penal, s-au aplicat inculpatului pedepsele complementare prev. de art. 64 lit."a" și Cod penal, pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.
În ce privește pedepsele accesorii aplicate inculpatului, s-a impus potrivit practicii CEDO, limitarea acestora la interzicerea acelor drepturi care se impun față de natura, felul și gravitatea infracțiunii săvârșite de către acesta.
Tribunalul a precizat că interzicerea dreptului de a alege se impune a se lua față de inculpat în condițiile în care acesta nu are maturitatea de a respecta dreptul la viață a celor mai apropiați semeni.
În baza art. 83 Cod penal a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 26 din 24 februarie 2003 Tribunalului Militar Timișoara (filele 66-70 vol.II -dos, isntanță) și s-a dispus executarea în întregime a acesteia, alături de pedeapsa mai sus stabilită, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare, în regim de detenție, cu aplicarea art. 71, 64 lit. a și b Cod penal, și pedepsele complementare prev. de art. 64 lit."a" și b Cod penal, pe o durată de 10 ani, după executarea pedepsei principale.
Față de inculpat urmărirea penală a început prin rezoluția din 15 august 2003, iar prin ordonanța din 16 august 2003 fost pusă în mișcare acțiunea penală și s-a dispus arestarea sa pe 3 zile conform prevederilor legale de la acea dată, măsură prelungită de instanța de judecată până la data de 21 noiembrie 2003, când din lipsa probelor s-a revocat măsura arestării la propunerea parchetului.
Prin încheierea de arestare preventivă nr. 87 din 25 noiembrie 2005, Tribunalul Bihor în dosar nr. 5730/2005 a dispus arestarea inculpatului pe o durată de 30 de zile, care s-a prelungit prin încheieri repetate până la zi.
Așa fiind, în baza art.88 Cod penal, s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestului preventiv din 15.08 2003 la 21.11.2003 și de la 25.11.2005, la zi.
În baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, măsură dispusă prin încheierea penală nr.87/25 noiembrie 2005 în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 144 din 25 noiembrie 2005.
În ce privește hainele părților, scândurile provenite din locuința victimei și celelalte lucruri ridicate în vederea expertizării, acestea au rămas la dispoziția instanței până la soluționarea irevocabilă a cauzei, ele fiind mijloace de probă și nu corpuri delicte.
În baza art. 191 Cod procedură penală inculpatul a fost obligat să plătească în favoarea statului suma de 10.000 lei cheltuieli judiciare (sumă care include și contravaloarea expertizelor dispuse în cauză).
Împotriva acestei hotărâi, în termenul prevăzut de lege a declarat apel inculpatul solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii primei instanțe și achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c Cod procedură penală, întrucât fapta nu ar fi săvârșită de inculpat.
În motivarea apelului inculpatul arată că sunt mari dubii cu privire la autorul faptei, din probele administrate nu se poate trage concluzia că inculpatul ar fi săvârșit fapta. Nu există orbe suficiente din care să rezulte că victima a fost ucisă în camera sa iar expertizele ADN dispuse în cauză nu sunt concludente. Arată că este discutabil și locul săvârșirii faptei.
Curtea, examinând hotărârile prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 370 și următoarele Cod procedură penală, constată că prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, dând faptelor săvârșite de acesta, încadrarea juridică corespunzătoare.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 Cod procedură penală.
Astfel, inculpatul era, la data săvârșirii faptei, recidivist, iar instanța de fond a evaluat în mod judicios atât aceste aspecte cât și fapta și mai ales gradul de pericol ridicat al unei asemenea fapte.
Critica inculpatului materializată în memoriile depuse și în luările sale de cuvânt este nefondată pentru următoarele considerente:
1.Moartea victimei a fost violentă, rezultatul unei insuficiențe cardio-respiratorii acute cu contuzie și rupturi de plămân, miocard și arteră aortă, consecutive unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale.
2.Leziunile constatate s-au produs prin lovire cu un corp dur (pumn, picior), cădere și comprimare între două planuri dure (corp dur tip picior, genunchi și sol, conform vol. I, filele 22-33).
În aceste condiții, ideea sugerată de inculpat cum că victima ar fi fost călcată de o mașină va fi înlăturată de către instanță.
Lipsa urmelor de de pe hainele victimei, natura leziunilor constatate pe corpul victimei, înlătură o astfel de ipoteză.
Existența expertizelor dispuse în cauză coroborate cu probele testimoniale administrate duc la următoarele concluzii:
1.Violențele exercitate asupra victimei au avut loc în noapte de 14/15 august 2003, între orele 22.00 - 23.00, locul în care a survenit decesul a fost camera victimei, locuință în care se aflau la acea oră din noapte, doar inculpatul și concubina acestuia -.
Dintr-o eroare a organelor de cercetare și urmărire penală, camera în care a fost agresată și a decedat victima, a fost curățată, au fost scoase lucrurile victimei din cameră, au fost spălate dușumelele din scândură cu apă șu detergent, folosindu-se o perie de plastic etc.
2.Victima nu s-a apărat fiind în vârstă (72 ani) și sub influența băuturilor alcoolice.
3.Anterior survenirii decesului, între inculpat și victimă, în acea zi a avut loc o ceartă violentă legată de întocmirea de acte ce urmau a oficia întreținerea victimei de către inculpat și concubina sa.
4.Victima nu avea obiceiul de a ieși noaptea pe străzi, aspect confirmat de probele administrate în cauză.
5.În curtea locuinței, noaptea era greu să pătrunzi, curtea fiind păzită de câini agresivi.
6.S-a demonstrat pe parcursul urmării și cercetării judecătorești că între victimă și inculpat existau conflicte, victima reproșându-le tinerilor că nu lucrau grădina, că i-au schimbat calul și nu le permitea să achiziționeze electrocasnice necesare în casă.
7.Inculpatul s-a dovedit a fi o persoană violentă, cu o lună înainte de faptă a exercitat violențe asupra unei alte persoane. Psihologic, este o persoană introvertită, imatură afectiv, dizarmonică sub raport comportamental și caracterial cu tendințe impulsive către instabilitate psihomatică și depresive semnificativ crescute, având un grad de anxietate ridicat, nu suferă de boli psihice și are discernământul pătrat (filele 214-215, vol. I dosar de urmărire penală).
Toate aceste aspecte, coroborate cu probele de la dosar duc la concluzia că aspectele invocate de către inculpat în apelul său sunt nefondate iar instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat apelul declarat.
În baza art. 160 lit. b Cod procedură penală va menține starea de arest a inculpatului iar potrivit art. 381 ind. 3 Cod procedură penală va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestului preventiv până la 26 mai 2009.
În baza art. 192 Cod procedură penală, va obliga pe inculpat să plătească statului 400 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, pentru onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat apelul penal declarat de inculpat, fiul lui și al lui, născut la 25 martie 1979 din Penitenciarul Oradea împotriva sentinței penale nr. 35/P din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe apelant să plătească în favoarea statului suma de 400 lei, cheltuieli judiciare în apel, din care suma de 200 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 160 ind. b Cod procedură penală, menține măsura arestării preventive a inculpatului și deduce din pedeapsă arestul preventiv până la zi, 26 mai 2009.
Cu drept de recurs în 10 zile de la pronunțare și comunicare cu inculpatul arestat și părțile civile intimate lipsă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red. în concept: - 03.06.2009
Tehnored. - 4 ex. - 04.06.2009
Jud. fond:
1 com. - - 05.06.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela
